joi, 26 august 2010

„Cheama-Ma, si-ti voi raspunde...”.




Pentru a primi lamurire sau raspuns la intrebarile si rugaciunile tale, este o conditie sau un lucru pe care il ai de facut: cheama-Ma!!! Daca Il chemi, El iti va raspunde, si-ti va vesti lucruri mari, ascunse, pe care inca poate nu le cunosti, nu le stii. Cheama-L pe Dumnezeu in rugaciune, fa o „sedinta” imediata, fulgeratoare daca e nevoie, convoaca-L pe Dumnezeu si El va fi prezent cu siguranta la intrunire.
Daca o sedinta nu e convocata, nu te astepti sa vina nimeni, nu? Si nu gasesti rezolvare fara acea sedinta. Cu cat convocarea sedintei e mai urgenta, cu atat poate raspunsurile vin mai repede (dar nu neaparat). Daca ai avea o companie, poate repede ai convoca o intrunire, o sedinta de lucru, dar oare la fel de repede ai „zbura” si pe plan spiritual?
Rugaciunea e esentiala, e vitala, si spun asta din prisma celei care se vede limitata si neputincioasa si „ne-dornica” poate de multe ori de rugaciune, dar, oridecate ori pun in aplicare si convoc aceasta sedinta, urgenta pentru sufletul oricarui copil de Dumnezeu, si indispensabila, simt cum inima-mi se linisteste, se curata si se reorienteaza spre adevaratul sens al Universului.
Asa vorbeste Domnul: „Cheama-Ma, si-ti voi raspunde...”. Incearca, si cu siguranta vei ramanea placut surprins ca El chiar raspunde.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate