joi, 30 septembrie 2010

Sa luam aminte


Un pahar cu lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame.Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa. Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte. El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. – mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse: va multumesc din suflet…!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.
Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.
Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta. Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intoarse in sala de vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea a fost operata pe cord deschis si se recupera foarte incet¦Dupa o lunga lupta, ea invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa..! Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O controla si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei. Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate…
In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte(SemnatDr. Howard Kelly) Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata. Sa nu te indoiesti ca vei culege ceea ce semeni…

sâmbătă, 25 septembrie 2010

-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.



-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.

Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru
a merge la serviciu..

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata!

Dar erai mult prea ocupat.
Prea ocupat pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.

Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta
placere iti vei aduce aminte de Mine.

In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga!

Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.

Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori
pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...

Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata..
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin
timp din timpul daruit tie.

Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos !
Al tau , Dumnezeu."

vineri, 24 septembrie 2010


Marturisirea Credintei Oare Vei Fugi ?

1. Dupa ce vei citi pune-ti urmatoarea intrebare: “ Oare voi fugi si eu?
2. Imagineaza-ti ca asta ti se intampla tie...
3. . . . amandoi imbracati din cap si pana-n picioare in negru si avand la ei pistoale automate . . . Intr-o dimineata,in timpul slujbei religioase cei 2000 de credinciosi au fost surprinsi sa vada doi oameni intrand in Biserica. . .
4. Unul dintre ei spuse: “ Cine este dispus sa incaseze un glont pentru Hristos sa ramana pe loc.
5. Imediat,corul a fugit... ...diaconii au fugit... ...si cea mai mare parte a crediciosilor au fugit....
6. Din cei 2000 su ramas numai 20 ...
7. S-a uitat apoi la preot si a spus: “ Parinte, te-am scapat de toti ipocriti..
poti incepe slujba. O zi buna! Barbatul care vorbise si-a scos gluga...
Si cei doi oameni s-au intors si au plecat. PREA ADANC PENTRU A NU TRIMITE MAI DEPARTE...
E curios cat de usor il arunca oamenii la gunoi pe Dumnezeu ! si apoi ne intrebam “de ce lumea e astazi in starea in care e ?” ... E curios cum credem ce zic ziarele... dar ne indoim de ceea ce scrie sf. SCRIPTURA
E curios cum toti doresc sa mearga in rai... ...fara insa, sa creada, sa gandeasca, sa vorbeasca, sau sa faca ceva din ce spune SF SCRIPTURA E curios cum cineva poate spune “ Cred in Dumnezeu.. Dar inca il urmeaza pe satana (care, apropo, si el “crede” in Dumnezeu).
E curios cum poti trimite mii de ‘glume' prin e-mail care apoi se raspandesc ca un foc salbatec...
Roza Lia: dar cand e sa trimiti mesaje cu caracter religios, te gandesti de doua ori daca sa le impartasesti altora sau nu. E curios cum dezmatul, cruzimea, vulgarul si obscenul trec nestingherite prin cyber-space... … in timp ce discutiile publice despre Iisus Hristos sunt suprimate in scoala si la locul de munca.
Curios , nu-i asa?
E curios cum cineva poate fi aprins pentru Hristos duminica la slujba... … dar in restul saptamanii este un crestin cu totul invizibil ... .
Mai e ceva de ris acum?
E curios ca atunci cand vei vrea sa trimiti mai departe acest mesaj... nu-l vei trimite la multi din lista ta deoarece nu esti sigur ce vor crede... sau, mai bine zis, ce vor crede despre tine dupa aceea ... E curios cum sunt mai ingrijorat de ce cred altii despre mine... ...decat de
ce ceea ce crede Dumnezeu despre mine.
Stai pe ganduri?
Vei impartasi oare, acest mesaj si celor la care tii?
Te-am ales!!
Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te apere, Fie ca Dumnezeu sa-Si arate fata stralucitoare asupra ta, si sa fie ingaduitor cu tine; Fie ca Dumnezeu sa-Si reverse bunatatea asupra ta si sa-ti daruiasca pacea.
Doamne ajuta tuturor ...CELOR CARE NU SE RUSINEAZA DE DOMNUL....

Teologie Marturisirea Credintei Oare Vei Fugi De La Viragh

Check out this SlideShare Presentation:

miercuri, 22 septembrie 2010

Fie ca tu sa fii binecuvantat




Fie ca tu sa fii binecuvantat cu toate lucrurile bune.

Fie ca bucuriile tale, asemeni stelelor noaptea, sa fie prea numeroase ca sa poata fi numarate.

Fie ca victoriile tale sa fie mai abundente decat toate boabele de nisip de pe toate plajele, de pe toate oceanele din intreaga lume.

Fie ca lipsa si lupta sa serveasca doar pentru a te face mai puternic.
Si fie ca frumusetea, ordinea si abundenta sa fie camarazii tai constanti.


Fie ca fiecare cale pe care o alegi sa te conduca inspre ce e pur, bun si minunat.

Fie ca fiecare indoiala si teama sa fie inlocuita de o incredere profunda, ferma pe masura ce observi dovada unei puteri mai inalte peste tot in jurul tau.

Si cand este doar intuneric si furtunile vietii se scurteaza, fie ca lumina din adancul fiintei tale sa aduca iluminare lumii.

Fie ca intotdeauna sa fii constient ca esti iubit peste masura si fie ca tu sa vrei sa iubesti neconditionat in schimb.

Fie ca intotdeauna sa te simti protejat si leganat in mainile lui Dumnezeu asemenea unui copil pretuit ce esti.

Si cand esti tentat sa judeci, fie ca tu sa iti amintesti ca totii suntem UNA si fiecare gand pe care-l gandesti se reflecta in univers si atinge pe toate si pe toti.

Si cand esti tentat sa pastrezi pentru tine, sa iti aduci aminte ca dragostea curge mai bine cand curge liber si in a oferi se afla cel mai mare dar pe care-l putem primi.

Fie ca intotdeauna sa ai muzica si zambet

Si fie ca un curcubeu sa urmeze fiecarei furtuni

Fie ca fericirea sa spele orice dezamagire
Fie ca bucuria sa dizolve orice tristete
Si fie ca dragostea sa usureze orice durere.

Fie ca fiecare rana sa aduca intelepciune.
Si fie ca fiecare incercare sa aduca triumf.

Si cu fiecare zi care trece, fie ca tu sa iubesti mai abundent decat ai facut-o cu o zi inainte.

Fie ca tu sa fii binecuvantat si fie ca altii sa fie binecuvantati de tine.

Aceasta este dorinta mea din inima pentru tine.

Fie ca tu sa fii binecuvantat!

SCORPIONUL DIN MINE-PILDA


Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga in mijlocul naturii privea cristalinul apei când remarcă un scorpion căzut în apă şi lupta cu disperare să-şi salveze viaţa. Înduioșat și plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă şi scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înţepă îndată pe chiar salvatorul lui.

După o vreme, când îşi deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era din nou în apă şi pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înţepă pentru a doua oară la fel de tare încât acesta suspină.

Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân: “Dar de ce îl ajuţi mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ţi mulţumească el te rănește mereu?” “

Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înțelept. Ţine de firea scorpionului să înţepe şi de a mea să fac binele necondiționat, în iubire și compasiune !”

În viața noastră de zi cu zi întâlnim la fiecare pas câte un scorpion dar nu întâlnim în noi pe bătrânul pustnic care obsesiv de frumos iubește pe cel ce-i face rău.

Uneori deznădăjduim când vedem că scorpionii din viața noastră ne arată nerecunoștință.

Întodeauna ne dorim să primim calde mulțumiri, să fim lăudați pentru faptele noastre si nicidecum înșelați în așteptări.

Din păcate însă nu realizăm cât de scorpioni suntem noi înșine cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos pe care-l pălmuim la fiecare pas pentru binele făcut, prin fapte rele, prin judecare și osândire, prin nelucrarea sinelui.

Trăim în „zodia scorpionului” și înțepăm Mâna întinsă a lui Dumnezeu și nici măcar nu ne întristăm pentru asta !

Doamne Dumnezeul meu ajută-mă în lucrarea mea sinceră să scap de scorpionul din mine și să devin înțelept precum bătrânul din poveste !!!

duminică, 19 septembrie 2010

Dar de ce suntem datori sa iertam?


Dar de ce suntem datori sa iertam?

Sfintii Parinti ne spun ca iertarea este fiica mai mare a dragostei. Cine nu poate sa ierte, acela nu poate sa iubeasca. Cine nu poate iubi pe oameni nu poate iubi pe Dumnezeu. Iar ca sa putem iubi pe Dumnezeu, trebuie sa fim impacati cu semenii nostri. Deci, trebuie sa iertam, ca sa putem trai in buna intelegere si cu semenii si cu Dumnezeu, pentru ca noi, oamenii, nu putem trai izolati in societate. Avem nevoie unul de altul.

Asa cum fratii dintr-o familie, functionarii dintr-un birou sau muncitorii dintr-o sectie a unei fabrici au nevoie sa comunice unii cu altii, in diferite momente din viata lor, asa fiecare dintre noi avem nevoie sa comunicam cu celalalt, inchipuiti-va, insa, ca toti acestia, pe care i-am numit frati, functionari ori muncitori, ar fi certati intre ei, pentru ca din diferite motive si-ar fi spus cuvinte jignitoare unii altora sau cineva dintre ei ar fi semanat vrajba si ura. Fiind certati, toti tac. Muncesc cu ciuda. Se cearta in gand. Clocotesc de manie. Iar din cand in cand rabufnesc certuri, insulte, amenintari si chiar batai pana la sange si pana la crima. O asemenea viata este cumplit de apasatoare: o viata de chin, o viata de iad. Sunt familii in care sotii se urasc si nu vorbesc intre ei cu saptamanile. Sunt frati ori rude care au fost in bune relatii o vreme, iar apoi, din cauza unor intrigi sau a unor cuvinte jignitoare, s-au certat si, in loc sa se impace cat mai repede, au tacut si unii si altii si supararea si dusmania s-a adancit si s-a invechit si le vine foarte greu sa se mai impace.

Sunt vecini certati intre ei, care nu vorbesc unii cu altii zeci de ani, iar cand se intalnesc fara voia lor, nu stiu incotro sa se uite ca sa nu se vada unii pe altii. Ma intreb: asemenea oameni, care de obicei sunt crestini si au nevoie si de Dumnezeu, cum pot sa se roage si cum pot sa ceara iertare de la Dumnezeu, daca ei nu se pot ierta intre ei?

Omeneste vorbind, mai usor este sa te razbuni si sa lovesti, decat sa te stapanesti si sa ierti. Dar a te razbuna si a lovi dovedeste slabiciune si neputinta de a-ti stapani instinctele josnice ale firii omenesti.

A te stapani si a ierta este o dovada de marinimie fleteasca si o dovada ca in tine locuieste Duhul lui Dumnezeu Care este Duhul pacii. Cine se poate stapani la vreme, nu raspunde cu rau la rau si uita jignirea, a smuls din radacina orice urma de vrajba si rautate. Pentru ca cel iertat, in fond, se simte umilit si rusinat si nu mai indrazneste sa mai spuna cuvinte grele ori sa mai urasca. Sunt insa cazuri cand dintre doi impricinati deopotriva de vinovati unul fata de altul, la un moment dat unul se umileste si cere iertare celuilalt, insa acela nici nu vrea sa auda de iertare.

Ce se poate face intr-o asemenea imprejurare? In loc sa raspund direct, am sa va citesc mai intai o intamplare petre­cuta in vechime la o manastire din Egipt, intamplare pe care am copiat-o din cartea numita Pateric.

Iata ce se spune in aceasta carte: ca un frate oarecare avea scarba asupra altui frate. Adica erau certati unul cu altul, dar acel frate, vrand sa-si ceara iertare, s-a dus sa se impace cu dansul. Deci, batand el in usa fratelui, acela n-a vrut nicidecum sa-i deschida si sa-l primeasca. Iar el, cand a vazut ca nu-i deschide, s-a mahnit si mai mult si, mergand la un batran, i-a spus ce a patit, cum s-a dus sa-si ceara iertare si sa se impace cu acel frate, care nu numai ca nu l-a primit ca sa stea de vorba cu el, dar nici usa nu i-a deschis. Iar batranul i-a zis: "Cauta, fiule, si-ti ia seama ca poate ai vreun gand in inima ta, cum ca tu nu esti cu nimic vinovat si nu i-ai facut nici un rau, ci el ti-a facut rau si numai el este vinovat. Si asa pe tine te indreptatesti, iar pe el il invinovatesti. Daca este asa, sa stii, frate, ca pentru aceea nu-i da lui Dumnezeu indemnare sa-ti deschida si sa te primeasca, pentru ca nu mergi la dansul cu adevar de pocainta, ci cu fatar­nicie. Ci, mergi si pune in inima ta cum ca nu numai el a gresit, ci si tu esti vinovat, iar pe dansul, daca se poate, sa nu-l invinovatesti. Si asa Dumnezeu ii va da lui indemnare si umilinta si se va smeri si se va impaca cu tine."

Auzind acestea, fratele s-a umilit in inima lui si, fagaduind ca va face dupa cuvantul batranului, s-a dus iarasi cu smerenie la acel frate care era suparat pe el, sa se roage sa-l ierte. Batand la usa chiliei, indata a auzit acela si i-a deschis lui si mai inainte de a se inchina el si a-si cere iertare, acela s-a inchinat lui cu smerenie, zicand: "iarta-ma, frate, ca te-am suparat pe tine". Si asa, cu dragoste si din tot sufletul sarutandu-se unul cu altul, s-a facut mare bucurie intre dansii.

Prin aceasta istorisire simpla, suntem indemnati ca, daca cineva dintre noi are un asemenea dusman, care nu vrea sa-l ierte, sa faca asa cum a facut acel frate, care a urmat sfatul batranului. Adica, sa nu invinuim numai pe acela pe care il numim dusman, ci sa ne cautam si partea noastra de vina. Si, daca suntem cinstiti cu noi insine, ne vom aduce aminte ca si noi i-am facut vreun rau si noi l-am jignit sau l-am vorbit de rau catre altii, sau i-am pricinuit vreun necaz pe care noi l-am uitat, dar el il tine minte. Asa ne sfatuiesc si Parintii cei sfinti, ca in toate faptele noastre "sa ne smerim si noi, defaimandu-ne si ocarandu-ne pe noi insine si descoperind si vadind inaintea lui Dumnezeu pacatele noastre, nu ale fratelui nostru". Facand asa vom dobandi o deosebita pace in noi insine. Si mai spun batranii ca daca cineva nu vrea sau nu poate sa ierte sau sa se impace cu semenul sau, unul ca acela va fi parasit de ajutorul si de darul lui Dumnezeu.

In legatura cu asemenea cazuri, am sa va citez in conti­nuare un alt cuvant, chiar daca unora va este cunoscut. Se spune ca in vremea prigoanelor impotriva crestinilor, cand paganii chinuiau si omorau pe crestini pentru credinta lor in Hristos, atunci au prins si pe doi crestini, care aveau vrajba intre dansii, si i-au aruncat in temnita, urmand ca a doua zi sa-i scoata, sa-i chinuiasca si sa-i omoare.

Aflandu-se ei in temnita pentru aceeasi credinta in Hristos dar fiind certati mai de multa vreme unul cu altul, acum unul dintre ei, umilindu-se in inima lui, a zis celuilalt: "Frate, iata maine ne vor scoate la judecata lor si ne vor chinui si ne vor omori si vom merge catre Domnul. Pentru aceea, dar, vrajba si pizma ce a fost si este acum intre noi se cade sa o lasam, sa ne impacam si sa ne iertam unul pe altul acum, mai inainte de moartea noastra, ca, fiind curati, sa primim chinurile si moartea pentru credinta si dragostea noastra in Hristos si asa ne vom invrednici a lua cununile mucenicesti din mainile Mantuitorului nostru si vom fi primiti in ceata mucenicilor. Si, zicand acestea, s-a plecat inaintea lui, graind: "Iarta-ma, frate, ca sa fii iertat si tu de Dumnezeu". Dar acela, fiind biruit de rautatea ascunsa in inima lui, n-a vrut nicidecum sa-l ierte.

Iar a doua zi, dupa ce s-a luminat de ziua, i-au scos pe amandoi din temnita sa-i chinuiasca si sa-i taie. Atunci, acela care n-a vrut sa se impace si sa ierte pe fratele sau, vazand ca vor sa-l taie, inspaimantandu-se, s-a lepadat de Hristos, iar pe fratele sau, crezand in numele Domnului, l-au taiat. Iar pe cel ce s-a lepadat de Hristos l-a intrebat calaul, zicand: "pentru ce ieri, cand ai fost batut si aruncat in temnita, nu te-ai lepadat de Hristos, ca sa nu te mai fi chinuit?" Si acela a raspuns: "cand am lasat eu pe Dumnezeul meu si nu m-am impacat cu fratele meu, atunci si pe mine m-a lasat si m-a parasit ajutorul Lui si, ramanand gol de dansul, iata acum m-am lepadat de Hristos".

Nu poate fi stare mai jalnica pentru un suflet omenesc decat aceasta: sa nu poti ierta pe fratele tau nici in cele mai grele clipe din viata ta.

Din nefericire, asemenea cazuri mai sunt si in zilele noastre, cand cineva, care s-a certat cu altul, vrea sa se impace, celalalt, in loc sa-l ajute si sa se poarte bland si delicat, isi hate joc de el si cu dispret ii intoarce spatele. In asemenea imprejurari trebuie sa ne cercetam constiinta si sa vedem daca nu cumva purtam si noi o mare parte de vina si este cazul sa biruim trufia din noi, sa ne smerim cu adevarat si sa facem asa curm a facut fratele din Pateric, dupa sfatul batranului.

Daca nu il imblanzim nici asa, sa ne straduim sa iertam din inima toate jignirile si nedreptatile pe care ni le-a pricinuit acela, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-l imblanzeasca, iar pe noi sa ne ajute sa-l putem ierta cu adevarat, asa cum a iertat Sfan­tul Arhidiacon Stefan pe cei care il ucideau cu pietre, rugandu-se pentru ei dupa exemplul Mantuitorului.

Iar ca regula de purtare fata de asemenea oameni ni se recomanda sa nu-i vorbim de rau catre nimeni, chiar daca ei ne barfesc, ci, dimpotriva, sa-i vorbim de bine, aratandu-le ca­litatile, pentru ca orice om are si calitati, nu numai defecte. Si, pe cat se poate, sa le facem bine, direct sau indirect, si mai ales sa ne rugam pentru ei, ca Dumnezeu sa-i lumineze, sa-i im­blanzeasca si sa-i ajute sa-si dea seama ca si ei gresesc, intrucat si ei sunt oameni.

Purtandu-ne deci cu blandete, cu smerenie si bunatate ne­prefacuta cu toti cei din jurul nostru si pastrandu-ne cugetele curate de orice rautate si viclesug fata de dusmani si de toti semenii nostri, vom dobandi o pace deosebita in fiinta noas­tra launtrica, o pace cum numai Dumnezeu ne-o poate da, iar pe langa aceasta pace a inimii ne vom putea invrednici si de o adevarata iertare din partea lui Dumnezeu, atunci cand vom zice: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri" (Matei 6, 12).

Inchei acest cuvant despre iertare cu indemnul Sfantului Apostol Pavel catre toti crestinii si deci catre fiecare dintre noi: "Fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, pre­cum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos" (Efeseni 4, 32). Amin!

marți, 14 septembrie 2010

CEA MAI MARE VIRTUTE
ESTE DRAGOSTEA


Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Recapitulare

Dacă cineva îţi face un bine din dragoste faţă de tine, există patru metode prin care poţi vedea adâncimea dragostei sale.

Una dintre ele este prin costul acelei fapte. Cât a trebuit să se deranjeze sau să se sacrifice cel care te-a iubit? Cu cât e mai mare sacrificiul, cu atât e mai mare dragostea. Dacă l-a costat o după-amiază de timp şi sudoare, este o măsură a dragostei. Dacă l-a costat viaţa, este o altă măsură a dragostei.

O altă metodă prin care poţi vedea adâncimea dragostei este prin cât de puţin meriţi acel act de dragoste. Iisus a spus,

Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?

În alte cuvinte, adâncimea dragostei noastre este arătată nu numai în mărimea sacrificiului nostru, ci şi atunci când o oferim celor care nu ne răspund în acelaşi fel - şi care poate nu o merită câtuşi de puţin. Dragostea care ne copleşeşte este dragostea adevărată pe care ne-o arată cei cărora le-am făcut un mare rău.

O a treia metodă prin care se poate vedea adâncimea dragostei este prin mărimea binefacerii pe care o primim ca urmare a acelui act de dragoste. Dacă cineva pretinde că ne iubeşte şi se sacrifică pentru noi, dar dragostea lor nu ne ajută cu nimic, s-ar putea să începem să ne întrebăm dacă acest fel de dragoste înseamnă cu adevărat ceva. Dragostea nu înseamnă doar să te jertfeşti. Dragostea înseamnă să ai o contribuţie în viaţa cuiva - cel puţin aceasta e intenţia. Iar cu cât darul este mai mare, cu atât mai uimitoare este dragostea. Ioan scria:

Mărimea dragostei lui Dumnezeu se vede în incredibila binefacere de a fi fost făcuţi copii ai lui Dumnezeu.

În final, vedem adâncimea dragostei pe care cineva ne-o arată prin cât de liber este actul dragostei. Dacă timp de 10 sau 15 ani îi tot spun fiului meu să-i ia fratelui său un cadou la aniversarea zilei de naştere, şi uneori îl şi cumpăr pentru el, ca să aibă ceva să-i dea, aceasta e o măsură a dragostei dintre fraţi. Dar dacă, în primul an când e plecat de-acasă la vârsta de 19 ani, el sună cu o săptămână înainte de aniversarea zilei de naştere a fratelui său, fără ca cineva să-i amintească, şi îmi spune că ştie un magazin unde se găseşte un briceag deosebit pe care fratele lui şi-l doreşte mult, apoi mă roagă să iau bani din contul lui şi să i-l cumpăr, atunci dragostea se manifestă într-un mod cu totul nou.

Iisus ne-a iubit în toate aceste feluri şi într-o măsură care depăşeşte înţelegerea umană. Săptămâna trecută am văzut adâncimea dragostei Sale pentru noi în mărimea sacrificiului Său - El Şi-a dat viaţa pentru noi, şi ce viaţă a fost aceea! Astăzi vom vedea adâncimea dragostei Sale - în special dragostea Tatălui Său - arătată în cât de puţin meritam să o primim.

Scopul acestor mesaje este să adâncească rădăcinile vieţilor noastre în terenul dragostei lui Dumnezeu, care nu are sfârşit, ca să putem sta fermi şi neclintiţi, iar prin ramurile vieţilor noastre să poată curge hrana dragostei lui Dumnezeu, astfel încât să poată produce roadele preţioase şi minunate ale dragostei, de care să se bucure ceilalţi. ........

sâmbătă, 11 septembrie 2010

_♥$$$$♥________♥$$$$♥
______♥$$$$$$$$♥____♥$$$$$$$$$♥
____♥$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$♥
___♥$$-$♥$$$$$$$$$$$$$$$$$$$♥$-$$♥
___♥$$_$♥$$$$$$♥♥♥♥$$$$$$$♥$_$$♥
____♥$$$♥$$$$$$$$$$$$$$$$$$♥$$$♥
_____♥$$_$♥$$$$$$$$$$$$$$♥$_$$♥
_______♥$$_$♥$$$$$$$$$$♥$_$$♥
_________♥$$_$♥$$$$$$♥$_$$♥
___________♥$$_$♥$$♥$_$$♥
_____________♥$$_$$_$$♥
_______________♥$$_$$♥
________________♥$$♥
__________________♥
AM VENIT IAR PE LA TINE,
SA-TI UREZ SA-TI FIE BINE,
AM LUAT ZAMBETUL CU MINE,
SA TI-L DARUIESC DOAR TIE.
ACUM PLEC, TE LAS CU BINE,
MAINE VIN IAR SA VOTEZ
SPER CA NU TE DERANJEZ?

eu
NU ti-am scris in zi cu soare
Sa citesti cu nerabdare

Si ti-am scris in zi cu nor
Sa citesti cu mai mult dor
~~o SEARA FRUMOASA!~

_____________________$$$$_______$$$___$$$$$
____________________$$$$$$_____$$$___$$$$$$$
___________________$$$_$$$$___$$$__$$$$____$
___________________$____$$$$_$$$$_$$$
______________________$$$$$$$$$$$$$$
___________________$$$__$$$$$$$$$$$$$$
__________________$$___$$$$$$$$$$$$$$$$$
__________________$$____$$$$_$$$_$$$__$$$$$
_________€€€€€€€€$____$$$$___$$__$- $$$___$$$
______€€€€€€€€€€€€€€__- $$$_____$$___$$$____$$
____€€€€€€€€€€€€€€€- €€_$$_____$$$___$$$____$
___€€€€€€€€€€€€€€€- €€€€_$$_____$$____$$$
__€€€€€€€€€€€€€€€€- €€€€€€_$_____$$$____$$
_€€€€€€€€€€€€€€€€- €€€€€€€____ __$$$____$
€€€€€€€€€€€€€€€€- €€€€€€€€€______$$$
$$$___$$$___$$$___$$$___$$$_____$$$
_°_____°______°_____°_____°_____ _$$$
_____________€__________________$$$
_____________€__________________$$$
_____________€_________________$$$$
_____________€._______________$$$$$
_____________€..____________ $$$$$$$$
__________€€€€€€€._..-♥*°*♥-.._- ~~~*°*~~~
____♥♥♥_____ ♥♥♥___
__♥_____♥_♥_____♥__
__♥_Week_♥__end ♥__
___♥_—placut !– _♥___
_____♥_ ____ _♥_____
_______♥___♥_______
_________♥_________
Tineretea si frumusetea sufletului sa NU te paraseasca niciodata…
Viata sa iti fie ca o primavara ,iar toate bucuriile lumii sa NU te ocoleasca !
MULTA LINISTE SUFLETEASCA , SANATATE SI MULT NOROC !

LA MULTI ANI !
Ofera lumina, ofera iubire, ofera speranta.

____*hdl*___*hdl*____*hdl*____*hdl*
___*hdl*______*hdl*_*hdl*________*hdl*
__*hdl*__________*hdl*__________*hdl*
__*hdl*________________________*hdl*
___*hdl*___un_wekend_frumos___*hdl*
____*hdl*___________________* hdl*
______*hdl*_____ _ _____ __*hdl*
________*hdl*____________*hdl*
__________*hdl*________*hdl*
_____*hdl*___*hdl*____*hdl*___*hdl*
_ __*hdl*______*hdl*_*hdl*_______*hdl*
__*hdl*__________*hdl*__________*hdl*
__*hdl*________________________*hdl*
___*hdl*_____ITI_DORESC______*hdl*
____*hdl*____________________*hdl*
______*hdl*________________*hdl*
________*hdl*____________*hdl*
__________*hdl*________*hdl*
____________*hdl*____*hdl*
______________*hdl*_*hdl
Pentru ca tot ce oferi vei primi, daca vrei
Caci inca-un an din viata mea s-a dus,
Ma simt un pic mai obosit,
Un pic din vlaga mi s-a scurs.

Si inca-o boaba de nisip,
Umplu clepsidra timpului ce-i dus,
As vrea sa vad, dar nu e chip,
Clepsidra-n partea ei de sus.

Sa vad cat timp mai am …
Dar pot sa vad numai nisipul,
Ce-aduna boabe an de an,
Si lasa-n urma lui … nimicul!

Sa ai un sfarsit de saptamana frumos, alaturi de cei dragi
. . . . . . . .,(`. . .`-----'..
. . . . . . . . . .{,. . . . . .~ .`- .
. . . . . . . . . {,'. . . . . . . .o. .o__
. . . . . . . . _l. . . . . . . . . . . . : #
. . . . . . .,. .,.-~-.' -.,. . . ..'--~`
. . . . . . /. ./. . . . .}. .` -..,/
. . . . . /. ,'___. . :/. . . . .
. . . . /'`-.l. . . `'-.._' . .....@@@@@@@
. . . ;. . . . . . . . . . . . >> .@......................@
. . .l. . . . .' ---........-' >} ...@..weekend....@
. . . .' ,/. . . . `,. .. . . .} ..... ..@ ..minunat....@
. . . . .. . . . . .. . . .,.-} .........@@@@@@@
. . . . . ',. . . . . ',-~'`./.
. . . . . .l. . . . . ;. . . /__
. . . . . /. . . . . /__. . . . .)
. . . . . '-.. . . . . . .) ...........

_ ♥♥♥♥♥___♥♥♥♥♥
_♥♥♥♥♥♥♥♥_♥♥♥♥♥♥♥
_♥♥♥♥ PRINDE ♥♥♥♥♥♥
__♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥
____♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥
_______♥♥♥♥♥
_________♥
________*__♥♥♥♥♥♥___♥♥♥♥♥
_______*__♥♥♥♥♥♥♥♥_♥♥♥♥♥- ♥♥
______*___♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥- ♥♥
______*____♥♥♥♥♥♥ UN ♥♥♥♥♥
_______*_____♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥
________*_______♥♥♥♥♥
_________*________ ♥
_♥♥♥♥♥♥___♥♥♥♥♥___ *
♥♥♥♥♥♥♥♥_♥♥♥♥♥♥♥__ _*
♥♥♥♥ PUPPIK ♥♥♥♥♥__ __*
_♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥___ __*
___♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥____ _*
______♥♥♥♥♥_______ *

colectii

…………….♥………
……….♥………♥….
………….♥…♥……
……♥………(….♥….
………♥…)..♥...)….
……♥…(…..(..♥.(…..
..♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥
♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥- ♥♥♥♥
♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥- …♥♥♥
..♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥- …♥♥♥
…♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥- ♥♥♥
…♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥
.♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥ ,,pofta buna la cafea,,

colectii

________________________s¶$$$$¶s
______________________s¶????????¶s
______________________¶?????????¶
______________¶$$$¶____¶??????¶s
____________¶????????¶????????¶????¶s
___________¶????????????$¶$$$¶????????¶
____________¶???????¶$$$??????$¶$$??????¶
______________¶???¶$????????__????¶$?????¶
_________¶??¶$??¶$????????¶$????????$¶???¶
_______¶????????¶$????????¶$$$$¶????¶$?¶
______¶???????¶$????????¶$??????$¶???¶s
______¶???????¶$????$$$¶??$$??????$¶?¶
$$$$___¶??????$¶??$$??¶$??$$$¶??$¶??¶
$$$$$$__¶???$$??¶$????$¶????$¶??$¶?¶s___$$$
$$$$$$$$___¶????$¶??????$¶????$¶?¶____$$$$$
__$$$$$$$$__¶?????$¶??????¶$$¶?¶__$$$$$$$$
__$$$$$$$$$$__¶?????$¶$$?????¶___$$$$$$$$
____$$$$$$$$$$$$__¶????¶_______$$$$$$$$
________$$$$$$$$$$$$_$$$$$$__$$$$$$$$
__________________$$$$____$$$$$$$$__$$
____________$$$$$$__$$$$$$____________$$
________$$$$$$$$$$___$$$$$$$$___$$$$$__$$
______$$$$$$$$$$__$$__$$$$$$$$$___$$$$$_$$
____$$$$$$$$$$$$__$$__$$$$$$$$$$________$$
____$$$$$$$$$$___$$$$__$$$$$$$$$__$$___$$
__$$$$$$$$$$$$__$$$$$$__$$$$$$$$$$_$$$$$
__$$$$$$$$$$___$$$$$$$$___$$$$$$$$$$
__$$$$$$$$____$$$$$$$$$$____$$$$$$$$
$$$$$$____$$__$$$$$$$$$$_______$$$$$$
__________$$__$$$$$$$$$$____$$
__$$______$$___$$$$$$$$___$$___$$$$__$$$$
__$$____$$______$$$$$$____$$_______$$$$
____$$$$_________$$$$_____$$$$___$$$$
__________________$$________$$$$$$$ LA MULTI ANI!
:)

colectii

O SAPTAMANA MINUNATA PRIETENA DRAGA
_____ (███)__ ___(███)● ● ♥SANATATE
____(█)__(█)(███)(█)__(█)● ● ♥BUCURII
___(█)___(██)___(██)__ (█)● ● ♥FERICIRE
___(█)__(█)________(█)__(█)● ● ♥RELAXARE
___(█)_(█)__O ZI ____(█)_(█)● ● ♥LINISTE
____(██)____________(██)● ● ♥PACE
_____(█)__(█) ___(█) __(█)● ● ♥CALM
_____(█)_____________(█)● ● ♥DESTINDERE
_____(█)_____ (█)_____(█)● ● ♥VESELIE
______(█)____(██)___(█)● ● ♥IERTARE
_______(█)________(█)● ● ♥IMPACARE
_________(█)(█)(█)(█)● ● ♥DRAGOSTE
________(█)_______(█)● ● ♥SINCERITATE
_____ __(█)___(▒)___(█)● ● ♥SENTIMENTE
_____(██)____(▒)____(██)● ● ♥PASIUNE
___(█)___(█)______(█)___(█)● ● ♥IUBIRE
___(█)___(█)______(█)___(█)● ● ♥CALDURA
_____(██)____BUNA____(██)● ● ♥SOARE
___(█)(█)(█)_______(█)(█)(█)● ● ♥CREDINTA
_(█)(▒)(▒)_(█)___(█)_(▒)(▒)(█)● ● ♥PLACERE
(█)(▒)(▒)(▒)(█)__(█)(▒)(▒)(▒)(- )● ● ♥FRUMOS
(█)(▒)(▒)(▒)(▒)(█)(▒)(▒)(▒)(▒)- - (█)● ● ♥NATURAL
(█)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)- - (█)● ● ♥CHEF
_(█)(▒)(▒) (▒)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒(▒█)● ● ♥NOROC
___(█)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)(█)- ● ♥SANSA
_____(█)_(▒)(▒)(▒)(▒)(▒)_(█)● ● ♥CASTIG
______(█)-(▒)(▒)(▒)(▒)-(█)● ● ♥BUNASTARE
_________(█)_(▒)(▒)_(█)● ● ♥DARUIRE
____________(█)(▒)(█)● ● ♥MILA
_______________(█)● ● ♥PRIETENIE

Dacă..

Dacă sădeşti necinste, vei culege suspiciune.

Dacă însămânţezi egoism, vei culege sărăcie.

Dacă sădeşti vrajbă, vei culege război.

Dacă plantezi aroganţă, vei culege distrugere.

Dacă sădeşti invidie, vei culege necazuri.

Dacă însămânţezi dispreţ, vei culege singurătate.

Dacă plantezi lene, vei culege sărăcie.

Dacă sădeşti lăcomie, vei culege pagube.

Dacă însămânţezi bârfă, vei culege duşmani.

Dacă sădeşti necredinţă, vei culege întunecare.

Dacă sădeşti deznădejde, vei culege ştreang.

Dacă sădeşti ură, vei culege fiorii iadului.

Dar...

Dacă sădeşti bunătate, vei culege prietenie.

Dacă sădeşti cinste, vei culege încredere.

Dacă plantezi modestie, vei culege slavă.

Dacă sădeşti perseverenţă, vei culege progres.

Dacă însămânţezi muncă, vei culege belşug.

Dacă plantezi iertare, vei culege împăcare.

Dacă sădeşti sinceritate, vei culege afecţiune.

Dacă sădeşti pace, vei culege armonie.

Dacă însămânţezi răbdare, vei culege cunună.

Dacă plantezi credinţă, vei culege minuni.

Dacă sădeşti nădejde, vei culege biruinţă.

Dacă sădeşti dragoste, vei culege florile raiului.

din popas duhovnicesc

luni, 6 septembrie 2010

Despre rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii, de Arhimandrit Sofian Boghiu

Rugăciunea minţii sau rugăciunea inimii este o rugăciune scurtă, plină de putere, care vine de la Mântuitorul Hristos şi de la Sfinţii Apostoli, cuprinsă în aceste cuvinte: ” Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul / păcătoasa ! ”
Această rugăciune scurtă o putem spune oriunde şi oricând, stând sau mergând – şi în viaţa moderna - în această grabă a vieţii, când n-avem timp de rugăciune îndelungată – în camera noastră în faţa icoanelor şi a candelei aprinse. Putem spune această rugăciune în orice loc şi în orice timp din viaţa noastră, şi în scoală şi în magazin şi în fabrici şi în ateliere, o putem rosti în taina inimii noastre. Şi Iisus Hristos, Care este prezent în viaţa noastră întotdeauna, ne ascultă această rugăciune, care este închinată numelui Lui plin de putere.
Multora dintre dvs. această rugăciune vă este cunoscută. Cunosc persoane multe, tineret mai ales, dar şi mai în vârstă, care o spun şi sunt avansaţi în rugăciune. M-am bucurat foarte mult, ori de câte ori am auzit despre asemenea persoane.
Noi avem temeiul în cuvintele Mântuitorului, Care zice: Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, voi face, ca să se mărească Tatăl întru Fiul. Şi iarăşi: De veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.
Această rugăciune se numeşte rugăciunea lui Iisus, pentru că în miezul ei este numele Domnului nostru Iisus Hristos, nume plin de putere, aşa cum am mai spus. Rugăciunea inimii se mai numeşte şi rugăciunea minţii. A minţii, pentru că în prima ei fază se rosteşte cu mintea, şi a inimii pentru că după multă vreme de rostire a rugăciunii acesteia, rugăciune cu mintea, coboară în inimă. Ea este de obicei rugăciunea care este la îndemână oricui, şi se poate rosti în două feluri: aşa cum vorbim, mai ales când lucrăm ceva sau când mergem, şi în ritmul respiraţiei, când stăm pe un scăunel având capul puţin aplecat spre stânga şi cu două degete de la mâna dreaptă ţinute uşor peste haină, deasupra locului inimii, pe partea stângă şi aşa rostim rugăciunea aceasta: tare, şoptit sau incet.
Rugaciunea lui Iisus, de chemare a numelui Domnului, se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea şi în orice loc şi în orice lucrare ne-am afla. Practic însă, mai ales pentru începători, este greu a fi rostită neîncetat. Şi de aceea, ea poate fi rostită alternativ cu cele şapte Laude ale Bisericii, din care este bine să nu lipsească Rugăciunile dimineţii şi Rugăciunile de seară, Paraclisul şi Acatistul Maicii Domnului şi, de asemenea, Acatistul Mântuitorului, care este legat de numele Domnului, cu toate atributele aduse Mântuitorului Hristos în cadrul rugăciunii obsteşti.
Mai ales pentru personalul mânăstiresc, este bine ca rugăciunea minţii să fie rostită de patru-cinci ori pe zi, câte cincisprezece minute de fiecare dată. Dar fără îndoială, această rugăciune poate fi rostită şi de laici - de cei din afara mediului cleric - de oricare dintre dvs., după râvna fiecăruia, măcar de trei ori din cele 24 de ore, de câte cincisprezece minute măcar de fiecare dată. Această rugăciune cere să fie rostită des, ca să se poată înfige în inima noastră, în centrul fiinţei noastre.
Şi încă un lucru trebuie să mai avem în vedere, şi anume: când rostim rugăciunea, să fim atenţi ca fiecare cuvânt al rugăciunnii să cadă pe locul de deasupra inimii, cu două degete deasupra inimii de carne, deasupra inimii fiziologice. Acest loc al inimii, găsit de Sfinţii Părinţi, marii rugători ai rugăciunii acesteia, este centrul duhovnicesc al fiinţei noastre omeneşti, şi este deasupra inimii carnale.
Această sfântă rugăciune se cuvine să fie făcută cu binecuvântarea şi sub supravegherea duhovnicului, care, de obicei, o şi practică. Ea are menirea să ne ajute a ne curăţi mintea şi inima de gândurile şi de poftele netrebnice; lucru ce nu se poate înfăptui decât cu chemarea numelui Domnului, chemarea deasă a acestui nume, care, ca un foc ceresc, arde necurăţiile noastre interioare.
Scopul ultim al acestei sfinte rugăciumi este de a coborâ mintea în inimă, de a unifica aceste două centre ale fiinţei omeneşti, mintea şi inima. De a realiza un acord desăvârşit între inimă şi minte. Căci de obicei omul gândeşte ceva, dar simte altceva. Vorbeşte de bine pe cel ce stă în faţa lui, iar în mintea, în inima lui, în adâncurile lui, îl huleşte.
Când unim aceste centre, mintea şi inima, omul devine o unitate duhovnicească, şi atunci el este întreg, aşa cum l-a făcut Dumnezeu, om cu adevărat deplin. Prin rugăciunea lui Iisus se realizează idealul sfânt al vieţii noastre omeneşti. Până să atingem însă acest ultim scop, de înnobilare, de sfinţire lăuntrică, de unificare a fiinţei noastre omeneşti sfâşiate de patimi, avem nevoie de o severă lucrare de despătimire, de o luptă cu noi înşine - care nu este deloc uşoară - pentru izgonirea răului din minte şi din inimă, pentru adunarea minţii care se risipeşte în timpul rugăciunii, cum am mai spus.
Dacă nu am fi ajutaţi de sus în aceste eforturi, lupta noastră cu noi înşine ar fi aproape zadarnică. Dar, spre mângâierea şi întărirea noastră, avem în ajutor experienţa şi sfaturile Sfinţilor Părinţi – aflate în cărţile lor şi în Vieţile Sfinţilor, în literatura aceasta a sfinţilor părinţi, rugători mai ales – şi în tainele Sfintei Biserici, îndeosebi Taina Spovedaniei şi, cu dezlegarea duhovnicului, primirea Sfintei Împărtăşanii. Dar pe lângă toate acestea avem ajutorul nemijlocit al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin chemarea sfântului Său nume, rostind cât mai des pe drumurile vieţii noastre rugăciunea pe care am spus-o: ” Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul / păcătoase !”
Şi chiar dacă marea bucurie a coborârii minţii în inimă întârzie, căci aceasta se produce numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi când vrea Dumnezeu şi harul Său din noi înşine, strădania noastră sinceră şi statornică de chemare deasă a numelui Domnului este de mare folos.
Astfel, prin ea, prin această rugăciune dobândim simţul prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră. Simţim că nu suntem singuri, numai cu oamenii, simţim că El este de faţă. Simţim ajutorul Lui real în viaţa noastră, în răbdarea ispitelor şi a necazurilor. Simţim că ne întăreşte în credinţă, că ne sporeşte dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, ne luminează mintea să înţelegem, să adâncim, să cugetăm la Sfintele Scripturi. Ne ajută să înţelegem că bucuriile cereşti sunt infinit mai mari şi mai frumoase decât bucuriile pământeşti. Ne ajută şi ne întăreşte să împlinim cu fapta voia lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Toate aceste binefaceri cereşti sunt ca o arvună pentru intrarea noastră în legătură cu Hristos, cu harul lui Dumnezeu, gustând câte puţin, încă fiind în această viaţă, din bucuriile şi starea fericită de dincolo, pe cât ne este cu putinţă nouă oamenilor.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să atingem şi acest sfânt ideal, de unire a minţii cu inima, de fapt unirea noastră cu Dumnezeu. Atunci lupta cu noi înşine se uşurează, sfânta rugăciune se rosteşte neîncetat în inimă ziua şi noaptea, după cuvântul din Cântarea cântărilor, care spune: Eu dorm, dar inima mea veghează. Bucuriile duhovniceşti întrec orice bucurii pământeşti. Dragostea de Dumnezeu, a sfintei Sale porunci, este cu adevărat mare, cu greu de tălmăcit în cuvinte omeneşti !
Până atunci, însă, să rostim cu smerenie, cu stăruinţă şi cu dragoste, cu timp şi fără timp, cu încredere în Dumnezeu şi cu dor, această sfântă rugăciune: ” Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul / păcătoasa !”. Amin.
Add a caption
Despre rugăciunea lui Iisus, rugăciunea inimii, de Arhimandrit Sofian Boghiu. Rugăciunea minţii sau rugăciunea inimii este o rugăciune scurtă, plină de putere, care vine de la Mântuitorul Hristos şi de la Sfinţii Apostoli, cuprinsă în aceste cuvinte: ” Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul / păcătoasa ! ” Această rugăciune scurtă o putem spune oriunde şi oricând, stând sau mergând – şi în viaţa moderna - în această grabă a vieţii, când n-avem timp de rugăciune îndelungată – în camera noastră în faţa icoanelor şi a candelei aprinse. Putem spune această rugăciune în orice loc şi în orice timp din viaţa noastră, şi în scoală şi în magazin şi în fabrici şi în ateliere, o putem rosti în taina inimii noastre. Şi Iisus Hristos, Care este prezent în viaţa noastră întotdeauna, ne ascultă această rugăciune, care este închinată numelui Lui plin de putere. Multora dintre dvs. această rugăciune vă este cunoscută. Cunosc persoane multe, tineret mai ales, dar şi mai în vârstă, care o spun şi sunt avansaţi în rugăciune. M-am bucurat foarte mult, ori de câte ori am auzit despre asemenea persoane. Noi avem temeiul în cuvintele Mântuitorului, Care zice: Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, voi face, ca să se mărească Tatăl întru Fiul. Şi iarăşi: De veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. Această rugăciune se numeşte rugăciunea lui Iisus, pentru că în miezul ei este numele Domnului nostru Iisus Hristos, nume plin de putere, aşa cum am mai spus. Rugăciunea inimii se mai numeşte şi rugăciunea minţii. A minţii, pentru că în prima ei fază se rosteşte cu mintea, şi a inimii pentru că după multă vreme de rostire a rugăciunii acesteia, rugăciune cu mintea, coboară în inimă. Ea este de obicei rugăciunea care este la îndemână oricui, şi se poate rosti în două feluri: aşa cum vorbim, mai ales când lucrăm ceva sau când mergem, şi în ritmul respiraţiei, când stăm pe un scăunel având capul puţin aplecat spre stânga şi cu două degete de la mâna dreaptă ţinute uşor peste haină, deasupra locului inimii, pe partea stângă şi aşa rostim rugăciunea aceasta: tare, şoptit sau incet. Rugaciunea lui Iisus, de chemare a numelui Domnului, se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea şi în orice loc şi în orice lucrare ne-am afla. Practic însă, mai ales pentru începători, este greu a fi rostită neîncetat. Şi de aceea, ea poate fi rostită alternativ cu cele şapte Laude ale Bisericii, din care este bine să nu lipsească Rugăciunile dimineţii şi Rugăciunile de seară, Paraclisul şi Acatistul Maicii Domnului şi, de asemenea, Acatistul Mântuitorului, care este legat de numele Domnului, cu toate atributele aduse Mântuitorului Hristos în cadrul rugăciunii obsteşti. Mai ales pentru personalul mânăstiresc, este bine ca rugăciunea minţii să fie rostită de patru-cinci ori pe zi, câte cincisprezece minute de fiecare dată. Dar fără îndoială, această rugăciune poate fi rostită şi de laici - de cei din afara mediului cleric - de oricare dintre dvs., după râvna fiecăruia, măcar de trei ori din cele 24 de ore, de câte cincisprezece minute măcar de fiecare dată. Această rugăciune cere să fie rostită des, ca să se poată înfige în inima noastră, în centrul fiinţei noastre. Şi încă un lucru trebuie să mai avem în vedere, şi anume: când rostim rugăciunea, să fim atenţi ca fiecare cuvânt al rugăciunnii să cadă pe locul de deasupra inimii, cu două degete deasupra inimii de carne, deasupra inimii fiziologice. Acest loc al inimii, găsit de Sfinţii Părinţi, marii rugători ai rugăciunii acesteia, este centrul duhovnicesc al fiinţei noastre omeneşti, şi este deasupra inimii carnale. Această sfântă rugăciune se cuvine să fie făcută cu binecuvântarea şi sub supravegherea duhovnicului, care, de obicei, o şi practică. Ea are menirea să ne ajute a ne curăţi mintea şi inima de gândurile şi de poftele netrebnice; lucru ce nu se poate înfăptui decât cu chemarea numelui Domnului, chemarea deasă a acestui nume, care, ca un foc ceresc, arde necurăţiile noastre interioare. Scopul ultim al acestei sfinte rugăciumi este de a coborâ mintea în inimă, de a unifica aceste două centre ale fiinţei omeneşti, mintea şi inima. De a realiza un acord desăvârşit între inimă şi minte. Căci de obicei omul gândeşte ceva, dar simte altceva. Vorbeşte de bine pe cel ce stă în faţa lui, iar în mintea, în inima lui, în adâncurile lui, îl huleşte. Când unim aceste centre, mintea şi inima, omul devine o unitate duhovnicească, şi atunci el este întreg, aşa cum l-a făcut Dumnezeu, om cu adevărat deplin. Prin rugăciunea lui Iisus se realizează idealul sfânt al vieţii noastre omeneşti. Până să atingem însă acest ultim scop, de înnobilare, de sfinţire lăuntrică, de unificare a fiinţei noastre omeneşti sfâşiate de patimi, avem nevoie de o severă lucrare de despătimire, de o luptă cu noi înşine - care nu este deloc uşoară - pentru izgonirea răului din minte şi din inimă, pentru adunarea minţii care se risipeşte în timpul rugăciunii, cum am mai spus. Dacă nu am fi ajutaţi de sus în aceste eforturi, lupta noastră cu noi înşine ar fi aproape zadarnică. Dar, spre mângâierea şi întărirea noastră, avem în ajutor experienţa şi sfaturile Sfinţilor Părinţi – aflate în cărţile lor şi în Vieţile Sfinţilor, în literatura aceasta a sfinţilor părinţi, rugători mai ales – şi în tainele Sfintei Biserici, îndeosebi Taina Spovedaniei şi, cu dezlegarea duhovnicului, primirea Sfintei Împărtăşanii. Dar pe lângă toate acestea avem ajutorul nemijlocit al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin chemarea sfântului Său nume, rostind cât mai des pe drumurile vieţii noastre rugăciunea pe care am spus-o: ” Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul / păcătoase !” Şi chiar dacă marea bucurie a coborârii minţii în inimă întârzie, căci aceasta se produce numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi când vrea Dumnezeu şi harul Său din noi înşine, strădania noastră sinceră şi statornică de chemare deasă a numelui Domnului este de mare folos. Astfel, prin ea, prin această rugăciune dobândim simţul prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră. Simţim că nu suntem singuri, numai cu oamenii, simţim că El este de faţă. Simţim ajutorul Lui real în viaţa noastră, în răbdarea ispitelor şi a necazurilor. Simţim că ne întăreşte în credinţă, că ne sporeşte dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, ne luminează mintea să înţelegem, să adâncim, să cugetăm la Sfintele Scripturi. Ne ajută să înţelegem că bucuriile cereşti sunt infinit mai mari şi mai frumoase decât bucuriile pământeşti. Ne ajută şi ne întăreşte să împlinim cu fapta voia lui Dumnezeu în viaţa noastră. Toate aceste binefaceri cereşti sunt ca o arvună pentru intrarea noastră în legătură cu Hristos, cu harul lui Dumnezeu, gustând câte puţin, încă fiind în această viaţă, din bucuriile şi starea fericită de dincolo, pe cât ne este cu putinţă nouă oamenilor. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să atingem şi acest sfânt ideal, de unire a minţii cu inima, de fapt unirea noastră cu Dumnezeu. Atunci lupta cu noi înşine se uşurează, sfânta rugăciune se rosteşte neîncetat în inimă ziua şi noaptea, după cuvântul din Cântarea cântărilor, care spune: Eu dorm, dar inima mea veghează. Bucuriile duhovniceşti întrec orice bucurii pământeşti. Dragostea de Dumnezeu, a sfintei Sale porunci, este cu adevărat mare, cu greu de tălmăcit în cuvinte omeneşti ! Până atunci, însă, să rostim cu smerenie, cu stăruinţă şi cu dragoste, cu timp şi fără timp, cu încredere în Dumnezeu şi cu dor, această sfântă rugăciune: ” Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul / păcătoasa !”. Amin.

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate