cite ceva despre medicina

Ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este ştiinţa zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafaţa corpului, în general cu efect distal (la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă). Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legătură vasculară, nervoasă şi energetică directă cu zonele corespunzătoare reflexogene.
Asfel, se cunosc zonele de proiecţie la nivelul picioarelor, mâinilor, coloanei vertebrale, limbii, urechii, intestinului gros, etc.

Reflexoterapia – este componenta reflexologiei care se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase).
Masajul se practică cu vârful degetului mare de la mână (policele) sau cu articulaţiile interfalangiene, într-o ordine care ţine seama de ecoul biologic al fiecarui organ reprezentat.
Reflexoterapia este un masaj digital (sau folosind instrumente simple pentru mărirea şi grăbirea efectului) executat pe extremităţile corpului (picior, mână; cel executat pe cutia craniană, ureche, poartă numele de presopunctură), în scopul:
- relaxării;
- reechilibrării circulaţiei sangvine şi limfatice;
- îmbunătăţirii activităţilor organelor interne şi a metabolismului;
- creşterii capacităţii imunitare a organismului.
Zonele reflexogene sunt puncte sau zone (în talpă sau pe gambă) care sunt în strânsă legătură cu organele interne ale corpului. O şedinţă de reflexoterapie durează aproximativ 50-60 de minute. Pentru reflexologia generală a piciorului, 5-10 secunde sunt suficiente pentru o primă presare a unui punct. Se face o scurtă pauză, după care masajul se reia. Această presiune intermitentă este indicată în special pentru punctele foarte dureroase.

Indicaţiile reflexoterapiei:

În tratamentul reflexologic eficienţa cea mai mare o are tratarea afecţiunilor sistemului nervos vegetativ dar şi alergiei, artrită, astenie, balonări, cefalee, cistită, colită, diaree, exeme, emoţii, fobii, frigiditate, gripă, hemoroizi, indigestie, insomnie, migrenă, răceală, reumatism, sinuzită, surmenaj, tract, transpiraţii,tuse.

Contraindicaţiile reflexoterapiei:

- în cazul insuficienţei renale acute;
- în caz de litiază renală (pietre mari care nu pot fi eliminate pe cale naturală);
- în caz de litiază biliară;
- în stare de infarct;
- varice deschise;
- hemoragii;
- sarcină;
- infecţii cutanate, răni la talpa piciorului;
- nu se practică decât la 2 ore dupa luarea unei mese.
Avantaje:

- poate fi aplicată la orice categorie de vârstă;
- poate fi aplicată profilactic, bolilor cronice şi acute, dar şi bolilor nemanifestate;
- nu are contraindicatii majore;
- este un tratament netoxic;
- se lucrează pe cauză nu pe simptome;
- se poate face în paralel cu alte tratamente naturiste sau alopate;
- nu se întrerupe tratamentul medicamentos.
După terapie, timp de două ore, nu se va servi masa, deoarece pentru digestie este necesară o cantitate mare de energie, iar masajul foloseşte energia pentru refacerea unei funcţii organice.

Reflexoterapia se poate asocia cu succes cu alte terapii cum este acupunctura, aromoterapia, cu exerciţiile fizice, consilierea psihologică, programele de nutriţie, irigaţiile colonului. Putem spune că, orice organ este proiectat pe orice suprafaţă a corpului şi pe orice suprafaţă a corpului este proiectat orice organ, deci, reflexoterapia nu presupune doar masarea picioarelor.

Masajul reflexogen plantar este varianta cea mai folosită şi cea mai eficientă. Punctele reflexe sunt situate pe tălpi. Se lucrează cu mâna, dar uneori se pot folosi instrumente speciale ce măresc forţa apăsării. Şedinţele sunt diferenţiate după afecţiune şi numărul punctelor de masat. Pe talpă proiecţia corpului este simetrică, adică partea dreaptă a corpului de la cap până la baza corpului este reprezentată pe piciorul drept şi partea stângă, pe piciorul stâng.