vineri, 19 decembrie 2014

duminică, 3 august 2014

Această rugăciune este foarte puternică ........

Această rugăciune este foarte puternică şi este bine să o citească creştinul în fiecare zi. Sfinţii Părinţi recomandă să se facă câte 3 metanii la fiecare (iar în zilele când nu se fac metanii să se înlocuiască cu 3 închinăciuni). Însă cine nu poate, e bolnav, neputincios sau nu are condiţii, poate să facă măcar o metanie, sau chiar o închinăciune. Dumnezeu primeşte orice osteneală. Însă, cei ce pot şi au evlavie, este bine să respecte rânduiala lăsată de către Sfinţii Părinţi. Când citim această rugăciune, toate puterile cereşti merg chiar în acel moment înaintea lui Dumnezeu şi mijlocesc pentru noi. Este foarte folositoare să se citească şi noaptea între orele 00:00 şi 03:00, când cerurile sunt deschise iar rugăciunea ajunge direct înaintea Stăpânului.1. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime;2. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu;3. Milostivi să-mi fiţi mie cei 4 Evanghelişti ai Domnului;4. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule al Domnului;5. Milostivi să-mi fiţi mie cei 12 Apostoli ai Domnului;6. Milostivi să-mi fiţi mie cei 70 Apostoli ai Domnului;7. Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti;8. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi din ceruri;9. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Mucenici din ceruri;10. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Cuvioşi din ceruri;11. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi Ierarhi din ceruri;12. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Martiri din ceruri;13. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Prooroci din ceruri;14. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Pustnici din ceruri;15. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri;16. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Muceniţe Fecioare din ceruri;17. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Arhangheli din ceruri;18. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Îngeri din ceruri;19. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii zilei de astăzi;20. Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a cerului;21. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele);22. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele);23. Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu sfânt păzitor;

luni, 14 iulie 2014

Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.

Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi. Domnul ne iubeste si ne-a luat in brate ca sa inlature din noi tot ceea ce nu este bun… Asa cum spalatoreasa fierbe, spala si clateste rufele ca sa le albeasca, asa si Domnul ne fierbe, ne spala si ne clateste ca sa ne albeasca si sa ne pregateasca pentru mostenirea Imparatiei Sale, unde nu intra nimic necurat.
Unele necazuri si suferinte, Dumnezeu le trimite spre pedeapsa, ca un canon; altele spre mustrare, ca omul sa se dezmeticeasca; altele ca sa-l izbaveasca pe om de nenorocirea in care el ar fi cazut, daca ar fi fost sanatos; altele pentru ca omul sa dea dovada de rabdare si prin aceasta sa merite rasplata mare; iar altele ca sa-l curateasca de anumite patimi. Precum si pentru multe alte motive.

Este bine sa ne pocaim de bunavoie, sa nu asteptam sa ne trimita Dumnezeu pocainta prin necazuri de tot felul, caci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt pacatele noastre. Deci, daca patesti necazuri in viata, afla ca ai facut greseli.

Cand Domnul va pedepseste, este drept sa ganditi ca are si de ce. Asadar cercetati motivul pentru care sunteti batuti si indreptati apoi ceea ce trebuie indreptat. Dreptilor le sunt trimise necazuri pentru incercare, iar noua, mai degraba ca pedeapsa si chemare la pocainta. Daca aveti incredere ca Domnul este un doctor care nu foloseste medicamentele in zadar, cand veti evita greselile nu numai in fapte, ci si in ganduri si sentimente, atunci si necazurile vor inceta.

Iata cateva feluri de necazuri si suferinte din viata oamenilor si pricinile care le favorizeaza:

1) BETESUGURILE TRUPULUI.

Din trei pricini se imbolnaveste trupul:

a) De la otravuri (toxine), din lipsa postului;

b) Din nastere, pentru ca fie tatal, fie mama, cand s-a zamislit copilul, au fost sub influenta bauturilor alcoolice. In popor exista vorba: “copii facuti la betie”. Asadar, fugiti de barbati ca de foc, cand sunt ametiti de bautura;

c) Din desfranare, pentru ca nu si-au infranat poftele, intrecand masura cuvenita, talharidu-si asfel energia genetica. Este tocmai ca bogatul care saraceste. Asa si trupul care si-a mancat toata vlaga;

2) VRAJBA IN CASA.

Aceasta isi are izvorul tot in pacate:

a) Din curvii nemarturisite, facute inainte sau dupa casatorie. Atunci cand casatoria s-a inceput cu stangul, adica cu desfranarea, sotii au intrat in casnicie cu o pecete draceasca pe trupul si pe sufletul lor si pentru ca nu s-au spovedit, acel pacat le sparge casa, tocmai pentru ca n-au omorat pe diavolul, care face acest lucru;

b) Daca sotii traiesc in casatorie nelegitima (concubinaj) sau fara cununie bisericeasca. Moda “casatoriei de proba” nu este altceva decat un atentat grav la adresa mantuirii, sanatatii morale, fizice si spirituale a persoanei, familiei si societatii, indepartandu-L pe Dumnezeu din viata omului;

c) Din desfranarea sotilor. Dar sotii cum desfraneaza, cand sunt legiuiti? In casnicie, binecuvantata este numai nasterea de copii, iar tot ce este in afara de rostul acesta, este desfranare si pacat (perversiuni, avorturi, contraceptie);

d) Lacomia de avere a unui parinte cand si-a maritat fata sau si-a insurat feciorul. O asemenea casatorie nu tine, pentru ca s-a facut cu o lucrare a diavolului;

e) Nepotrivirea de varsta. Departarea cea mai mare ce poate fi ingaduita este de 7 ani. Ce trece peste aceasta, dovedeste patima desfranarii, care se razbuna. Vaduvii sa ia vaduve;

f) Din negrija fata de suflet a persoanelor din casa: negrija de spovedanie, de Sfanta Impartasanie si de randuielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu. Fiindca daca nu le pazesc pe acestea, pazesc pe cele ale diavolului si nu pot sa aiba liniste;

g) Din petrecerea fara post. Sotii nu mai tin seama de miercuri, de vineri, de zilele postului si de sarbatori. Nu mai tin nici o randuiala. Si bate Dumnezeu neranduiala, ca sa se faca randuiala;

3) PAGUBA IN AGONISEALA (AVERE).

Pricinile pentru care Dumnezeu arunca napasta asupra avutului nostru sunt:

a) Stapanii casei injura si dracuie. Atunci sa nu se mire ca li se implineste cuvantul, caci da Dumnezeu dupa cuvantul lor;

b) Lucreaza duminica. Caci daca vei lucra, vei pierde nu numai ce ai lucrat duminica ci si ceea ce ai lucrat in cursul saptamanii;

c) Se uita la agoniseala sa ca la ochii din cap. Si-a lipit inima de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca sa ti-o inpotmolesti in gunoiul lumii, ci ca sa ti-o indrepti spre Tatal, Cel din ceruri. Pe El sa-L iubim, de El sa ne lipim inima, caci neasemanata este plata lui Dumnezeu, fata de cea data de lume. De aceea nu-ti lipi inima nici de proprii tai copii, caci de vei patimi durere in cele iubite peste masura, cine te va mangaia?

d) Ai cumparat din mana rea, din mana patimasa, din mana care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea, mai inainte de a o amesteca cu ale tale, da-i cu putina apa sfintita, caci sa stiti, pacatele trec si asupra pamantului pe care-l calci si asupra avutului.

Cand a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pamantul: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 17-19). Iata cum o greseala a noastra atarna asupra intregii averi;

e) Cineva se tine de vraji asupra ta. Cineva lucreaza cu diavolul asupra ta si a averii tale, pentru ca n-ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Si ca sa nu mai poata lucra duhurile rele, curateste-ti trupul prin post si rugaciune, fa sfestanie, pune-ti o Sfanta Cruce in curte si roaga-te lui Dumnezeu sa te ocroteasca;

f) In curtea in care stai, sau pe pamantul pe care-l lucrezi, apasa juraminte, blesteme sau nedreptate. Sa luati seama, sa nu taiati o brazda din pamantul care nu este al vostru, caci aduce moarte, dar se mai poate sa ai asupra curtii si alte pacate. Poate ca ai cumparat aceasta curte cu bani munciti intr-o vreme cand traiai in desfranare. De acesti bani, desi i-ai muncit, nu te vei putea folosi, caci si asupra lor atarna si apasa pacatele din perioada cand i-ai obtinut si te urmareste Dumnezeu pana in panzele albe. Pentru ce? Pentru ca nu te marturisesti, pentru ca tii serpii in san si Dumnezeu lasa sa te muste;

g) Apasa blestemele parintilor sau ale altora asupra casei tale si asupra ta;

h) Omoruri sau sinucideri facute in curtea ta sau copii lepadati si ingropati ici, colo. Iar lepadarea copiilor este pacat strigator la cer;

i) Stapanii casei au pacate nemarturisite din tinerete sau de mult timp si nu le-au ispasit.

4) COPII INDARATNICI, NEASCULTATORI, NECREDINCIOSI SI DESFRANATI

Acestia vin din urmatoarele pricini:

a) Parintii nu au pazit postul si nu s-au putut infrana de la poftele trupesti si asa au calcat zilele si timpurile neingaduite, care sunt: miercurea, vinerea, duminica, sarbatorile de peste an si cele 4 posturi mari. Toti copiii care rezulta sunt neascultatori si indaratnici, pentru ca nici parintii lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu sa pazeasca zilele sfintite;

b) Mamele nu s-au pazit pana la curatenie deplina. Iar daca in vremea aceea tata a mai fost si beat, se naste un copil care va fi slabanog fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amandoua;

c) In vremea sarcinii, femeia nu s-a pazit de barbat. De aceea multi copii se nasc morti sau mor de tineri sau daca traiesc aluneca in curvie, pentru ca s-a intiparit pe ei pecetea curveasca inca din pantecele mamei lor. Caci toate prin cate trece mama, in vremea celor 9 luni de sarcina, fie bune, fie rele, se intiparesc in copil. Iar cand acesta va creste mare, toate ii vor rasari in cale.

In toate necazurile noastre nu putem gasi altundeva mangaiere decat in credinta ca totul ni se intampla dupa voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu nu vrea pentru noi nimic mai mult decat mantuirea noastra si catre acest tel indreapta tot ceea ce ne chinuie.

Iar neplacerile si toate suferintele care va sunt date sa le simtiti, indurati-le cu blandete si Domnul cel milostiv vi le va include in canonul pe care fiecare trebuie sa-l duca pentru pacatele sale, dupa randuiala Bisericii.

Surse bibliografice:

Parintele Arsenie Boca, “Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi”;

Sfantul Teofan Zavoratul, “Sfaturi Intelepte”.

miercuri, 2 iulie 2014

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:


O lectie de viata.

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.
Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi.
A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru.
In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.
Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.
Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi.
Pareau a fi infometati.
Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor..
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"
Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.
Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.
Omul pios a spus: "nu inteleg"...
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi". Si tine minte ca eu mereu voi imparti lingura cu mancare cu tine ...

Fotografie: MERITA CITIT!!!

O lectie de viata.

Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.
Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi.
A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru.
In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.
Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.
Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi.
Pareau a fi infometati.
Tineau linguri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel putea ajunge la vas pentru a le umple cu tocana dar din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor..
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"
Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.
Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.
Omul pios a spus: "nu inteleg"...
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".
Se estimeaza ca 93% din oameni nu vor distribui acest mesaj!
Daca esti unul din cei 7% apasa SHARE cu titlul "7%".
Si tine minte ca eu mereu voi imparti lingura cu mancare cu tine ...

Rugaciunea din inima

 Rugaciunea adevarata – rugaciunea din inima



Auzi ce spune? Dă-mi, fiule, inima ta, zice Solomon. Să vadă dacă te rogi din inimă. Rugăciunea din inimă, măcar de ar fi cât de scurtă, are mare putere. A fost un călugăr care se ruga de 30 de ani lui Dumnezeu ca să-l scape de draci, pentru că el era cu viaţă înaltă şi, când stătea la rugăciune, veneau dracii şi îi făceau fel de fel de sminteli. Veneau în chip de şarpe şi se încolăceau de picioarele lui când făcea metanii. Veneau vrabie, veneau în chip de ostaşi, îl ameninţau că îl taie cu sabia, băteau toba, cântau, jucau, făceau dracii orice. Şi de multe ori zicea călugărul: „Doamne, goneşte duhurile acestea de la mine”, căci îl înfricoşau, îi făceau mari nedreptăţi. Şi o dată a voit Dumnezeu să-i arate când e rugăciunea rugăciune. Şi stând el aşa la rugăciune pe la miezul nopţii, că de 30 de ani se ruga şi încă nu scăpase de războiul dracilor, deodată îi bate dracul în uşă. Şi întreabă călugărul:- Care-i acolo, măi?- Eu, diavolul, şi să ştii că Hristos al tău acum mi-a dat putere să te omor pe tine! Până acum n-am putut să te omor, doar te-am necăjit aşa. El, când a auzit că vrea să-l omoare, a strigat:- Nu intra, măi! Şi a prins dracul de uşă dinafară şi călugărul dinăuntru. Împingea dracul, iar călugărul ţinea uşa. Ei, cu duhul cel rău nu poţi ţine piept. Când a văzut că dracul deschide uşa şi el nu poate să-l ţină, n-a mai putut zice psalmi, că înainte el citea la Psaltire, ci numai atât a zis: „Iisuse, nu mă lăsa!”. Şi atunci a auzit un tunet, s-a făcut un huiet mare şi s-a stins diavolul, a ieşit o stea galbenă ca de pucioasă, a făcut-o putoare mare şi nu s-a mai auzit nimic. Şi atunci a început călugărul a plânge. Şi aude un glas:- Dar de ce plângi?- Doamne, plâng pentru că îndrăzneşte dracul să vină să mă omoare, că a zis că i-ai dat Tu voie!- Dar de ce nu te rogi?- De 30 de ani mă rog.- Niciodată nu te-ai rugat. Abia acum te-ai rugat că era dracul la uşă, cu mâna pe clanţă. De-abia acumte-am auzit.- Dar eu, Doamne, numai atât am zis: „Iisuse,nu mă lăsa”.- Da, dar ai zis din inimă. Până acum ai zis din gură, dar eu căutam să te rogi din inimă. Când ai zis„Nu mă lăsa”, ai zis din toată inima şi tocmai la cer a ajuns. Ştiţi de ce v-am spus istorioara asta? Pentru că Domnul caută să zicem şi rugăciuni mai scurte, dar să le zicem din toată inima. Sunt bune şi rugăciunile lungi, Psaltirea, sunt bune şi acatistele, sunt bune şi cele şapte laude, dar să ai oleacă de linişte şi să-ţi aduni mintea, şi acelea se cere să le zici cu mintea şi cu inima. Dar dacă tu ţii tot să faci treabă şi să alergişi să zici psalmi, unde se duce mintea? Nu-i pasă Lui de astea, îi pasă de rugăciunea cea din inimă.

Părintele Cleopa, Moldova Ortodoxa

luminapentrucandeladinsuflet

duminică, 22 iunie 2014

Vindecarea sufletului bolnav !

                                                   Vindecarea sufletului bolnav !
                                                   ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Suntem departe de comuniunea cu Dumnezeu si de mantuire pana nu ne-am vindecat complet de boala pacatului prin harul lui Dumnezeu.
O inima curata, adica vindecata de pacate si patimi, de gandurile rele, se poate umple de prezenta lui Dumnezeu.
Rugaciunea curata ne ajuta sa devenim lumina si sa ne indumnezeim prin unirea cu Dumnezeu, Care ne umple de lumina Lui necreata.
Implinind poruncile lui Dumnezeune rupem de orice legatura cu raul, ne vindecam sufletul de patimi, ajungand la rugaciunea curata si la nepatimire sau indumnezeire.
Nu putem fi curati cu inima daca suntem stapaniti de patimi.
Indumnezeirea este unire si comuniune cu Dumnezeu, preschimbare in lumina.
susica_susana:   Daca sufletul, inima si mintea nu au fost vindecate de pacat, nu putem cunoaste pe Dumnezeu.
Pe Dumnezeu IL cunoastem in masura in care ne vindecam de patimi.
Pe masura ce sufletul s-a vindecat sporeste si gradul de cunoastere a lui Dumnezeu.
Fiecare om IL cunoaste pe Dumnezeu in functie de starea sa duhovniceasca, in functie de vindecarea sa de patimi.
Oamenii cu sufletul bolnav si inima necurata, cu mintea intunecata de pacate, au o cunoastere trupeasca.
Doar oamenii care s-au vindecat au o cunoastere duhovniceasca si pot cunoaste tainele lui Dumnezeu care sunt necunoscute oamenilor trupesti.
Tainele lui Dumnezeu sunt ascunse oamenilor trupesti

joi, 12 iunie 2014

Sfântul Munte Athos

                                           
Întâmplări cutremurătoare cu părintele Paisie Aghioritul
Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: "Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei?" Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.
Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. Cu câţiva ani în urmă, un copil a scăpat de sub supravegherea părinţilor lui şi a ajuns sub roţile unui camion. Însă copilul a fost salvat, precum a mărturisit el însuşi, din cauza intervenţiei unui bătrânel. În mod ciudat, acest bătrânel a dispărut. Salvarea copilului de la moarte sigură a rămas un mister. Când copilul s-a dus apoi la Sfântul Munte Athos cu tatăl lui, l-a recunoscut în persoana părintelui Paisie pe salvatorul lui. Părintele Paisie a obiectat că în acea vreme el se afla în Sfântul Munte. În fine, a întrebat de ora la care s-a petrecut întâmplarea şi a recunoscut că la acea oră el se roagă pentru accidentele rutiere!
Asemănătoare cu aceasta este şi următoarea întâmplare:
Părintele Paisie dedicase noaptea întreagă rugăciunii; numai în zori se odihnea vreo două ore, ca să poată iubirea lui să răspundă lumii îndurerate care îl vizita. Noaptea se ruga foarte mult pentru tinerii care sunt necăjiţi şi mai ales pentru cei care îşi pierd nopţile în diversele centre de distracţie şi îşi pun viaţa în pericol. Întâmplările care arată că rugăciunile părintelui Paisie îi apără pe mulţi de impasuri sunt foarte multe. El însuşi, desigur, niciodată nu recunoştea că a făcut ceva. Una dintre aceste întâmplări o vom povesti aici ca mic exemplu al marii lui iubiri:
Un tânăr din Atena, era om de distracţie, nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia, nici părinţii lui. O dată, deci, pe la ora 3 noaptea, gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala, îndreptându-se de la Atena spre Dafni. Pe când gonea ameţitor, dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza, apăsând şi frâna. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios, exact aşa cum apăruse. În aceeaşi clipă, însă, s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah, din dreapta, a trecut un camion de mare tonaj, nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah, tânărul ar fi fost deja mort, pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând, aşadar, şi-a continuat drumul, în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare.
După mult timp, nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte, ca să vadă un stareţ care, după cum spuneau aceştia – a făcut minuni. Au venit, deci, în Sfântul Munte, iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie), tânărul a rămas mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care, cu apariţia lui misterioasă, îi salvase viaţa! A povestit întâmplarea bătrânului şi acesta – aşa cum făcea întotdeauna – a încercat să îi strice părerea şi să nu recunoască ceea ce s-a întâmplat. Adică a încercat să-l facă pe tânăr să nu creadă nici el însuşi că bătrânul Paisie fusese cel care i se arătase. Dar acesta era ferm convins şi nu putea să nege ceea ce văzuse cu proprii lui ochi. S-a minunat, însă, în acelaşi timp de smerenia bătrânului, care pentru nimic nu a vrut să recunoască adevărul.
Şi bătrânul avea dreptate din punctul lui de vedere, căci potrivit părerii lui corecte înţelegea că Altul era cel care lucra faptele cele minunate şi nu el însuşi. Concret, el zicea:
Singurul lucru pe care pot să-l fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, este să mă rog cu durere, smerit, toată noaptea pentru toţi cei care se află pe drumuri şi sunt în primejdii. Bunul Dumnezeu, aşadar, încearcă să găsească motiv ca să îi salveze pe copiii Lui cei neastâmpăraţi şi neascultători şi ia ca pretext rugăciunea mea proprie şi acţionează El Însuşi. Însă Domnul, pentru că este smerenia în sine, nu vrea să Se arate, ci – considerând drept cauză rugăciunea mea – pune un înger cu înfăţişarea mea să acţioneze şi astfel… eu dau de bucluc!
(Ieromonah Hristodulos, Vasul ales / Σκεύος εκλογής, pp. 29-30)
Traducere de Pr. Dr. Ciprian-Ioan Staicu
Sursa: http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/02/12/intamplari-cutremuratoare-cu-parintele-paisie-aghioritul/

joi, 22 mai 2014

Decalogul Părintelui Savatie Baștovoi



1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

4. Să nu crezi răul
De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea.

7. Să nu te pui chezaş
De câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani, beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura, înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Să nu te răzbuni de două ori
Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare, deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice preţ
Oamenii care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian Năstase) a avut doar note de zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.

10. Să nu râzi de ruşinea nimănui
Când eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolesc ruşinea.

joi, 8 mai 2014

"Cand vine o descurajare ori deznadejde atunci trebuie sa facem in felul acesta,,


"Cand vine o descurajare ori deznadejde atunci trebuie sa facem in felul acesta:sa-i spunem acelui duh:"'Hristos a venit pentru cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu!"
Si pe masura ce duc viata de pocainta Duhul cel Sfant ma va impaciui.Dar prima data ca sa putem simti mila lui Dumnezeu trebuie sa unim pocainta cu smerenia.Atunci nu am dusmanie cu nimeni,nu mai vreau sa aud de nimeni si chiar de aud de cineva,nu vreau sa aud de rautatea cuiva.Si cand aud de bunatatea,bucuria,sporul duhovnicesc al cuiva atunci sufletul meu se bucura,se linisteste.Iar cand vad ca unele persoane nu inteleg ce insemnatate are pacea,dragoste si smerenia si vede sufletul meu ca toti cauta numai razbunarea:"Mi-a zis si am sa-i zic!" atunci ma fac si eu mai mic si caut pe toate caile sa ma retrag.Pentru ca spune un sfant parinte:"De nu voi fi eu si Dumnezeu in inima mea nu ma mantuiesc".Sa stiti asta,de un lucru trebuie sa ne pazim:spune un sfant parinte asa:"Daca in focul maniei tale ai omorat un suflet ,din focul maniei tale se va cere acel suflet".Trebuie sa ne pazim de aceste ispite.Sunt ispite foarte tari,grele care apasa,mustra constiinta noastra.
In unele dati este nevoie sa mustri pe cineva ,daca corespunde cu sfatul Sfintilor Parinti,dar cel mai mult putem ajuta un suflet in alt fel.....Un parinte egumen la un schit dupa ce a terminat slujba ,a fugit dupa mine si m-a ajuns la marginea padurii si a zis:"Stai putin sa-ti spun ceva."
Si mi-a spus unele necazuri cu unii frati care nu-l ascultau.Si m-a intrebat:"Ce sa fac?Cum sa ma razbun asupra lor?"
Si i-am zis ca am gasit intr-o carte mai veche nu stiu unde ca spune asa:"Daca vrei sa te razbuni asupra pacatosilor razbuna-te cu lacrimi."Si daca te razbuni cu lacrimi Duhul Sfant te va ajuta.Pe masura ce te razbuni cu lacrimi Duhul Sfant ii va mustra fara ca tu sa-i mustri prin cuvant.Are mare insemnatate pentru ca poruna lui Dumnezeu este din dragoste ,din dragoste sa-l inveti,din dragoste sa-l ajuti pe celalalt.Nu mai este de folos cum unii parinti,in timpurile de demult puneau la incercari mari pe unii calugari,maici....Era foarte sporita lumea pe timpul acela.Acum in vremea noastra e exact ca si cum te-ai duce pe front si soldatii aceia care lupta sunt raniti,au diferite rani.Si atunci folosesti mai mult si mai mult mila.Si daca folosesti mila atunci Duhul Sfant te va ajuta,te va impaciui si cuvantul sfintiei voastre va avea putere....pentru ca prin cuvantul sfintiei tale Duhul Sfant ii va mustra ,nu sfintia ta...."

Din cartea "Lupta pentru smerenie si pocaina" -Parintele Proclu Nicau

duminică, 23 martie 2014

Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa - Icoana Maicii Domnului cu trei maini

Panaghia Tricherousa este o icoana de iconostas, foarte veche, cunoscuta ca "Icoana Maicii Domnului cu trei maini”. Icoana se afla in prezent la Manastirea Hilandar din Muntele Athos.  Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Insa nu este asa. Initial era o icoana realizata intru totul dupa canoanele iconografice, asemanatoare cu Maica Domnului Hodogitria – "Aratatoarea caii”. Potrivit traditiei, aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715).
Icoana Maicii Domnului cu trei maini
Dupa ce Sfantul Ioan Damaschin a tinut cuvantarile pentru apararea icoanelor, iconoclastii i-au taiat mana dreapta. Atunci Sfantul Ioan, tinand mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.
Sfantul Ioan Damaschin          Sfantul Ioan Damaschin
Drept multumire si recunostinta nemarginita, Sfantul Ioan a adaugat la icoana Maicii Domnului o mana din argint, in partea de jos, astfel incat da impresia ca Maica Domnului are o a treia mana. De atunci in aceasta icoana purtand numele "Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricherousa), sub mainile Maicii Domnului, este reprezentata si mana Sfantului Ioan Damaschin.
Procesiune cu Icoana Panaghia Tricherousa
Pana in secolul al XIII-lea, icoana a fost pastrata in Lavra Sfantului Sava, cand Sfantul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare. Acesta a luat icoana in Serbia, iar mai apoi, in chip minunat a ajuns in Sfantul Munte Athos. In vremea unei rascoale civile din Serbia, in timpul domniei Regelui Urosh al V-lea, catarul care purta icoana in fata armatei s-a pierdut, ajungand in chip necunoscut la Hilandar.

Una dintre minunile Maicii Domnului, savarsite in Manastirea Hilandar, a avut loc in momentul in care calugarii au inceput sa se certe pentru a ocupa postul de staret. In acel moment, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singura, de unde era pusa mai inainte, si s-a asezat in scaunul de staret. Un calugar pustnic, cu viata sfanta, a venit la manastire si a spus celor de aici urmatoarele: "De acum inainte, pentru a evita mahnirea si cearta, nici un staret nu va mai fi ales in Manastirea Hilandar, din moment ce insasi Maica Domnului ocupa aceasta pozitie si conduce manastirea."
Cu toate ca acest tip de icoana nu este cuprins in nicio erminie a zugravilor, exista chiar si in tara noastra, in special in nordul Moldovei, icoane ale Maicii Domnului, cu cea de-a treia mana. Bisericii "Maica Precista" din Ploiesti, Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei, a donat in anul 1877, o icoana in care este reprezentata Maica Domnului cu trei maini. Icoana de acest tip a fost pictata pentru comercializare, si vanduta in reproduceri de sute de mii de exemplare, chiar prin intermediul Patriarhiei Romane. Din pacate, unii iconografi, care au pictat copii dupa aceasta icoana, au lasat o interpretare eronata in acest sens, ca si cum ar fi vorba despre cele trei maini ale Nascatoarei de Dumnezeu.

Pomenirea icoanei Tricherousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului Ioan Damaschin, si in chip deosebit in zilele de 28 iunie si 12 iulie.

vineri, 21 martie 2014

Nimeni , nu stie,

                                                           Nimeni , nu stie,         

_ Nimeni , nu stie, ca un zambet poate ascunde o mie de lacrimi .
_Mimeni , nu-ti cunoaste suferinta si ....
_Nimeni , nu are cum sa ti-o inteleaga cu adevarat, pentru ca :
_Nimeni , nu a fost in locul tau .
_Nimeni , nu stie , ca adormi noptile chinuite de framantari .
_Nimeni, nu se bucura pentru fericirea ta , asa cum te-ai astepta . De aceea e mai bine sa iti imparti fericirea cu cine nu stie pentru ca tot un altu nimeni te va invidia .
_Nimeni, nu stie ca tu, iti doresti de la viata doar simplitatea existentei .
_Nimeni , nu stie, ca iti trebiue atat de putin ca sa fii fericit .
_Nimeni, nu iti poate da cu parerea despre viata ta , pentru ca :
_Nimeni, nu a trait in locul tau .
_Nimeni , nu stie ca tu pentru cineva anume , insemni totul, pentru ca , unii stiu doar cum e sa fii _Nimeni .
_Nimeni , nu isi poate da cu parerea despre omul de langa tine, pentru ca :
_Nimeni , nimeni nu il poate cunoaste , cum il cunost tu .
_Nimeni , nu stie , cat poti si cat vrei sa arati .
_Nimeni , nu stie ce vrei tu , de la tine si ca ambitiile tale sunt diferite de ale altora .
_Nimeni, nu va pune nevoile tale pe primul loc... deoarece ;
_Nimeni , ar vrea , ca tu sa pui neviole sale pe primul loc.
_Nimeni, nu stie , ca doar un suflet curat, te poate vedea curat..pentru ca cei cu noroi... in suflet nu pot vedea clar .
_Nimeni , nu stie , ca uneori esti inconjurat de prieteni, de rude , dar ca :
_Nimeni , de acolo nu iti este prieten sau ruda .
_Nimeni, nu stie ca existi...., decat daca-i provoci . Cand vei face o fapta buna ...:
_Nimeni , nu va observa, dar cand vei gresi, o lume intreaga va fi cu ochii pe tine .
_Nimeni , nu este perfect...
_Nimeni, nu stie, ca pentru a-ti arata sinceritatea , sufletului ai nevoie tot de un suflet sincer .
_Nimeni , nu te cunoaste atat de bine incat sa isi permita sa vorbeasca despre tine in lipsa ta .
_Nimeni, nu are dreptul sa iti judece alegirile si ratiunile inimii .
_Nimeni, nu stie, ca nu astepti nimic de la nimeni, dar ca ai fi atat de fericit sa primesti ceea ce meriti . (Irina B.)

vineri, 14 martie 2014

duminică, 2 martie 2014

Intrând în biserică, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori, însoţind fiecare închinare cu o metanie şi zice:

Nu veneram lemnul sau vopseaua, ci persoana pictata în icoana, le respectam pentru ca sunt obiecte sfinte si pentru ca ii respectam pe cei pe care îi reprezinta.
Creştin ortodocşii au primit de la Sfinţii Părinţi şi urmează în întreaga lume, obiceiurile de mai jos:

Intrând în biserică, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori, însoţind fiecare închinare cu o metanie şi zice: „Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă” „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului” „Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă”
Apoi, după ce s-a înclinat către cei de-a dreapta şi de-a stânga sa, se aşează la locul său şi ascultă psalmii şi rugăciunile citite în biserică. Creştinul nu spune rugăciuni după alegerea sa, nici nu le citeşte din cărţile de rugăciuni, decât dacă vrea să fie judecat de sfântul Apostol Pavel pentru că a părăsit adunarea Bisericii . Închinăciunile şi metaniile nu trebuie săvârşite potrivit dorinţei creştinului, ci potrivit rânduielilor Sfinţilor Apostoli şi Părinţi, şi anume:
la Trisagion („Sfinte Dumnezeule...”), "Veniţi să ne închinăm", şi la întreitul „Aliluia”, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori si trei metanii. Aceasta se săvârşeşte şi atunci când se citeşte „Învredniceşte-ne, Doamne”, iarăşi la începutul Doxologiei Mari („Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu...”) şi după ce preotul spune: „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră.” La fiecare strigare a preotului şi atunci când se cântă „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”, se cade să îşi facă semnul Crucii şi o metanie.
În zile obişnuite, metanii mari (închinăciuni) se săvârşesc în timpul Liturghiei:
când începe „Cu vrednicie si cu dreptate este...”
când se sfârşeşte „Pe Tine te lăudam...”
la sfârşitul axionului Sfintei Fecioare, „Cuvine-se cu adevărat să te fericim...” sau al înlocuitorului său;
la începutul Rugăciunii Domneşti;
când Sfintele Daruri sunt înfătişate pentru Împărtaşanie;
la cuvintele „Şi acum şi pururea şi in vecii vecilor...”;
la utrenia de priveghere, se face o închinăciune, la „Pe Născătoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântări...”.
Duminicile, de la Sfintele Paşti până la Ziua Treimii, de la Naşterea Domnului şi până la Botez, şi la praznicele Schimbării la Faţă şi al Înălţării Sfintei Cruci - se fac doar trei metanii mari, către Cruce. Sfinţii Apostoli opresc cu străşnicie îngenuncherea şi metaniile mari, lucru despre care Sf. Vasile cel Mare a scris fericitului Amfilohie. Întâiul si cel de-al Şaselea Sobor Ecumenic au hotărât, de asemenea aceasta, întrucât Duminicile şi celelalte praznice ale Domnului slujesc ca aducere-aminte a înfierii noastre de către Domnul, potrivit Apostolului: „Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu” (Gal. 4, 7)
Creştinii ortodocşi nu îngenunchează după voia lor, ci mai degrabă la cuvintele preotului (sau diaconului): „Iara si iara cu pace...”. Obiceiurile îngenuncherii după voie şi al lovirii pieptului cu mâna vin de la ereticii apuseni şi nu sunt îngăduite în Biserica Ortodoxă. Creştinii ortodocşi, potrivit rânduielii Bisericii, fac închinăciuni la vremea potrivită, plecându-se cu fruntea până la pământ şi sculându-se de îndată.
În biserică, de fiecare dată când credinciosii sunt binecuvântaţi cu Crucea sau Evanghelia, cu o icoană sau potirul, îşi fac semnul Crucii şi îşi pleacă capetele. Când sunt binecuvântaţi cu lumânări, cu mâna sau sunt tămaiaţi cu cădelniţa, creştinii ortodocşi nu se cuvine să facă semnul Crucii, ci doar să îşi plece capetele. Totuşi, în vremea săptămânii Sfintelor Paşti, atunci când preotul cădelniţează având Crucea, toţi ne facem semnul Crucii şi răspundem "Adevarat A Înviat!" Astfel se cuvine să deosebim între închinăciunile datorate lucrurilor sfinte si cele datorate persoanelor, chiar dacă sunt din rândul preoţilor.
Când primeşte binecuvântare de la un preot sau de la un episcop, creştinul sărută mâna dreaptă a celui ce dă binecuvântarea şi nu îşi face semnul Crucii. Nu este potrivit să se sărute mâna stângă a clericilor, căci acesta este un obicei al iudeilor, ci mâna dreaptă, de la care am primit binecuvântarea.
Potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, semnul Crucii se face după cum urmează: degetul mare si primele două degete ale mâinii drepte sunt unite la vârfuri, iar celelalte degete strânse în palmă. Apoi ne atingem fruntea, pieptul, umărul drept şi cel stâng şi ne plecăm uşor. De cei ce se însemnează cu toate cele cinci degete, sau de cei ce se apleacă înainte să săvârşească Crucea, sau doar îşi vântura mâna prin aer sau în faţa pieptului, Sf. Ioan Gură de Aur grăieşte: „Diavolii se bucură de aceste gesturi nebuneşti”. Pe de altă parte, semnul Crucii, făcut cum se cuvine, cu credinţă si evlavie, îi îngrozeşte pe diavoli, micşorează suferinţele pricinuite de păcate şi pogoară harul dumnezeiesc.
Rânduieli pentru metanii şi închinăciuni
Metania - se face însemnându-ne cu semnul Sfintei cruci si apoi îngenunchind şi atingând fruntea de pământ;
Închinăciunea - se face plecându-ne din mijloc până ce degetele mâinii drepte întinse ating pământul.

SEMNUL CRUCII FĂRĂ ÎNCHINĂCIUNI:
La mijlocul celor Şase Psalmi, la întreitul Aliluia, de trei ori…
La începutul Crezului...
La otpust - "Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru..."
La începutul citirii din Sfânta Scriptură: Evanghelia, Apostolul sau Vechiul Testament.
SEMNUL CRUCII CU O ÎNCHINĂCIUNE:
La intrarea sau ieşirea din biserică – de trei ori.
fiecare cerere a ecteniilor.
La strigarea preotului ce dă slavă Sfintei Treimi.
La cuvintele, „Luaţi, mâncaţi...”, „Beţi dintru acesta toţi...”, „Ale Tale dintru ale Tale...” şi „Sfintele, Sfinţilor!”
La cuvintele „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”
La cuvintele „Să ne închinăm...”, „Slăvim...”, „Preamărim...” şi „cădem înaintea...”
În vremea „Aliluia”, „Sfinte Dumnezeule”, „Veniţi să ne închinăm” şi „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule”, ca şi înainte de otpust, se face semnul Crucii cu o metanie, de trei ori.
În vremea celei dintâi şi a celei de a noua cântări a canonului, la întăiul stih către Domnul, către Maica Domnului sau către Sfântul respectiv.
După fiecare stihiră – în vreme ce strana, încheind cântarea, îşi face semnul Crucii.
În vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o metanie, de trei ori; după cele două cereri rămase, facem semnul Crucii cu o metanie, o singură dată.
SEMNUL CRUCII CU O METANIE MARE:
În vremea posturilor, la intrarea şi ieşirea din biserică – de trei ori.
În vremea posturilor, la fiecare „...te mărim” din stihurile Imnului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
La începutul lui „Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatălui...”
După „Pe Tine te lăudăm...”
După axionul Maicii Domnului sau înlocuitorul acestuia.
La strigarea „ Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne...”, ce pregăteşte Rugăciunea Domnească.
Atunci când Sfintele Daruri sunt înfăţisate pentru Împărtăşanie, şi iarăşi, după Împărtăşanie.
În vremea Postului Mare, la Pavecerniţa Mare, când se cântă „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu...” şi la fiecare din cererile ce însoţesc aceasta; la Vecernie, după „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură -te” şi la cele două cântări ce urmează.
În vremea posturilor, la sfârşitul fiecărei părţi a rugăciunii „Doamne şi Stăpânul vieţii mele...”
În vremea posturilor, la cele trei cereri de încheiere – „Pomeneşte-mă, Doamne, când...”
PLECAREA CAPULUI FĂRĂ SEMNUL CRUCII: La cuvintele:
„Pace tuturor”
„Binecuvântarea Domnului cu voi...”
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos...”
„Şi să fie milele marelui Dumnezeu...”
La strigarea diaconului: „ Şi în vecii vecilor” (după: „Că sfânt eşti Dumnezeul nostru...”)
NU SE FACE SEMNUL CRUCII:
În timpul psalmilor.
În general, când se cântă.
În vremea ecteniilor, de către strană, care dă răspunsurile. Săvârşirea semnului Crucii şi a metaniilor este îngăduită doar după încheierea cântării, şi nu în timpul cuvintelor de încheiere ale acesteia.
Metaniile mari nu sunt îngăduite Duminicile; de la Crăciun până la Bobotează; de la Paşti până la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbării la Faţă; şi la praznicul Înălţării Crucii ( în afară de cele trei închinăciuni ale Crucii).
Închinăciunile încetează cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului şi nu se fac iarăşi până după " Învredniceşte-ne, Doamne..." în vremea Vecerniei din ziua praznicului.

sâmbătă, 28 decembrie 2013

„Ce-i datorez eu lui Hristos!"

Pr. Nicolae Steinhardt: „Ce-i datorez eu lui Hristos!"

duminică, 29 decembrie 2013



    Există în ritualul iudaic o rugăciune alcătuită dintr-un şirag de mulţumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile hărăzite poporului Său Israel. Ca refren ori stih intercalat după fiecare dar pomenit figurează vorbele dai lanu, ce se tălmăceşte: de ajuns nouă. De n-ar fi decât că Domnul ne-a scos din pământul Egiptului, destul ar fi spre a-L binecuvânta şi a-I aduce slavă. De n-ar fi decât că a prefăcut marea în uscat, destul e spre a-L blagoslovi şi a nu înceta să-I mulţumim. De n-ar fi decât că ne-a hrănit în pustie… Şi aşa mai departe. Fiecare faptă a divinităţii, fiecare minune ajunge spre a stârni recunoştinţa norodului şi a-i provoca exclamaţia: dai lanu
Tot astfel, gândesc, orice evreu trecut prin sfânta Taină a Botezului, căruia Domnul i s-a relevat şi care, acum, se numără, printre «iudeii care au crezut în El» poate de asemenea striga: de ajuns facut-ai Hristoase Dumnezeule pentru mine!
Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii, îţi mulţumesc din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată vârtutea mea. Doar atât de ai fi făcut după ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie şi cu dreptate este să strig cu lacrimi: dai li !
Pentru a-mi fi dat putinţa să-mi cunosc propria păcătoşenie, nimicnicie şi ticăloşie, Îţi aduc laude şi mulţumiri, şi de s-ar mărgini doar la atâta darul făcut mie, tot prea destul e ca să repet: dai li !
Pentru a-mi fi îngăduit să Te pot ruga, să Te iubesc şi să mă închin Ţie – de ajuns ca să binecuvântez Sfânt Numele Tău. Pentru a fi sădit în mine nădejdea iertării şi a fi început să întrezăresc putinţa mântuirii – fii, Doamne, preamărit!
Pentru a-mi fi dat îndrăzneala să concep stabilirea unor relaţii de tip eu-tu cu Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, mă minunez şi, nepricepându-mă a spune altceva, strig: dai li!
Şi tot aşa fiindcă de acum mă pot închipui printre acei cărora le-ai grăit: «Dacă veţi rămâne cu cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.» (Ioan 8.31-32).
Recunoscător peste orice posibilitate de exprimare în slabele şi banalele noastre vorbe omeneşti Îţi sunt, Hristoase al meu, şi pentru a fi dobândit calitatea de «prieten» al Tău,pentru a fi fost, altfel spus, înnobilat, căftănit prin credinţă şi apa Botezului şi focul Duhului Sfânt.
Pentru a fi ieşit din tristeţe, mohoreala, jale, descumpănire, acedie (există o acedie a laicului, a necredinciosului), deznădejde şi a mă fi apropiat de starea fericirii. Şi fiindcă, îndeosebi, m-ai socotit în măsură a înţelege şi a fi cu desăvârşire convins că Tu eşti Adevărul, Calea şi Viaţa.
De nu-mi va fi dat a mă mântui, şi încă această absolută convingere îmi este cu totul suficientă spre a cunoaşte liniştea şi a gusta neîngrijorarea.
Mi-ai dăruit, Doamne, în nespusa Ta mărinimie, să aflu tot adevărul – atroce – despre mine însumi; m-ai slobozit din robia păcatului, care slujitor mai ferecat decât mine nu cred să fi avut.
Mai mult decât atât (căci nu dăruieşti niciodată puţin, cu parcimonie, după dreptate, ci numai clătinat şi îndesat, har peste har, nu împarţi bacşişuri, ci pofteşti la cină împărătească): datorită bunătăţii şi milostivirii Tale mi-am putut însuşi spusa lui Dostoievski: de mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul – dacă demonstraţia ar fi inatacabilă şi covârşitoare n-aş sta nici o clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul.
Dai li !
Din rob şi schilod m-ai făcut om liber şi senior; din fricos şi mişel, om îndrăzneţ; din fiinţă a întunecimii, un ahtiat după lumina; Şi slobod a încerca senzaţia că nu-mi este interzis a năzui să mă port efectiv potrivit cu învăţătura şi vrerea Ta.
Pentru că nu numai că m-a descoperit pe mine mie însumi întru toată mizeria şi josnicia şi nimicnicia mea, ci mi-a dezvăluit mie însumi latentele bune şi priincioase dinăuntrul meu;
- mi-a arătat că nu sunt definitiv şi iremediabil pierdut;
- m-a scos din cloacă, îngustime şi beznă;
-mi-a tradus existenţial şi pe a mea seama cutremurătoarea (şi mângâietoarea) fraza: Qui Mariam absolvisti mihi quoque spem dedisti;
- şi nu mi-a cerut să mă anihilez, să mor, ci – dimpotrivă – să mor păcatului şi zădărniciilor şi să viez puternic întru El – cu dragoste şi bucurie – adică intru libertate, voie bună şi calm. (Căci El “preţuind pe om nu vrea – zice Stăniloae – confundarea lui cu Sine, ci menţinerea şi ridicarea lui într-un dialog etern al iubirii“.).
Mi-a descoperit şi o altă mare (şi vreme îndelungată cu totul nepresupusă) tainî, anume ineluctabila universală lege a paradoxului, înlesnindu-mi să înţeleg ca nevinovăţia nu se poate obţine decât pe calea aceasta paradoxală a recunoaşterii propriei culpabilităţi.
Mi-a dat de asemenea voie să mă împărtăşesc cu prea curatul Său Trup şi scump sângele Lui şi să-mi pot da seama că orice faptă josnică îmi este numai izvor de amărăciune şi tulburare, iar că actele de mărinimie, curaj şi detaşare “faptele bune şi frumoase” ale atât de hulitei morale practice – sunt singurele creatoare de pace şi mulţumire.
Îl chemi pe Hristos la telefon? ironiza Andre Gâde. Nici nu e nevoie de o chemare, e mereu prezent, gata să intre pe uşa (deschisă) a inimii şi capabil numai de actele caracteristice nobleţei lăuntrice, pe care şi nouă ni le propune, propovăduindu-ne că ne sunt mereu accesibile: discreţia, iertarea, uitarea, degajarea dintre meschinării şi mărunţişuri, alungarea ţinerii de minte a răului, silă de răzbunare, ura, susceptibilitatea, irascibilitatea, ţâfnă şi multe alte stupidităţi a căror jalnică inferioritate şi acută nocivitate ne-a destăinuit-o odată pentru totdeauna şi ne-o dezvăluie de fiecare dată mai dureros.
În cele din urmă m-am putut convinge că libertatea se cucereşte numai prin omorârea păcatului şi m-am trezit în stare să descifrez formula “fac ce vreau“: ea nu înseamnă că dau ascultare necondiţionată viscerelor şi tropismelor mele, pornirilor şi instinctelor mele dobitoceşti, constituindu-mă prizonier al egoismului, turpitudinilor şi plăgilor firii mele, ci supunându-le pe acestea voinţei, raţiunii şi conştiinţei mele, părţii bune (curăţite) a eului meu, supra-eului meu. Fac ce vreau, credinciosul şi smeritul ucenic al lui Iisus Hristos, iar ce nu i-ar plăcea demonului sălăşluind înăuntrul meu sau târcolind în juru-mi să fac în numele aşa-zisei libertăţi instinctuale, în temeiul căreia mă ispiteşte spre a mă îndemna să mă dau rob lui şi duhurilor sale celor rele.
Nefiind botezat în pruncie ci în deplină maturitate, am putut experimenta botezul totodată ca Sfânta Taină şi taină, ca moarte şi înviere, ca izvor nesecat de apă vie şi de senzaţională fericire. Covârşitoarea majoritate a creştinilor n-au cum şti ce simte cel botezat şi ce este în adevăr actul acesta fulgerător; dar cei aflaţi în situaţia mea ştiu cum nu se poate mai limpede că nu e formă, un ritual, o ceremonie, un simbol; e o lucrare directă a Dumnezeului celui viu.
Îi mai datorez Domnului şi nepreţuită, nesperată putere de a îndura şi suferi, de a mă supune, răbdător şi următor Lui, pildei ce ne-a dat ştiind că “El participă împreună cu noi la suferirea necazurilor şi, tot în acest sens, se smereşte împreună cu noi, îngropându-se într-o chenoză, într-o noapte pe care o repetă în viaţa fiecăruia dintre noi.” (Dumitru Stăniloae). Ori, cum spunea Simone Weil, şi ea evreică rourată de harul credinţei în Hristos: creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura.
Ceea ce deloc nu vrea să însemne identificarea creştinismului cu suferinţa. Prin suferinţa se poate ajunge la adevăr şi lepădare de sine, însă Albert Camus arată că desprinderea de cele lumeşti inima vrednică o poate afla şi prin fericire. Mai ales prin fericire ne putem înălţa până la treptele cele mai de sus ale Scării. Durerea, de fapt, e “faţa mai puţin nobilă a strădaniei“. Ţinta rămâne fericirea, pe care se cuvine să ne-o însuşim, dincolo de nenorociri, necazuri şi încercări. Esenţa învăţăturii creştine e aceasta deprindere, această descoperire a fericirii.
“Ca şi la Botezul Domnului, în botezul oricărui creştin se deschide cerul, se deschide câmpul înţelegerii duhovniceşti a sensurilor existenţei.” (Constantin Galeriu: Jertfă şi răscumpărare).
Aşa încât mai presus de orice îi datorez lui Hristos simţământul liberator, îmbătător, exaltant, transformator, nelimitat al fericirii – ascuţit ca o sabie cu două tăişuri – şi luarea la cunoştinţă a faptului că “El poate face din tine o făptură nouă” nu e o simplă enunţare teologică ori o afirmaţie pilduitoare, ci un constant obiectiv, o realitate brută.
Iată de ce, dintre toate versetele Psaltirii pe acestea (din psalmii 65 şi 72) îmi place a mi le repetă, ca mai apropiate mie, ca mai grăitoare ale bucuriei în care neîncetat mă desfăt din binecuvântată zi când am primit euforicul dar al Sfântului Botez:
“Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă“.
“Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu“.
“Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte la glasul rugăciunii mele“.
“Binecuvântat este Dumnezeu care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine”.
“Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta“.
“Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul tău m-ai povăţuit şi cu slava m-ai primit“.
De la aceste inspirate cuvinte la simţământul de împăcare generală, ce mă cuprinde, nu-i departe. Care împăcare? Cu Dumnezeu, cu oamenii şi cu lumea, cu oamenii care-mi vor răul, cu acei care mi-au greşit, ba – lucru pe de-a-ntregul extraordinar, cu cei cărora le-am greşit eu, şi în cele din urmă, până şi cu mine însumi.
(Pr. Nicolae Steinhardt - Dăruind vei dobândi)

marți, 26 noiembrie 2013

... Înrudirea duhovnicească ...


  • .

    Cei care trăiesc duhovniceşte simt această înrudire duhovnicească între ei. Gândesc la fel, urmăresc acelaşi lucru, au acelaşi scop. Dacă ai avea, de pildă, o soră după trup, care să aibă programul ei, să trăiască lumeşte etc., n-ai simţi cu ea nici o înrudire duhovnicească.
    - Înrudirea duhovnicească se destramă vreodată?
    - Când unul încetează să mai trăiască duhovniceşte, încetează de a se mai înrudi duhovniceşte cu celălalt, care trăieşte duhovniceşte. Singur se desparte, nu-l îndepărtează celălalt. Precum cineva, cu cât trăieşte mai după Dumnezeu, cu atât se apropie de Dumnezeu, tot aşa cu cât se depărtează de viaţa în Dumnezeu, cu atât merge mai departe de El. Nu-l alungă Dumnezeu. Omul pleacă singur departe de Dumnezeu. Şi precum harul dumnezeiesc este o putere care lucrează de departe şi se transmite oamenilor, tot astfel şi lucrarea cea vicleană a diavolului este şi ea o putere care lucrează de departe şi se transmite. De pildă, două suflete, dacă sunt într-o stare duhovnicească şi se gândesc unul la altul, între ele se face o legătură duhovnicească şi unul transmite putere dumnezeiască celuilalt. Iar două suflete, dacă trăiesc în păcat şi au o oarecare legătură între ele, de departe primeşte unul de la celălalt o influenţă diavolească, se duce telegrama de la unul la altul.

    ( Cuviosul Paisie Aghioritul )

miercuri, 20 noiembrie 2013

Dimineata unei noi vieti

- Parinte,vreau sa ma calauziti pe taramul credintei!

- Draga mea, eu sunt un biet pacatos, ce tanjesc dupa mila lui Dumnezeu. Nu vei gasi la mine acea stare de har a smeritilor anonimi. Dar putem sa ne rugam unul pentru altul si putem clarifica multe aspecte, ca sa stim macar de unde sa incepem in drumul acesta.

- Parinte,sunt foarte mandra, tin numai la imaginea mea, nu cumva sa o sifoneze cineva, nu cumva sa apar in vreo postura negativa.

- Omul vechi din tine trebuie sa moara. Tu il cam menajezi, ii faci caldut, ii dai de mancare... Nu, draga mea, trebuie sa moara tot ce e vechi. Dumnezeu iti va darui o altfel de bucurie, pe care nimeni nu o va mai lua de la tine. Tu postezi pe bloguri multe articole despre smerenie, deci, cunosti pasii.

- Parinte,ce trebuie sa fac?

- Sa nu te mai ingrijesti de bani. Sa fi cea mai harnica, dar cea mai putin lacoma. Sa te rogi neincetat. Sa iti vezi zi de zi pacatosenia si neputintele, sa ceri harul permanent si sa nu te bagi niciodata in fata. Ramai umila, intelegatore, plina de rabdare.

- As dori sa ma rog mai mult, dar mereu intervine cate ceva si imi mai si fuge mintea de la rugaciune.

- Asta se intampla cand nu ai constanta. Te rogi prea rar si nu legi multumirile in sirag. Majoritatea se descumpanesc si vor sa renunte. Pentru asta, te va intari Sfanta Euharistie si nu vei dori sa pleci de langa izvorul iubirii. Ai o inima buna, dar ai rabdare putin.

- Parinte, citesc in fiecare sambata Psalmul 20, ca Dumnezeu sa inmoaie inima mea, iar eu sa ma veselesc in puterea Lui, dar nu scap de egoism.

- E bine, draga mea, sa nu crezi niciodata ca ai scapat de orice pacat, ca asta tot mandrie este. Tu continua lupta si roaga-te mai mult, cu mai multe lacrimi, fa mai multa milostenie, Dumnezeu te va binecuvanta negresit. Neaparat, trebuie sa Ii urmam Lui!

- Parinte, obisnuiesc sa ma lamentez, sa exagerez, sa hiperbolizez fiecare imprejurare si ma tulbur enorm.

- Dumnezeu Milostivul a creat pentru noi starea de liniste. Zicea un francez1 ca noi ne amagim ca ne dorim linistea, dar, de fapt, cautam doar tumultul. Starea de liniste este starea de doxologie2, de rugaciune de multumire neincetata. Doar asa ramai in sfera duhovniceasca. Fara Dumnezeu, fara rugaciune, te ingrijesti de multe care nu trebuiesc, ci, dimpotriva, sunt nenecesare si chiar daunatoare3. Toate agitatiile lumii nu fac decat sa te deprime, sa te conduca spre deznadejde. Scapa de tot balastul asta prin Spovedanie, iar daca inca nu ai un duhovnic, sa il cauti plangand4 in rugaciune. Dumnezeu iti va trimite un psihoterapeut spiritual5 care Il cunoaste si Il poate descoperi si altora.

- Parinte, imi pare sincer rau pentru pacatele mele si ma straduiesc sa nu recidivez.

- Asa incepe lucrarea de pocainta, singura care ne apropie Imparatia Cerurilor. Lupta-te sa scapi de lacomie si de iubirea de arginti si te vei imprieteni cu Dumnezeu. Averea lumeasca este o banala capcana, o nebunie trecatoare. Vezi, problema noastra este ca ne preocupa nimicurile, cochetariile. Uita-te la sfinti, toti au fost saraci lumeste, fie din nastere, fie din renuntare, dar cat de fericiti sunt acum langa Dumnezeu, Cel mai bogat Stapan! Este o alegere pe care trebuie sa o faci: cu Iisus pe Cruce sau la masa cu Irod! Cu Iisus catre Inviere sau cu Irod la dans. Cu Iisus fericita sau vanduta de Irod. Nu poti fi cu ambele lumi. Ori esti rece, ori arzi de dragostea pentru Iisus. In Biblie sunt osanditi fariseii si bogatii, dar ce te faci daca esti si una si alta?!

- Parinte, la compania la care lucrez, persoanele sunt neesentiale. Conteaza doar maximizarea profitului, construirea de noi si noi hambare ale bogatului neintelept.
- Nu te lasa smintita de pacatele altora, nu le judeca, nu le eticheta, tu vezi-le pe ale tale. Fii cinstita in orice imprejurare, chiar daca pentru asta trebuie sa cauti un alt angajator. Multumeste-te cu putin. Cu cat partea materiala scade, creste partea duhovniceasca. Este un joc de echilibristica riscanta: intotdeauna plusul tau va fi minusul altuia7. Tu lucrezi pentru Dumnezeu. El nu te va da afara niciodata, decat daca te crezi majora si vrei sa pleci singura de la Tata. Iar opulenta trebuie sa o eviti din convingere, nu de fatada. Zice parintele Paisie Aghioritul: „Copilul cuminte primeste mai multe daruri de la Tatal Ceresc. Ii da o ciocolata la inceput si, daca e cuminte, mai primeste una!” Asta inseamna ca nu esti singura, esti fiica a Celui Prea Inalt, nu uita asta! Pe de alta parte, nu ai doar bucurii, vin si necazuri, doar nu credeai ca poti trai doar cu bomboane8!
Iisus Se opereaza si eu ma vindec
- Parinte, ma simt foarte pacatoasa, atat de nevrednica de mila bogata a lui Dumnezeu...

- Draga mea, ce zice Apostolul Ioan? „Lumea nu L-a cunoscut, iar ai Sai nu L-au primit”9. E mai bine sa te simti pacatoasa, decat sa te crezi beatificata prematur. Sfantul Sfintilor te va ierta pe tine, pacatoasa pacatoaselor.

- Totusi, daca Dumnezeu este etern (si este), cum accepta sa intre in istorie?

- Vezi, El nu gandeste ca noi, aritmetic, ci dumnezeieste. Noi nu putem patrunde nicidecum gandirea Lui, dar constatam cauza: El face toate astea, Se face om, numai din iubire. Totul intra in pretul platit deja de El pe Cruce. El salveaza istoria, nu o glorifica temporar. Bucura-te ca S-a facut om, ca sa te scape de infern!

- Atunci de ce zic unii ca ei se pot mantui singuri?

- Se amagesc, draga mea. Profetul Ieremia striga: „Eu, Domnul Dumnezeul lui Israel, voi mantui oile mele!10”, nu altcineva. Nu asteptam alta scapare, nici de la noi, nici din alta parte. Iisus ne-a spus tot, ne-a invatat tot, ne-a adus toata mantuirea. Oile nu se pot salva singure, fara Pastor. Naimitul le mulge laptele, dar nu le pazeste, ci fuge de lupi. Pastorul Iisus Se aduce jertfa ca un miel nevinovat. El pentru noi rabda durere, iar prin rana Lui ne-am vindecat11. Fii atenta: Doctorul Iisus Se opereaza, iar tu, pacienta, te vindeci12! Nu e minunat?! Dumnezeu sfinteste timpul, dar El ramane superior coordonatelor creatiei Sale. Iisus este in istorie, dar nu este istorie, doar trecut.
Am semnal, dar fara baterie
- Parinte, uneori imi este rusine sa imi fac semnul Sfintei Cruci...

- Vezi sa nu se rusineze si Fiul Omului de tine! Ai nevoie de steagul de lupta. Este singura ta cale de acces catre Imparatia lui Dumnezeu. Nu te teme, cu Dumnezeu vom birui13! Iar pentru cei ce ironizeaza orice religie, roaga-te14!

- Vreau si eu bucuria pe care a avut-o fericita Elena, cand a gasit Sfanta Cruce15.

- Atunci, poarta Crucea cu demnitate! Crucea este puterea lui Dumnezeu pentru noi, nu nebunie16. Iisus ne da castig de cauza. Stii ce ne mai trebuie?! Un certficat de inviere17! Aceasta este fericirea: sa simti ca Crucea pazeste toata lumea, ca este podoaba Bisericii, ca este intarirea credinciosilor, ca este slava ingerilor si singura marturie a adevarului18. Iisus, Cel ce biruieste, ne cheama sa fim biruitori impreuna cu El! Prin Cruce, suntem impacati cu Dumnezeu, obtinem Rascumpararea.

- Sunt putine rastigniri in curtile oamenilor, putine icoane si candele in case.

- Si asta nu ar fi chiar atat de grav, daca ar fi rastignirea in inimile lor si viata lor ar fi o icoana... Numai ca, de cele mai multe ori, avem alte prioritati, iar intalnirea cu Prietenul Dumnezeu este mereu amanata. Chiar duminica avem multe de facut si nu ne mai ajunge timpul. Asa ca, majoritatea „sacrifica” Sfanta Liturghie. Este cea mai „la indemana” greseala. Suntem cu bateriile descarcate. Degeaba avem semnal bun, daca nu ne reincarcam acumulatorii sufletului. Ar trebui sa sacrificam totul pentru Dumnezeu, dar noi sacrificam totul pentru lume si nu putem fi cu amandoua. De aceea, majoritatea renunta prea usor la rugaciune, pentru ca sunt prea incarcati de programul lumesc, nu neaparat rau in sine, dar mare consumator de timp.

- Iar Crucea inseamna suferinta. Instinctual, am ocoli-o.

- Da, ne grabim sa fugim de greutati. Multi tineri divorteaza la cea mai mica discutie in contradictoriu, la cea mai neinsemnata cruciulita. Dar un dezertor nu poate gasi fericirea, pentru ca este prea egoist. Vin incercari, nu avem ce face, trebuie sa ne inarmam cu tot ce ne pune Dumnezeu la dispozitie pentru a ne retrage in Rezistenta. Nu capitulam, avem in fata iminenta victorie a invierii. Semnul acesta al Crucii iti aminteste, de fapt, in numele Cui te rogi19.

- Parinte, unde e Crucea, acolo e si Iisus! Daca Iisus e pe Cruce, nu Il pot gasi in alta parte!

- Asa e, Crucea iti arata ca Dumnezeu este in tine. Ca Dumnezeu, El este peste tot, dar identificarea maxima se regaseste numai in jettfa. Si ce jertfa! Asadar, sa mergem toti dupa Iisus, sa ne lepadam de noi insine, de egoism, sa ne asumam crucea, sa Ii urmam Lui20! Adica, sa ne smerim, sa renuntam la surplusul averii, sa fim modesti si rabdatori. Sa nu mai fim superficiali! Ne lepadam de tot raul, nu doar de jumatate de rau. Si vestim Evanghelia Invierii doar devenind noi exemple de receptivitate. Ne pregatim serios. Si ne simtim in siguranta, iubiti. Vezi, doar pe Cruce Iisus are bratele deschise, pentru a ne aduna21. Crucea este imbratisarea lui Dumnezeu, este mangaierea Lui, este incurajarea Lui. In fata celui mai puternic dusman comun, diavolul, avem forta sa ne unim.
Iisus cucereste fara bani
- Parinte,vreau sa pot sa recunoscunosc glasul lui Dumnezeu, ca sa Ii urmez toata viata.

- Este foarte bine ca te interesezi de sufletul tau. Dumnezeu te va calauzi permanent, deoarece te iubeste enorm de mult si nu Ii este deloc indiferenta soarta ta. Te va purta pe brate atunci cand vei cadea. Te vei bucura in vesnicie de slava Lui. Fericita esti!

- Cercetez mult Evanghelia dupa Ioan...

- Urmeaza-I prin vietuirea ta, simpla, fara complicatii, fara lacomie, fara invidii si intrigi, doar cu rugaciune si munca. Traieste dupa Evanghelie si, cu siguranta, te vei mantui. Multi se apropie, dar putini Il si urmeaza cu adevarat22. Putini se indreapta dintre cei ce citesc.

- Vreau sa divortez de pacat!

- Sigur, majoritatea vrem asta. Dar e nevoie de putin efort, nu e o gluma. Ai in vedere faptul ca pacatul nu e altceva decat o mancare otravita, care trebuie aruncata din vas, din trup. Abia dupa aceasta inlaturare, dureroasa uneori, sufletul tau va dobandi insusiri pe masura lucrarii sale, intiparind indeletniciri si fapte.

- Parinte, calea spre Dumnezeu e rugaciunea, iar mangaierea o gasesc doar sub umbra Crucii!

- Da, pentru ca Dumnezeu este Izvorul vietii. Asta inseamna ca moartea Ii este supusa. Fara Dumnezeu, nu exista nici dreptate, nici sfintire, nici vesnicie. Fara Dumnezeu, totul e o nebunie. Se poate ajunge la Dumnezeu! Dar ai nevoie de mai multa smerenie. Lucrarea de capatenie este rugaciunea. Dar ai mare grija, pentru ca nici o exagerare nu poate fi de la Dumnezeu si nici nu duce la El!

- Principala mea problema este ingrijorarea pentru facturi, uit sa privesc pasarile cerului si crinii tarinii, cad usor dintr-o extrema la alta, intr-o stare vecina cu deznadejdea, cand ma gandesc la posibile necazuri.

- Pune nadejdea Ta in Dumnezeu si El te va ajuta zi de zi. Cand da, Dumnezeu da boiereste23, nu umbla cu maruntisuri. Frica asta a ta e lipsa de credinta. Iisus Biruitorul a cucerit lumea fara bani! Roaga-te ca Sfintii Parinti: Stapaneste, Doamne, cugetul meu24! E bine ca lupti cu pacatele, inseamna ca macar le sesizezi. Esti pe drumul cel bun, doar ca esti abia la inceput, la primele semne grafice din alfabetul iubirii.

- Simt ca este o nenorocire daca nu ma impartasesc prea multa vreme. Rugati-va pentru mine, pacatoasa, sa nu fie asta o amagire, sa nu fie nicidecum spre osanda!

- Ai nevoie de multa pregatire duhovniceasca, pentru a evita rutina. Cea mai mare primejdie este cea a nepasarii. Obstacolul acesta poate fi depasit doar prin multa rugaciune si dragoste fata de cel suferind. Daca nu te impartsesti, creste puterea lui aghiuta25. Straduieste-te ca prin fiecare Impartasanie sa iti faci neamuri in Ierusalim, sfinti in cer, care sa te ajute permanent. Uite, eu incerc sa ii cunosc mai bine pe sfintii Ipatie al Gangrei, Ioan Rusul, Pantelimon, Efrem cel Nou de la Nea Makri, Nectarie de Eghina si Ioan de Kronstadt. Inca nu joc in aceeasi liga cu ei, dar vreau sa ii aduc in familia mea, ca musafiri permanenti. Citeste vietile lor, acatistele lor, invoca-i zilnic in rugaciunile tale. Liturghia este cina dumnezeiasca. Sfintii acestia stau la masa cu Dumnezeu. Noi tanjim macar dupa faramiturile de la masa Stapanului, dupa pajistea din preajma Raiului26.

- Liturghia ar trebui sa fie totul pentru mine...

- Mai mult, Liturghia este o riposta ferma in fata dezamagirii lumii! Este spatiul unde nu ne mai preocupa nici fleacurile, nici dichisurile, nici cochetariile. Liturghia este un ocean de iubire si de bunatate pentru noi toti. Fara Liturghie, nu avem reper, ratacim in labirintul desertaciunii. Toata viata ta, lui Hristos Dumnezeu sa i-o daruiesti! Asa cum e viata ta, cu necazuri, osteneli, lipsuri, prigoniri, scuipari.

- Totul vine de la Dumnezeu, parinte!

- Acest Dumnezeu, singurul Dumnezeu, a murit ca si tu sa ai viata si inca viata din belsug. Cand Il cunosti pe Dumnezeu, totul se schimba in viata ta27. Singurul semn profund al acestei vieti este sa Il intalnesti pe Dumnezeu. Pentru cine se roaga, creatia intreaga devine Biserica.
Iisus este puterea mea
- Parinte, uneori simt ca nu mai am nici o putere, prinsa cu multe treburi, parca ma sting.

- Sursa ta de putere nu este decat Dumnezeu. Daca ai uitat sa alimentezi, ramai cu rezervorul gol. Te bazezi prea mult pe tine, pe eforturile tale, pe cunostintele tale si nu Ii lasi suficient loc lui Dumnezeu in inima ta. Te obosesc si pasiunile tale lumesti. Gaseste un echilibru si Dumnezeu iti va redarui linistea. Dumnezeu nu te lasa sa te scufunzi. El pazeste fiecare pas al tau.

- Confund uneori indrazneala cu tupeul, imi este greu sa le diferentiez.

- Prima determina curaj si speranta si vine de la Dumnezeu, iar a doua este viclenia lui aghiuta, care produce numai sila si indignare. Ai indrazneala. Uite, Sfantul Petru era fricos: „Ma voi ineca!”, desi Iisus era chiar in fata Lui. Frica lui devenise o anxietate paralizanta. Dar Iisus l-a salvat, nu l-a lasat sa piara.

- Mi-e frica de saracie, de boala si de moarte...

- De frica fricilor... Pai, Iisus tocmai de aceasta frica de scapa si iti da certitudinea vesniciei. El este puterea ta in neputinte. Tu esti cel mai mare dusman al tau. Nu oamenii, nu lumea, nu aghiuta. Daca te raportezi gresit la realitate, o iei razna. Fii optimista, Dumnezeu nu te va parasi niciodata. Nici in moarte. Uite, spune Psalmul 92, cel pe care il spun corabierii, ca sa nu mai naufragieze gandurile tale. Pune-l doar pe Iisus pe primul loc in viata ta si restul va fi mult mai usor.

- Simt ca am putreziciune...

- E mirosul grosier al pacatului. Este coruptia interioara, pe care multi nici macar nu o sesizeaza. Este infernul fricii, opus raiului curajului. Recupereaza-ti viata, care ti-a fost confiscata de lume. Si nu uita sa faci ceea ce este important, nu ceea ce ti se pare a fi urgent. Adauga si Psalmul 118, pentru eliberarea de frica.

- Cred ca iubesc prea putin si urasc prea mult, asta ma da peste cap.

- Ura aceea este paganeasca, nu este compatibila cu viata pe care tocmai ai inceput-o, alaturi de Dumnezeu. Este si o obisnuinta ura, un reflex, dar nu dispera. Cu cat vei iubi mai mult, vei pricepe multe lucruri pe care nu le gasesti in carti. Iubirea lui Dumnezeu este sursa ta de putere. Este o iubire totala, o iubire nesovaielnica, nediscriminatorie. Iubirea asta niciodata nu cade28! Inima ta, golita de ura, este pastratoare valida a vietii. Ii vei iubi nu doar pe amici, ci mai ales pe hulitori si barfitori. Abia atunci Iisus te va vindeca de ipocrizie. Mandria ta te impiedica sa iubesti mai mult29, nu ura. Smereste-te, iar ura se va dizolva. Iubeste Psalmii. Adauga la canon si Psalmul 117, o rugaciune pentru dusmani.
Nu le pot eu oferi copiilor mei vesnicia
- Iubesc enorm cuvantul divin, dar acesta nu rodeste in mine, nevrednica.

- Draga mea, cuvantul divin este o samanta mantuitoare care rodeste in cei invesniciti. Iata in cine nu rodeste: in cei superficiali, in cei avari si in cei eretici. Asa ca, lupta-te sa scapi de egoism, ca sa dobandesti bunatate, rabdare si iubire. Dar ai mare grija, samanta nu are cum sa rodeasca fara Dumnezeu. Iar daca vor rodi toate semintele, cu atat mai bine! Nu rodesti din pricina mandriei. Consideri pacatele tale mari pacatele si te crezi prea devreme sfintisoara. Crede-ma, nu e cazul.

- Nu e o scuza, dar raul ma contamineaza permanent...

- Neghina aceasta nu a plantat-o nicidecum Semanatorul creatiei. Tu esti chemata sa plivesti buruiana cu buruiana, de la radacina. Vei ajunge grau curat adus lui Dumnezeu. Uita-te la plante, ele nu cresc fara apa. Asa si tu, ai nevoie de multa hrana prin rugaciune. Numai asa vei creste, te vei dezvolta frumos. Iar Dumnezeu va face insutit acel rod. Lumea asta are un Autor, il cunoastem. Tu lucrezi in ogorul Lui. El nu te va concedia niciodata. Pentru rodire, citeste Psalmul 30: „In Tine, Doamne, am nadajduit”...

- Ma stresez prea mult sa le ofer totul copiilor mei...

- Ofera-le pe Dumnezeu prin modelul tau. Tu nu le poti da copiilor tai vesnicia. Doar Dumnezeu ii curata, ii sfinteste, ii lumineaza. Tu poti fi scara lor catre vesnicie. Prin rugaciunile tale, ei se pot mantui. Pentru pacatele tale insa, daca nu le parasesti definitiv, ei pot fi pedepsiti. Nu te stresa pentru cele materiale, construieste-le un suflet plin de bunatate.

- Bunul Dumnezeu m-a vindecat dintr-o boala grea...

- Da slava Lui si spune tuturor cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. Ti-a mai acordat o sansa. In fond, nu trebuie sa te sperie cimitirul, pentru ca e o banala garderoba! Iti lasi haina de piele ca la garderoba. La Inviere, o ceri inapoi. Minunile sunt in jurul nostru zi de zi. Uita-te la Sfantul Ioan de Shanghai, cum a potolit taifunul in Samar! Adauga inca un ingredient: Psalmul 85, pentru a-I multumi ca te-a vindecat.

- Inca din copilarie, simt ca Dumnezeu ma apara pe mine, nevrednica.

- Sigur, e ambasadorul Lui, ingerul. Discuta cu el zi de zi, nu doar pana la majorat. Ingerul viu nu il poti inlocui cu nici o mascota moarta. Daca nu vei deveni si tu inger, te vei preface in bestie30. Uite, eu ma rog, prea putin, e drept, arhanghelului Rafail. Sunt sigur ca el este purtatorul rugaciunilor la cer, crainic al rugaciunilor neincetate si vestitor al pacii adevarate31.
Altcineva plateste in locul meu
- Mi se cere omenie, iar eu, de multe ori, refuz sa o ofer.

- Asta cere Dumnezeu de la noi, omenie! Opusul omeniei nu este decat nesaturarea. Iisus iti propune generozitatea. Departarea de Dumnezeu prin lipsa altruismului aduce nesiguranta, intr-o lume plina de asigurari... Si chiar daca lumea este atat de lipsita de omenie, tu sa nu iti pierzi nadejdea in Dumnezeu32. Toti ranitii sunt ingrijiti la „han”, Biserica este Casa de Oaspeti. Aici sunt pusi toti pe picioare, chiar daca Altcineva plateste pentru ei. Daca vrei sa te umpli de fericire, fa pe altii fericiti. Roaga-te pentru toti cei cazuti intre talhari, spune Psalmul 84.

- Da, parinte, ma linistesc cuvintele acestea mantuitoare. Multumesc lui Dumnezeu si Maicii Sale pentru toate!

- Nu uita sa ii multumesti si Maicii Lui in fiecare zi! Pe ea o fericesc acum toate generatiile! Sfanta Fecioara a vindecat mana uscata a Sfantului Ioan Damaschin, a salvat de la inec un baiat din Lombardia, i s-a aratat lui Valeriu Gafencu in inchisoare si face minuni zi de zi, cu fiecare. Dansa spune: „Nu mai au vin!” Adica, „Nu mai au vin pentru ofranda euharistica”33... Ea intermediaza mantuirea ta si a mea si a absolut tuturor. Nu te departa de Biserica, pentru ca nimic nu e mai puternic ca ea34! Speranta ta e Biserica, Mantuirea ta e Biserica!

- Vreau sa o chem pe Maica Domnului in casa mea! Ea este Musafirul din alta cetate, de care am nevoie ca sa scap de tristete.

- Pazeste poruncile Domnului si toata bucuria sfintilor va salaslui in casa ta, garantat! Fara credinta, viata ta ar fi doar o zbatere neputincioasa.
Voi preda camera, nu pot cumpara hotelul
- Parinte, stiu foarte clar ce am de facut si, totusi, nu fac. Ma straduiesc, dar nu indeajuns.

- E vorba doar de lenea ta, de amorteala asta caldicica. Tie sa iti fie bine, sa vorbesti frumos, civilizat. Acum trebuie sa treci la nivelul doi, sa parasesti stagiul intentiilor si sa te sacrifici concret pentru un orfan, pentru un bolnav, pentru un intemnitat. Sigur, vei fi ironizata de ceilalti. Iti vei asuma aceasta stare de martiraj si marturie. Vei face parte din echipa colaboratorilor devotati ai lui Dumnezeu. Nu trebuie sa iesi in fata cu nimic, spre lauda ta efemera. Dumnezeu l-a mantuit pe talharul reconvertit de pe Cruce, fara sa il intrebe numele, adresa sau CNP-ul. Stie El adancul inimii Tale si iti va rasplati, cu dobanda serioasa.

- De multe ori nu primesc ceea ce cer in rugaciunile mele...

- Inseamna ca ai cerut ceva daunator! Ia gandeste-te: oare tatal ii da copilului o arma adevarata, doar pentru ca acesta i-o cere?! Sau ai cerut ceva bun, dar fara credinta, fara rabdare, fara speranta. Macar sa nu te rogi mai putin decat acum, sa nu postesti mai putin decat cum. Daca poti ridica stafeta, foarte bine, dar cel putin sa nu o cobori.

- Asa este, ma voi stradui sa ascult de Poruncitor, cu mai multa evlavie.

- Sa stii ca multi facem ascultare, dar fara iubire, o ascultare fortata, rece, fariseica, care nu ne duce nicaieri. Multi frati ar vrea sa lectureze in biblioteca, dar fac ascultare de buna voie la vaci, se smeresc. Orice jertfa de sine se contabilizeaza acolo Sus.

- M-am deprins cu traiul bun, cu stilul lumesc...

- Asta au facut si evreii: au uitat de Dumnezeu35. Tu insa pazeste poruncile Lui, iar El nu te va lepada36! Poruncile divine nu sunt o gluma, ci trebuie luate foarte in serios. Traim o stare de plans: multi nici macar nu constientizam ca ne indepartam de Dumnezeu, incalcand Poruncile.

- Prin obraznicia mea, am pierdut harul!

- Tocmai asta vizeaza Poruncile: indreptarea noastra. Domnul Iisus a venit sa dea marturie despre Adevar37, ca sa nu ne mai mintim. Fara Legea Lui, suntem in minciuna. De fapt, eu sunt nefericit doar pentru ca m-am instrainat fata de porunca iubirii38. Nepazind poruncile cu evlavie, am devenit eretic39! Uite, unde exista dragoste autentica, acolo Dumnezeu lucreaza. De pilda, parintele Nazarie de la Sarov a avut marea binecuvantare sa fie duhovnicul a doi viitori sfinti, Gherman de Alaska si Serafim de Sarov! In famile exista armonie doar daca se respecta Regulile Casei. Poruncile divine doar aceste norme de conduita pentru oaspeti. Noi suntem musafiri in acest „hotel” temporar, care este lumea, dar vom preda camerele. Noi am vrea sa cumparam tot hotelul, dar nu se poate! Aminteam de Sfantul Gherman de Alaska. El incuraja permanent pe bolnavi si saraci: „Nu va lasati coplesiti de deznadejde!”. Atunci, nu ne mai miram cum a stins doar cu rugaciunea marele incendiu din padurile Alaskai.
Eliberat din lagar de catre aliati
- Parinte,sunt atat de pacatoasa, cum pot eu nadajdui in mila lui Dumnezeu?!

- Exista o „dinastie” a sfintilor. Aceasta este „galeria” care te incurajeaza: „Si noi am fost ca tine si tu poti deveni ca noi!”. Sfintii sunt aliatii care te elibereaza din lagarul de exterminare. Invoca ajutorul lor si vei simti multa mangaiere duhovniceasca. Vei dori sa te rogi neincetat, pentru a nu pierde acea stare de har.

- Ma tulbura multe nimicuri si imi fuge mintea la rugaciune, nu ma pot concentra.

- Nu renunta, sunt ispite inerente. Tu sa fii cu ochii atintiti catre Dumnezeu, sa Il simti ca pe o realitate vie, El sa fie singura ta comoara. Cauta pacea si vei deveni contemporana cu Domnul Iisus. Ai nevoie de un caracter energic, pentru a putea apara credinta. Roaga-te ca multi bogati sa devina filantropi... Nu uita de cei fara adapost, spune cat de des poti Psalmul 87.

- As vrea sa ajut mai multi cocarjati, dar nu pot!

- Dumnezeu vede limitele noastre, cunoaste intentiile noastre. Ajuta cati poti de multi, cu cat mai multa dragoste si vei plini Evanghelia, cartea celor marginalizati, nebagati in seama. Fiind puternica, esti datoare sa porti slabiciunile celor neputinciosi40. Suntem o generatie garbovita, pentru ca am copilarit ateu41. Necazul altora devine necazul tau. Roaga pe Domnul si El te va auzi42.

- Maruntisurile de rutina ma destabilizeaza uneori.

- Aceeasi, unica, rugaciunea te linisteste. Doamne, lumineaza cugetele intunecate! Tu, Doamne, nu ai indepartat pe nimeni care cu lacrimi a venit la Tine43! Din sclavi bolnavi, Dumnezeu ne face fii sanatosi. Ca sa ne vindecam, trebuie sa Ii recunoastem glasul44. Fara El, totul este stramb, fals, tulburator. Doar El aduce pace, liniste, fericire. Spune Psalmul 88, pentru toti blnavii.

- Lumea mi se pare o nebunie!

- Da, pentru ca lumea respinge Evidenta. Fara Dumnezeu, totul este o nebunie! Fara El, nu ai Cale, nu ai Scop, nu ai nimic. Prin El, ai deodata totul. Fara Mesia, lumea este lipsita de sens. Priveste cum vine Mesia in lume: singur, umil, nebagat in seama. Ai Sai L-au respins! Si cati „magi” Il mai cauta azi?! Totusi, cei ce erau „treji”, adica pastorii, au putut primi Vestea. Spune Psalmul 31 de fiecare data cand te simti ratacita, descumpanita, ca sa te redresezi si sa ajungi la destinatie.
Rugaciunea ca o paine proaspata
- Parinte, sunt egoista, mandra, lenesa, barfitoare, invidioasa...

- Asta pentru ca in tabloul vietii tale in centru esti tu, nu Dumnezeu. Lasa-L pe Dumnezeu sa fie personajul principal! Lasa in urma toate caderile, toate nereusitele, toate inutilitatile. Urmeaza credinta inaintasilor, nu uita de strabunica ta, care te-a invatat sa te rogi in vechea bisericuta de lemn! Adu fiecare rugaciune a ta ca o paine calda, proaspata45, nu invechita, clicoasa sau mucegaita! Pentru sporul duhovnicesc, spune Psalmul 91.

- Nu inteleg de ce nu Il iubim noi, oamenii, pe Dumnezeu.

- Nu Il iubim pe Dumnezeu, pentru ca nu iubim adevarul, ci preferam nedreptatea. Numai rugaciunea ne scoate din neadevar46 si ne apropie de iubirea divina. Oferta lui Dumnezeu este vesnicia, pe cand oferta lumii este frivolitatea. Dar cat ne neintelept alegem de multe ori! Pentru cei intristati din cauza proastelor alegeri, spune Psalmul 97.

- Cat de multa ingaduinta are Dumnezeu fata de obraznicia mea!

- Da, marinimia Lui este fara de margini! E cel mai generos Tata, cel mai iertator, cel mai grijuliu, cel mai iubitor! Slava Lui pentru toate! Daca inveti sa Ii si multumesti Lui, nu te va mai sufoca nici o frica47.

- Muncesc prea mult si sunt prea obosita sa ma rog...

- Faraon dadea intentionat prea mult de lucru evreilor, pentru ca acestia sa nu mai aiba timp sa se roage. Asa se intampla si azi, cu multe activitati neutre moral, dar mari consumatoare de timp. Avem timp pentru orice, numai pentru rugaciune prea putin... De fapt, exista un singur motiv: comoditatea. De multe ori am putea sa ne rugam, dar nu vrem. Pentru multumire, spune Psalmul 149, iar pentru cei ce nu stiu sa se roage spune Psalmul 103, il auzi atat de des la Vecernie.

- E greu sa traiesc crestineste intr-o urbe pagana.

- Crezi ca Sfintei Tatiana nu i-a fost greu in Roma?! Dar nu s-a plans atata! Lot s-a mantuit in Sodoma, iar Iuda a pierit, desi era langa Domnul Iisus. Dumnezeu este in primul rand in inima ta. De acolo nu Il poate fura nici un persecutor. Pentru intarire, spune Psalmul 104.
Cel foarte insistent va fi eliberat
- Parinte,sunt nelinistita, pentru ca nu ma pot rupe de lume!

- Sigur ca poti, trebuie doar sa fi absolut sigura ca vrei si sa nu renunti la prima incercare mai grea. De fiecare data cand renunti, o iei de la capat. Esti o debutanta mereu, ca si cum ai tot repeta clasa intai... In Dumnezeu este o inaintare continua, o ascensiune in infinit. Fiecare blocaj este o cadere. Roaga-te pentru altii, nu doar pentru tine. Roaga-te in special pentru dusmani, spune Paraclisul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Efrem cel Nou. Insista in rugaciune, treci peste prejudecati, nu claca! Credinta te va salva! Ce zic sfintii, apostolii, despre femeia cananeanca?! „Elibereaza-o! Ca e foarte insistenta!48”.

- Daca ar vedea si la mine un sfert din credinta ei macar...

- Nu te indreptati, ca sa nu alungi harul. Dumnezeu ti-a dat deja multe daruri, foarte mari, dar nu te lasa sa le vezi, ca sa nu te mandresti. La final, vei vedea cununa, ai rabdare! Ai grija sa nu cazi in falsa smerenie! Privegheaza cu psalmul 67.

- Tanjesc dupa o altfel de viata, simt ca pribegesc, ca nu ma regasesc decat in Liturghie.

- Suntem in „pamant strain”49. Nu putem sa Ii cantam desavarsit! Dar ne indreptam spre Casa, mai avem putin, extrem de putin. Un risipitor are o banuiala: ca tarana il va satura, ca i se cuvine! Dar se inseala. Aici somam, din pacate. Si ne cinstim mult prea putin parintii. Suntem minimalisti50, ne facem „tema” si atat, nimic suplimentar! Rugaciunea nu e prea multa niciodata.

- Oare asa cum sunt acum, as putea trai cu Dumnezeu?

- Cu siguranta ca nu. Dar mai ai o sansa mare de indreptare. Dumnezeu are rabdare cu tine. Esti pe drumul cel bun, ai nevoie doar de perseverenta. Cauta Canonul Sfantului Andrei Criteanul. Nu vei gasi acolo doar psihologia caderii, ci si caile de revenire. Poti sa traiesti cu Dumnezeu, in masura in care vei scapa de lacomie! Inceteaza sa mai aduni comori pe pamant51! Planul mantuirii este vesnic52 si, mai mult, faci parte din el! Roaga-te pentru toti inocentii pedepsiti, spune Psalmul 32.

- Proorocul David era rege, era extrem de ocupat si, totusi, gasea timp de rugaciune. Ar trebui sa stau mai putin la televizor...

- Sigur, poti face loc in agenda oricarei activitati doresti, doar tu iti stabilesti prioritatile. Important este sa ajungi sa te rogi neincetat. Asta este starea de Rai.
Lipsa credintei este frica
- Parinte, de fiecare data cand citesc Evanghelia, descopar ceva inedit, Stirea Stirilor. Ma entuziasmez, dar ies repede din linistea aceea si iar si iar recad in acelasi si acelasi bezne...

- Evanghelia contine „acele lucruri” despre care nu se auzise pana atunci53. Trebuie sa o citesti mai des, cu lacrimi, ca pe o rugaciune, nu ca pe o revista de mondenitati. Te vei regasi in fiecare personaj, in fiecare situatie. Este cartea cea mai de actualitate. Este „Cartea Nuntii” pentru fiecare familie si „Cartea Vietii” pentru fiecare persoana ce doreste sa invinga moartea. La fiecare Spovedanie ti se iarta tot. Pornesti cu „kilometrajul pe zero”54, ai inca o sansa.

- Resortul fiecarei minuni din Evanghelie este credinta. Vazand Domnul Iisus putina mea credinta, nu cred ca se bucura.

- Lipsa credintei nu e necredinta, ci frica55. Esti inca prea fricoasa. Ai atacuri de panica fara motiv. Iisus Domnul te scapa de saracie, de boala, chiar de moarte! Evanghelia incepe si se termina cu acelasi cuvant: „bucurie”56. Iar tu, uita-te la fiecare curcubeu si binecuvinteaza pe Cel ce l-a facut57! Pentru impacare cu Dumnezeu, spune Psalmul 43. Imparatia lui Dumnezeu este o mostenire, nu o captura, o hotie. Ca biruitoare, nu esti ocupanta, ci fiica a Stapanului. Asadar, de ce te temi?!

- Evanghelia contine cea mai optimista stire: Dumnezeu Se face om! Inteleg cat de discreta este sfintenia si cat de grosolana am ramas eu!

- Avem multe astfel de exemple. De fapt, toti sfintii se strecoara nebagati in seama58. Iar modelul celor ce vor sa-L primeasca este Fecioara Maria, Sfanta Mama. Credinta ta nu e zadarnica59! Fidelitatea ta te va mantui!
Cai nechezand dupa iepele altora

- Parinte, Dumnezeu ma bombardeaza cu dragostea Lui. E o situatie paradoxala, care se repeta: Eu gresesc, El ma iubeste. El asteapta indreptarea mea, eu aman.

- La un momement dat va fi prea tarziu. Sansele de a atinge infinitul sunt finite. Una dintre ele poate fi ultima, poate chiar cea de azi. Important este sa nu iti perzi nadejdea. Cel mai mare pacat este pierderea sperantei de izbavire. Pacatul de neiertat este sinuciderea, pentru ca nu mai poate fi spovedita. Pe aghiuta nu il intereseaza daca furi sau daca minti, cat vrea sa te aduca la nadejde. Stie ca doar asa Il poti renega pe Dumnezeu.

- Cred ca ma complic prea mult.

- Asa este, fericirea consta in lucrurile simple. Aglomerarea detaliilor tulbura. Grija de multe ne duce la disperare. Arunca la cosul de gunoi tot ce te incurca in lucrarea duhovniceasca. Fariseilor le placea sa se complice. Chiar bizantinii discutau despre sexul ingerilor, in loc sa se roage lui Dumnezeu sa ii scape de turci. Asa si noi, discutam despre actori si fotbalisti, in loc sa citim psalmii dragostei.

- Vine Dumnezeu! Acesta este mesajul principal al Evangheliei, iar eu sunt atat de nepregatita pentru Musafiri...

- Ai nevoie de luminare, spune Psalmul 105. Dumnezeu te va lumina si vei scapa de intuneric. Sigur ca suntem optimisti, doar Mesia a venit in lume ca sa ne aduca bucuria. De ce sa fim tristi?! Pregateste-te, infraneaza-te de la rau, fa-i pe altii fericiti, iar Mirele te va lasa sa intri la Nunta. Profetul Iezechiel este plin de nadejde in plin exil, pentru ca vede Ierusalimul ca realitate salvatoare. Pentru a te mantui, trebuie ca toata viata ta sa traiesti cu Dumnezeu60.

- Cat de mult am decazut...

- Profetul Ieremia este extrem de drastic: suntem cai inebuniti dupa iepe, fiecare nechezand dupa iapa vecinului61! Situatia e grava acum, dar poate fi redresata. La baza revenirii, punem parasirea patimilor62. Mergem cu ochii tinta la Dumnezeu, prin mijlocul mortii63. Dumnezeu nu ne va scoate afara64! Gandeste-te ca sub tine e iadul, iar Dumnezeu e deasupra ta65. Roaga-te pentru cei ce agonizeaza, spune Psalmul 33.
Taraba valutistilor va fi rasturnata
- Parinte, imi atrag multi invidiosi. Cred ca eu sunt de vina.

- Stii, dupa ce Domnul Iisus l-a inviat pe Lazar, invidia fariseilor s-a triplat in doua secunde. Credeau ca nu vor mai incasa ei contributiile, ca Iisus va deschide o noua „franciza”, in detrimentul lor. Orice preot care face catehizarea tinerilor, scrie carti duhovnicesti sau are emisiuni radiofonice isi pierde multi tovarasi... Crezi ca preotii rusi de inceput de secol XX se bucurau ca la Kronstadt Sfantul Ioan spovedea si impartasea cinci mii de crestini pe zi?! E un semn bun pentru tine si un semn rau pentru pizmatareti. Numai sa ai grija sa nu urmresti profit lumesc, nici macar capital de imagine. Totul, doar pentru slava lui Dumnezeu. Lucrezi pentru Cel mai bogat Stapan, El nu te va concedia niciodata. Priveste la Rabbi, cum le rastoarna taraba valutistilor! Face El curatenie si nu are nevoie ca noi sa Ii spunem ce are de facut...

- Ma lupt cu facturile, cu datoriile, cu „Cezarii” conjuncturali de carton.

- Draga mea, nu esti tu vinovata pentru starea proasta a economiei. Tu ai grija sa fi harnica si cinstita. Sa nu fii lenesa sau hoata, ca Ii bati piroane Domnului Iisus la fiecare infractiune comisa. Iar facturile se vor plati, nu te ingrijora. Important e sa nu faci risipa. Domnul Iisus varsa toate lacrimile pentru tine, pana la ultima picatura. Varsa tot sangele pentru tine, pana la ultima picatura. Nimeni nu va plati vreodata mai mult pentru tine, decat atat cat a platit El! Treizeci de arginti, cu atat se vindea un sclav in piata66... Cu atat a fost vandut El. Nu te ingrijora de facturi, munceste si roaga-te, spune Psalmul 59, pentru descoperirea adevarului.

- Slava lui Dumnezeu ca m-a vindecat de depresie! Eram tare anxioasa, devenisem dificila. Cred ca aceasta vindecare se datoreaza puterii imense a Invierii!

- Daca Eva e scoasa din Iad67, tu ce ai ramane acolo?! Stai in echipa cu Maria Magdalena, nu cu Pilat. Vor rata Invierea doar cei ce se menajeaza: „Nu pot sa ma rog... Nu pot sa te ajut...”. Daca ai disponibilitate sa ajuti, Dumnezeu iti va scoate in cale oameni „de ajutat”. Filantropia nu se reduce la zece centi aruncati in graba la semafor unui cersetor fals, ci presupune mult mai multa implicare, daruire. Tu il ajuti pe fratele „minor” al lui Iisus dandu-i timpul tau, zambetul tau, cornul tau, haina ta... Aah, nu ai pe nimeni de adus la Inviere?! Poate ai de gand sa te aduci pe tine68!
La adapost
- Parinte, puterea malefica tinde sa contamineze totul...

- Tinde, dar nu reuseste! Pana si cuvintele tale pot fi cuvinte care inviaza sau cuvinte care omoara. Aghiuta nu iti poate contamina sufletul fara acceptul tau. Dumnezeu niciodata nu ingaduie sa fim ispititi peste cat am putea duce. Raul este invins definitiv. Ceea ce mai vezi, este doar o zvarcolire de ciuda! Gandeste-te la Inviere si la puterea Binelui, nicidecum la cea limitata a raului!

- In Biserica sunt la adapost, aici primesc prim-ajutor, antidot impotriva virusului mortii, ma pregatesc pentru vesnicie...

- Pe o bisericuta scria mai demult „Spre adapost”, indicand un alt loc drept ocrotitor. Adapostul real e doar langa Dumnezeu, langa Maica Domnului, langa sfintii Lui. Suntem blindati cu transeele postului, suntem aparati de artileria Duhului. Dumnezeu nu a pierdut niciodata! Astfel, Biserica este extinderea Invierii in tine! Daca ai vreo speranta la mantuire, aceasta nu se poate realiza in afara Bisericii69. Pentru asta au murit pustnicii, fecioarele si martirii, pentru ca Invierea sa se extinda in inimile lor curate. Invierea, ca explozie a victoriei Luminii, te plaseaza dincolo de timp, de lumesc, de orice grija sau ingrijorare, te azvarle direct langa ingeri. Domnul Iisus nu a inviat in zadar, ci pentru tine si pentru fiecare in parte.

- Inteleg acum de ce, de o vreme incoace, nu ma mai simt singura. Credinta in Inviere mi-a alungat singuratatea. Cred ca Invierea este un adevar curat, nefalsificat.

- Prin Inviere, nu mai duci o viata de cersetoare70. Aceasta resurectie adevereste Scripturile. Fiecare apostol, chiar si tu, da marturie despre Invierea lui Hristos. Roaga-te pentru impacarea tuturor, de dragul lui Iisus, spune Psalmul 126.

- Trebuie sa fiu mult mai vigilenta, sa nu Il rastignesc iarasi!

- Absolut nimic nu poate fi mai important pe lumea asta, decat sa te intalnesti cu Dumnezeu inviat71! Alege cea mai mare Speranta, in detrimentul celei mai salbatice nepasari72. Ti se pare prea frumos, incat sa fie adevarat?! E real! Cat se poate de adevarat! Aghiuta ar vrea sa te vada permanent trista, cu sau fara motiv, pe cand Domnul Iisus vrea sa fii mereu bucuroasa. Gandeste-te ca esti intrebata de catre Sfanta Treime: „Ne asteptati?” sau „Neasteptati am venit?”. Antidotul intristarii este rugaciunea de lauda: „Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!”. La Inviere, toata mita se va sterge73 si va ramane doar credinta. Binecuvinteaza pe Domnul, spune Psalmul 127.

- In acest adapost mi se panseaza ranile!

- Priveste la vechile generatii! Cine a nadajduit in Domnul si a fost rusinat? Cine s-a increzut in El si a fost parasit? Cine L-a chemat si nu a fost luat in seama74? Domnul este indurator si milostiv. El iarta pacatele si mantuieste la vremea pacatului. Dar vai celor ce cocheteaza cu moravurile pagane! Fa-ti treburile cu modestie si te va iubi Dumnezeu! Dupa ce te vindeci, ai grija sa nu te imbolnavesti iar...

- Dumnezeu are leac pentru orice boala.

- Important este sa ramai modesta. Cauza bolii este pofta de castig murdar75. Dar Domnul lucreaza prin nenumarati doctori fara de arginti, de la Sfintii Epictet si Astion in vechime, pana la Sfintii Luca al Crimeei si Kuksa al Odessei in zilele noastre. Vindecat este doar cel liber de grijile vietii. Pentru dureri de cap, spune Psalmul 125.
Nu exista alta truda decat sa te rogi
- Parinte, am ramas superficiala.

- Nu poti crede din inertie, ci ai nevoie de o motivatie puternica76. Domnul Iisus este solidar cu tine, ca sa nu fii solitara. Iisus inviat nu mai poate muri a doua oara! El are in fata doar vesnicia. Iisus a infruntat intunericul si lumina a biruit. Stiu ca bezna e agresiva uneori, dar acum s-a risipit. Nu fii superficiala, Domnul Iisus vrea sa isi raspandeasca lucrarea prin tine. Casa in care Dumnezeu lucreaza este Biserica. Noi, cei ce formam Biserica, continuam lucrarea Lui pana la finalul veacurilor77.

- Slava lui Dumnezeu, Cel ce m-a eliberat din sclavia mortii!

- Straduieste-te sa ramai fiica a luminii! Nu reveni la paganism, pentru nimic in lume! Nu meriti cadourile divine, dar multumeste pentru ele. Doar cei nefericiti nu pot sa Il cunoasca pe Dumnezeu78. Pentru tine, nu exista alta truda, decat sa te rogi lui Dumnezeu79. Orice ocupatie ai avea, nu poti obtine pacea si linistea, decat daca starui in rugaciune. Viata in rugaciune este o viata de ardere, un efort constant. Din rugaciune se naste nadejdea. Asa comunici cu Cel iubit. Dumnezeu nu o sa faca demonstratii de putere, dar pe tine, prizoniera, te va elibera.

- Uneori as putea sa ma rog mai mult, dar nu profit!

- Valorifica starile de euforie duhovniceasca80. Apropie-te de Dumnezeu! Copilul alearga la Tatal pentru ca Il iubeste, nu pentru ca primeste daruri. Masa Lui e plina81, de ce nu te ospatezi?! Gusta din ospatul credintei! Intra in bucuria Lui! Dumnezeu este generos, extrem de generos... Iti amintesti de fiul risipitor?! E reprimit la ospat! Oameni la aceeasi masa inseamna impacare. Ne impacam cu Dumnezeu la fiecare ospat liturgic. Prima minune a facut-o Domnul Iisus tot la un ospat, in Cana. Sunt locuri destule, problema e alta: Cei chemati nu vor sa vina82! Ia modelul Maicii Domnului, careia nici mormantul nu i-a putut opri rugaciunea83.

- Tristetea mea e provocata de lene, de ipocrizie, de egoism..

- Ortodoxia nu este o religie, este un mod de viata, este starea fireasca a omului in Rai. Decaderea vine din parasirea iubirii. Unde domneste bucuria, Dumnezeu Se exprima, iar unde Se exerseaza bucuria, Dumnezeu Se imprima84. Unde este vaiet si lene, jubileaza numai aghiuta. Capcana tristetii te indeparteaza de Dumnezeu. Rugaciunea inseamna lauda adusa lui Dumnezeu. Lauda devine uimire. Vedem altfel, vedem altceva. In truda rugaciunii, nu uita de cei adormiti, spune pentru ei Psalmul 150.
Sfantul Sfintilor o va atrage pe pacatoasa pacatoaselor
- Parinte, de fiecare data cand citesc Psaltirea, simt siguranta ca Dumnezeu ma va ajuta. Singura rezolvare este rugaciunea, altfel nu se poate. Repet Numele Domnului Iisus, ca mintea mea sa se uneasca cu El, nu pentru ca El nu l-ar auzi de prima data. Sunt constienta de pacatosenia mea, de saracia mea duhovniceasca. Ma straduiesc sa ma rog din toata inima, din tot sufletul, cu toata puterea mea si cu tot cugetul meu. Numai rugaciunea are valoare. Sunt ca un vapor in primejdie, care trimite un S.O.S. Am declarat razboi celui viclean, dar nu reusesc sa il dezarmez.
- Nu prin vitejie vei reusi asta, ci doar prin smerenie! Compara nobletea smereniei cu vitejia egoista... Smerenie inseamna si sa iti petreci ziua in rugaciune, chiar intreaga viata. Asta au facut sfintii, de au biruit prin puterea smereniei Domnului Iisus. Te poti smeri permanent, fara sa te falesti cu asta. Chiar si atunci cand faci mancare si te rogi, se sfinteste si mancarea si cei ce mananca85. Smerenie inseamna sa nu te lauzi ca grecul care se lamenta: „Unul ca mine daca ar mai fi existat, s-ar fi mantuit lumea”...

- Am tendinta de a ma considera cea mai importanta de lume. De multe ori consider ca totul mi se cuvine, desi eu nu ofer nimic. Mi se taie respuiratia doar cand aud de Crucea lui Iisus si ezit uneori sa mi-o asum si eu. Sunt incapabila sa vad dincolo de viata aceasta. Chiar si cand ma rog, tot pentru cele materiale o fac. Stiu ca gresesc, ca sunt nespus de mandra, de orgolioasa. Vad in jurul meu cat de mult sunt ironizati ucenicii adevarati si fug de aceste prigoane cotidiene.
- Doar smerenia va atrage iubirea si il va alunga pe aghiuta. In Imparatia lui Dumnezeu nu poti ajunge altfel. Sfantul Sfintilor o va atrage pe pacatoasa pacatoaselor... O va extrage din iadul mandriei. Infaptuirea deliberata a pacatului mandriei te va duce la caderea fara de voie in alte pacate86.
- In fiecare rugaciune vreau sa o insotesc pe Maica Domnului, in toate incercarile ei. La Cana, ea stia ca Domnul Iisus poate face minuni,desi inca nu facuse nici una. Stia ca El este Dumnezeu.Vad un model de cumintenie in Maica Domnului. Vad o copilarie petrecuta in rugaciune, la templu, departe de copilariile efemere. Vad o intreaga viata dedicata doar lui Dumnezeu. Simt in Maica Domnului ocrotitoarea familiei mele. Cand Dumnezeu binecuvinteaza o familie, acea familie intra sub protectie divina. Si ma rog pentru mamele insarcinate si pentru cele ce nu pot ramane insarcinate.
- Cu fiecare minune, Dumnezeu iti aminteste ca vegheaza asupra ta, dar nu ca un fond de investitii.
- Dumnezeu vegheaza asupra intregii lumi. El ma scapa de catuse, acum pot zburda! Dumnezeu a venit in lume ca sa o zgaltaie din mentalitatile depasite. Oamenii inlocuisera Legamantul cu obiceiul. Dumnezeu va repudia pe impostori, rugati-va pentru mine, parinte! Pomeniti-ma la Sfanta Jertfa, sa pot respecta porunca anti-dezmat.
Confesiune
- Parinte, uneori sunt apatica, lipsita de entuziasm, uit bucuria primirii vestii ca razboiul s-a incheiat si noi am invins prin Iisus Biruitorul, uit sa marsaluiesc pe sub Arcul de Triumf. Ma comport de parca Iisus Domnul nu ar fi inviat. Chiar si dupa o victorie sportiva exista mai multa frenezie, fanii ies in strada. Sunt posaca, ursuza, am pierdut starea de Paste... Nemailucrand cu seriozitate virtutea, mi-e mult mai greu sa Il slujesc. Ma intereseaza doar nimicurile, cochetariile, rochiile luxoase, imaginea mondena. Nu mai sunt cea de dinainte. Evit opulenta doar de fatada, nu din convingere. Cred ca Domnul Iisus asculta rugaciunile mele, cred ca imi sterge lacrimile, cred ca ma rascumpara din sclavie, cred ca va reveni si sper ca eu imi voi reveni. Nelinistea mea provine din lacomie. As vrea sa recastig secunda aceea de har. Sa Il slujesc pe Iisus ca Domn vesnic, sa ii cinstesc pe sfintii din Sfatul Domnesc, sa ma rog Doamnei, sa Il urmez, ca sa primesc drept de mostenire... Sunt o actrita, o comedianta ieftina, simulez. L-am refuzat zi de zi pe Iisus in zdrente. Nu L-am vizitat pe Iisus in arest, nu L-am cautat prin spitale. Am ramas indiferenta in fata lui Iisus tremurand de frig. Am stat cu mainile in san, iar acum regret. Am dansat cu filosofia lui Sartre si am neglijat Acatistul Sfantului Serafim! Mintea mea nu a fost pe aceeasi frecventa cu Dumnezeu! Doamne, elimina parazitii din mintea mea! Adun numai balast si ocolesc Golgota. M-am delectat cu cantece lumesti si nu I-am adus lauda. Doamne, Tu imi aduci mantuirea. Tu ma salvezi din primejdie. Tu imi dai siguranta ca nimic rau nu ma va mai pandi. Tu, Doamne, ma eliberezi din captivitatea mortii. Salveaza-ma din infern, din aceasta existenta muceda, larvara, dupa masura ticalosiei mele. M-am preocupat de gongul lumii, dar inima mea nu mai bate ca un clopot. Cred ca Iuda ar fi fost iertat, iarta-ma si pe mine!
- Dupa munca, venim la Biserica. Din Biserica, mergem la Dumnezeu87. Ma rog pentru tine, ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti linistea, echilibrul, cumpatarea. Nimeni nu crezuse ca Iisus Domnul va invia, asa cum a zis. Crede in Inviere si rugaciunea ta va fi plina de putere. Nu poti sa patrunzi gandirea lui Dumnezeu, pentru ca ai gandire de om. Este o limita peste care nu poti trece. Trebuie sa crezi. Nu vei intelege de ce sufera copiii nevinovati, de ce mor tinerii, de ce exista nedreptate, decat daca vezi lucrarea lui aghiuta si i te opui pe fata. Te va martiriza, te va crucifica, dar Iisus te va invia. Arma ta e rugaciunea. Ia Psaltirea si o citeste. Si cand e gata, o iei de la capat. Simplu si frumos. Sa te spovedesti mai des, pentru a te pregati mai des de Multumire, de impartasirea cu Sfintele Taine. Urmeaza-l, dar pana la capat! Ramai cu El, ca sa ramana cu Tine! Mori cu El, ca sa te invie si pe tine! Nu astepta pe Altul. Nu ai motive sa consideri ca asteptarile tale sunt zdruncinate. A zis ca va invia si a inviat. A zis ca va veni din nou, sigur va reveni, El nu minte niciodata. Iar tu, biruie patimile prin ingenunchere deasa. Rupand Alianta cu Dumnezeu, lumea a devenit morbida88, nu te lasa coplesita de duhul auto-distrugerii ei. Dincolo de materie si de stele, exista Imparatia lui Dumnezeu.
- Nu mai fac nici un calcul. Nu mai urmaresc nici un profit. Vreau doar sa iubesc. Sa muncesc pentru altii. Sa fiu sluga lor, asa cum Iisus Domnul a slujit. Sa daruiesc o paine tuturor infometatilor, sa daruiesc un zambet necajitilor. Nu cred ca ma va intreba cineva cate doctorate am, ci cate persoane am ajutat. Pare o nebunie, dar, oricum, e mult mai mica nebunia decat alternativa infernului. Nu mai traiesc pe repede inainte, intr-o derulare rapida. Vreau sa ma bucur de fiecare sunet lasat de Dumnezeu, de fiecare miros, de fiecare ofranda. Fara dragoste, lumea este pentru mine o capcana. Fara dragoste, imaginea lui Dumnezeu este desfigurata. Nu exista nimic imposibil. Dumnezeu, Iubirea vesnica, moare pe Cruce, din dragoste pentru mine. Dar cum moare? El moare parasit de apostoli, El moare renegat de popor, El moare tradat de prieteni, El moare ridiculizat, El moare abandonat. Cu atat mai mare este taina Invierii! El nu imputa nimanui nimic, nu da inapoi, nu dispretuieste. Ajuta-ma, Doamne, sa traiesc duhovniceste! Ajuta-ma, Doamne, sa nu Te mai mahnesc! Schimba, Doamne, vidul in plenitudine! Nu merit harul Tau, nu merit nimic! Sunt cea mai pacatoasa, dar eu vreau sa fiu cu Tine! Iarta-ma, promit sa nu recidivez!

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate