Sa dam slava lui Dumnezeu

Doua pasarele erau ghemuite una intr-alta,in cuibul lor,asteptand-si mama sa se intoarca cu ceva mancare pt ele.Vremea trecea si,dupa ore intregi,celor doua pasarele li se facuse foarte foame,iar mama lor nu se intorsese inca.Nu stiau ce sa faca pt ca nici una nu stia sa zboare.Atunci una dintre pasarele a zis:''Gata,stiu.Voi zbura.Imi voi lua avant de pe ramura asta si-mi voi intinde aripioarele in bataia vantului.Poate ca o sa fie greu la inceput,dar stiu ca nu voi da gres.De fapt,pt asta am fost facute....sa zburam1Voi incerca,sunt sigura ca voi reusi.Surioara ei i-a raspuns foarte ingrijorata:''Nu face asta,o sa mori.Aripile tale nu sunt inca pregatite sa-ti suporte greutatea.Nu vei ajunge prea departe.Asculta-ma ...nu incerca!''De-abia a terminat de vorbit,ca cealalta pasare s-a asezat pe marginea crengii pe care era cuibul,si-a facut curaj si s-a lansat.Aripioarele ei s-au deschis imediat si,cand parea ca avea sa cada la pamant,s-a ridicat deasupra copacului si a salutat-o de sus pe surioara ei.Apoi a strigat:''Vezi?Nu este atat de greu cum crezi.Hai,curaj,fa-ti vant.''Cealalta pasare a suspinat si s-a ascuns si mai mult in cuib.Ii era frica sa incerce....si s-a hotarat sa ramana acolo unde era.Atunci sora ei i-a strigat din nou:''Bine,cum vrei tu..Eu ma duc sa caut de mancare pt amandoua'' si a zburat.Dupa vreo doua ore,s-a intors cu cativa viermisori in cioc,s-a asezat in cuib si cele doua pasarele au inceput sa manance.In timp ce mancau,pasarea care plecase dupa mancare a inceput sa povesteasca surioarei toate lucrurile minunate pe care le vazuse in zbor.I-a povestit despre acele rauri si lacuri care pareau enorme oglinzi care reflectau cerul;si despre acei munti care se ridicau ca niste ziduri care aparau satul;i-a spus ca si-a facut si multi prieteni in calatoria ei.Apoi i-a propus sa mearga si ea intr-o alta calatorie,dar pasarea zise:''Sa zbor?....niciodata1Cu siguranta aripioarele mele nu vor face fata unei calatorii.Nu vreau sa zbor,mi-e frica....;;.Si a ramas singura.In ziua urmatoare,pasarica se trezeste in fata ei cu un sarpe care era cat pe ce sa o inhate.Pasarea a inceput sa tremure si l-a implorat sa nu o manance.Dar sarpele zise;''Imi pare rau,micuto,dar azi esti micul meu dejun.''Si apropiindu-se de ea se mira ca aceasta nu incerca sa fuga zburand si o intreba:''De ce nu zbori/sa scapi de mine?''''Eu am avut ocazia sa zbor,dar mi-a fost frica.Acum as vrea sa o fac,dar e prea tarziu.Si o inghiti. SUNT SANSE IN VIATA CARE APAR DOAR O SINGURA DATA SI DACA NU SUNTEM CURAJOSI SI HOTARATI DE LA INCEPUT SA ACCEPTAM RISCURILE PE CARE NI LE OFERA VIATA,NICIODATA NU VOM INVATA SA FIM MATURI SI RESPONSABILI.DACA STIM SA CAUTAM AJUTORUL DE CARE AVEM NEVOIE SI AVEM INCREDERE IN NOI INSINE SI IN DUMNEZEU,NU TREBUIE SA NE FIE FRICA...SUNTEM GATA SA ZBURAM.