duminică, 23 martie 2014

Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa - Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa este o icoana de iconostas, foarte veche, cunoscuta ca "Icoana Maicii Domnului cu trei maini”. Icoana se afla in prezent la Manastirea Hilandar din Muntele Athos.  Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Insa nu este asa. Initial era o icoana realizata intru totul dupa canoanele iconografice, asemanatoare cu Maica Domnului Hodogitria – "Aratatoarea caii”. Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715).
Icoana Maicii Domnului cu trei maini
Dupa ce Sfantul Ioan Damaschin a tinut cuvantarile pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mana dreapta. Atunci Sfantul Ioan, tinand mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.
Sfantul Ioan Damaschin          Sfantul Ioan Damaschin
Drept multumire si recunostinta nemarginita, Sfantul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mana din argint, in partea de jos, astfel incat da impresia ca Maica Domnului are o a treia mana. De atunci in aceasta icoana purtand numele "Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mainile Maicii Domnului, este reprezentata si mana Sfantului Ioan Damaschin.
Procesiune cu Icoana Panaghia Tricherousa
Pana in secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava, cand Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.

Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: "De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea."
Cu toate ca acest tip de icoana nu este cuprins in nicio erminie a zugravilor, exista chiar si in tara noastra, in special in nordul Moldovei, icoane ale Maicii Domnului, cu cea de-a treia mana. Bisericii "Maica Precista" din Ploiesti, Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei, a donat in anul 1877, o icoana in care este reprezentata Maica Domnului cu trei maini. Icoana de acest tip a fost pictata pentru comercializare, si vanduta in reproduceri de sute de mii de exemplare, chiar prin intermediul Patriarhiei Romane. Din pacate, unii iconografi, care au pictat copii dupa aceasta icoana, au lasat o interpretare eronata in acest sens, ca si cum ar fi vorba despre cele trei maini ale Nascatoarei de Dumnezeu.

Pomenirea icoanei Tricherousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului Ioan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.

vineri, 21 martie 2014

Nimeni , nu stie,

                                                           Nimeni , nu stie,         

_ Nimeni , nu stie, ca un zambet poate ascunde o mie de lacrimi .
_Mimeni , nu-ti cunoaste suferinta si ....
_Nimeni , nu are cum sa ti-o inteleaga cu adevarat, pentru ca :
_Nimeni , nu a fost in locul tau .
_Nimeni , nu stie , ca adormi noptile chinuite de framantari .
_Nimeni, nu se bucura pentru fericirea ta , asa cum te-ai astepta . De aceea e mai bine sa iti imparti fericirea cu cine nu stie pentru ca tot un altu nimeni te va invidia .
_Nimeni, nu stie ca tu, iti doresti de la viata doar simplitatea existentei .
_Nimeni , nu stie, ca iti trebiue atat de putin ca sa fii fericit .
_Nimeni, nu iti poate da cu parerea despre viata ta , pentru ca :
_Nimeni, nu a trait in locul tau .
_Nimeni , nu stie ca tu pentru cineva anume , insemni totul, pentru ca , unii stiu doar cum e sa fii _Nimeni .
_Nimeni , nu isi poate da cu parerea despre omul de langa tine, pentru ca :
_Nimeni , nimeni nu il poate cunoaste , cum il cunost tu .
_Nimeni , nu stie , cat poti si cat vrei sa arati .
_Nimeni , nu stie ce vrei tu , de la tine si ca ambitiile tale sunt diferite de ale altora .
_Nimeni, nu va pune nevoile tale pe primul loc... deoarece ;
_Nimeni , ar vrea , ca tu sa pui neviole sale pe primul loc.
_Nimeni, nu stie , ca doar un suflet curat, te poate vedea curat..pentru ca cei cu noroi... in suflet nu pot vedea clar .
_Nimeni , nu stie , ca uneori esti inconjurat de prieteni, de rude , dar ca :
_Nimeni , de acolo nu iti este prieten sau ruda .
_Nimeni, nu stie ca existi...., decat daca-i provoci . Cand vei face o fapta buna ...:
_Nimeni , nu va observa, dar cand vei gresi, o lume intreaga va fi cu ochii pe tine .
_Nimeni , nu este perfect...
_Nimeni, nu stie, ca pentru a-ti arata sinceritatea , sufletului ai nevoie tot de un suflet sincer .
_Nimeni , nu te cunoaste atat de bine incat sa isi permita sa vorbeasca despre tine in lipsa ta .
_Nimeni, nu are dreptul sa iti judece alegirile si ratiunile inimii .
_Nimeni, nu stie, ca nu astepti nimic de la nimeni, dar ca ai fi atat de fericit sa primesti ceea ce meriti . (Irina B.)

vineri, 14 martie 2014

duminică, 2 martie 2014

Intrând în biserică, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori, însoţind fiecare închinare cu o metanie şi zice:

Nu veneram lemnul sau vopseaua, ci persoana pictata în icoana, le respectam pentru ca sunt obiecte sfinte si pentru ca ii respectam pe cei pe care îi reprezinta.
Creştin ortodocşii au primit de la Sfinţii Părinţi şi urmează în întreaga lume, obiceiurile de mai jos:

Intrând în biserică, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori, însoţind fiecare închinare cu o metanie şi zice: „Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă” „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului” „Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă”
Apoi, după ce s-a înclinat către cei de-a dreapta şi de-a stânga sa, se aşează la locul său şi ascultă psalmii şi rugăciunile citite în biserică. Creştinul nu spune rugăciuni după alegerea sa, nici nu le citeşte din cărţile de rugăciuni, decât dacă vrea să fie judecat de sfântul Apostol Pavel pentru că a părăsit adunarea Bisericii . Închinăciunile şi metaniile nu trebuie săvârşite potrivit dorinţei creştinului, ci potrivit rânduielilor Sfinţilor Apostoli şi Părinţi, şi anume:
la Trisagion („Sfinte Dumnezeule...”), "Veniţi să ne închinăm", şi la întreitul „Aliluia”, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori si trei metanii. Aceasta se săvârşeşte şi atunci când se citeşte „Învredniceşte-ne, Doamne”, iarăşi la începutul Doxologiei Mari („Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu...”) şi după ce preotul spune: „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră.” La fiecare strigare a preotului şi atunci când se cântă „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”, se cade să îşi facă semnul Crucii şi o metanie.
În zile obişnuite, metanii mari (închinăciuni) se săvârşesc în timpul Liturghiei:
când începe „Cu vrednicie si cu dreptate este...”
când se sfârşeşte „Pe Tine te lăudam...”
la sfârşitul axionului Sfintei Fecioare, „Cuvine-se cu adevărat să te fericim...” sau al înlocuitorului său;
la începutul Rugăciunii Domneşti;
când Sfintele Daruri sunt înfătişate pentru Împărtaşanie;
la cuvintele „Şi acum şi pururea şi in vecii vecilor...”;
la utrenia de priveghere, se face o închinăciune, la „Pe Născătoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântări...”.
Duminicile, de la Sfintele Paşti până la Ziua Treimii, de la Naşterea Domnului şi până la Botez, şi la praznicele Schimbării la Faţă şi al Înălţării Sfintei Cruci - se fac doar trei metanii mari, către Cruce. Sfinţii Apostoli opresc cu străşnicie îngenuncherea şi metaniile mari, lucru despre care Sf. Vasile cel Mare a scris fericitului Amfilohie. Întâiul si cel de-al Şaselea Sobor Ecumenic au hotărât, de asemenea aceasta, întrucât Duminicile şi celelalte praznice ale Domnului slujesc ca aducere-aminte a înfierii noastre de către Domnul, potrivit Apostolului: „Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu” (Gal. 4, 7)
Creştinii ortodocşi nu îngenunchează după voia lor, ci mai degrabă la cuvintele preotului (sau diaconului): „Iara si iara cu pace...”. Obiceiurile îngenuncherii după voie şi al lovirii pieptului cu mâna vin de la ereticii apuseni şi nu sunt îngăduite în Biserica Ortodoxă. Creştinii ortodocşi, potrivit rânduielii Bisericii, fac închinăciuni la vremea potrivită, plecându-se cu fruntea până la pământ şi sculându-se de îndată.
În biserică, de fiecare dată când credinciosii sunt binecuvântaţi cu Crucea sau Evanghelia, cu o icoană sau potirul, îşi fac semnul Crucii şi îşi pleacă capetele. Când sunt binecuvântaţi cu lumânări, cu mâna sau sunt tămaiaţi cu cădelniţa, creştinii ortodocşi nu se cuvine să facă semnul Crucii, ci doar să îşi plece capetele. Totuşi, în vremea săptămânii Sfintelor Paşti, atunci când preotul cădelniţează având Crucea, toţi ne facem semnul Crucii şi răspundem "Adevarat A Înviat!" Astfel se cuvine să deosebim între închinăciunile datorate lucrurilor sfinte si cele datorate persoanelor, chiar dacă sunt din rândul preoţilor.
Când primeşte binecuvântare de la un preot sau de la un episcop, creştinul sărută mâna dreaptă a celui ce dă binecuvântarea şi nu îşi face semnul Crucii. Nu este potrivit să se sărute mâna stângă a clericilor, căci acesta este un obicei al iudeilor, ci mâna dreaptă, de la care am primit binecuvântarea.
Potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, semnul Crucii se face după cum urmează: degetul mare si primele două degete ale mâinii drepte sunt unite la vârfuri, iar celelalte degete strânse în palmă. Apoi ne atingem fruntea, pieptul, umărul drept şi cel stâng şi ne plecăm uşor. De cei ce se însemnează cu toate cele cinci degete, sau de cei ce se apleacă înainte să săvârşească Crucea, sau doar îşi vântura mâna prin aer sau în faţa pieptului, Sf. Ioan Gură de Aur grăieşte: „Diavolii se bucură de aceste gesturi nebuneşti”. Pe de altă parte, semnul Crucii, făcut cum se cuvine, cu credinţă si evlavie, îi îngrozeşte pe diavoli, micşorează suferinţele pricinuite de păcate şi pogoară harul dumnezeiesc.
Rânduieli pentru metanii şi închinăciuni
Metania - se face însemnându-ne cu semnul Sfintei cruci si apoi îngenunchind şi atingând fruntea de pământ;
Închinăciunea - se face plecându-ne din mijloc până ce degetele mâinii drepte întinse ating pământul.

SEMNUL CRUCII FĂRĂ ÎNCHINĂCIUNI:
La mijlocul celor Şase Psalmi, la întreitul Aliluia, de trei ori…
La începutul Crezului...
La otpust - "Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru..."
La începutul citirii din Sfânta Scriptură: Evanghelia, Apostolul sau Vechiul Testament.
SEMNUL CRUCII CU O ÎNCHINĂCIUNE:
La intrarea sau ieşirea din biserică – de trei ori.
fiecare cerere a ecteniilor.
La strigarea preotului ce dă slavă Sfintei Treimi.
La cuvintele, „Luaţi, mâncaţi...”, „Beţi dintru acesta toţi...”, „Ale Tale dintru ale Tale...” şi „Sfintele, Sfinţilor!”
La cuvintele „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”
La cuvintele „Să ne închinăm...”, „Slăvim...”, „Preamărim...” şi „cădem înaintea...”
În vremea „Aliluia”, „Sfinte Dumnezeule”, „Veniţi să ne închinăm” şi „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule”, ca şi înainte de otpust, se face semnul Crucii cu o metanie, de trei ori.
În vremea celei dintâi şi a celei de a noua cântări a canonului, la întăiul stih către Domnul, către Maica Domnului sau către Sfântul respectiv.
După fiecare stihiră – în vreme ce strana, încheind cântarea, îşi face semnul Crucii.
În vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o metanie, de trei ori; după cele două cereri rămase, facem semnul Crucii cu o metanie, o singură dată.
SEMNUL CRUCII CU O METANIE MARE:
În vremea posturilor, la intrarea şi ieşirea din biserică – de trei ori.
În vremea posturilor, la fiecare „...te mărim” din stihurile Imnului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
La începutul lui „Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatălui...”
După „Pe Tine te lăudăm...”
După axionul Maicii Domnului sau înlocuitorul acestuia.
La strigarea „ Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne...”, ce pregăteşte Rugăciunea Domnească.
Atunci când Sfintele Daruri sunt înfăţisate pentru Împărtăşanie, şi iarăşi, după Împărtăşanie.
În vremea Postului Mare, la Pavecerniţa Mare, când se cântă „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu...” şi la fiecare din cererile ce însoţesc aceasta; la Vecernie, după „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură -te” şi la cele două cântări ce urmează.
În vremea posturilor, la sfârşitul fiecărei părţi a rugăciunii „Doamne şi Stăpânul vieţii mele...”
În vremea posturilor, la cele trei cereri de încheiere – „Pomeneşte-mă, Doamne, când...”
PLECAREA CAPULUI FĂRĂ SEMNUL CRUCII: La cuvintele:
„Pace tuturor”
„Binecuvântarea Domnului cu voi...”
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos...”
„Şi să fie milele marelui Dumnezeu...”
La strigarea diaconului: „ Şi în vecii vecilor” (după: „Că sfânt eşti Dumnezeul nostru...”)
NU SE FACE SEMNUL CRUCII:
În timpul psalmilor.
În general, când se cântă.
În vremea ecteniilor, de către strană, care dă răspunsurile. Săvârşirea semnului Crucii şi a metaniilor este îngăduită doar după încheierea cântării, şi nu în timpul cuvintelor de încheiere ale acesteia.
Metaniile mari nu sunt îngăduite Duminicile; de la Crăciun până la Bobotează; de la Paşti până la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbării la Faţă; şi la praznicul Înălţării Crucii ( în afară de cele trei închinăciuni ale Crucii).
Închinăciunile încetează cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului şi nu se fac iarăşi până după " Învredniceşte-ne, Doamne..." în vremea Vecerniei din ziua praznicului.

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate