„Ce-i datorez eu lui Hristos!"

Pr. Nicolae Steinhardt: „Ce-i datorez eu lui Hristos!"

duminică, 29 decembrie 2013

    Există în ritualul iudaic o rugăciune alcătuită dintr-un şirag de mulţumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile hărăzite poporului Său Israel. Ca refren ori stih intercalat după fiecare dar pomenit figurează vorbele dai lanu, ce se tălmăceşte: de ajuns nouă. De n-ar fi decât că Domnul ne-a scos din pământul Egiptului, destul ar fi spre a-L binecuvânta şi a-I aduce slavă. De n-ar fi decât că a prefăcut marea în uscat, destul e spre a-L blagoslovi şi a nu înceta să-I mulţumim. De n-ar fi decât că ne-a hrănit în pustie… Şi aşa mai departe. Fiecare faptă a divinităţii, fiecare minune ajunge spre a stârni recunoştinţa norodului şi a-i provoca exclamaţia: dai lanu

Tot astfel, gândesc, orice evreu trecut prin sfânta Taină a Botezului, căruia Domnul i s-a relevat şi care, acum, se numără, printre «iudeii care au crezut în El» poate de asemenea striga: de ajuns facut-ai Hristoase Dumnezeule pentru mine!

Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii, îţi mulţumesc din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată vârtutea mea. Doar atât de ai fi făcut după ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie şi cu dreptate este să strig cu lacrimi: dai li !

Pentru a-mi fi dat putinţa să-mi cunosc propria păcătoşenie, nimicnicie şi ticăloşie, Îţi aduc laude şi mulţumiri, şi de s-ar mărgini doar la atâta darul făcut mie, tot prea destul e ca să repet: dai li !

Pentru a-mi fi îngăduit să Te pot ruga, să Te iubesc şi să mă închin Ţie – de ajuns ca să binecuvântez Sfânt Numele Tău. Pentru a fi sădit în mine nădejdea iertării şi a fi început să întrezăresc putinţa mântuirii – fii, Doamne, preamărit!

Pentru a-mi fi dat îndrăzneala să concep stabilirea unor relaţii de tip eu-tu cu Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, mă minunez şi, nepricepându-mă a spune altceva, strig: dai li!

Şi tot aşa fiindcă de acum mă pot închipui printre acei cărora le-ai grăit: «Dacă veţi rămâne cu cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.» (Ioan 8.31-32).

Recunoscător peste orice posibilitate de exprimare în slabele şi banalele noastre vorbe omeneşti Îţi sunt, Hristoase al meu, şi pentru a fi dobândit calitatea de «prieten» al Tău,pentru a fi fost, altfel spus, înnobilat, căftănit prin credinţă şi apa Botezului şi focul Duhului Sfânt.

Pentru a fi ieşit din tristeţe, mohoreala, jale, descumpănire, acedie (există o acedie a laicului, a necredinciosului), deznădejde şi a mă fi apropiat de starea fericirii. Şi fiindcă, îndeosebi, m-ai socotit în măsură a înţelege şi a fi cu desăvârşire convins că Tu eşti Adevărul, Calea şi Viaţa.

De nu-mi va fi dat a mă mântui, şi încă această absolută convingere îmi este cu totul suficientă spre a cunoaşte liniştea şi a gusta neîngrijorarea.

Mi-ai dăruit, Doamne, în nespusa Ta mărinimie, să aflu tot adevărul – atroce – despre mine însumi; m-ai slobozit din robia păcatului, care slujitor mai ferecat decât mine nu cred să fi avut.

Mai mult decât atât (căci nu dăruieşti niciodată puţin, cu parcimonie, după dreptate, ci numai clătinat şi îndesat, har peste har, nu împarţi bacşişuri, ci pofteşti la cină împărătească): datorită bunătăţii şi milostivirii Tale mi-am putut însuşi spusa lui Dostoievski: de mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul – dacă demonstraţia ar fi inatacabilă şi covârşitoare n-aş sta nici o clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul.

Dai li !

Din rob şi schilod m-ai făcut om liber şi senior; din fricos şi mişel, om îndrăzneţ; din fiinţă a întunecimii, un ahtiat după lumina; Şi slobod a încerca senzaţia că nu-mi este interzis a năzui să mă port efectiv potrivit cu învăţătura şi vrerea Ta.

Pentru că nu numai că m-a descoperit pe mine mie însumi întru toată mizeria şi josnicia şi nimicnicia mea, ci mi-a dezvăluit mie însumi latentele bune şi priincioase dinăuntrul meu;

- mi-a arătat că nu sunt definitiv şi iremediabil pierdut;

- m-a scos din cloacă, îngustime şi beznă;

-mi-a tradus existenţial şi pe a mea seama cutremurătoarea (şi mângâietoarea) fraza: Qui Mariam absolvisti mihi quoque spem dedisti;

- şi nu mi-a cerut să mă anihilez, să mor, ci – dimpotrivă – să mor păcatului şi zădărniciilor şi să viez puternic întru El – cu dragoste şi bucurie – adică intru libertate, voie bună şi calm. (Căci El “preţuind pe om nu vrea – zice Stăniloae – confundarea lui cu Sine, ci menţinerea şi ridicarea lui într-un dialog etern al iubirii“.).

Mi-a descoperit şi o altă mare (şi vreme îndelungată cu totul nepresupusă) tainî, anume ineluctabila universală lege a paradoxului, înlesnindu-mi să înţeleg ca nevinovăţia nu se poate obţine decât pe calea aceasta paradoxală a recunoaşterii propriei culpabilităţi.

Mi-a dat de asemenea voie să mă împărtăşesc cu prea curatul Său Trup şi scump sângele Lui şi să-mi pot da seama că orice faptă josnică îmi este numai izvor de amărăciune şi tulburare, iar că actele de mărinimie, curaj şi detaşare “faptele bune şi frumoase” ale atât de hulitei morale practice – sunt singurele creatoare de pace şi mulţumire.

Îl chemi pe Hristos la telefon? ironiza Andre Gâde. Nici nu e nevoie de o chemare, e mereu prezent, gata să intre pe uşa (deschisă) a inimii şi capabil numai de actele caracteristice nobleţei lăuntrice, pe care şi nouă ni le propune, propovăduindu-ne că ne sunt mereu accesibile: discreţia, iertarea, uitarea, degajarea dintre meschinării şi mărunţişuri, alungarea ţinerii de minte a răului, silă de răzbunare, ura, susceptibilitatea, irascibilitatea, ţâfnă şi multe alte stupidităţi a căror jalnică inferioritate şi acută nocivitate ne-a destăinuit-o odată pentru totdeauna şi ne-o dezvăluie de fiecare dată mai dureros.

În cele din urmă m-am putut convinge că libertatea se cucereşte numai prin omorârea păcatului şi m-am trezit în stare să descifrez formula “fac ce vreau“: ea nu înseamnă că dau ascultare necondiţionată viscerelor şi tropismelor mele, pornirilor şi instinctelor mele dobitoceşti, constituindu-mă prizonier al egoismului, turpitudinilor şi plăgilor firii mele, ci supunându-le pe acestea voinţei, raţiunii şi conştiinţei mele, părţii bune (curăţite) a eului meu, supra-eului meu. Fac ce vreau, credinciosul şi smeritul ucenic al lui Iisus Hristos, iar ce nu i-ar plăcea demonului sălăşluind înăuntrul meu sau târcolind în juru-mi să fac în numele aşa-zisei libertăţi instinctuale, în temeiul căreia mă ispiteşte spre a mă îndemna să mă dau rob lui şi duhurilor sale celor rele.

Nefiind botezat în pruncie ci în deplină maturitate, am putut experimenta botezul totodată ca Sfânta Taină şi taină, ca moarte şi înviere, ca izvor nesecat de apă vie şi de senzaţională fericire. Covârşitoarea majoritate a creştinilor n-au cum şti ce simte cel botezat şi ce este în adevăr actul acesta fulgerător; dar cei aflaţi în situaţia mea ştiu cum nu se poate mai limpede că nu e formă, un ritual, o ceremonie, un simbol; e o lucrare directă a Dumnezeului celui viu.

Îi mai datorez Domnului şi nepreţuită, nesperată putere de a îndura şi suferi, de a mă supune, răbdător şi următor Lui, pildei ce ne-a dat ştiind că “El participă împreună cu noi la suferirea necazurilor şi, tot în acest sens, se smereşte împreună cu noi, îngropându-se într-o chenoză, într-o noapte pe care o repetă în viaţa fiecăruia dintre noi.” (Dumitru Stăniloae). Ori, cum spunea Simone Weil, şi ea evreică rourată de harul credinţei în Hristos: creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura.

Ceea ce deloc nu vrea să însemne identificarea creştinismului cu suferinţa. Prin suferinţa se poate ajunge la adevăr şi lepădare de sine, însă Albert Camus arată că desprinderea de cele lumeşti inima vrednică o poate afla şi prin fericire. Mai ales prin fericire ne putem înălţa până la treptele cele mai de sus ale Scării. Durerea, de fapt, e “faţa mai puţin nobilă a strădaniei“. Ţinta rămâne fericirea, pe care se cuvine să ne-o însuşim, dincolo de nenorociri, necazuri şi încercări. Esenţa învăţăturii creştine e aceasta deprindere, această descoperire a fericirii.

“Ca şi la Botezul Domnului, în botezul oricărui creştin se deschide cerul, se deschide câmpul înţelegerii duhovniceşti a sensurilor existenţei.” (Constantin Galeriu: Jertfă şi răscumpărare).

Aşa încât mai presus de orice îi datorez lui Hristos simţământul liberator, îmbătător, exaltant, transformator, nelimitat al fericirii – ascuţit ca o sabie cu două tăişuri – şi luarea la cunoştinţă a faptului că “El poate face din tine o făptură nouă” nu e o simplă enunţare teologică ori o afirmaţie pilduitoare, ci un constant obiectiv, o realitate brută.

Iată de ce, dintre toate versetele Psaltirii pe acestea (din psalmii 65 şi 72) îmi place a mi le repetă, ca mai apropiate mie, ca mai grăitoare ale bucuriei în care neîncetat mă desfăt din binecuvântată zi când am primit euforicul dar al Sfântului Botez:

“Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă“.

“Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu“.

“Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte la glasul rugăciunii mele“.

“Binecuvântat este Dumnezeu care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine”.

“Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta“.

“Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul tău m-ai povăţuit şi cu slava m-ai primit“.

De la aceste inspirate cuvinte la simţământul de împăcare generală, ce mă cuprinde, nu-i departe. Care împăcare? Cu Dumnezeu, cu oamenii şi cu lumea, cu oamenii care-mi vor răul, cu acei care mi-au greşit, ba – lucru pe de-a-ntregul extraordinar, cu cei cărora le-am greşit eu, şi în cele din urmă, până şi cu mine însumi.

(Pr. Nicolae Steinhardt - Dăruind vei dobândi)

Sursă: Fericiţi cei prigoniţi

... Înrudirea duhovnicească ...

• .
  
  Cei care trăiesc duhovniceşte simt această înrudire duhovnicească între ei. Gândesc la fel, urmăresc acelaşi lucru, au acelaşi scop. Dacă ai avea, de pildă, o soră după trup, care să aibă programul ei, să trăiască lumeşte etc., n-ai simţi cu ea nici o înrudire duhovnicească.
  - Înrudirea duhovnicească se destramă vreodată?
  - Când unul încetează să mai trăiască duhovniceşte, încetează de a se mai înrudi duhovniceşte cu celălalt, care trăieşte duhovniceşte. Singur se desparte, nu-l îndepărtează celălalt. Precum cineva, cu cât trăieşte mai după Dumnezeu, cu atât se apropie de Dumnezeu, tot aşa cu cât se depărtează de viaţa în Dumnezeu, cu atât merge mai departe de El. Nu-l alungă Dumnezeu. Omul pleacă singur departe de Dumnezeu. Şi precum harul dumnezeiesc este o putere care lucrează de departe şi se transmite oamenilor, tot astfel şi lucrarea cea vicleană a diavolului este şi ea o putere care lucrează de departe şi se transmite. De pildă, două suflete, dacă sunt într-o stare duhovnicească şi se gândesc unul la altul, între ele se face o legătură duhovnicească şi unul transmite putere dumnezeiască celuilalt. Iar două suflete, dacă trăiesc în păcat şi au o oarecare legătură între ele, de departe primeşte unul de la celălalt o influenţă diavolească, se duce telegrama de la unul la altul.
  
  ( Cuviosul Paisie Aghioritul )

Dimineata unei noi vieti

- Parinte,vreau sa ma calauziti pe taramul credintei!

- Draga mea, eu sunt un biet pacatos, ce tanjesc dupa mila lui Dumnezeu. Nu vei gasi la mine acea stare de har a smeritilor anonimi. Dar putem sa ne rugam unul pentru altul si putem clarifica multe aspecte, ca sa stim macar de unde sa incepem in drumul acesta.

- Parinte,sunt foarte mandra, tin numai la imaginea mea, nu cumva sa o sifoneze cineva, nu cumva sa apar in vreo postura negativa.

- Omul vechi din tine trebuie sa moara. Tu il cam menajezi, ii faci caldut, ii dai de mancare... Nu, draga mea, trebuie sa moara tot ce e vechi. Dumnezeu iti va darui o altfel de bucurie, pe care nimeni nu o va mai lua de la tine. Tu postezi pe bloguri multe articole despre smerenie, deci, cunosti pasii.

- Parinte,ce trebuie sa fac?

- Sa nu te mai ingrijesti de bani. Sa fi cea mai harnica, dar cea mai putin lacoma. Sa te rogi neincetat. Sa iti vezi zi de zi pacatosenia si neputintele, sa ceri harul permanent si sa nu te bagi niciodata in fata. Ramai umila, intelegatore, plina de rabdare.

- As dori sa ma rog mai mult, dar mereu intervine cate ceva si imi mai si fuge mintea de la rugaciune.

- Asta se intampla cand nu ai constanta. Te rogi prea rar si nu legi multumirile in sirag. Majoritatea se descumpanesc si vor sa renunte. Pentru asta, te va intari Sfanta Euharistie si nu vei dori sa pleci de langa izvorul iubirii. Ai o inima buna, dar ai rabdare putin.

- Parinte, citesc in fiecare sambata Psalmul 20, ca Dumnezeu sa inmoaie inima mea, iar eu sa ma veselesc in puterea Lui, dar nu scap de egoism.

- E bine, draga mea, sa nu crezi niciodata ca ai scapat de orice pacat, ca asta tot mandrie este. Tu continua lupta si roaga-te mai mult, cu mai multe lacrimi, fa mai multa milostenie, Dumnezeu te va binecuvanta negresit. Neaparat, trebuie sa Ii urmam Lui!

- Parinte, obisnuiesc sa ma lamentez, sa exagerez, sa hiperbolizez fiecare imprejurare si ma tulbur enorm.

- Dumnezeu Milostivul a creat pentru noi starea de liniste. Zicea un francez1 ca noi ne amagim ca ne dorim linistea, dar, de fapt, cautam doar tumultul. Starea de liniste este starea de doxologie2, de rugaciune de multumire neincetata. Doar asa ramai in sfera duhovniceasca. Fara Dumnezeu, fara rugaciune, te ingrijesti de multe care nu trebuiesc, ci, dimpotriva, sunt nenecesare si chiar daunatoare3. Toate agitatiile lumii nu fac decat sa te deprime, sa te conduca spre deznadejde. Scapa de tot balastul asta prin Spovedanie, iar daca inca nu ai un duhovnic, sa il cauti plangand4 in rugaciune. Dumnezeu iti va trimite un psihoterapeut spiritual5 care Il cunoaste si Il poate descoperi si altora.

- Parinte, imi pare sincer rau pentru pacatele mele si ma straduiesc sa nu recidivez.

- Asa incepe lucrarea de pocainta, singura care ne apropie Imparatia Cerurilor. Lupta-te sa scapi de lacomie si de iubirea de arginti si te vei imprieteni cu Dumnezeu. Averea lumeasca este o banala capcana, o nebunie trecatoare. Vezi, problema noastra este ca ne preocupa nimicurile, cochetariile. Uita-te la sfinti, toti au fost saraci lumeste, fie din nastere, fie din renuntare, dar cat de fericiti sunt acum langa Dumnezeu, Cel mai bogat Stapan! Este o alegere pe care trebuie sa o faci: cu Iisus pe Cruce sau la masa cu Irod! Cu Iisus catre Inviere sau cu Irod la dans. Cu Iisus fericita sau vanduta de Irod. Nu poti fi cu ambele lumi. Ori esti rece, ori arzi de dragostea pentru Iisus. In Biblie sunt osanditi fariseii si bogatii, dar ce te faci daca esti si una si alta?!

- Parinte, la compania la care lucrez, persoanele sunt neesentiale. Conteaza doar maximizarea profitului, construirea de noi si noi hambare ale bogatului neintelept.
- Nu te lasa smintita de pacatele altora, nu le judeca, nu le eticheta, tu vezi-le pe ale tale. Fii cinstita in orice imprejurare, chiar daca pentru asta trebuie sa cauti un alt angajator. Multumeste-te cu putin. Cu cat partea materiala scade, creste partea duhovniceasca. Este un joc de echilibristica riscanta: intotdeauna plusul tau va fi minusul altuia7. Tu lucrezi pentru Dumnezeu. El nu te va da afara niciodata, decat daca te crezi majora si vrei sa pleci singura de la Tata. Iar opulenta trebuie sa o eviti din convingere, nu de fatada. Zice parintele Paisie Aghioritul: „Copilul cuminte primeste mai multe daruri de la Tatal Ceresc. Ii da o ciocolata la inceput si, daca e cuminte, mai primeste una!” Asta inseamna ca nu esti singura, esti fiica a Celui Prea Inalt, nu uita asta! Pe de alta parte, nu ai doar bucurii, vin si necazuri, doar nu credeai ca poti trai doar cu bomboane8!

Iisus Se opereaza si eu ma vindec
- Parinte, ma simt foarte pacatoasa, atat de nevrednica de mila bogata a lui Dumnezeu...

- Draga mea, ce zice Apostolul Ioan? „Lumea nu L-a cunoscut, iar ai Sai nu L-au primit”9. E mai bine sa te simti pacatoasa, decat sa te crezi beatificata prematur. Sfantul Sfintilor te va ierta pe tine, pacatoasa pacatoaselor.

- Totusi, daca Dumnezeu este etern (si este), cum accepta sa intre in istorie?

- Vezi, El nu gandeste ca noi, aritmetic, ci dumnezeieste. Noi nu putem patrunde nicidecum gandirea Lui, dar constatam cauza: El face toate astea, Se face om, numai din iubire. Totul intra in pretul platit deja de El pe Cruce. El salveaza istoria, nu o glorifica temporar. Bucura-te ca S-a facut om, ca sa te scape de infern!

- Atunci de ce zic unii ca ei se pot mantui singuri?

- Se amagesc, draga mea. Profetul Ieremia striga: „Eu, Domnul Dumnezeul lui Israel, voi mantui oile mele!10”, nu altcineva. Nu asteptam alta scapare, nici de la noi, nici din alta parte. Iisus ne-a spus tot, ne-a invatat tot, ne-a adus toata mantuirea. Oile nu se pot salva singure, fara Pastor. Naimitul le mulge laptele, dar nu le pazeste, ci fuge de lupi. Pastorul Iisus Se aduce jertfa ca un miel nevinovat. El pentru noi rabda durere, iar prin rana Lui ne-am vindecat11. Fii atenta: Doctorul Iisus Se opereaza, iar tu, pacienta, te vindeci12! Nu e minunat?! Dumnezeu sfinteste timpul, dar El ramane superior coordonatelor creatiei Sale. Iisus este in istorie, dar nu este istorie, doar trecut.

Am semnal, dar fara baterie
- Parinte, uneori imi este rusine sa imi fac semnul Sfintei Cruci...

- Vezi sa nu se rusineze si Fiul Omului de tine! Ai nevoie de steagul de lupta. Este singura ta cale de acces catre Imparatia lui Dumnezeu. Nu te teme, cu Dumnezeu vom birui13! Iar pentru cei ce ironizeaza orice religie, roaga-te14!

- Vreau si eu bucuria pe care a avut-o fericita Elena, cand a gasit Sfanta Cruce15.

- Atunci, poarta Crucea cu demnitate! Crucea este puterea lui Dumnezeu pentru noi, nu nebunie16. Iisus ne da castig de cauza. Stii ce ne mai trebuie?! Un certficat de inviere17! Aceasta este fericirea: sa simti ca Crucea pazeste toata lumea, ca este podoaba Bisericii, ca este intarirea credinciosilor, ca este slava ingerilor si singura marturie a adevarului18. Iisus, Cel ce biruieste, ne cheama sa fim biruitori impreuna cu El! Prin Cruce, suntem impacati cu Dumnezeu, obtinem Rascumpararea.

- Sunt putine rastigniri in curtile oamenilor, putine icoane si candele in case.

- Si asta nu ar fi chiar atat de grav, daca ar fi rastignirea in inimile lor si viata lor ar fi o icoana... Numai ca, de cele mai multe ori, avem alte prioritati, iar intalnirea cu Prietenul Dumnezeu este mereu amanata. Chiar duminica avem multe de facut si nu ne mai ajunge timpul. Asa ca, majoritatea „sacrifica” Sfanta Liturghie. Este cea mai „la indemana” greseala. Suntem cu bateriile descarcate. Degeaba avem semnal bun, daca nu ne reincarcam acumulatorii sufletului. Ar trebui sa sacrificam totul pentru Dumnezeu, dar noi sacrificam totul pentru lume si nu putem fi cu amandoua. De aceea, majoritatea renunta prea usor la rugaciune, pentru ca sunt prea incarcati de programul lumesc, nu neaparat rau in sine, dar mare consumator de timp.

- Iar Crucea inseamna suferinta. Instinctual, am ocoli-o.

- Da, ne grabim sa fugim de greutati. Multi tineri divorteaza la cea mai mica discutie in contradictoriu, la cea mai neinsemnata cruciulita. Dar un dezertor nu poate gasi fericirea, pentru ca este prea egoist. Vin incercari, nu avem ce face, trebuie sa ne inarmam cu tot ce ne pune Dumnezeu la dispozitie pentru a ne retrage in Rezistenta. Nu capitulam, avem in fata iminenta victorie a invierii. Semnul acesta al Crucii iti aminteste, de fapt, in numele Cui te rogi19.

- Parinte, unde e Crucea, acolo e si Iisus! Daca Iisus e pe Cruce, nu Il pot gasi in alta parte!

- Asa e, Crucea iti arata ca Dumnezeu este in tine. Ca Dumnezeu, El este peste tot, dar identificarea maxima se regaseste numai in jettfa. Si ce jertfa! Asadar, sa mergem toti dupa Iisus, sa ne lepadam de noi insine, de egoism, sa ne asumam crucea, sa Ii urmam Lui20! Adica, sa ne smerim, sa renuntam la surplusul averii, sa fim modesti si rabdatori. Sa nu mai fim superficiali! Ne lepadam de tot raul, nu doar de jumatate de rau. Si vestim Evanghelia Invierii doar devenind noi exemple de receptivitate. Ne pregatim serios. Si ne simtim in siguranta, iubiti. Vezi, doar pe Cruce Iisus are bratele deschise, pentru a ne aduna21. Crucea este imbratisarea lui Dumnezeu, este mangaierea Lui, este incurajarea Lui. In fata celui mai puternic dusman comun, diavolul, avem forta sa ne unim.

Iisus cucereste fara bani
- Parinte,vreau sa pot sa recunoscunosc glasul lui Dumnezeu, ca sa Ii urmez toata viata.

- Este foarte bine ca te interesezi de sufletul tau. Dumnezeu te va calauzi permanent, deoarece te iubeste enorm de mult si nu Ii este deloc indiferenta soarta ta. Te va purta pe brate atunci cand vei cadea. Te vei bucura in vesnicie de slava Lui. Fericita esti!

- Cercetez mult Evanghelia dupa Ioan...

- Urmeaza-I prin vietuirea ta, simpla, fara complicatii, fara lacomie, fara invidii si intrigi, doar cu rugaciune si munca. Traieste dupa Evanghelie si, cu siguranta, te vei mantui. Multi se apropie, dar putini Il si urmeaza cu adevarat22. Putini se indreapta dintre cei ce citesc.

- Vreau sa divortez de pacat!

- Sigur, majoritatea vrem asta. Dar e nevoie de putin efort, nu e o gluma. Ai in vedere faptul ca pacatul nu e altceva decat o mancare otravita, care trebuie aruncata din vas, din trup. Abia dupa aceasta inlaturare, dureroasa uneori, sufletul tau va dobandi insusiri pe masura lucrarii sale, intiparind indeletniciri si fapte.

- Parinte, calea spre Dumnezeu e rugaciunea, iar mangaierea o gasesc doar sub umbra Crucii!

- Da, pentru ca Dumnezeu este Izvorul vietii. Asta inseamna ca moartea Ii este supusa. Fara Dumnezeu, nu exista nici dreptate, nici sfintire, nici vesnicie. Fara Dumnezeu, totul e o nebunie. Se poate ajunge la Dumnezeu! Dar ai nevoie de mai multa smerenie. Lucrarea de capatenie este rugaciunea. Dar ai mare grija, pentru ca nici o exagerare nu poate fi de la Dumnezeu si nici nu duce la El!

- Principala mea problema este ingrijorarea pentru facturi, uit sa privesc pasarile cerului si crinii tarinii, cad usor dintr-o extrema la alta, intr-o stare vecina cu deznadejdea, cand ma gandesc la posibile necazuri.

- Pune nadejdea Ta in Dumnezeu si El te va ajuta zi de zi. Cand da, Dumnezeu da boiereste23, nu umbla cu maruntisuri. Frica asta a ta e lipsa de credinta. Iisus Biruitorul a cucerit lumea fara bani! Roaga-te ca Sfintii Parinti: Stapaneste, Doamne, cugetul meu24! E bine ca lupti cu pacatele, inseamna ca macar le sesizezi. Esti pe drumul cel bun, doar ca esti abia la inceput, la primele semne grafice din alfabetul iubirii.

- Simt ca este o nenorocire daca nu ma impartasesc prea multa vreme. Rugati-va pentru mine, pacatoasa, sa nu fie asta o amagire, sa nu fie nicidecum spre osanda!

- Ai nevoie de multa pregatire duhovniceasca, pentru a evita rutina. Cea mai mare primejdie este cea a nepasarii. Obstacolul acesta poate fi depasit doar prin multa rugaciune si dragoste fata de cel suferind. Daca nu te impartsesti, creste puterea lui aghiuta25. Straduieste-te ca prin fiecare Impartasanie sa iti faci neamuri in Ierusalim, sfinti in cer, care sa te ajute permanent. Uite, eu incerc sa ii cunosc mai bine pe sfintii Ipatie al Gangrei, Ioan Rusul, Pantelimon, Efrem cel Nou de la Nea Makri, Nectarie de Eghina si Ioan de Kronstadt. Inca nu joc in aceeasi liga cu ei, dar vreau sa ii aduc in familia mea, ca musafiri permanenti. Citeste vietile lor, acatistele lor, invoca-i zilnic in rugaciunile tale. Liturghia este cina dumnezeiasca. Sfintii acestia stau la masa cu Dumnezeu. Noi tanjim macar dupa faramiturile de la masa Stapanului, dupa pajistea din preajma Raiului26.

- Liturghia ar trebui sa fie totul pentru mine...

- Mai mult, Liturghia este o riposta ferma in fata dezamagirii lumii! Este spatiul unde nu ne mai preocupa nici fleacurile, nici dichisurile, nici cochetariile. Liturghia este un ocean de iubire si de bunatate pentru noi toti. Fara Liturghie, nu avem reper, ratacim in labirintul desertaciunii. Toata viata ta, lui Hristos Dumnezeu sa i-o daruiesti! Asa cum e viata ta, cu necazuri, osteneli, lipsuri, prigoniri, scuipari.

- Totul vine de la Dumnezeu, parinte!

- Acest Dumnezeu, singurul Dumnezeu, a murit ca si tu sa ai viata si inca viata din belsug. Cand Il cunosti pe Dumnezeu, totul se schimba in viata ta27. Singurul semn profund al acestei vieti este sa Il intalnesti pe Dumnezeu. Pentru cine se roaga, creatia intreaga devine Biserica.

Iisus este puterea mea

- Parinte, uneori simt ca nu mai am nici o putere, prinsa cu multe treburi, parca ma sting.

- Sursa ta de putere nu este decat Dumnezeu. Daca ai uitat sa alimentezi, ramai cu rezervorul gol. Te bazezi prea mult pe tine, pe eforturile tale, pe cunostintele tale si nu Ii lasi suficient loc lui Dumnezeu in inima ta. Te obosesc si pasiunile tale lumesti. Gaseste un echilibru si Dumnezeu iti va redarui linistea. Dumnezeu nu te lasa sa te scufunzi. El pazeste fiecare pas al tau.

- Confund uneori indrazneala cu tupeul, imi este greu sa le diferentiez.

- Prima determina curaj si speranta si vine de la Dumnezeu, iar a doua este viclenia lui aghiuta, care produce numai sila si indignare. Ai indrazneala. Uite, Sfantul Petru era fricos: „Ma voi ineca!”, desi Iisus era chiar in fata Lui. Frica lui devenise o anxietate paralizanta. Dar Iisus l-a salvat, nu l-a lasat sa piara.

- Mi-e frica de saracie, de boala si de moarte...

- De frica fricilor... Pai, Iisus tocmai de aceasta frica de scapa si iti da certitudinea vesniciei. El este puterea ta in neputinte. Tu esti cel mai mare dusman al tau. Nu oamenii, nu lumea, nu aghiuta. Daca te raportezi gresit la realitate, o iei razna. Fii optimista, Dumnezeu nu te va parasi niciodata. Nici in moarte. Uite, spune Psalmul 92, cel pe care il spun corabierii, ca sa nu mai naufragieze gandurile tale. Pune-l doar pe Iisus pe primul loc in viata ta si restul va fi mult mai usor.

- Simt ca am putreziciune...

- E mirosul grosier al pacatului. Este coruptia interioara, pe care multi nici macar nu o sesizeaza. Este infernul fricii, opus raiului curajului. Recupereaza-ti viata, care ti-a fost confiscata de lume. Si nu uita sa faci ceea ce este important, nu ceea ce ti se pare a fi urgent. Adauga si Psalmul 118, pentru eliberarea de frica.

- Cred ca iubesc prea putin si urasc prea mult, asta ma da peste cap.

- Ura aceea este paganeasca, nu este compatibila cu viata pe care tocmai ai inceput-o, alaturi de Dumnezeu. Este si o obisnuinta ura, un reflex, dar nu dispera. Cu cat vei iubi mai mult, vei pricepe multe lucruri pe care nu le gasesti in carti. Iubirea lui Dumnezeu este sursa ta de putere. Este o iubire totala, o iubire nesovaielnica, nediscriminatorie. Iubirea asta niciodata nu cade28! Inima ta, golita de ura, este pastratoare valida a vietii. Ii vei iubi nu doar pe amici, ci mai ales pe hulitori si barfitori. Abia atunci Iisus te va vindeca de ipocrizie. Mandria ta te impiedica sa iubesti mai mult29, nu ura. Smereste-te, iar ura se va dizolva. Iubeste Psalmii. Adauga la canon si Psalmul 117, o rugaciune pentru dusmani.

Nu le pot eu oferi copiilor mei vesnicia

- Iubesc enorm cuvantul divin, dar acesta nu rodeste in mine, nevrednica.

- Draga mea, cuvantul divin este o samanta mantuitoare care rodeste in cei invesniciti. Iata in cine nu rodeste: in cei superficiali, in cei avari si in cei eretici. Asa ca, lupta-te sa scapi de egoism, ca sa dobandesti bunatate, rabdare si iubire. Dar ai mare grija, samanta nu are cum sa rodeasca fara Dumnezeu. Iar daca vor rodi toate semintele, cu atat mai bine! Nu rodesti din pricina mandriei. Consideri pacatele tale mari pacatele si te crezi prea devreme sfintisoara. Crede-ma, nu e cazul.

- Nu e o scuza, dar raul ma contamineaza permanent...

- Neghina aceasta nu a plantat-o nicidecum Semanatorul creatiei. Tu esti chemata sa plivesti buruiana cu buruiana, de la radacina. Vei ajunge grau curat adus lui Dumnezeu. Uita-te la plante, ele nu cresc fara apa. Asa si tu, ai nevoie de multa hrana prin rugaciune. Numai asa vei creste, te vei dezvolta frumos. Iar Dumnezeu va face insutit acel rod. Lumea asta are un Autor, il cunoastem. Tu lucrezi in ogorul Lui. El nu te va concedia niciodata. Pentru rodire, citeste Psalmul 30: „In Tine, Doamne, am nadajduit”...

- Ma stresez prea mult sa le ofer totul copiilor mei...

- Ofera-le pe Dumnezeu prin modelul tau. Tu nu le poti da copiilor tai vesnicia. Doar Dumnezeu ii curata, ii sfinteste, ii lumineaza. Tu poti fi scara lor catre vesnicie. Prin rugaciunile tale, ei se pot mantui. Pentru pacatele tale insa, daca nu le parasesti definitiv, ei pot fi pedepsiti. Nu te stresa pentru cele materiale, construieste-le un suflet plin de bunatate.

- Bunul Dumnezeu m-a vindecat dintr-o boala grea...

- Da slava Lui si spune tuturor cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. Ti-a mai acordat o sansa. In fond, nu trebuie sa te sperie cimitirul, pentru ca e o banala garderoba! Iti lasi haina de piele ca la garderoba. La Inviere, o ceri inapoi. Minunile sunt in jurul nostru zi de zi. Uita-te la Sfantul Ioan de Shanghai, cum a potolit taifunul in Samar! Adauga inca un ingredient: Psalmul 85, pentru a-I multumi ca te-a vindecat.

- Inca din copilarie, simt ca Dumnezeu ma apara pe mine, nevrednica.

- Sigur, e ambasadorul Lui, ingerul. Discuta cu el zi de zi, nu doar pana la majorat. Ingerul viu nu il poti inlocui cu nici o mascota moarta. Daca nu vei deveni si tu inger, te vei preface in bestie30. Uite, eu ma rog, prea putin, e drept, arhanghelului Rafail. Sunt sigur ca el este purtatorul rugaciunilor la cer, crainic al rugaciunilor neincetate si vestitor al pacii adevarate31.

Altcineva plateste in locul meu

- Mi se cere omenie, iar eu, de multe ori, refuz sa o ofer.

- Asta cere Dumnezeu de la noi, omenie! Opusul omeniei nu este decat nesaturarea. Iisus iti propune generozitatea. Departarea de Dumnezeu prin lipsa altruismului aduce nesiguranta, intr-o lume plina de asigurari... Si chiar daca lumea este atat de lipsita de omenie, tu sa nu iti pierzi nadejdea in Dumnezeu32. Toti ranitii sunt ingrijiti la „han”, Biserica este Casa de Oaspeti. Aici sunt pusi toti pe picioare, chiar daca Altcineva plateste pentru ei. Daca vrei sa te umpli de fericire, fa pe altii fericiti. Roaga-te pentru toti cei cazuti intre talhari, spune Psalmul 84.

- Da, parinte, ma linistesc cuvintele acestea mantuitoare. Multumesc lui Dumnezeu si Maicii Sale pentru toate!

- Nu uita sa ii multumesti si Maicii Lui in fiecare zi! Pe ea o fericesc acum toate generatiile! Sfanta Fecioara a vindecat mana uscata a Sfantului Ioan Damaschin, a salvat de la inec un baiat din Lombardia, i s-a aratat lui Valeriu Gafencu in inchisoare si face minuni zi de zi, cu fiecare. Dansa spune: „Nu mai au vin!” Adica, „Nu mai au vin pentru ofranda euharistica”33... Ea intermediaza mantuirea ta si a mea si a absolut tuturor. Nu te departa de Biserica, pentru ca nimic nu e mai puternic ca ea34! Speranta ta e Biserica, Mantuirea ta e Biserica!

- Vreau sa o chem pe Maica Domnului in casa mea! Ea este Musafirul din alta cetate, de care am nevoie ca sa scap de tristete.

- Pazeste poruncile Domnului si toata bucuria sfintilor va salaslui in casa ta, garantat! Fara credinta, viata ta ar fi doar o zbatere neputincioasa.

Voi preda camera, nu pot cumpara hotelul

- Parinte, stiu foarte clar ce am de facut si, totusi, nu fac. Ma straduiesc, dar nu indeajuns.

- E vorba doar de lenea ta, de amorteala asta caldicica. Tie sa iti fie bine, sa vorbesti frumos, civilizat. Acum trebuie sa treci la nivelul doi, sa parasesti stagiul intentiilor si sa te sacrifici concret pentru un orfan, pentru un bolnav, pentru un intemnitat. Sigur, vei fi ironizata de ceilalti. Iti vei asuma aceasta stare de martiraj si marturie. Vei face parte din echipa colaboratorilor devotati ai lui Dumnezeu. Nu trebuie sa iesi in fata cu nimic, spre lauda ta efemera. Dumnezeu l-a mantuit pe talharul reconvertit de pe Cruce, fara sa il intrebe numele, adresa sau CNP-ul. Stie El adancul inimii Tale si iti va rasplati, cu dobanda serioasa.

- De multe ori nu primesc ceea ce cer in rugaciunile mele...

- Inseamna ca ai cerut ceva daunator! Ia gandeste-te: oare tatal ii da copilului o arma adevarata, doar pentru ca acesta i-o cere?! Sau ai cerut ceva bun, dar fara credinta, fara rabdare, fara speranta. Macar sa nu te rogi mai putin decat acum, sa nu postesti mai putin decat cum. Daca poti ridica stafeta, foarte bine, dar cel putin sa nu o cobori.

- Asa este, ma voi stradui sa ascult de Poruncitor, cu mai multa evlavie.

- Sa stii ca multi facem ascultare, dar fara iubire, o ascultare fortata, rece, fariseica, care nu ne duce nicaieri. Multi frati ar vrea sa lectureze in biblioteca, dar fac ascultare de buna voie la vaci, se smeresc. Orice jertfa de sine se contabilizeaza acolo Sus.

- M-am deprins cu traiul bun, cu stilul lumesc...

- Asta au facut si evreii: au uitat de Dumnezeu35. Tu insa pazeste poruncile Lui, iar El nu te va lepada36! Poruncile divine nu sunt o gluma, ci trebuie luate foarte in serios. Traim o stare de plans: multi nici macar nu constientizam ca ne indepartam de Dumnezeu, incalcand Poruncile.

- Prin obraznicia mea, am pierdut harul!

- Tocmai asta vizeaza Poruncile: indreptarea noastra. Domnul Iisus a venit sa dea marturie despre Adevar37, ca sa nu ne mai mintim. Fara Legea Lui, suntem in minciuna. De fapt, eu sunt nefericit doar pentru ca m-am instrainat fata de porunca iubirii38. Nepazind poruncile cu evlavie, am devenit eretic39! Uite, unde exista dragoste autentica, acolo Dumnezeu lucreaza. De pilda, parintele Nazarie de la Sarov a avut marea binecuvantare sa fie duhovnicul a doi viitori sfinti, Gherman de Alaska si Serafim de Sarov! In famile exista armonie doar daca se respecta Regulile Casei. Poruncile divine doar aceste norme de conduita pentru oaspeti. Noi suntem musafiri in acest „hotel” temporar, care este lumea, dar vom preda camerele. Noi am vrea sa cumparam tot hotelul, dar nu se poate! Aminteam de Sfantul Gherman de Alaska. El incuraja permanent pe bolnavi si saraci: „Nu va lasati coplesiti de deznadejde!”. Atunci, nu ne mai miram cum a stins doar cu rugaciunea marele incendiu din padurile Alaskai.

Eliberat din lagar de catre aliati

- Parinte,sunt atat de pacatoasa, cum pot eu nadajdui in mila lui Dumnezeu?!

- Exista o „dinastie” a sfintilor. Aceasta este „galeria” care te incurajeaza: „Si noi am fost ca tine si tu poti deveni ca noi!”. Sfintii sunt aliatii care te elibereaza din lagarul de exterminare. Invoca ajutorul lor si vei simti multa mangaiere duhovniceasca. Vei dori sa te rogi neincetat, pentru a nu pierde acea stare de har.

- Ma tulbura multe nimicuri si imi fuge mintea la rugaciune, nu ma pot concentra.

- Nu renunta, sunt ispite inerente. Tu sa fii cu ochii atintiti catre Dumnezeu, sa Il simti ca pe o realitate vie, El sa fie singura ta comoara. Cauta pacea si vei deveni contemporana cu Domnul Iisus. Ai nevoie de un caracter energic, pentru a putea apara credinta. Roaga-te ca multi bogati sa devina filantropi... Nu uita de cei fara adapost, spune cat de des poti Psalmul 87.

- As vrea sa ajut mai multi cocarjati, dar nu pot!

- Dumnezeu vede limitele noastre, cunoaste intentiile noastre. Ajuta cati poti de multi, cu cat mai multa dragoste si vei plini Evanghelia, cartea celor marginalizati, nebagati in seama. Fiind puternica, esti datoare sa porti slabiciunile celor neputinciosi40. Suntem o generatie garbovita, pentru ca am copilarit ateu41. Necazul altora devine necazul tau. Roaga pe Domnul si El te va auzi42.

- Maruntisurile de rutina ma destabilizeaza uneori.

- Aceeasi, unica, rugaciunea te linisteste. Doamne, lumineaza cugetele intunecate! Tu, Doamne, nu ai indepartat pe nimeni care cu lacrimi a venit la Tine43! Din sclavi bolnavi, Dumnezeu ne face fii sanatosi. Ca sa ne vindecam, trebuie sa Ii recunoastem glasul44. Fara El, totul este stramb, fals, tulburator. Doar El aduce pace, liniste, fericire. Spune Psalmul 88, pentru toti blnavii.

- Lumea mi se pare o nebunie!

- Da, pentru ca lumea respinge Evidenta. Fara Dumnezeu, totul este o nebunie! Fara El, nu ai Cale, nu ai Scop, nu ai nimic. Prin El, ai deodata totul. Fara Mesia, lumea este lipsita de sens. Priveste cum vine Mesia in lume: singur, umil, nebagat in seama. Ai Sai L-au respins! Si cati „magi” Il mai cauta azi?! Totusi, cei ce erau „treji”, adica pastorii, au putut primi Vestea. Spune Psalmul 31 de fiecare data cand te simti ratacita, descumpanita, ca sa te redresezi si sa ajungi la destinatie.

Rugaciunea ca o paine proaspata

- Parinte, sunt egoista, mandra, lenesa, barfitoare, invidioasa...

- Asta pentru ca in tabloul vietii tale in centru esti tu, nu Dumnezeu. Lasa-L pe Dumnezeu sa fie personajul principal! Lasa in urma toate caderile, toate nereusitele, toate inutilitatile. Urmeaza credinta inaintasilor, nu uita de strabunica ta, care te-a invatat sa te rogi in vechea bisericuta de lemn! Adu fiecare rugaciune a ta ca o paine calda, proaspata45, nu invechita, clicoasa sau mucegaita! Pentru sporul duhovnicesc, spune Psalmul 91.

- Nu inteleg de ce nu Il iubim noi, oamenii, pe Dumnezeu.

- Nu Il iubim pe Dumnezeu, pentru ca nu iubim adevarul, ci preferam nedreptatea. Numai rugaciunea ne scoate din neadevar46 si ne apropie de iubirea divina. Oferta lui Dumnezeu este vesnicia, pe cand oferta lumii este frivolitatea. Dar cat ne neintelept alegem de multe ori! Pentru cei intristati din cauza proastelor alegeri, spune Psalmul 97.

- Cat de multa ingaduinta are Dumnezeu fata de obraznicia mea!

- Da, marinimia Lui este fara de margini! E cel mai generos Tata, cel mai iertator, cel mai grijuliu, cel mai iubitor! Slava Lui pentru toate! Daca inveti sa Ii si multumesti Lui, nu te va mai sufoca nici o frica47.

- Muncesc prea mult si sunt prea obosita sa ma rog...

- Faraon dadea intentionat prea mult de lucru evreilor, pentru ca acestia sa nu mai aiba timp sa se roage. Asa se intampla si azi, cu multe activitati neutre moral, dar mari consumatoare de timp. Avem timp pentru orice, numai pentru rugaciune prea putin... De fapt, exista un singur motiv: comoditatea. De multe ori am putea sa ne rugam, dar nu vrem. Pentru multumire, spune Psalmul 149, iar pentru cei ce nu stiu sa se roage spune Psalmul 103, il auzi atat de des la Vecernie.

- E greu sa traiesc crestineste intr-o urbe pagana.

- Crezi ca Sfintei Tatiana nu i-a fost greu in Roma?! Dar nu s-a plans atata! Lot s-a mantuit in Sodoma, iar Iuda a pierit, desi era langa Domnul Iisus. Dumnezeu este in primul rand in inima ta. De acolo nu Il poate fura nici un persecutor. Pentru intarire, spune Psalmul 104.

Cel foarte insistent va fi eliberat

- Parinte,sunt nelinistita, pentru ca nu ma pot rupe de lume!

- Sigur ca poti, trebuie doar sa fi absolut sigura ca vrei si sa nu renunti la prima incercare mai grea. De fiecare data cand renunti, o iei de la capat. Esti o debutanta mereu, ca si cum ai tot repeta clasa intai... In Dumnezeu este o inaintare continua, o ascensiune in infinit. Fiecare blocaj este o cadere. Roaga-te pentru altii, nu doar pentru tine. Roaga-te in special pentru dusmani, spune Paraclisul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Efrem cel Nou. Insista in rugaciune, treci peste prejudecati, nu claca! Credinta te va salva! Ce zic sfintii, apostolii, despre femeia cananeanca?! „Elibereaza-o! Ca e foarte insistenta!48”.

- Daca ar vedea si la mine un sfert din credinta ei macar...

- Nu te indreptati, ca sa nu alungi harul. Dumnezeu ti-a dat deja multe daruri, foarte mari, dar nu te lasa sa le vezi, ca sa nu te mandresti. La final, vei vedea cununa, ai rabdare! Ai grija sa nu cazi in falsa smerenie! Privegheaza cu psalmul 67.

- Tanjesc dupa o altfel de viata, simt ca pribegesc, ca nu ma regasesc decat in Liturghie.

- Suntem in „pamant strain”49. Nu putem sa Ii cantam desavarsit! Dar ne indreptam spre Casa, mai avem putin, extrem de putin. Un risipitor are o banuiala: ca tarana il va satura, ca i se cuvine! Dar se inseala. Aici somam, din pacate. Si ne cinstim mult prea putin parintii. Suntem minimalisti50, ne facem „tema” si atat, nimic suplimentar! Rugaciunea nu e prea multa niciodata.

- Oare asa cum sunt acum, as putea trai cu Dumnezeu?

- Cu siguranta ca nu. Dar mai ai o sansa mare de indreptare. Dumnezeu are rabdare cu tine. Esti pe drumul cel bun, ai nevoie doar de perseverenta. Cauta Canonul Sfantului Andrei Criteanul. Nu vei gasi acolo doar psihologia caderii, ci si caile de revenire. Poti sa traiesti cu Dumnezeu, in masura in care vei scapa de lacomie! Inceteaza sa mai aduni comori pe pamant51! Planul mantuirii este vesnic52 si, mai mult, faci parte din el! Roaga-te pentru toti inocentii pedepsiti, spune Psalmul 32.

- Proorocul David era rege, era extrem de ocupat si, totusi, gasea timp de rugaciune. Ar trebui sa stau mai putin la televizor...

- Sigur, poti face loc in agenda oricarei activitati doresti, doar tu iti stabilesti prioritatile. Important este sa ajungi sa te rogi neincetat. Asta este starea de Rai.

Lipsa credintei este frica

- Parinte, de fiecare data cand citesc Evanghelia, descopar ceva inedit, Stirea Stirilor. Ma entuziasmez, dar ies repede din linistea aceea si iar si iar recad in acelasi si acelasi bezne...

- Evanghelia contine „acele lucruri” despre care nu se auzise pana atunci53. Trebuie sa o citesti mai des, cu lacrimi, ca pe o rugaciune, nu ca pe o revista de mondenitati. Te vei regasi in fiecare personaj, in fiecare situatie. Este cartea cea mai de actualitate. Este „Cartea Nuntii” pentru fiecare familie si „Cartea Vietii” pentru fiecare persoana ce doreste sa invinga moartea. La fiecare Spovedanie ti se iarta tot. Pornesti cu „kilometrajul pe zero”54, ai inca o sansa.

- Resortul fiecarei minuni din Evanghelie este credinta. Vazand Domnul Iisus putina mea credinta, nu cred ca se bucura.

- Lipsa credintei nu e necredinta, ci frica55. Esti inca prea fricoasa. Ai atacuri de panica fara motiv. Iisus Domnul te scapa de saracie, de boala, chiar de moarte! Evanghelia incepe si se termina cu acelasi cuvant: „bucurie”56. Iar tu, uita-te la fiecare curcubeu si binecuvinteaza pe Cel ce l-a facut57! Pentru impacare cu Dumnezeu, spune Psalmul 43. Imparatia lui Dumnezeu este o mostenire, nu o captura, o hotie. Ca biruitoare, nu esti ocupanta, ci fiica a Stapanului. Asadar, de ce te temi?!

- Evanghelia contine cea mai optimista stire: Dumnezeu Se face om! Inteleg cat de discreta este sfintenia si cat de grosolana am ramas eu!

- Avem multe astfel de exemple. De fapt, toti sfintii se strecoara nebagati in seama58. Iar modelul celor ce vor sa-L primeasca este Fecioara Maria, Sfanta Mama. Credinta ta nu e zadarnica59! Fidelitatea ta te va mantui!

Cai nechezand dupa iepele altora

- Parinte, Dumnezeu ma bombardeaza cu dragostea Lui. E o situatie paradoxala, care se repeta: Eu gresesc, El ma iubeste. El asteapta indreptarea mea, eu aman.

- La un momement dat va fi prea tarziu. Sansele de a atinge infinitul sunt finite. Una dintre ele poate fi ultima, poate chiar cea de azi. Important este sa nu iti perzi nadejdea. Cel mai mare pacat este pierderea sperantei de izbavire. Pacatul de neiertat este sinuciderea, pentru ca nu mai poate fi spovedita. Pe aghiuta nu il intereseaza daca furi sau daca minti, cat vrea sa te aduca la nadejde. Stie ca doar asa Il poti renega pe Dumnezeu.

- Cred ca ma complic prea mult.

- Asa este, fericirea consta in lucrurile simple. Aglomerarea detaliilor tulbura. Grija de multe ne duce la disperare. Arunca la cosul de gunoi tot ce te incurca in lucrarea duhovniceasca. Fariseilor le placea sa se complice. Chiar bizantinii discutau despre sexul ingerilor, in loc sa se roage lui Dumnezeu sa ii scape de turci. Asa si noi, discutam despre actori si fotbalisti, in loc sa citim psalmii dragostei.

- Vine Dumnezeu! Acesta este mesajul principal al Evangheliei, iar eu sunt atat de nepregatita pentru Musafiri...

- Ai nevoie de luminare, spune Psalmul 105. Dumnezeu te va lumina si vei scapa de intuneric. Sigur ca suntem optimisti, doar Mesia a venit in lume ca sa ne aduca bucuria. De ce sa fim tristi?! Pregateste-te, infraneaza-te de la rau, fa-i pe altii fericiti, iar Mirele te va lasa sa intri la Nunta. Profetul Iezechiel este plin de nadejde in plin exil, pentru ca vede Ierusalimul ca realitate salvatoare. Pentru a te mantui, trebuie ca toata viata ta sa traiesti cu Dumnezeu60.

- Cat de mult am decazut...

- Profetul Ieremia este extrem de drastic: suntem cai inebuniti dupa iepe, fiecare nechezand dupa iapa vecinului61! Situatia e grava acum, dar poate fi redresata. La baza revenirii, punem parasirea patimilor62. Mergem cu ochii tinta la Dumnezeu, prin mijlocul mortii63. Dumnezeu nu ne va scoate afara64! Gandeste-te ca sub tine e iadul, iar Dumnezeu e deasupra ta65. Roaga-te pentru cei ce agonizeaza, spune Psalmul 33.

Taraba valutistilor va fi rasturnata

- Parinte, imi atrag multi invidiosi. Cred ca eu sunt de vina.

- Stii, dupa ce Domnul Iisus l-a inviat pe Lazar, invidia fariseilor s-a triplat in doua secunde. Credeau ca nu vor mai incasa ei contributiile, ca Iisus va deschide o noua „franciza”, in detrimentul lor. Orice preot care face catehizarea tinerilor, scrie carti duhovnicesti sau are emisiuni radiofonice isi pierde multi tovarasi... Crezi ca preotii rusi de inceput de secol XX se bucurau ca la Kronstadt Sfantul Ioan spovedea si impartasea cinci mii de crestini pe zi?! E un semn bun pentru tine si un semn rau pentru pizmatareti. Numai sa ai grija sa nu urmresti profit lumesc, nici macar capital de imagine. Totul, doar pentru slava lui Dumnezeu. Lucrezi pentru Cel mai bogat Stapan, El nu te va concedia niciodata. Priveste la Rabbi, cum le rastoarna taraba valutistilor! Face El curatenie si nu are nevoie ca noi sa Ii spunem ce are de facut...

- Ma lupt cu facturile, cu datoriile, cu „Cezarii” conjuncturali de carton.

- Draga mea, nu esti tu vinovata pentru starea proasta a economiei. Tu ai grija sa fi harnica si cinstita. Sa nu fii lenesa sau hoata, ca Ii bati piroane Domnului Iisus la fiecare infractiune comisa. Iar facturile se vor plati, nu te ingrijora. Important e sa nu faci risipa. Domnul Iisus varsa toate lacrimile pentru tine, pana la ultima picatura. Varsa tot sangele pentru tine, pana la ultima picatura. Nimeni nu va plati vreodata mai mult pentru tine, decat atat cat a platit El! Treizeci de arginti, cu atat se vindea un sclav in piata66... Cu atat a fost vandut El. Nu te ingrijora de facturi, munceste si roaga-te, spune Psalmul 59, pentru descoperirea adevarului.

- Slava lui Dumnezeu ca m-a vindecat de depresie! Eram tare anxioasa, devenisem dificila. Cred ca aceasta vindecare se datoreaza puterii imense a Invierii!

- Daca Eva e scoasa din Iad67, tu ce ai ramane acolo?! Stai in echipa cu Maria Magdalena, nu cu Pilat. Vor rata Invierea doar cei ce se menajeaza: „Nu pot sa ma rog... Nu pot sa te ajut...”. Daca ai disponibilitate sa ajuti, Dumnezeu iti va scoate in cale oameni „de ajutat”. Filantropia nu se reduce la zece centi aruncati in graba la semafor unui cersetor fals, ci presupune mult mai multa implicare, daruire. Tu il ajuti pe fratele „minor” al lui Iisus dandu-i timpul tau, zambetul tau, cornul tau, haina ta... Aah, nu ai pe nimeni de adus la Inviere?! Poate ai de gand sa te aduci pe tine68!

La adapost

- Parinte, puterea malefica tinde sa contamineze totul...

- Tinde, dar nu reuseste! Pana si cuvintele tale pot fi cuvinte care inviaza sau cuvinte care omoara. Aghiuta nu iti poate contamina sufletul fara acceptul tau. Dumnezeu niciodata nu ingaduie sa fim ispititi peste cat am putea duce. Raul este invins definitiv. Ceea ce mai vezi, este doar o zvarcolire de ciuda! Gandeste-te la Inviere si la puterea Binelui, nicidecum la cea limitata a raului!

- In Biserica sunt la adapost, aici primesc prim-ajutor, antidot impotriva virusului mortii, ma pregatesc pentru vesnicie...

- Pe o bisericuta scria mai demult „Spre adapost”, indicand un alt loc drept ocrotitor. Adapostul real e doar langa Dumnezeu, langa Maica Domnului, langa sfintii Lui. Suntem blindati cu transeele postului, suntem aparati de artileria Duhului. Dumnezeu nu a pierdut niciodata! Astfel, Biserica este extinderea Invierii in tine! Daca ai vreo speranta la mantuire, aceasta nu se poate realiza in afara Bisericii69. Pentru asta au murit pustnicii, fecioarele si martirii, pentru ca Invierea sa se extinda in inimile lor curate. Invierea, ca explozie a victoriei Luminii, te plaseaza dincolo de timp, de lumesc, de orice grija sau ingrijorare, te azvarle direct langa ingeri. Domnul Iisus nu a inviat in zadar, ci pentru tine si pentru fiecare in parte.

- Inteleg acum de ce, de o vreme incoace, nu ma mai simt singura. Credinta in Inviere mi-a alungat singuratatea. Cred ca Invierea este un adevar curat, nefalsificat.

- Prin Inviere, nu mai duci o viata de cersetoare70. Aceasta resurectie adevereste Scripturile. Fiecare apostol, chiar si tu, da marturie despre Invierea lui Hristos. Roaga-te pentru impacarea tuturor, de dragul lui Iisus, spune Psalmul 126.

- Trebuie sa fiu mult mai vigilenta, sa nu Il rastignesc iarasi!

- Absolut nimic nu poate fi mai important pe lumea asta, decat sa te intalnesti cu Dumnezeu inviat71! Alege cea mai mare Speranta, in detrimentul celei mai salbatice nepasari72. Ti se pare prea frumos, incat sa fie adevarat?! E real! Cat se poate de adevarat! Aghiuta ar vrea sa te vada permanent trista, cu sau fara motiv, pe cand Domnul Iisus vrea sa fii mereu bucuroasa. Gandeste-te ca esti intrebata de catre Sfanta Treime: „Ne asteptati?” sau „Neasteptati am venit?”. Antidotul intristarii este rugaciunea de lauda: „Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!”. La Inviere, toata mita se va sterge73 si va ramane doar credinta. Binecuvinteaza pe Domnul, spune Psalmul 127.

- In acest adapost mi se panseaza ranile!

- Priveste la vechile generatii! Cine a nadajduit in Domnul si a fost rusinat? Cine s-a increzut in El si a fost parasit? Cine L-a chemat si nu a fost luat in seama74? Domnul este indurator si milostiv. El iarta pacatele si mantuieste la vremea pacatului. Dar vai celor ce cocheteaza cu moravurile pagane! Fa-ti treburile cu modestie si te va iubi Dumnezeu! Dupa ce te vindeci, ai grija sa nu te imbolnavesti iar...

- Dumnezeu are leac pentru orice boala.

- Important este sa ramai modesta. Cauza bolii este pofta de castig murdar75. Dar Domnul lucreaza prin nenumarati doctori fara de arginti, de la Sfintii Epictet si Astion in vechime, pana la Sfintii Luca al Crimeei si Kuksa al Odessei in zilele noastre. Vindecat este doar cel liber de grijile vietii. Pentru dureri de cap, spune Psalmul 125.

Nu exista alta truda decat sa te rogi

- Parinte, am ramas superficiala.

- Nu poti crede din inertie, ci ai nevoie de o motivatie puternica76. Domnul Iisus este solidar cu tine, ca sa nu fii solitara. Iisus inviat nu mai poate muri a doua oara! El are in fata doar vesnicia. Iisus a infruntat intunericul si lumina a biruit. Stiu ca bezna e agresiva uneori, dar acum s-a risipit. Nu fii superficiala, Domnul Iisus vrea sa isi raspandeasca lucrarea prin tine. Casa in care Dumnezeu lucreaza este Biserica. Noi, cei ce formam Biserica, continuam lucrarea Lui pana la finalul veacurilor77.

- Slava lui Dumnezeu, Cel ce m-a eliberat din sclavia mortii!

- Straduieste-te sa ramai fiica a luminii! Nu reveni la paganism, pentru nimic in lume! Nu meriti cadourile divine, dar multumeste pentru ele. Doar cei nefericiti nu pot sa Il cunoasca pe Dumnezeu78. Pentru tine, nu exista alta truda, decat sa te rogi lui Dumnezeu79. Orice ocupatie ai avea, nu poti obtine pacea si linistea, decat daca starui in rugaciune. Viata in rugaciune este o viata de ardere, un efort constant. Din rugaciune se naste nadejdea. Asa comunici cu Cel iubit. Dumnezeu nu o sa faca demonstratii de putere, dar pe tine, prizoniera, te va elibera.

- Uneori as putea sa ma rog mai mult, dar nu profit!

- Valorifica starile de euforie duhovniceasca80. Apropie-te de Dumnezeu! Copilul alearga la Tatal pentru ca Il iubeste, nu pentru ca primeste daruri. Masa Lui e plina81, de ce nu te ospatezi?! Gusta din ospatul credintei! Intra in bucuria Lui! Dumnezeu este generos, extrem de generos... Iti amintesti de fiul risipitor?! E reprimit la ospat! Oameni la aceeasi masa inseamna impacare. Ne impacam cu Dumnezeu la fiecare ospat liturgic. Prima minune a facut-o Domnul Iisus tot la un ospat, in Cana. Sunt locuri destule, problema e alta: Cei chemati nu vor sa vina82! Ia modelul Maicii Domnului, careia nici mormantul nu i-a putut opri rugaciunea83.

- Tristetea mea e provocata de lene, de ipocrizie, de egoism..

- Ortodoxia nu este o religie, este un mod de viata, este starea fireasca a omului in Rai. Decaderea vine din parasirea iubirii. Unde domneste bucuria, Dumnezeu Se exprima, iar unde Se exerseaza bucuria, Dumnezeu Se imprima84. Unde este vaiet si lene, jubileaza numai aghiuta. Capcana tristetii te indeparteaza de Dumnezeu. Rugaciunea inseamna lauda adusa lui Dumnezeu. Lauda devine uimire. Vedem altfel, vedem altceva. In truda rugaciunii, nu uita de cei adormiti, spune pentru ei Psalmul 150.

Sfantul Sfintilor o va atrage pe pacatoasa pacatoaselor

- Parinte, de fiecare data cand citesc Psaltirea, simt siguranta ca Dumnezeu ma va ajuta. Singura rezolvare este rugaciunea, altfel nu se poate. Repet Numele Domnului Iisus, ca mintea mea sa se uneasca cu El, nu pentru ca El nu l-ar auzi de prima data. Sunt constienta de pacatosenia mea, de saracia mea duhovniceasca. Ma straduiesc sa ma rog din toata inima, din tot sufletul, cu toata puterea mea si cu tot cugetul meu. Numai rugaciunea are valoare. Sunt ca un vapor in primejdie, care trimite un S.O.S. Am declarat razboi celui viclean, dar nu reusesc sa il dezarmez.
- Nu prin vitejie vei reusi asta, ci doar prin smerenie! Compara nobletea smereniei cu vitejia egoista... Smerenie inseamna si sa iti petreci ziua in rugaciune, chiar intreaga viata. Asta au facut sfintii, de au biruit prin puterea smereniei Domnului Iisus. Te poti smeri permanent, fara sa te falesti cu asta. Chiar si atunci cand faci mancare si te rogi, se sfinteste si mancarea si cei ce mananca85. Smerenie inseamna sa nu te lauzi ca grecul care se lamenta: „Unul ca mine daca ar mai fi existat, s-ar fi mantuit lumea”...

- Am tendinta de a ma considera cea mai importanta de lume. De multe ori consider ca totul mi se cuvine, desi eu nu ofer nimic. Mi se taie respuiratia doar cand aud de Crucea lui Iisus si ezit uneori sa mi-o asum si eu. Sunt incapabila sa vad dincolo de viata aceasta. Chiar si cand ma rog, tot pentru cele materiale o fac. Stiu ca gresesc, ca sunt nespus de mandra, de orgolioasa. Vad in jurul meu cat de mult sunt ironizati ucenicii adevarati si fug de aceste prigoane cotidiene.
- Doar smerenia va atrage iubirea si il va alunga pe aghiuta. In Imparatia lui Dumnezeu nu poti ajunge altfel. Sfantul Sfintilor o va atrage pe pacatoasa pacatoaselor... O va extrage din iadul mandriei. Infaptuirea deliberata a pacatului mandriei te va duce la caderea fara de voie in alte pacate86.
- In fiecare rugaciune vreau sa o insotesc pe Maica Domnului, in toate incercarile ei. La Cana, ea stia ca Domnul Iisus poate face minuni,desi inca nu facuse nici una. Stia ca El este Dumnezeu.Vad un model de cumintenie in Maica Domnului. Vad o copilarie petrecuta in rugaciune, la templu, departe de copilariile efemere. Vad o intreaga viata dedicata doar lui Dumnezeu. Simt in Maica Domnului ocrotitoarea familiei mele. Cand Dumnezeu binecuvinteaza o familie, acea familie intra sub protectie divina. Si ma rog pentru mamele insarcinate si pentru cele ce nu pot ramane insarcinate.
- Cu fiecare minune, Dumnezeu iti aminteste ca vegheaza asupra ta, dar nu ca un fond de investitii.
- Dumnezeu vegheaza asupra intregii lumi. El ma scapa de catuse, acum pot zburda! Dumnezeu a venit in lume ca sa o zgaltaie din mentalitatile depasite. Oamenii inlocuisera Legamantul cu obiceiul. Dumnezeu va repudia pe impostori, rugati-va pentru mine, parinte! Pomeniti-ma la Sfanta Jertfa, sa pot respecta porunca anti-dezmat.

Confesiune

- Parinte, uneori sunt apatica, lipsita de entuziasm, uit bucuria primirii vestii ca razboiul s-a incheiat si noi am invins prin Iisus Biruitorul, uit sa marsaluiesc pe sub Arcul de Triumf. Ma comport de parca Iisus Domnul nu ar fi inviat. Chiar si dupa o victorie sportiva exista mai multa frenezie, fanii ies in strada. Sunt posaca, ursuza, am pierdut starea de Paste... Nemailucrand cu seriozitate virtutea, mi-e mult mai greu sa Il slujesc. Ma intereseaza doar nimicurile, cochetariile, rochiile luxoase, imaginea mondena. Nu mai sunt cea de dinainte. Evit opulenta doar de fatada, nu din convingere. Cred ca Domnul Iisus asculta rugaciunile mele, cred ca imi sterge lacrimile, cred ca ma rascumpara din sclavie, cred ca va reveni si sper ca eu imi voi reveni. Nelinistea mea provine din lacomie. As vrea sa recastig secunda aceea de har. Sa Il slujesc pe Iisus ca Domn vesnic, sa ii cinstesc pe sfintii din Sfatul Domnesc, sa ma rog Doamnei, sa Il urmez, ca sa primesc drept de mostenire... Sunt o actrita, o comedianta ieftina, simulez. L-am refuzat zi de zi pe Iisus in zdrente. Nu L-am vizitat pe Iisus in arest, nu L-am cautat prin spitale. Am ramas indiferenta in fata lui Iisus tremurand de frig. Am stat cu mainile in san, iar acum regret. Am dansat cu filosofia lui Sartre si am neglijat Acatistul Sfantului Serafim! Mintea mea nu a fost pe aceeasi frecventa cu Dumnezeu! Doamne, elimina parazitii din mintea mea! Adun numai balast si ocolesc Golgota. M-am delectat cu cantece lumesti si nu I-am adus lauda. Doamne, Tu imi aduci mantuirea. Tu ma salvezi din primejdie. Tu imi dai siguranta ca nimic rau nu ma va mai pandi. Tu, Doamne, ma eliberezi din captivitatea mortii. Salveaza-ma din infern, din aceasta existenta muceda, larvara, dupa masura ticalosiei mele. M-am preocupat de gongul lumii, dar inima mea nu mai bate ca un clopot. Cred ca Iuda ar fi fost iertat, iarta-ma si pe mine!

- Dupa munca, venim la Biserica. Din Biserica, mergem la Dumnezeu87. Ma rog pentru tine, ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti linistea, echilibrul, cumpatarea. Nimeni nu crezuse ca Iisus Domnul va invia, asa cum a zis. Crede in Inviere si rugaciunea ta va fi plina de putere. Nu poti sa patrunzi gandirea lui Dumnezeu, pentru ca ai gandire de om. Este o limita peste care nu poti trece. Trebuie sa crezi. Nu vei intelege de ce sufera copiii nevinovati, de ce mor tinerii, de ce exista nedreptate, decat daca vezi lucrarea lui aghiuta si i te opui pe fata. Te va martiriza, te va crucifica, dar Iisus te va invia. Arma ta e rugaciunea. Ia Psaltirea si o citeste. Si cand e gata, o iei de la capat. Simplu si frumos. Sa te spovedesti mai des, pentru a te pregati mai des de Multumire, de impartasirea cu Sfintele Taine. Urmeaza-l, dar pana la capat! Ramai cu El, ca sa ramana cu Tine! Mori cu El, ca sa te invie si pe tine! Nu astepta pe Altul. Nu ai motive sa consideri ca asteptarile tale sunt zdruncinate. A zis ca va invia si a inviat. A zis ca va veni din nou, sigur va reveni, El nu minte niciodata. Iar tu, biruie patimile prin ingenunchere deasa. Rupand Alianta cu Dumnezeu, lumea a devenit morbida88, nu te lasa coplesita de duhul auto-distrugerii ei. Dincolo de materie si de stele, exista Imparatia lui Dumnezeu.

- Nu mai fac nici un calcul. Nu mai urmaresc nici un profit. Vreau doar sa iubesc. Sa muncesc pentru altii. Sa fiu sluga lor, asa cum Iisus Domnul a slujit. Sa daruiesc o paine tuturor infometatilor, sa daruiesc un zambet necajitilor. Nu cred ca ma va intreba cineva cate doctorate am, ci cate persoane am ajutat. Pare o nebunie, dar, oricum, e mult mai mica nebunia decat alternativa infernului. Nu mai traiesc pe repede inainte, intr-o derulare rapida. Vreau sa ma bucur de fiecare sunet lasat de Dumnezeu, de fiecare miros, de fiecare ofranda. Fara dragoste, lumea este pentru mine o capcana. Fara dragoste, imaginea lui Dumnezeu este desfigurata. Nu exista nimic imposibil. Dumnezeu, Iubirea vesnica, moare pe Cruce, din dragoste pentru mine. Dar cum moare? El moare parasit de apostoli, El moare renegat de popor, El moare tradat de prieteni, El moare ridiculizat, El moare abandonat. Cu atat mai mare este taina Invierii! El nu imputa nimanui nimic, nu da inapoi, nu dispretuieste. Ajuta-ma, Doamne, sa traiesc duhovniceste! Ajuta-ma, Doamne, sa nu Te mai mahnesc! Schimba, Doamne, vidul in plenitudine! Nu merit harul Tau, nu merit nimic! Sunt cea mai pacatoasa, dar eu vreau sa fiu cu Tine! Iarta-ma, promit sa nu recidivez!

Legenda crizantemei

Legenda crizantemei

O legenda a crizantemei spune ca demult traiau pe o pajiste doua crizanteme frumoase: una alba si una galbena. Intr-o zi le-a vazut un gradinar batran care s-a indragostit de cea galbena.I-a cerut permisiunea sa o ia la el acasa, promitandu-i ca o va face sa arate si mai atragatoare, ca o va hrani bine si o va imbraca frumos.
Crizantema galbena a fost atat de incantata de vorbele gradinarului incat a uitat complet de sora ei. Cea alba a plans amarnic cand s-a trezit singura in mijlocul campului. Frumusetea ei simpla nu fusese apreciata. Dar mai rau era ca nu avea cu cine conversa si se plictisea ingrozitor.
Crizantema galbena devenea tot mai frumoasa cu fiecare zi ce trecea. Nimeni n-ar mai fi putut recunoaste floarea simpla de pe camp: petalele ei erau lungi si ondulate, frunzele curate si bine ingrijite. Din cand in cand se mai gandea si la sora ei, dar numai in trecere.
Intr-o buna zi a venit la batran primarul satului. Acesta cauta o crizantema perfecta care sa serveasca drept model pentru blazonul familiei daimyo-ului. Nu i-a placut insa crizantema galbena. El dorea una alba, simpla. La intoarcerea spre casa a dat intamplator peste crizantema alba de pe camp care plangea cu suspine. I-a spus povestea trista a vietii ei si s-a vaitat de prea multa singuratate. Primarul i-a spus ca a vazut-o pe sora ei, crizantema galbena, dar nu i-a placut. Ea era mult mai frumoasa. Auzind aceste vorbe, floarea s-a mai inviorat si-i venea sa sara in sus de bucurie cand a aflat ca primarul intentiona sa o ia de acolo ca sa serveasca drept model pentru blazonul daimyo-ului.
A fost transportata cu multa atentie in palachin si cand a ajuns la daimyo, toata lumea i-a admirat perfectiunea. Au venit artisti din toate colturile tarii ca sa o admire si s-o picteze. In scurt timp crizantema nu a mai avut nevoie de oglinda pentru ca-si putea vedea chipul pictat pe toate lucrurile de pret ale daimyo-ului: pe cutite lacuite, pe armura, pe imbracaminte, pe asternut, pe perne. Cand ridica privirea, se vedea si pe pereti si pe paravan. .
A fost pictata in toate ipostazele si locurile posibile. Arata splendid!
In timp ce chipul crizantemei albe a ramas imortalizat pe obiecte de pret, crizantema galbena a avut parte de o soarta trista: a fost admirata de vizitatori, dar admiratia lor a avut un caracter efemer. Intr-o buna zi a simtit ca n-o mai tin puterile si viata a parasit-o. Capul ei mandru candva s-a plecat la pamant. Batranul a luat-o si a aruncat-o la gunoi.

****

“Tâlcuire la Tatăl nostru”, Sfântul Nicolae Velimirov

 

Hristos-Omul a fost Cel dintâi care L-a numit pe Dumnezeu – Tată. Şi învăţându-ne această rugăciune, ne-a înmuiat sufletele şi ne-a umplut de nădejdea celei mai frumoase întâlniri de iubire. Peste veacuri, Sfântul Nicolae tâlcuieşte, verset cu verset, în Duhul lui Hristos, începutul unei iubiri ce pogoară peste noi din sânul Sfintei Treimi, cu fiecare rugăciune. Astfel de cuvinte, pline de duh, i-au adus Sfântului Nicolae Velimirovici numele „Noul Gură-de-Aur.”
Când norii tuna, iar oceanele vuiesc, ele te cheama: Domnul nostru!
Când meteoritii cad si focul izbucneste din pamânt, ele îti spun: Facatorul nostru!
Când bobocii florilor se deschid si ciocârliile aduna fân uscat ca sa le faca puilor cuiburi, ele Iti cânta: Stapânul nostru!
Iar când ridic eu ochii mei spre tronul Tau, îti soptesc Tie: Tatal nostru!
A fost o vreme, îndelungata, cumplita vreme, când si oamenii îti ziceau si Te numeau Domn, sau Facator, sau Stapân! Asa a fost, cu adevarat, când omul simtea ca este numai un lucru între lucruri. Dar acum, multumita Fiului Tau Unuia-Nascut si Celui mai bun dintre fiii Tai, am învatat numele Tau cel adevarat. Drept aceea si eu îndraznesc sa Te chem împreuna cu Hristos: Tata!
Daca Te numesc Domn, cu frica ma plec înaintea Ta ca un rob în gloata robilor.
Daca Te numesc Facator, ma despart de Tine la fel cum se desparte noaptea de zi sau frunza de pomul sau.
Daca Te privesc si zic Stapân, sânt ca o piatra între pietre si ca o camila între camile.
Dar daca deschid buzele mele si soptesc Tata, dragostea ia locul fricii, pamântul priveste înaltat mai aproape de cer, si merg alaturi de Tine ca alaturi de un prieten în gradina acestei lumi, împartasind slava si puterea Ta.
Tatal nostru! Tu esti Tatal nostru, al tuturor: Te-as micsora pe Tine si m-as micsora si pe mine daca Te-as numi: Tatal meu!
Tatal nostru! Tu te îngrijesti atât de mine, care sânt unul singur, dar mai vârtos de întreaga lume. Scopul tau este împaratia Ta, iar nu un singur om. Iubirea de sine îti striga: Tatal meu!, în timp ce dragostea Iti striga: Tatal nostru!
In numele tuturor oamenilor, care sânt fratii mei, eu ma rog Tie: Tatal nostru!
In numele tuturor fapturilor care ma împresoara si cu care m-ai întretesut, eu ma rog Tie: Tatal nostru!
Eu ma rog Tie, Tata al universului, pentru un singur lucru ma rog Tie: fie ca sa rasara cât mai degraba ziua cea mare când toti oamenii, vii si morti, împreuna cu îngerii si cu stelele, cu cele însufletite si cu cele neânsufletite, Te vor chema cu numele Tau cel adevarat: Tatal nostru!
Carele esti în ceruri
Catre ceruri ridicam ochii nostri întotdeauna când Te chemam si spre pamânt îi coborâm când ne amintim de pacatele noastre, întotdeauna sântem în prapastie din pricina slabiciunilor noastre si a pacatelor noastre. Tu esti întotdeauna întru înaltime, precum se si cuvine maririi Tale si stralucirii Tale.
Tu esti întotdeauna în cer când sântem nevrednici sa Te primim, dar cu placere Te pogori la noi, în salasurile noastre pamântesti, când însetam dupa Tine si când deschidem Tie usa noastra.
Dar si de Te pogori la noi, totusi ramâi în cer; în cer locuiesti, prin cer umbli si cu cerul împreuna Te apleci pâna în valea noastra.
Cerul este departe, foarte departe, pentru omul al carui duh si a carui inima sânt întoarse de la Tine sau care îsi bat joc când este pomenit numele Tau. Dar el este aproape, foarte aproape, pentru omul care tine întotdeauna deschisa usa sufletului sau si asteapta sa vii Tu, Cel mai drag dintre oaspeti.
Daca ar fi sa-l punem alaturi de Tine pe omul cel mai drept, Tu Te înalti mai presus de el ca cerurile mai presus de valea pamântului, ca viata vesnica mai presus de împaratia mortii.
Noi sântem dintr-un material stricacios si putrezitor: cum am putea sa stam la aceeasi înaltime cu Tine, Tinerete si Putere Fara de moarte!
Tatal nostru, Care întotdeauna esti mai presus de noi, apleaca-Te pâna la noi si ne ridica pâna la Tine. Ce altceva sântem, fara numai limbi alcatuite din tarâna ca sa laude slava Ta? Tarâna ar fi muta pentru vecie si n-ar putea rosti numele Tau fara de noi, Doamne. Cum poate tarâna sa Te cunoasca daca nu prin noi? Cum ai putea sa faci minuni din tarâna moarta daca nu prin noi?
O, Tatal nostru!
Sfinteasca-se numele Tau
Sfintindu-Te, nu Te facem mai sfânt pe Tine, ci pe noi însine ne sfintim. Numele Tau este minunat. Oamenii se cearta pe acest pamânt pentru nume: al carui nume este mai mare. Bine ar fi ca numele Tau sa fie amintit în aceste certuri, caci toate limbile mult vorbitoare ar amorti si toate marile nume omenesti, împletite laolalta, nu s-ar putea asemui cu numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte!
Când oamenii vor sa sfinteasca numele Tau, roaga natura sa îi ajute. Iau piatra si lemn ca sa faca biserici; împodobesc altarele cu margaritare si flori si fac foc din plante, surorile lor, si iau tamâie de la cedri, fratii lor, si sprijina glasurile lor prin glasul clopotului, si cheama vietatile în ajutor ca sa sfinteasca numele Tau. Natura e curata ca stelele Tale si nevinovata ca îngerii Tai, Doamne. Îndura-Te de noi pentru curata si nevinovata natura, care împreuna cu noi sfinteste numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte.
Cum vom sfinti numele Tau?
Oare prin bucurie nevinovata?
Atunci îndura-Te de noi pentru pruncii nostri nevinovati.
Oare prin patimire?
Atunci cauta spre mormintele noastre.
Oare prin jertfelnicie?
Atunci adu-Ti aminte de ostenelile mamelor, Doamne!
Numele Tau este mai tare decât otelul si mai stralucitor decât lumina. Ferice de omul ce se nadajduieste întru Tine si se lumineaza cu numele Tau.
Nebunii zic: Sântem înarmati cu otel, cine ne poate sta împotriva? Iar Tu nimicesti împaratii cu gâze nevazute!
Infricosat este numele Tau, Doamne! El straluceste si pârjoleste precum un mare nor de foc. Nimic nu este sfânt sau înfricosat, daca nu-i legat de numele Tau. Da-mi, Sfinte, da-mi ca prieteni pe cei în ale caror piepturi este înscris numele Tau, iar de dusmani pe cei ce nu doresc sa stie nimic de Tine -fiindca asemenea prieteni au sa-mi ramâna prieteni pâna la moarte, iar asemenea dusmani au sa îngenuncheze în fata mea si au sa se dea batuti îndata ce o sa se sfarâme otelul lor.
Sfânt si înfricosat este numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte! Fie ca sa ne amintim de numele Tau în tot ceasul bucuriei noastre si al istovirii noastre din aceasta viata asa cum ne amintim de el în ceasul mortii, Tata Ceresc al nostru, Prea-Sfântul nostru Tata!
Vie împaratia Ta
Vie împaratia Ta, Mare Imparate! Ne-am saturat de împaratii care numai la aratare sânt mai mari decât ceilalti oameni, dar care zac în mormintele noastre deopotriva cu cersetorii si cu robii.
Ne-am saturat de împaratii care mai ieri si-au trâmbitat puterea asupra tarilor si popoarelor, iar astazi se plâng ca îi dor dintii!
Ne-am saturat de ei ca de niste nori care aduc prepelite în loc de ploaie.
Iata, acesta este om întelept. Da-i lui coroana!, striga multimea. Coroanei îi e totuna pe al cui cap sta. Insa Tu, Doamne, cunosti întelepciunea înteleptilor si domnia muritorilor. Vrei sa-Ti repet ceea ce stii deja? Vrei sa îti spun cum cel mai întelept dintre noi a domnit asupra noastra de parca ar fi fost prost bâta?
Iata, acesta este om puternic. Da-i coroana!, striga multimea iarasi, în alta epoca si generatie. Si asa, coroana a calatorit tacuta de pe un cap pe altul, dar Tu, Atotputernice, stii cât pretuieste taria sufleteasca a celor înalti si domnia celor puternici. Tu stii cu câta slabiciune au stapânit puternicii împaratiile lor.
Acum am învatat prin patimire ca nu este alt împarat afara de Tine. Sufletul nostru înseteaza de împaratia Ta si de domnia Ta. Ratacind de colo-colo, oare n-am fost destul de defaimati si de raniti, noi, urmasii vii de pe mormintele micilor împarati si împaratii? Noi ne rugam Tie acum sa vii în ajutorul nostru.
Vie împaratia Ta la aratare – Imparatia întelepciunii, a Parintiei si a Puterii Tale! Fie ca acest pamânt, care de mii de ani este câmp de lupta, sa ajunga casa în care Tu sa fii gazda, iar noi – oaspetii Tai. Vino, împarate, tronul gol Te asteapta! Odata cu Tine va veni armonia, iar odata cu armonia – frumusetea. Ne-am saturat de alte împaratii; de aceea Te si asteptam acum, Mare Imparate, pe Tine si Imparatia Ta!
Fie voia Ta precum în cer, asa si pre pamânt
Cerul si pamântul sânt tarinile Tale, Tata. Pe una dintre tarini semeni stele si îngeri, iar pe cealalta – spini si oameni. Stelele se misca potrivit voii Tale. Ingerii cânta la stele, ca la niste harfe, potrivit voii Tale. Dar omul întâlneste alt om si întreaba: Ce este voia lui Dumnezeu?
Pâna când n-are sa stie omul voia Ta? Pâna când se va înjosi înaintea spinilor de la picioarele sale? Tu l-ai facut ca sa fie deopotriva cu îngerii si cu stelele, dar, iata, si spinii sânt mai presus de el.
Dar iata ca omul, daca vrea, poate sa rosteasca numele Tau mai bine decât spinii, deopotriva cu îngerii si cu stelele. Tu, Datatorule al duhului si Datatorule al voii, da-i omului voia Ta.
Voia Ta este înteleapta si limpede si sfânta. Aceasta voie misca cerurile: de ce n-ar misca si pamântul, care fata de cer e ca o picatura într-un ocean?
Voia Ta este înteleapta. Ascult povestea neamurilor trecute, privesc spre cer si stiu ca stelele se misca asa cum s-au miscat mii de ani, întotdeauna dupa aceeasi lege, si ca aduc vara si iarna atunci când trebuie.
Cu întelepciune lucrând, Tu nu esti niciodata ostenit, Tatal nostru. Nici un lucru nebunesc nu-si afla loc vreodata în planul Tau. Tu esti la fel de proaspat în întelepciune si bunatate acum ca si în cea dintâi zi a Facerii, iar mâine vei fi la fel ca astazi.
Voia Ta este sfânta, fiindca e înteleapta si proaspata. Sfintenia este nedespartita de Tine cum sântem noi nedespartiti de aer.
Orice nu este sfânt trebuie sa suie la cer treptat, însa nimic nesfânt nu se pogoara vreodata din cer, de la tronul Tau, Tata.
Noi ne rugam Tie, Sfinte Tata al nostru, sa faci sa rasara cât mai degraba ziua când voia tuturor oamenilor va fi înteleapta, proaspata si sfânta ca voia Ta, si când toate fapturile de pe pamânt se vor misca în împreuna-glasuire cu stelele de pe cer, si când planeta noastra va cânta în cor cu toate minunatele Tale stele:
Doamne, învata-ne!
Dumnezeule, calauzeste-ne!
Tata, mântuieste-ne!
Pâinea noastra cea spre fiinta
da-ne noua astazi
Cine da trup, acela da si suflet, si cine da vazduh, acela da si pâine. Copiii Tai, Daruitorule Milostive, asteapta de la Tine toate cele de trebuinta.
Cine va lumina fetele lor dimineata daca nu Tu cu lumina Ta? Cine va priveghea noaptea asupra rasuflarii lor când dorm daca nu Tu, Cel mai neobosit decât toti strajerii?
Unde am putea sa semanam pâinea de zi cu zi daca nu în tarina Ta? Cu ce am putea sa împrospatam aceasta tarina daca nu cu roua Ta cea de dimineata? Cum i-am da viata daca nu cu lumina Ta si cu vazduhul Tau? Cum am putea sa mâncam pâinea daca nu cu gura pe care ne-ai facut-o Tu?
Cum am putea sa ne bucuram si sa Iti multumim ca sântem hraniti, daca nu prin duhul pe care l-ai suflat în noroiul lipsit de viata si ai facut din el minune, Tu, Cel mai minunat Artist?
Nu ma rog Tie pentru pâinea mea, ci pentru pâinea noastra. Ce folos daca am pâine numai eu, când fratii mei flamânzesc împrejurul meu? Ar fi mai bine si mai drept daca s-ar lua de la mine o asemenea pâine amara a iubirii de sine; mai bine sa rabd de foame împreuna cu fratii mei. Nu poate fi voia Ta sa-ti dea multumita un singur om în timp ce sute Te blesteama.
Tatal nostru, da-ne noua pâinea noastra, ca sa Te slavim într-un glas si sa ne amintim cu bucurie de Tatal nostru Cel ceresc. Astazi ne rugam pentru ziua de astazi.
Ziua aceasta este mare: în ea s-au nascut nenumarate fapturi noi. Nenumarate fapturi noi, care nu au fost ieri si care mâine nu vor fi, se nasc astazi sub aceeasi lumina a soarelui, împreuna cu noi umbla pe una dintre stelele tale si cu noi dimpreuna graiesc Tie: pâinea noastra.
O, Mare Gazda! Oaspetii Tai sântem de dimineata pâna seara, la masa Ta sedem si pâinea Ta asteptam. Nimeni afara de Tine n-are dreptul sa zica: pâinea mea. Pâinea este a Ta.
Nimeni afara de Tine nu are drept asupra zilei de mâine si asupra pâinii de mâine, ci numai Tu si aceia dintre locuitorii pamântului pe care îi poftesti Tu.
Daca e dupa voia Ta ca sfârsitul zilei de astazi sa fie linia despartitoare dintre viata si moartea mea, ma voi pleca în fata voii Tale sfinte.
Daca e voia Ta ca mâine sa fiu din nou tovaras de calatorie al marelui soare si oaspete la masa Ta, voi da din nou multumita Tie, precum o fac zi de zi.
Si ma voi pleca în fata voii Tale iarasi si iarasi, precum fac îngerii din cer, Daruitorule al tuturor darurilor trupesti si duhovnicesti!
Si ne iarta noua gresalele noastre
precum si noi iertam
gresitilor nostri
Mai usor este pentru om sa greseasca fata de legile Tale decât sa le înteleaga, Tata. Dar pentru Tine nu-i usor sa ne ierti greselile daca noi nu-i iertam pe cei care gresesc fata de noi. Fiindca Tu ai întemeiat lumea pe masura si pe rânduiala. Cum ar putea echilibrul acesta sa se pastreze în lume daca ai avea o masura pentru noi si alta pentru aproapele nostru, sau daca ne-ai da pâine în timp ce noi dam aproapelui nostru piatra, sau daca ne-ai ierta pacatele în timp ce noi ne spânzuram aproapele pentru greselile sale? Cum s-ar pastra atunci masura si rânduiala în lume, Pastratorule al legii, Tata?
Si totusi, Tu ne ierti mai mult decât putem noi ierta fratilor nostri. Noi spurcam pamântul în fiecare zi si în fiecare noapte prin faradelegile noastre, în timp ce Tu ne cercetezi în fiecare zi cu ochiul neîntunecat al soarelui Tau si în fiecare noapte trimiti iertarea Ta cea milostiva prin stele, luminosii strajeri de la portile curtii Tale, Imparatescule Tata al nostru!
Tu ne faci de rusine în fiecare zi, Prea-Milostive: fiindca atunci când asteptam pedeapsa, ne trimiti mila; când asteptam tunetele Tale, ne trimiti seara pasnica, si când asteptam întuneric, ne trimiti stralucirea soarelui.
Tu esti întotdeauna mai presus de pacatele noastre si întotdeauna esti maret în rabdarea Ta cea tacuta.
Vai de nebunul care crede ca Te tulbura cu vorbe hulitoare! El e ca un copil care arunca suparat un graunte de nisip în mare ca sa împinga întreaga mare din locul sau.
Dar marea doar încreteste pielea sa pe deasupra si prin puterea sa uriasa întarâta în continuare neputinta copilareasca si suparata.
Iata, toate pacatele noastre sânt de obste si sântem cu totii raspunzatori pentru pacatele tuturor. Drept aceea, nu se afla pe pamânt oameni cu totul drepti, fiindca toti dreptii au de luat asupra lor unele pacate ale pacatosilor. Greu e sa fii om drept fara de prihana, fiindca nu se afla nici un drept care sa nu poarte pe umerii sai macar un pacatos. Dar fa-ma sa înteleg, Tata, cum se face ca cu cât mai multe pacate ale pacatosilor poarta pe umeri dreptul, cu atât este mai drept?
Tatal nostru ceresc, Care trimiti pâine de dimineata pâna seara copiilor Tai si primesti greselile lor ca plata, usureaza povara drept-slavitorilor si lumineaza întunericul pacatosilor!
Pamântul este plin de pacate, dar este plin si de rugaciuni; el este plin de rugaciunile dreptilor Tai de deznadejdea pacatosilor. Oare nu este deznadejdea începutul rugaciunii?
Tu trebuie sa fii biruitor în cele din urma. Imparatia Ta se va întemeia pe rugaciunile dreptilor. Voia Ta va ajunge lege pentru toti oamenii, precum e deja lege pentru îngeri.
Si atunci, de ce ar întârzia Tatal nostru sa ierte pacatele muritorilor, dând astfel pilda de milostivire si de iertare?
Si nu ne duce pre noi întru ispita
Cât de putin îi trebuie omului ca sa-si întoarca fata de la Tine spre idoli!
El e împresurat de catre ispite ca de un vifor, si e neputincios ca spuma unui râu zbuciumat de munte.
Daca-i bogat, îndata cugeta ca este deopotriva cu Tine, sau Te pune mai prejos de el, sau îsi împodobeste casa cu icoanele Tale ca si cu niste obiecte decorative.
Daca raul bate la usa lui, cade în ispita de a se tocmi cu Tine sau de a Te lepada cu totul.
Daca îl chemi sa se jertfeasca, se razvrateste. Daca-l trimiti la moarte, tremura.
Daca-l îmbii cu toate desfatarile pamântului, e în primejdie sa-si otraveasca si sa-si omoare propriul suflet.
Daca descoperi ochilor lui legile purtarii Tale de grija, el cârteste: Lumea e minunata si în sine, si fara Facator.
Ne umple de neliniste lumina Ta, Luminate Tata al nostru, ca pe niste fluturi de noapte. Când ne chemi la lumina, noi dam fuga la întuneric; când sântem pusi în întuneric, cautam lumina.
Inaintea noastra se afla mreaja multor cai, însa ne temem sa mergem pâna la capat pe vreuna din ele, fiindca la orice capat ne asteapta si ne momesc ispite.
Iar calea ce duce la Tine este taiata de multe ispite si de multe, multe prapastii, înainte sa vina ispita asupra noastra, pare ca ne urmezi ca un nor luminos, dar când ispita vine, dispari. Noi ne agitam tulburati si ne punem întrebarea chinuitoare: când ne-am înselat, când am crezut ca esti de fata sau când am crezut ca lipsesti?
In toate ispitele noastre ne întrebam: Tu esti Tatal nostru? Toate ispitele noastre ne aduc în minte aceeasi întrebare pe care tot ce este în jurul nostru ne-o aduce în minte în fiecare zi si în fiecare noapte:
Ce gândesti despre Domnul?
Unde este El si cine este El?
Esti cu El sau esti fara El?
Da-mi putere, Tatal si Facatorul meu, ca sa pot în fiecare clipa, fie ea luminoasa ori întunecata, a vietii mele, sa raspund la fiecare ispita cu putinta unul si acelasi lucru:
Domnul este Domnul. El e acolo unde sânt eu si acolo unde nu sânt eu.
Eu tind întotdeauna patimasa mea inima catre Dânsul si mâinile mele catre sfintele Lui vesminte ca un copil catre Tatal sau Cel iubit.
Cum as putea trai fara El? Asta ar însemna ca pot sa traiesc în acelasi timp si fara mine însumi. Cum as putea sa fiu împotriva Lui? Asta ar însemna ca sânt în acelasi timp si împotriva mea.
Fiul drept urmeaza tatalui sau cu cinstire, pace si bucurie.
Sufla insuflarea Ta în sufletul nostru, Tata, ca sa fim fii drepti ai Tai.
Ci ne izbaveste de cel rau
Cine ne va slobozi de rau daca nu Tu, Tatal nostru?
Cine va întinde mâinile catre copiii ce se îneaca daca nu tatal lor?
Pe cine priveste mai mult curatenia si frumusetea casei daca nu pe stapânul ei?
Tu ne-ai chemat dintru nimic ca sa fim ceva, dar noi legam prietesug cu raul si astfel ne întoarcem în nimic.
Infasuram în jurul inimii noastre sarpele de care ne temem cel mai mult. Din toata puterea noastra strigam împotriva întunericului, dar întunericul traieste în sufletele noastre: microbii întunericului si microbii mortii. Ne luptam într-un glas cu raul, iar raul se strecoara pe tacute în casa noastra; în timp ce noi strigam, raul cucereste pozitie dupa pozitie si ajunge mai aproape de inima noastra.
Stai, Prea-Inalte Tata, stai între noi si rau, si vom înalta inimile noastre, si raul are sa sece cum seaca sub arsita soarelui izvorul de lânga cale. Tu esti cu mult deasupra noastra si nu simti cum creste raul, dar noi ne înabusim sub el. Iata, raul creste în noi pe zi ce trece, sub ochii nostri, si întinde îmbelsugatele sale roade în toate partile.
Soarele ne spune Buna dimineata! zilnic si ne pune întrebarea: ce avem sa-I aratam Marelui nostru împarat? Si noi Ii aratam doar vechile roade stricate ale raului. Dumnezeule, oare nu e tarâna cea nemiscata si fara viata mai curata decât omul care se afla în slujba raului?
Iata, ne-am zidit casele si castelele prin vai si gropi ale pamântului. Tie nu-Ti va fi greu sa poruncesti râurilor Tale sa înece toate aceste vai si toate aceste gropi, curatând pamântul de oameni si de faptele lor cele rele.
Dar Tu esti mai presus de mânia noastra si de sfaturile noastre. Daca ai asculta sfaturile omenesti, ai fi nimicit lumea pâna la temelii si Te-ai fi îngropat pe Tine Insuti în ruine.
O, Cel mai întelept dintre toti tatii! Tu totdeauna zâmbesti în frumusetea si nemurirea Ta cea dumnezeiasca si, iata, din zâmbetul Tau cresc stele! Intotdeauna prefaci zâmbind raul nostru în bine si altoiesti pomul binelui pe pomul raului, si astfel vindeci cu rabdare Gradina Raiului cea lasata în parasire de catre noi. Tu cu rabdare vindeci si cu rabdare zidesti. Cu rabdare zidesti a Ta împaratie a binelui, Imparatul si Tatal nostru. Ne rugam Tie: slobozeste-ne de rau si umple-ne de bine, Tu, desavârsita desertare de rau si umplere de bine.
Ca a Ta este Imparatia
Stelele si soarele sânt cetateni ai împaratiei Tale, Tata. Inscrie-ne si pe noi în aceasta oaste stralucitoare.
Planeta noastra este mica si întunecata, dar este lucrul Tau, zidirea Ta si insuflarea Ta. Cum poate sa iasa din mâinile Tale ceva care nu e mare? Totusi, prin micimea si întunecarea noastra, noi facem mic si întunecat locul salasluirii noastre. Da, pamântul este mic si întunecat de câte ori îl socotim împaratie a noastra si când ne închipuim ca niste nebuni ca sântem împarati ai ei.
Iata, între noi sânt multi care au fost împarati pe pamânt si care acum, stând pe ruinele tronurilor lor, se mira si întreaba: Unde sânt împaratiile noastre? Si multe sânt împaratiile care nu stiu ce s-a întâmplat cu împaratii lor. Fericit omul care priveste prin nori si sopteste graiuri pe care le aud: A Ta este Imparatia!
Ceea ce numim împaratia noastra pamânteasca e plin de viermi si e trecator ca basicile pe un râu adânc. O gramada de tarâna pe aripile vântului! Numai Tu ai adevarata împaratie si numai Imparatia Ta are Imparat. Ia-ne de pe aripile vântului, Milostive împarate, mântuieste-ne de pe aripile vântului! Si fa-ne cetateni ai vesnicei Tale Imparatii, aproape de stelele si de sorii Tai, aproape de îngerii si de arhanghelii Tai, da, aproape de Tine, Tatal nostru!
Si puterea
A Ta este puterea, fiindca a Ta este Imparatia. Asa-numitii împarati sânt neputinciosi. Singura lor putere împarateasca sta în titlurile lor împaratesti, ce sânt de fapt doar titlurile Tale. Ei ratacesc prin tarina, si tarina merge unde vrea vântul. Sântem pribegi, umbre si tarâna miscatoare. Dar si când ratacim si ne miscam, tot prin puterea Ta o facem. Prin puterea Ta fiintam si prin puterea Ta vom via. Daca omul face binele, îl face prin cu puterea Ta, prin Tine; iar daca face raul, îl face cu puterea Ta, însa prin sine. Tot ce se face, se face cu puterea Ta, folosita bine sau rau, întru întelegere sau fara de întelegere. Daca omul foloseste puterea Ta dupa voia Ta, Tata, atunci puterea Ta este a Ta; iar daca omul foloseste puterea Ta dupa voia sa, atunci puterea Ta se cheama a lui si este rea.
Eu zic, Doamne, ca atunci când Tu faci ce vrei cu puterea Ta, ea este buna, însa când cersetorii, care au împrumutat putere de la Tine, se trufesc facând ce vor cu puterea Ta ca si cum ar fi a lor, ea este rea. Si astfel, exista un singur stapân, dar sânt si oameni ce întrebuinteaza în chip samavolnic puterea Ta, da, întrebuinteaza particele ale puterii Tale, pe care cu milostivire o dai cu împrumut de la masa Ta cea bogata acestor muritori saraci de pe pamânt. Cauta spre noi, Puternicule Tata, cauta spre noi si nu te grabi sa trimiti puterea Ta tarânii pamântesti pâna ce nu va pregati doua odai ca sa Te încapa: buna-voirea si smerenia – buna-voirea ca sa întrebuinteze spre bine darul împrumutat de la Dumnezeu si smerenia ca sa-si aduca aminte întotdeauna ca toata puterea din lume este a Ta, Mare Datatorul de putere. A Ta este puterea sfânta si înteleapta – dar când se afla în mâinile noastre, puterea Ta este în primejdie sa se spurce si sa ajunga ne-sfânta si nebuneasca.
Tata, Carele esti în ceruri, ajuta-ne sa cunoastem si în fiecare zi sa facem un singur lucru: sa stim ca toata puterea este a Ta si sa întrebuintam puterea Ta dupa voia Ta. Iata, sântem nefericiti, fiindca am despartit ceea ce-i de nedespartit la Tine: am despartit puterea de lumina, si am despartit puterea de dragoste, si am despartit puterea de credinta, si în cele din urma – iar asta este pricina cea dintâi a caderii noastre – am despartit puterea de smerenie. Tata, uneste, rugamu-Te, ceea ce fiii Tai nebuneste au despartit. Ne rugam Tie: ridica la cinstea cea dintâi puterea Ta, care a fost lasata în parasire si necinstita: fiindca, iata, oricum am fi, sântem copiii Tai.
Si slava, în vecii vecilor
A Ta e slava cea împreuna-vesnica cu Tine, Tatal nostru Imparatesc. Ea tine de fiinta Ta si nu atârna de noi. Nu este slava din vorbe ca slava a muritorilor, ci este din aceeasi esenta netrecatoare ca si Tine. Da, ea este nedespartita de Tine cum e lumina nedespartita de soarele fierbinte. Cine a vazut mijlocul si marginea slavei Tale? Cine a ajuns slavit fara sa atinga Slava Ta?
Slava Ta cea stralucitoare ne înconjoara din toate partile si ne priveste în tacere, parte zâmbind, parte mirându-se de framântarile si de cârtirea noastra omeneasca. Iar când tacem, cineva ne sopteste în taina: sânteti copii ai Tatalui slavit.
O, cât este de dulce aceasta slavita soapta!
Ce am putea dori mai mult decît sa fim copiii slavei Tale? Nu e aceasta îndeajuns? Fara îndoiala, este îndeajuns pentru o viata adevarata. Dar, iata, oamenii vor sa fie tati ai slavei. Iar acesta e începutul si culmea nenorocirii lor. Ei nu se multumesc sa fie copii si partasi ai slavei Tale, ei vor sa fie tati si purtatori ai slavei Tale. Si totusi, Tu esti singurul Tata si singurul purtator a toata slava. Multi sânt cei ce folosesc în chip rau slava Ta si multi sânt cei ce se amagesc pe sine. Nimic nu e atât de primejdios ca slava în mâinile muritorilor.
Tu arati slava Ta, iar oamenii se cearta în jurul ei. Slava Ta este fapt, iar slava omeneasca este cuvânt. Slava Ta zâmbeste si mângâie totdeauna, slava omeneasca despartita de Tine înfricoseaza si ucide. Slava Ta hraneste pe cei saraci si îndruma pe cei blânzi, slava omeneasca desparte de Tine. Ea este cea mai buna unealta satanei.
Ce caraghiosi sânt oamenii când încearca sa-si faca slava afara de Tine si despartiti de Tine!
Fost-a un nebun care ura soarele si încerca sa afle un loc ferit de lumina soarelui, care sa fie al lui. El a cladit o coliba întunecoasa si n-a facut ferestre, si a intrat în ea, si statea în bezna, si se bucura ca s-a izbavit de marele izvor al luminii. Astfel de nebun si astfel de cetatean al întunericului este cel care se straduie sa-si faca slava afara de Tine si despartiti de Tine, Nemuritorule Izvor al Slavei!
Nu exista slava omeneasca, la fel cum nu exista putere omeneasca. A Ta este puterea si a Ta este slava, Tatal nostru. Daca nu le împrumutam de la Tine, nu le avem, si ne ofilim ca frunzisul uscat despartit de pom si împrastiat dupa bunul plac al vântului.
Sa fim multumiti, ca sa ne numim copii ai Tai. Nu este cinste mai mare în cer sau pe pamânt decât aceasta.
Ia de la noi împaratiile noastre, puterea noastra si slava noastra. Tot ce am numit vreodata al nostru zace în ruine. Ia de la noi ce era al Tau dintru început.
Intreaga noastra istorie a fost o straduinta nebuneasca de a fauri împaratia noastra, puterea noastra si slava noastra, încheie grabnic vechea noastra istorie, unde ne-am luptat sa ajungem stapâni în casa Ta, si deschide o istorie noua, unde ne vom trudi ca sa ajungem slugi în casa care este a Ta. Iata, mai bun si mai slavit lucru este a fi sluga în împaratia Ta decât a fi cel mai mare dintre împarati în împaratia noastra.
Drept aceea, fa-ne, Tata, slugi ale împaratiei Tale, puterii Tale si slavei Tale, în neam si în neam si în toti vecii. Amin!