~

“Toacă de vecernie a vieţii…”

Bătrâneţea nu înseamnă doar boală şi suferinţă, singurătate şi durere. Poate trupul slăbeşte, poate memoria scade, dar se poate întări sufletul. Dacă omul ar avea doar trup, bătrâneţea ar fi zadarnică, dacă ar avea doar minte, tot ce am învăţat o viaţă ar putea fi simple himere ale trecutului. Însă avem de la Dumnezeu un dar nepreţuit… sufletul, care se situează peste toate celelalte. Când ajungem la sfârşitul vieţii şi ne aflăm în faţa morţii nu putem lua nimic cu noi, nici măcar trupul, doar sufletul. Şi atunci bătrâneţea poate fi posibilitatea de a ne întoarce către sufletul uitat al omului. Iar Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune: “Dacă, pentru trup, timpul, în curgerea sa, aduce îmbătrânirea, sufletul însă poate cunoaşte o îmbogăţire, o întinerire, o creştere neîntreruptă. E condiţia specific umană de a creşte nu numai fizic, ci şi spiritual, creşterea spirituală continuând chiar atunci când încetează creşterea fizică”.

Chiar dacă ştim bine că nu trebuie să aşteptăm ceasul al doisprezecelea pentru a începe să trăim luminaţi de Duhul Sfânt, mulţi dintre noi facem acest lucru. Mulţi suntem în viaţă căldicei, iar la bătrâneţe ne înţelepţim. Însă chiar acest lucru înseamnă să îmbătrâneşti, să devii mai înţelept, dacă nu… ai îmbătrânit degeaba. Tocmai prin aceasta se caracterizează bătrâneţea; prin apropierea de Dumnezeu în mare parte datorită conştiinţei morţii. În timp ne dăm seama că această viaţă este trecătoare, şi atunci la bătrâneţe ne oprim din fuga prin viaţă şi ne gândim la sufletul nostru.

Este greşit să abordăm astfel viaţa… aşteptând să ne întoarcem la Hristos mâine pentru că e posibil să nu mai avem un alt mâine. Iar dacă totuşi am ajuns la bătrâneţe este pentru că Dumnezeu ne iubeşte prea mult ca să ne lase să murim fără să ne înţelepţim şi fără să ne lăsăm luminaţi de Duhul Lui. ACUM este momentul să ne întărim spiritual, să ne îngrijim de cele ale sufletului, şi nu de cele ale trupului, şi să credem cuvintelor: “Căutaţi Împărăţia cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă“.

Alexandra Bădiţă