Despre împlinirea dorinţelor

"Nu te întrista dacă ceva din ceea ce se săvârşeşte în lume nu se face după dorinţa ta.

E cu neputinţă ca toate să se săvârşească după gândul tău şi după cum tu voieşti, căci nu toate dorinţele tale sunt bune şi nu toată implinirea lor este cu folos.

S-a împlinit ceva după dorirea şi voia ta - bine; nu s-a împlinit - lasă-l voii lui Dumnezeu. De s-a împlinit vreun lucru aşa după cum tu însuţi l-ai dorit, fii mulţumitor; dacă nu s-a făcut aşa, nu te mâhni, căci nimic nu este veşnic aici, şi orişice lucru este pentru scurtă vreme în această lume.

Tu însă o singură grijă să ai, să nu fii străin de Dumnezeu şi de harul Său preasfânt. Nu râvni foarte ca toate dorinţele tale întotdeauna să se împlinească şi pururea să fie după voia ta - acest lucru nu este în puterea omului, ci întru aceea a lui Dumnezeu.

Una este voia lui Dumnezeu şi alta este voia ta, iar gândurile Sale sunt altele decât ale tale, nefiindu-ţi ţie în putere să cunoşti şi să înţelegi dumnezeieştile gânduri. Iată de ce nu se cade să te mâhneşti pentru dorinţele neîmplinite şi se cuvine ca toate să le laşi în seama Domnului. "Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului" (Psalm 54, 25).

Nu fii împuţinat cu sufletul şi nerăbdător, dorind ca toate să se împlinească îndată după voia ta. Cu mult mai bine este ca întru linişte şi răbdare să te rogi lui Dumnezeu, lăsându-le pe toate în voia Lui. Nu cere împlinirea grabnică a dorinţelor tale - nu oricare dorinţă este bună şi nici toată împlinirea lor nu este folositoare. Poţi afla care din dorinţele tale sunt după voinţa Domnului prin aşteptare îndelungată şi prin rugăciune sârguincioasă.

Dacă este după voia Domnului, El iţi va da degrabă, însă de nu va fi voirea ta după sfânta Sa voie, Dumnezeu va împiedica şi va ţine dorinţa ta neîmplinită tocmai pentru folosul tău, făcând aceasta cu iconomia întru care El binevoieşte. Iar tu, fie că Domnul îţi dă, fie că nu îţi dă, pe toate primeşte-le cu mulţumire întru smerenia inimii.

Nu tânji către ceva cu nesimţire şi fără răbdare, ci toate le săvârşeşte bine cumpănit. Toate sunt mai folositoare şi mai cu temei când se dobândesc întru înţelepciune şi răbdare. Dacă toate s-ar împlini de îndată după dorinţa ta, niciodată nu ai putea ajunge la cunoştinţa neputinţei tale, niciodată nu ai câştiga nimic pentru folosul sufletului tău, ci pe toate le-ai săvârşi împotriva acestui folos. Iată de ce, Atotvăzătorul Dumnezeu, miluind şi cruţând făptura Sa şi îngrijindu-se de folosul fiecăruia, nu îţi dă totdeauna după voia ta, ci cel mai adesea împotrivă, spre călăuzirea ta, ca tu, înnoindu-ţi cunoştinţa slăbiciunii tale, să nu fii împuţinat cu sufletul, ci smerit, plin de răbdare şi umilinţă.

Domnul, ca un adevărat Tămăduitor, spre a vindeca sufletul nostru, adeseori rânduieşte şi plineşte împotriva dorinţelor noastre, cufundându-ne astfel în mâhnire pentru ca noi să căutăm mângâierea cea nemuritoare şi veşnică întru El - Dumnezeu Domnul.

Această întristare şi mâhnire este pentru scurtă vreme, iar acea mângâiere este întru vecii cei nesfârşiţi. Dar ce câştig ai avea de ţi s-ar înfăptui toate dorinţele, iar tu ai mânia pe Dumnezeu în toată vremea? Ce dobândeşti de ţi s-ar împlini toate dorinţele tale, iar tu însuţi ai rămâne cu totul înstrăinat de harul lui Dumnezeu? Cu adevărat nimic!

Cu câtă mulţumire vei răbda amărăciunile trimise asupra ta de Domnul prin neîmplinirea dorinţelor tale, cu atât mai multă mângâiere vei primi de la El mai apoi, căci este scris: "Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu" (Psalm 93, 19).

Aşadar, nu te umple de amărăciune pentru vreo durere de felul acesta îngăduită de Dumnezeu, ci primeşte cu mulţumire acest leac rânduit sufletului tău.

Mai bine înduri aici o durere mică decât mai apoi să te mâhneşti veşnic, căci mai bine este să pătimeşti aici decât dincolo. Cu totul de plâns şi de jelit este cel care întru multe greşind, pururea tânjeşte ca toate să fie după a lui dorire. Cunoaşte că împotriva voii lui va suferi în viaţa viitoare.

Dumnezeu miluind şi cruţând făptura Sa şi dorindu-ne nouă tot ce-i mai bun, adeseori ne trimite aici durere şi strâmtorare. "În lume necazuri veţi avea" (Ioan 16, 33) spune Domnul. El voieşte ca noi să nu ne înecăm în desfătările pământeşti, ci să răbdăm necazuri, pentru ca, cu mai multă osârdie şi izbândă, să ne înălţăm către El şi la El acolo să ne învrednicim de bucuria şi veselia veşnică. "

Sfântul Dimitrie al Rostovului

Relatia sufletului cu Dumnezeu

Dumnezeu are felul Sau de a se apropia de fiecare suflet, de a-l intoarce catre Sine. Il vesteste despre venirea Sa, ii vorbeste, ii da prilejuri, pricini si putinta de a se apropia de Sine, ca acesta sa-L cunoasca, sa se bucure si sa ceara el insusi ca sa ramana Dumnezeu cu el.

Daca sufletul, primitor al harului lui Dumnezeu, si-L apropie si doreste impartasirea cu El, atunci Dumnezeu incepe o sfanta "joaca" cu acesta.

Uneori ii vorbeste cu dulceata si gingasie si atunci sufletul se inaripeaza cu o cereasca, sfanta, dumnezeiasca dragoste, dispretuind toate cele pamantesti.

Alteori i se ascunde, iar acesta, ingrozit de paruta-i singuratate, Il cauta indurerat, indurand o sfanta mucenicie.

Iar cand din nou i se arata, crescandu-i iubitoarea dorinta catre Acesta, se limezeste mai mult. Spre a-i adanci unirea si impartasirea cu El si spre a-l calauzi spre mai mari bucurii si binecunvantari, din slava in slava.

Si acesta se continua pana la sfarsitul vietii omului, dupa masura cu care fiecare suflet se deschide si primeste in bucurie aceasta dorita impartasire cu Domnul lui.

(fragment din cartea "Crestinul in fata lumii de astazi - Ieromonah Filoteu 

De ce a plans Iisus Hristos ?

 

Mantuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Dumnezeu adevarat si Om adevarat, a impreunat in persoana Sa doua lucrari, dumnezeiesti si omenesti. Astfel, afara de pacat, nimic din firea omeneasca nu i-a ramas necunoscut: nici nasterea si cresterea, nici foamea, nici intristarea si suferinta, nici moartea.

Din cele omenesti, Mantuitorul Iisus Hristos a cunoscut deci si plansul, manifestat ca durere sufleteasca. Hristos a plans de mai multe ori, insa El nu a plans niciodata pentru Sine; de fiecare data, El a plans pentru ceilalti, a plans pentru oameni, a plans pentru proapele Sau.

Precum observa Sfantul Nicolae Velimirovici, Hristos a plans atat pentru prietenii Sai, cat si pentru neprietenii Sai, insa intotdeauna pentru ceilalti. Cand se vede in ce stare de cadere a ajuns omul, fiind rob pacatului si mortii, nu se poate decat plange.

Hristos a plans pentru prietenii Sai

Hristos a plans pentru prietenii Sai, precum s-a intamplat dupa moartea lui Lazar. Astfel, vazand-o plangand pe Maria, sora lui Lazar, cat si pe iudeii care erau cu aceasta, El a suspinat cu duhul si a lacrimat.

"Deci Maria, cand a venit unde era Iisus, vazandu-L, a cazut la picioarele Lui, zicandu-I: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, cand a vazut-o plangand, si pe iudeii care venisera cu ea plangand si ei, a suspinat cu duhul si S-a tulburat intru Sine. Si a zis: Unde l-ati pus? Zis-au Lui: Doamne, vino si vezi. Si a lacrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iata cat de mult il iubea" (Ioan 11, 32-36).

In vreme ce rudele si prietenii plangeau pentru moartea lui Lazar, Hristos a plans nu pentru moartea lui Lazar, impotriva careia putea porunci oricand, precum a si facut, ci pentru tirania mortii, care il apasa pe tot omul care se naste pe pamant. Hristos a plans deci pentru starea dureroasa in care pacatul (diavolul) a aruncat firea umana.

Mantuitorul, indurerat de starea cazuta a firii umane, a venit in lume tocmai pentru aceasta, pentru a intari intru Sine firea umana si pentru a o inalta la un loc mai minunat si mai ferit chiar decat raiul. Merita amintit aici un dialog imaginar, intre Mantuitorul Iisus Hristos si om (firea umana), rostit de Sfantul Ioan Gura de Aur. Mantuitorul, gasind firea umana alungata din rai si ajunsa precum o desfranata, din pricina pacatelor, i-a spus:

"- Nu te-am sadit oare in Rai?

- Da, ii raspunde.

- Si cum ai cazut de acolo?

- A venit diavolul si m-a luat din Rai.

- Ai fost sadita in Rai si te-a scos afara! Iata, te voi sadi acum inlauntrul Meu. Nu va indrazni sa se apropie de Mine. Pastorul te va pazi si lupul nu va mai veni."

Hristos a plans insa si pentru neprietenii Sai

Hristos a plans si pentru neprietenii Sai, adica pentru aceia care nu Il cunosteau, zacand in mocirla pacatului si a ignorantei, precum vedem in momentul in care a plans pentru Ierusalim, vazandu-i nimicirea cea viitoare.

"Si cand S-a apropiat (de Ierusalim), vazand cetatea, a plans pentru ea, zicand: Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tai. Caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din toate partile. Si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai, care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca nu ai cunoscut vremea cercetarii tale" (Lc.19,41).

Hristos a plans pentru Ierusalim deoarece, din cauza pacatelor locuitorilor ei, intregul loc avea sa fie nimicit, iar viata din el avea sa fie starpita, pana la o vreme. Aceasta pedeapsa a fost pricinuita mai ales de nedreptatea locuitorilor cetatii fata de oamenii drepti ai lui Dumnezeu, nedreptate care a culminat chiar cu omorarea Fiului lui Dumnezeu intrupat.

Hristos plange pentru tot omul, de la Adam si pana la cel din urma

Sfantul Apostol Pavel da marturie ca Mantuitorul Iisus Hristos, dintr-o nemasurata dragoste fata de om, a plans cu amar, pentru intregul neam omenesc, de la inceputul lumii si pana la sfarsitul veacurilor. Nu este deci om, de la Adam si pana la ultimul om ce se va naste pe pamant, pentru care sa nu planga Hristos.

"Hristos, in zilele trupului Sau, a adus, cu strigat si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte si auzit a fost pentru evlavia Sa, si desi era Fiu, a invatat ascultarea din cele ce a patimit, si desavarsindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta pricina de mantuire vesnica" (Evrei 5, 7-9).

Aceste cereri si rugaciuni, rostite de Mantuitorul "cu strigat si cu lacrimi", au fost savarsite in Gradina Ghetsimani, cu putin mai inainte ca omul sa savarseasca cel mai mare pacat al tuturor timpurilor, inaltandu-L pe Fiul Omului pe Crucea infipta in Golgota. "Iar Hristos, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant" (Luca 22, 44).

Sa intelegem, din aceste trei momente relatate de Sfanta Scriptura, ca Mantuitorul Iisus Hristos nu a plans niciodata pentru Sine, ci de fiecare data numai pentru oameni, atat pentru slabiciunea lor in fata durerilor si a mortii, cat si pentru staruirea acestora in intunericul pacatului.

Teodor Danalache

Rugaminte

"Nu îmi spune nimic... Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău. Îţi cunosc şi ştiu şi laşitatea păcatelor şi cu toate acestea îţi spun: Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu. Dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi ca să devii un înger ca să Mi te dăruieşti intru iubire, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. Chiar când eşti laş, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea sfinţeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu îţi dau voie să nu Mă iubeşti. Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau să mă poţi iubi din putina şi săraca ta inima. Dacă aştepţi până când ai să fi desăvârşit ca să Mă poţi iubi, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un Serafim ? Un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste ? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu, care a creat toate şi pot totul ? Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume din dragoste pentru oameni? Sau ai murit din iubire pentru Mine ? Atunci din ce motiv nu Mă laşi să te iubesc ? Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu. Desigur, cu timpul am să te schimb, însă, chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi săraca ta inimă, din adâncul neputinţei şi al murdăriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat. Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria ''virtuţilor'' tale, ci dintr-o inimă smerită pe care Eu o pot curaţi oricând. N-am nevoie de "virtuţile" tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-as da, tu eşti aşa de slab şi mândru, încât ele ar hrăni amorul tău propriu şi nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste. Unui fier ruginit flăcările nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă şi păcatele se vor arde şi tu vei fi fericit. Iubeşte-Mă, nu numai ca să fii curat, căci asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să Mă odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngriji de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu; tu ai să fii slugă rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care tu te crezi că îl ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea, fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta mă doare atât de mult la tine... Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive. Nu mai sta departe de Mine; îţi lipseşte nu sfinţenia - pe care Eu ti-o pot da - ci o inima gata să Mă iubească oricând şi până la capăt. Astăzi Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu, singurul, adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept. Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie. Nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu, şi acum, să te îndoieşti de Mine, de iubirea ce o am pentru tine. Crede ca Eu pot totul şi tu nu poţi nimica fără Mine, doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu. Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci astfel o să fiu nevoit să te las în cădere în măsura în care tu te apreciezi. Nu te frământa că nu ai virtuţi. Am să îţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-l dau în Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta. Eu ţi-am dat-o pe Sfânta şi Preacurata Mea Măicuţa. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine. Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum ca să devii sfânt, ca pe urma să Mă iubeşti... în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată. Şi acum du-te! Eu sunt cu tine!"

SA AVEM CURAJUL SA SCRIEM SCRISORI CATRE CER!

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA – AJUTORUL CELOR NEMANGAIATI. Minunea di...

O minune din copilaria Sfantului

“Ar trebui sa incepem cu o minune neconventionala, petrecuta in copilaria Sfantului. De multe ori oamenii incadreaza la categoria minuni numai intamplari spectaculoase, vindecari, invieri, exorcizari. Si pierd din vedere minunile smerite, care au insa valoarea si importanta lor.

Anastasie (acesta a fost numele de botez al Sfântului Nectarie) a avut o copilarie foarte grea: foame, frig, singuratate, durere. Durere, foame, lacrimi. Si iara lacrimi, singuratate, durere. Ce copilarie poate fi mai trista decat aceasta? Trebuie spus ca singuratatea sa nu era o singuratate ca cea pe care o traieste omul zilelor noastre: diferenta este enorma. Micul Anastasie credea cu putere in Dumnezeu. Si oricat de tare l-ar fi apasat rautatea oamenilor, el nu contenea sa isi ridice ochii spre Dumnezeu.

Si Dumnezeu i-a primit rugaciunile. Intr-o noapte, Hristos i s-a aratat in vis, si l-a intrebat de ce plange necontenit. Sufletul copilului era însa atat de patruns de amaraciune, incat nu a putut sa raspunda la intrebare. Dar, trezindu-se din somn, Anastasie a scris urmatoarea scrisoare: 

desen de Cristina Ionescu-Berechet

,,Hristoase al meu, m-ai intrebat de ce plang. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prapadit incaltarile de mi-au iesit degetele afara si mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseara la stapânul meu si m-a alungat. Mi-a spus sa scriu acasa, alor mei, sa-mi trimita ei. Hristoase al meu, de atata amar de vreme muncesc aici si n-am trimis maicii mele nici un banut… Acum, ce sa ma fac? Cum sa o scot la capat fara haine? Tot muncind, s-au rupt. Iarta-ma ca Te necajesc. Ma inchin Tie si Te iubesc eu, robul Tau, Anastasie.”

A pus scrisoarea intr-un plic, si pe plic a scris adresa destinatarului:

,,Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – in ceruri”.

Conteaza mai putin ce s-a intamplat dupa ce a scris aceasta scrisoare. Important este ca a scris-o. Important este ca a avut nadejdea ca aceasta scrisoare va ajunge la destinatie.

Sfântul Nectarie ne invata nu sa intrebam ,,de ce?”, ci sa cerem ajutorul dumnezeiesc. Sfântul Nectarie ne arata ca nici lipsa hranei, nici lipsa hainelor sau a incaltarilor nu trebuie sa ne indeparteze de Dumnezeu. Ci cu cat mai mari sunt incercarile cu atât mai mare trebuie sa ne fie credinta.

Si totusi ce s-a intamplat dupa ce Anastasie a scris scrisoarea?

Dumnezeu a intervenit intr-un mod smerit. Daca scrisoarea ar fi ajuns la posta, poate ca vreun postas ar fi aruncat-o, sau poate ca si daca ar fi citit-o, tot nu ar fi putut sa il gaseasca pe expeditor pentru a-l ajuta.

Dar Dumnezeu a randuit ca un negustor sa se ofere sa duca scrisoarea la posta, pentru a-l scuti pe Anastasie de drum, caci afara era frig. Citind pe plic destinatarul scrisorii, negustorul a fost curios sa citeasca scrisoarea. Si, citind-o, si-a dat seama ca din randuiala lui Dumnezeu ajunsese sa o citeasca. A facut un colet cu haine, incaltari, mancare si bani, si l-a trimis lui Anastasie impreuna cu o carte postala pe care scria:

,,De la Hristos, pentru Anastasie”.

Coletul nu ar fi fost trimis daca Anastasie nu ar fi scris mai intâi scrisoarea. Am putea spune: ,,Si nici scrisoarea nu ar fi fost scrisa daca Hristos nu i S-ar fi aratat in vis, si nu l-ar fi intrebat de ce plange”. Dar tot asa am putea spune si ca nici Hristos nu i S-ar fi aratat daca el nu i S-ar fi rugat, vreme indelungata si nu si-ar fi pus nadejdea in ajutorul dumnezeiesc.

Sfântul Nectarie ne invata sa ne rugam lui Dumnezeu. Nimic nou, nimic iesit din comun. Invatatura aceasta se regaseste in aproape toate cartile religioase. Sfântul da marturie prin propria viata ca Hristos nu lasa rugaciunile fara räspuns, ca Hristos raspunde in chip minunat la cererile credinciosilor. Ce vom face, deci? Vom scrie cu toti scrisori catre cer? Da, vom scrie. Asa cum au scris toti crestinii, inca de la intemeierea Bisericii. Scrisorile noastre sunt rugaciunile. Scrisorile noastre sunt scrise uneori cu lacrimi, alteori cu bucurie, uneori cu mahnire, alteori cu recunostinta. Sa avem curajul de a-i scrie lui Dumnezeu, sa avem curajul de a-i scrie Maicii Domnului, sa avem curajul de a le scrie sfintilor. Si sa nu deznadajduim daca ajutorul nu vine atunci cand vrem noi. Daca noi ii cerem, Dumnezeu il va trimite cu siguranta. Anastasie a rabdat vreme indelungata inainte ca suferinta sa sa primeasca usurare. Dar aceasta suferinta nu a ramas neroditoare: a fost treapta a sfinteniei.

Sursa: Sfantul Ierarh Nectarie din Eghina, Minuni

***stiati ca ?***

* Hristos-Dumnezeu a fost singurul intre promotorii religiilor care a afirmat si confirmat ca este Dumnezeu din Fire?
* Hristos-Dumnezeu este singurul care a zis ca doar El este Calea, Adevarul si Viata?
* Hristos-Dumnezeu este din momentul intruparii Sale si om intreg cu suflet uman si Dumnezeu deopotriva?
* Duhul Sfant este o Persoana Dumnezeiasca alaturi de Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul?
* Sfintele Moaste-trupuri ale Sfintilor- sunt purtatoare ale prezentei si identitatii acelor Sfinti?
* Iadul nu este o pedeapsa ci o alegere motivata a omului?
* Judecarea omului de catre Dumnezeu inseamna de fapt autojudecare a omului, din pricina cunostintei adevarului la care ajunge in momentul mortii?
* In autonomie totala, omul se autodistruge total?
* Dupa moarte, sufletul va retine in totalitate cele cinci simturi.. implicit memoria din constient si subconstient?
* Demonul Mara, stapanul sinelui si al iluziilor, s-a aratat lui Buddha si a comunicat cu el in meditatiile acestuia?
* Generozitatea omului, bunul simt si sinceritatea pot induiosa pe Dumnezeu cel mai mult?
* Substanta sau consistenta sufletelor omenesti este diferita de cea a Ingerilor?
* Buddha ne imboldeste cu neantul iar Hristos ne daruieste toata valoarea si vesnicia Lui?
* Extraterestrii sunt inventii si gaselnite ale lui Lucifer?
* Prin intruparea lui Dumnezeu-Fiul-Hristos, neamul omenesc a primit apartenenta la Neamul lui

* In Iad, cel mai mare chin este lipsa lui Dumnezeu si a oricarei comuniuni?
* Omul devine persoana din momentul zamislirii si devine personalitate din momentul botezului in Numele Sfintei Treimi?
* Dumnezeu nu ne pedepseste cu Iadul ci noi indragim Iadul din timpul vietii noastre?
* Dumnezeu nu are inceput si sfarsit ci izvoraste din El, prin El si cu El?
* Dumnezeu nu se afla in protestantism, neo-protestantism, buddhism si islam?
* Numai clericii ortodocsi si catolici pot obtine Trupul si Sangele lui Hristos-Dumnezeu?
* Numai clericii ortodocsi si catolici au succesiunea apostolica si Harul Preotiei?
* Atunci cand sunt atinse sau sarutate Moastele unui Sfant, acesta stie si simte ca si cand nu ar fi murit?
* Un alt razboi mondial se poate isca de la o cladire numita Domul-Pietrei?
* Icoanele sunt ferestre spre Absolut si nu sunt pretuite in sine ci prin sine?
* Hristos-Dumnezeu a dat preotilor puterea de a ierta si dezlega in Numele Lui, putere pe care nici Ingerilor nu a dat-o?
* Mintea este ochiul sufletului?
* Prin amputarea unui membru, sufletul din acel membru se retrage in restul corpului ramas viu?
* Omul trece pe langa moarte de mii de ori pe zi din motive tangentiale si naturale?
* Energia lui Dumnezeu-Harul- este o energie necreata?
* Materia este energie a lui Dumnezeu concretizata?
* Diavolul nu voieste sa se mantuiasca nici macar un om?
* Diavolul nici nu mai vrea dar nici nu mai poate sa se intoarca spre Dumnezeu?
* Reincarnarea este o invatatura diversionista a lui Lucifer?
* Vietuitoarele de pe pamant nu au suflet inrudit cu Dumnezeu ci doar suflet fara constiinta?
* Apa adusa pentru Aghiasma, nu e sfintita de Dumnezeu Duhul Sfant daca preotul nu baga mana in ea?
* Sufletul se afla in corp din crestetul capului pana in varful tuturor degetelor?
* Daca stam departe de Hristos-Dumnezeu, stam de fapt departe de sensul vietii si existentei noastre?
* Nu pacatele ne tin departe de Dumnezeu ci lipsa regretului sincer fata de trecutul nostru?
* Pe aproapele tau care ti-a gresit de nu-l vei ierta tu, nici Dumnezeu nu-l va ierta?
* De nu-l vei ierta pe gresitul tau, nici tu nu vei fi iertat-la randul tau- de Dumnezeu?
* La judecata particulara-dupa ce murim-, Dumnezeu ne va intreba despre greselile fata de El iar la judecata universala-la sfarsitul timpului-, vom fi intrebati despre greselile fata de umanitate?
* Totul in lumea asta sta sub semnul jertfei? Vezi iarba care se daruieste animalelor, vezi animalele ce se jertfesc noua iar Hristos s-a jertfit noua...
* Pentru orice rusine adusa Bisericii, vor fi judecati intai Episcopii, apoi Preotii apoi Diaconii apoi Enoriasii?
* La judecata sfarsitului lumii, toti vor cunoaste pacatele tuturor celorlalti si faptele toate?
* La sfarsitul lumii, intreg si acelasi trup pe care l-am avut in viata, va fi reconstituit integral de catre Dumnezeu si ni-l va da in vesnicie inapoi intrucat in trup am savarsit faptele noastre toate?
* Crucea nu se sfinteste intrucat ea e sfintita din oficiu de catre Cel rastignit pe ea?
* In fericirea Raiului, bucuria celui mantuit nu va fi statica ci crescanda vesnic?
* Biserica, este singura Institutie divino-umana din intreaga lume?
* O data ce o persoana incepe sa fiinteze indata dupa zamislire, nu va mai inceta vreodata sa existe?
* Lucifer dirijeaza si conduce politic si financiar lumea printr-o organizatie obscura impanzita in intreaga lume dar si prin toate sectele si ereziile religiilor lumii?
* Fantomele si strigoii sunt doar diavoli diversionisti si tulburatori?
* In lumina se afla si intunericul si in intuneric se poate afla lumina?
* Planeta pamant se afla in centrul universului si ca este posibil ca pamantul sa nu aiba miscarea de revolutie ci universul sa se invarte in jurul pamantului..
* Daca ar exista alta planeta cu fapturi dotate cu constiinta ar fi atentat la Intruparea lui Dumnezeu-Fiul si la crearea ingerilor si oamenilor?
* Prin botezul in numele Celor Trei Persoane ale Firii Dumnezeiesti si prin Trupul si Sangele lui Hristos, noi ne conectam la energiile vesnice ale Absolutului Dumnezeu?
* Daca prin caposenie, trufie si agresivitate dorim sa-L cautam si sa-L aflam pe Dumnezeu, nu vom reusi vesnic pentru ca El este un Dumnezeu revelat care se descopera El dupa vointa Lui?
* Lucifer lucreaza si influenteaza omenirea cel mai mult prin legi, legiuitori si bani?
* Pentru un copil avortat, va fi acuzat de Dumnezeu si chirurgul si mama dar si tatal -daca a stiut- ?
* In viitor Antihristul va fi confundat cu Hristos de catre cei ce nu au fost apropiati de Persoana lui Hristos Cel Autentic?

Cuvinte frumoase, calde si pline de duh!

Cuvinte frumoase, calde si pline de duh!

*Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul vostru. (Sf.Scriptura)
*Vreti sa aflati valoarea sufletului ? Ascultati în ce a constat rascumpararea lui: sângele si moartea unicului Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
*În orice suflet se regaseste sensul spiritual si imaginea lui Dumnezeu. (Origen)
*Numai Dumnezeu poate vindeca sufletele noastre. (Sf.Ioan Gura de Aur)
*Sfântul numeste sufletul constiinta. Sufletul e ca un izvor: din izvor, cu cât se ia apa mai multa, cu atât da la iveala apa mai curata. Sfântul numeste sufletul constiinta. (Cuv.Agaton)
*În sufletul uman este o transformare minunata pe care Dumnezeu Însusi o lucreaza. (Harent)
*Sufletul traieste vesnic si nu poate muri, caci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, (…) iar la *Judecata de Apoi, sufletul iarasi se va uni cu trupul. (Sf.Ioan Gura de Aur)
*Când veti curata sufletele voastre, atunci vor straluci si se vor împartasi de prezenta lui Dumnezeu si de dumnezeiasca si cereasca Sa stralucire. Atunci, sufletele vor fi ca niste oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiasca si vor putea primi si ele stralucire. ( Sf.Dionisie Areopagitul)
*Lumea toata este de mai putin pret decât un suflet. Ce nesfârsita valoare are sufletul omenesc ! (Nicodim Patriarhul României)
*Sufletul si Hristos, doar acestea doua, sa te intereseze! Lumea toata sa cada, pe acestea doua, nimeni nu ti le poate lua, afara numai daca nu le dai tu, cu voia ta. (Sf.Cosma Etolul)
*Fii împacat cu sufletul tau si, atunci, cerul si pamântul se vor împaca cu tine. (Sf.Isaac Sirul)
*Scara ce duce în Împaratie este ascunsa în sufletul tau. (Sf.Isaac Sirul)
*Sufletul curat, daca va privi în el însusi, Îl va vedea, ca într-o oglinda, pe Dumnezeu. (Sf.Atanasie cel Mare)
*Dumnezeu este mostenirea sufletului, iar sufletul este mostenirea lui Dumnezeu. (Sf.Macarie)
*Daca ajungem lânga Dumnezeu, suntem în cer. Sa ne facem sufletul cer! (Sf. Ioan Gura de Aur)
*A însetat sufletul meu dupa Dumnezeu. ( Sf.Scriptura)
*Ce-i va folosi omului daca va câstiga lumea întreaga, iar sufletul sau îl va pierde? (Sf.Scriptura)
*Daca trupul nostru este , cum sa întraznim noi sa tinem acest templu neîngrijit, în mizerie? (Nicodim Patriarhul României)
*Neputinta trupului trebuie sa dea o noua putere sufletului nostru. (Sf.Ioan Gura de Aur)*Hraneste-ti trupul, dar nu-l omorî prin lacomie! (Sf.Ioan Gura de Aur)*Trupul nostru cel muritor se va preschimba, muritorul se va îmbraca în nemurire, iar în locul nevoilor va intra o pace sigura si un statornic repaos al vietii. (Sf.Ioan Gura de Aur)
*Asa cum aici se vede sufletul prin trup, tot asa acolo, în viata viitoare, se va vedea trupul prin suflet. (Sf.Grigorie Palama)