vineri, 21 ianuarie 2011


Nu-ţi clădi prea scumpă casa

Nu-ţi clădi prea scumpă casa, ca s-o poţi uşor uita,
dacă-ar fi să vină mâine foc să-ţi ardă casa ta;
ci fă-ţi casa cât mai mică, dar pe locul cel curat,
ca să nu ţi-o ia, când vine, prăpădul cel ne-aşteptat.

Nu te aşeza-n Sodoma ca şi Lot cel ispitit,
ca să nu pieri cu stricaţii în ţinutul osândit,
ci ca Avraam fă-ţi cortul unde poţi primi mereu
ca să ospătezi la tine îngerii lui Dumnezeu.

Nu te osteni ca Marta cu prea multe treburi când
ţi-a venit Hristos în casă – şi tu nu stai ascultând,
ci le lasă ca Maria, stai şi-ascultă-L pe Iisus,
că ai vreme-apoi destulă să tot faci, când El S-a dus.

Nu sta adormit ca cele cinci fecioare fără-oleu,
când e-aşa de-aproape ceasul să Se-arate Dumnezeu;
caută, până poţi, să afli untdelemnul cel de Sus,
să nu baţi la uşa Nunţii după ce-a închis Iisus.

N-arunca înştiinţarea care tot ţi-o fac şi fac,
căci această-nştiinţare n-am să ţi-o tot spun în veac;
vine ziua, vine ziua când ai mai dori s-o spun;
vină, poate-atunci vedea-vei că nu eu am fost nebun.

marți, 18 ianuarie 2011

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul


Sfantul Efrem Sirul

Vai mie, in ce fel de osanda stau, in ce fel de rusine zac? Nu este omul meu cel ascuns precum cel vazut. Pentru nepatimire vorbind eu, cugetarea rusinoaselor patimi intru mine este ziua si noaptea. Pentru curatenie graind si scotand cuvinte, pentru inversunare gandesc.

Vai mie, ce fel de cercare imi este mie gatita! Cu adevarat, cu chipul bunei-credinte sunt imbracat, iar nu cu puterea. Cu ce fata ma voi apropia la Domnul Dumnezeu, Cel ce cunoaste cele ascunse ale inimii mele?

Atator rautati vinovat fiind, ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din Cer si sa ma arda pe mine, precum oarecand pe cei ce au adus foc strain in pustie, iesind foc de la Domnul, i-a ars pe dansii.

Dar eu ce voi astepta, cel ce cu multa nemasurata greutate de pacate sunt infasurat? S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel bine-credincios, s-a intunecat gandirea mea. Pururea ma intorc ca un caine la a sa varsatura.

Nu este intru mine indrazneala catre Cel ce cearca inimile si rarunchii; nu este intru mine cugetare curata; nu este intru mine lacrima intru rugaciune. Chiar daca voi suspina, doar imi racoresc fata cea intru rusine cufundata. Imi voi bate pieptul, lacasul patimilor, pravalia gmdurilor celor rele.

Slava Tie, unule indelung-rabdatorule, slava Tie, unule bunule, Slava Tie, facatorule de bine al sufletelor si al trupurilor noastre. Mari si multe sunt indurarile Tale peste noi, pacatosii, Doamne!

Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie «Doamne, Doamne» si nu fac voia Ta, pentru solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, pentru solirile tuturor celor ce bine au placut inaintea Ta.

Ca Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine; Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne, si ma voi vindeca. Ca de nu vei zidi Tu, Doamne, casa sufletului, in zadar s-au ostenit ziditorii. Caci ma gatesc catre impotrivirea patimilor cand ma socotesc cu dansele, dar reaua mestesugire a balaurului imi slabanogeste taria sufletului meu prin dulceata; si, nefiind cineva care sa ma sileasca, ca un robit ma trag de dansele.

Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde, si mireasma focului, inca tanar fiind, ma trage pe mine catre foc. Iarasi ma pornesc sa mantuiesc pe cel ce se cufunda, si din neiscusinta impreuna cu dansul ma cufund. Cert pe cel bolnav, orb fiind eu. Doctor al patimilor voiesc sa ma fac eu, ticalosul, insumi eu fiind robit de dansele.

Lumineaza-mi, Doamne, ochii inimii mele, ca sa cunosc multimea patimilor mele. Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane, si sa lumineze gandirea mea cea intunecata si, pentru necunostinta mea, cunostinta Dumnezeiasca sa salasluiasca intru mine; ca la Tine nici un cuvant nu este cu neputinta.

Tu, Doamne, marea cea neumblata ai facut-o bine calatorita norodului Tau oarecand. Tu din piatra vartoasa apa ai scos norodului Tau celui insetat. Tu singur pe cel cazut intre talhari l-ai mantuit cu bunatatea Ta.

Milostiveste-Te, Doamne, pentru multa bunatatea Ta, spre mine, cel cazut intre talhari si legat cu legatura de reaua cugetare. Nimeni nu este care poate sa vindece durerea sufletului meu, fara numai Tu, Doamne, Cel ce stii adancurile inimii mele.

De cate ori am pus, ticalosul, intru sine-mi hotar si ziduri am zidit intre mine si pacatul meu cel fara de lege si intre cei impotrivnici care asupra-mi navalesc cu razboi; si gandirea mea hotarele le-a trecut si zidurile le-a surpat, pentru ca hotarele nu au intarire frica Celui mai bun si zidirile nu sunt intemeiate pe pocainta cea curata.

Cine nu va plange pentru mine, ca pentru o mica dulceata focul cel fara de sfarsit l-am dispretuit si imparatia cea vesnica nu m-am silit sa o dobandesc? Am robit patimilor eu, ticalosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am facut dobitocesc si nu pot sa caut catre Domnul cel milosard.

Am fost impodobit oarecand cu darurile cele de bogatie facatoare, iar acum saracia patimilor am iubit-o. Strain m-am facut de faptele bune, in tara departata a rautatii ducandu-ma. Pe jumatate sunt mort, prea scurta ramasita de viata avand.

Plangeti-ma, Cuviosilor si Dreptilor, pe mine, care in patimi si in pacate sunt cuprins; plangeti-ma, lucratorii infranarii, pe mine, care sunt indracit cu pantecele si iubitor de dezmierdari; plangeti-ma, cei miluiti si cunoscatori cu dreapta socoteala, pe mine, care am fost miluit si am intaratat pe Cel ce m-a miluit.

Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit viata imbunatatita, pe mine, cel ce cu chipul sunt imbunatatit, iar cu lucrurile patimas si nebagator de seama; plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor.

Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavarsita catre Dumnezeu si catre aproapele aveti, pe mine, care cu cuvintele iubesc, iar cu lucrurile departe de dragoste stau; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit rabdare si sunteti purtatori de roada, pe mine, cel nerabdator si neroditor; plangeti-ma, cei ce fara de rusine va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la inaltimea Cerului.

Plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit blandete, pe mine, cel ce sunt strain de aceasta; plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, cel nemiluit; plangeti-ma, cei smerit-cugetatori, pe mine, cel inalt-cugetator si mandru.

Plangeti-ma, cei ce neagoniseala Apostolilor v-ati agonisit, pe mine, cel impatimit de materie si insarcinat; plangeti-ma, cei credinciosi si intariti cu inima catre Domnul, pe mine, cel indoit la suflet, si putred, si netrebnic; plangeti-ma, cei ce plansul l-ati iubit si rasul l-ati urat, pe mine, cel ce am iubit rasul si am urat plansul.

Plangeti-ma, cei ce aveti in minte Judecata cea de dupa moarte, pe mine - cel ce marturisesc ca o pomenesc, si cele impotrivnice le lucrez; plangeti-ma, mostenitorii imparatiei Cerurilor, pe mine, cel vrednic de gheena focului.

Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletul cel inviforat; intru acelea care puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu, ajutati-mi. Caci stiu ca, daca veti ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu, toate se vor ierta noua pentru noianul bunatatii Sale.

Si, precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi, cei vrednici, sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a pacatosului, ca nu am indrazneala, pentru multe pacatele mele. Lucru al vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a soli pentru cei pacatosi, iar lucrul lui Dumnezeu este a-i milui pe cei deznadajduiti.

Sfintilor ai lui Dumnezeu, rugati-va imparatului pentru cel robit; rugati-va Pastorului pentru oaie; rugati-va Vietii pentru cel mort, ca sa trimita darul Sau si sa-mi intareasca lesne-alunecarea smeritului meu suflet.

Cad la indurarile bunatatii Tale, Stapane al tuturor. Primeste rugaciunea pacatosului; indulceste sufletul amarat de pacat; impartaseste celui insetat din izvorul vietii si ma povatuieste pe mine la calea vietii; baga-ma pe mine pe usa cea imparateasca, ca un stapan pe robul sau, ca sa ma slobozesc de robia patimilor celor necinstite, caci se tine legata inima mea ca intr-un lant de fier. Sa ma intampine pe mine indurarile Tale, Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, mai inainte de a ma trage cu cei ce lucreaza faradelegea. Acolo se vor descoperi cele intru intuneric si cele intru lumina lucrate de mine.

Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde cand ma vor vedea pe mine osandit cei ce ma socotesc acum ca sunt fara de prihana! Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o eu, ticalosul, si patimilor m-am supus!

Vai mie, suflete! Cum se innegreste soarele cu negura patimilor mele! Cum se strica viata de moarte! Cum nu se pierde negura cu venirea de fata a razei! Cum alegem stricaciunea in locul nestricaciunii! Cum ne-am framantat, suflete, in pamant cu patimile! Haina cea de Dumnezeu tesuta am netrebnicit-o si nevrednica de nunta cea imparateasca am facut-o. De buna voie ne-am vandut pacatelor. Vrajmasului vietii noastre robi ne-am facut.

Ce vei zice Judecatorului in ziua aceea infricosata si groaznica? Am flamanzit pentru Tine, sau am insetat, sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Sau Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu?

Cu indrazneala totdeauna striga Dascalul: Primeste, cel ce esti intru stapanire, fraul; cel intru robie, cinstea cea intocmai; saracule, bogatia cea nejefuita. Pentru ce nu vrei slobozenia, ci stramtorarea? Pentru ce astepti vreme, iar nu gand? Pentru ce esti prieten celui viclean, si nu ai dor de mantuire? Pentru ce nu ajutam firii, avand vreme?

Pana inca esti domn al gandurilor tale; pana nu se osteneste trupul si cugetarea; pana nu intru puterea altora zace binele tau; pana aratat iti este tie darul, iar nu cu indoiala, si de adancul inimii tale darul se apuca; pana cand lacrimile tale sunt vestiri pentru iesirea ta: intampina, stai vitejeste impotriva patimilor impreuna cu ajutorul lui Dumnezeu la razboi; fa vitejie asupra lui Goliat, sa nu apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca mai-nainte ucigasul, ca nu cineva din silitorii si din rapitorii imparatiei sa te incuie pe tine afara.

Sa ne temem si sa ne pazim cu toata strajuirea, ca sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii noastre. Caci daca marturiile cele catre oameni le intareste Dumnezeu cand in vazul tuturor s-au luat, cata va fi primejdia fagaduintelor acelora ale carora noi ne vom afla calcatori, si nu numai ai celorlalte pacate, ci si cand pentru insasi minciuna vinovati vom fi adevarului, si mai ales cand nu va mai fi a doua nastere din nou, nici plasmuirea din nou, nici asezare la starea cea dintai.

Cumplit lucru este dupa ce a trecut targul, atunci a cauta negutatoria. Cumplit lucru este sfatuirea de pe urma si atunci a simti paguba, ca nu este dezlegare a pagubei dupa ducerea cea de aici si dupa amara incuiere si pecetluire a celor lucrate de fiecare.

Ca vamesul suspin, ca si desfranata lacrimez, ca talharul slobod glas, ca fiul cel curvar strig catre Tine, iubitorule de oameni, Hristoase, Mantuitorul lumii, Lumina cea adevarata: intareste sufletul meu cel slabit care s-a slabanogit cu betia dezmierdarilor. Tamaduieste bubele acestuia si abaterile mintii mele. Spala-l pe acesta, care s-a innegrit cu putreziciunea pacatului, cu cinstitul Tau Sange.

Acum este vreme bine primita, acum zi de mantuire. Cu multimea milei Tale intoarce-ma, Unule indelung-rabdatorule, si ma izbaveste de toata desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda desavarsit cuptorul patimilor, ci cu roua milei Tale stinge-l pe dansul.

Vai mie, ca mi-ai daruit mie, Doamne, luminarea cunostintei si eu o lepad pe aceasta! Vai mie, ca totdeauna m-am bolnavit si ma slabanogesc, si neincetat ma cerceteaza pe mine darul Tau si ma vindeca pe mine, si in tot ceasul am lepadat si lepad daruirea tamaduirilor lui!

De cate daruiri, Stapane, m-ai umplut pe mine, pacatosul, si de-a pururea imi daruiesti, si eu, netrebnicul, sunt nemultumitor si nerecunoscator cu voirea! Totdeauna ma indulcesc de darul Tau, totdeauna ma luminez, adeseori ma intaresc, si totdeauna il lepad si intru amaraciunea mea iarasi ma schimb.

Imi aduci aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele vesnice si ma tragi pe mine totdeauna catre viata, ca sa ma mantuiesc, iar eu intru indaratnicia mea raman de-a pururea. Pentru aceasta nu voi avea nici un raspuns acolo.

Bat ca sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne. Starui rugandu-ma, ca sa imi dobandesc cererea. Ca un fara-de-rusine, caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra mea, razvratitului. Izbaveste-ma de pacatele cele ce m-au inconjurat, sanatos facandu-ma sa ma scol din patul pacatului celui de stricaciune facator.

Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul rau, mai inainte de a ma apuca sfarsitul; ca sa gasesc dar inaintea Ta in ceasul mortii si al despartirii; caci in iad, cine se va marturisi Tie? Albeste-mi vesmantul cel intinat mai inainte de a-mi veni porunca cea infricosata si a ma lua pe mine ne-gata si rusinat.

Izbaveste sufletul necajit din gura leului si mantuieste-l pe dansul cu darul, cu indurarile si cu solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, si ale tuturor Sfintilor, ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!

marți, 11 ianuarie 2011

Comorile care rămân veşnic


Traian Dorz, din Mărgăritarul ascuns

cop-Margaritar1. La capătul timpului nu ne mai rămân decât amintirile scumpe, jertfele iubirii şi mulţumirea binefacerilor; pe toate celelalte le pierdem sau le uităm pe totdeauna.

2. Iubire, numai tu afli totdeauna ceva să lauzi, ceva să dai, ceva să mângâi, ceva să înfrumuseţezi, ceva să dezvinovăţeşti, ceva să înalţi. Iubire, numai tu poţi ceea ce nimeni altcineva nu poate, ştii ceea ce nimeni altcineva nu ştie, ierţi ceea ce nimeni altcineva nu poate ierta şi birui ceea ce nici o altă putere din lume nu poate birui.

3. Nu te uita niciodată înapoi decât pentru a şti să vezi mai bine înaintea ta, nu te odihni niciodată decât pentru a-ţi relua şi mai harnic munca ta şi nu te opri decât pentru a te arunca şi mai cu avânt înainte. Până ce vei ajunge la Ţinta fericită a mântuirii tale. Atunci să stai.

4. Doamne Iisuse, Soţul şi Mântuitorul Scump al inimii mele, binecuvântată este Taina cerească ce ne-a unit, făcându-ne pentru totdeauna unul: Butuc şi mlădiţă, Trunchi şi ram, astfel că rădăcinile noastre se împletesc sub pământ, iar mugurii noştri sub cer.
Seva Ta se ridică în roadele mele, iar respiraţia rugăciunii mele se coboară în inima Ta. Binecuvântare veşnică Tainei care a făcut această desăvârşită părtăşie!

5. Să nu regreţi niciodată bunele hotărâri, oricât de repede le-ai luat aici, chiar când ele cer un preţ greu. Greul lor trece, dar bunele hotărâri care te-au dus la făptuirea binelui rămân asigurări spre o răsplată netre­cătoare.

6. Regăseşte mereu puterea de a duce la îndeplinire orice hotărâre bună pe care ai luat-o fără să te laşi niciodată oprit de piedici, descurajat de potrivnici, ori doborât de nereuşită.
Nu te opri decât atunci când ai reuşit să închei bine un lucru pe care l-ai început şi bucură-te totdeauna în faţa lui Dumnezeu, spre a-I face şi Lui bucurie… Fii fericit cu Domnul numai atunci când El este fericit cu tine.

7. Noi, cei care ne-am predat în Mâna Domnului via­ţa, nu mai suntem nici în mâinile sorţii, nici în ale oamenilor, nici în ale vrăjmaşilor noştri, ci suntem pentru totdeauna în Mâinile bune şi puternice ale iubirii lui Dumnezeu.
Şi soarta, şi oamenii, şi vrăjmaşii noştri sunt în Mâinile Lui. Nimeni şi nimic nu ne mai poate face nici un rău cât rămânem în aceste Mâini dumnezeieşti.

8. Conştiinţa este în noi Sfânta Sfintelor din templul nostru duhovnicesc, sanctuarul nostru cel tainic, locul nostru sfânt în care nu trebuie să lăsăm să pătrundă nimic necurat, niciodată. Conştiinţa noastră trebuie să ne fie nouă altarul pe care să nu-l spurce nimic, respiraţia care să nu fie sugrumată niciodată, clopotul pe care să nu-l poată da nimeni jos din turnul cel înalt al personalităţii noastre.
De înştiinţările ei totdeauna să ascultăm!

9. Biserica este Mireasa cea curată a lui Hristos. Nimeni nu trebuie s-o logodească cu alt soţ.
Nici să o robească altui stăpân, nici să o supună altui împărat.
El trebuie să fie Soţul ei, Stăpânul ei, Împăratul ei. Nimeni nu trebuie să uite că ea a promis: Eu sunt a Prea­iubitului meu, întreagă şi pe totdeauna (Cânt. Cânt. 7, 10).
Cine strică dragostea asta va fi blestemat pe veci.

10. Pentru un credincios adevărat, care este fiul cerului, moar­tea este ceea ce era pentru el în copilărie poarta casei părinteşti. Pe uliţă, mergând spre casă, erau câini, erau ţigani răi, erau primejdii care îl puteau ajunge până la poartă.
Dar, o dată ajuns, ce fericită era pentru el poarta casei! Intrat pe ea, el era scăpat de orice primejdie.
Tot aşa vom fi după ce vom trece de poarta morţii, în Casa noastră fericită şi ocrotitoare.

11. Spre Cetatea Poeziei nu poţi merge pe urmele altora decât foarte puţin. Îndată trebuie să-ţi afli drumul tău propriu. Şi încălţămintea ta de aur. Şi urma ta prin rouă.
Lumina urmelor tale s-o laşi numai pe un teren virgin, pe unde n-a mai călcat nimeni niciodată. Numai urmele lui Iisus să le cauţi.
Ale nimănui altcuiva.

12. Hristos are numai fii unici. Nu are nici măcar doi la fel.
Fiecare e frumos, dar fiecare este altfel decât ceilalţi. Toate operele lui Dumnezeu sunt numai exemplare originale, fără còpii, nici una nu este o copie a alteia. Într‑un codru întreg nu sunt două frunze absolut la fel. Într-un câmp de iarbă sau de flori, nu sunt două fire absolut la fel.
Aşa sunt copiii lui Dumnezeu, aşa sunt operele Celui desăvârşit şi unic.

13. O, Mama dulce şi Sfântă a Domnului Iisus!
Cum îi va fi legat ea degetul sau picioruşul împuns sau rănit la lucru sau la joacă…
Cum Îl va fi sărutat să-I treacă durerea şi cum Îi va fi şters ea cu dragoste lacrimile când plângea…
Când va fi căzut alergând, cum Îl va fi ridicat de cu drag, spălându-I cămăşuţa şi mângâindu-I locul lovit…
Cum va fi vegheat nopţile la căpătâiul Lui bolnav şi cum va fi tremurat ea de teamă pentru El, ca mama cu un Singur Copil Preasfânt şi drag!
Ca mama căreia îi era încredinţat să crească pe Fiul lui Dumnezeu. Şi căreia, pentru a avea de El atâta grijă câtă trebuia, i-a fost dat ca Fiu al ei.
O, Dumnezeule Slăvit, cum ai binecuvântat-o Tu!
O, arhanghel slăvit, cum te-ai închinat tu înaintea ei!
O, om nesocotit care nu vorbeşti cu un respect sfânt despre ea, şi nu-i dai plecăciunea cuvenită ce osândit vei fi!

14. Binecuvântate să fiţi voi, bucurii ale noastre cu Iisus Domnul nostru, şi voi, suferinţe ale noastre cu El! Acum mi se pare că n-a fost nimic pământesc în voi în toate, ci numai un vis fericit, numai o sărbătoare de primăvară, numai o cunună cerească.
O, dulce Iisuse scump, ce fericire că Te-am cunoscut!

15. De trei sute optsprezece ori se vorbeşte în Noul Testament despre venirea Domnului nostru Iisus Hristos. Aproape pe fiecare pagină a lui. Oare noi de câte ori vorbim despre venirea Sa în zilele noastre, în aceste pagini ale cărţii vieţii noastre?
O, dacă în fiecare seară, când întoarcem pagina zilei, am spune şi noi cu lacrimi „Vino, Doamne Iisuse!“… ca pe ultima pagină a Bibliei!
Pentru că şi a noastră poate fi ultima.

16. Niciodată să nu doreşti lauda. Să nu lucrezi şi să nu lupţi pentru ea. Să nu suferi şi să nu cânţi pentru ea.
Să n-o asculţi şi să n-o spui decât pentru Domnul şi Mântuitorul tău şi pentru Lucrarea Lui. Totdeauna să te jenezi de laudă şi numai atunci să te bucuri de ea când se va răsfrânge toată asupra Domnului tău, singurul Care are tot meritul că eşti ceva şi că ai făcut ceva vrednic de vreo laudă.

17. La lumina stelelor, noi nu ne vedem umbrele – n-a­vem umbre. Numai la lumina soarelui le avem şi ni le vedem. Nici o înţelepciune omenească nu te poate face să-ţi recunoşti păcatele şi umbra.
Numai înţelepciunea şi puterea lui Hristos te convinge de păcat.

18. Un credincios al lui Hristos nu trece în lumea aceasta printre trupuri, ci printre suflete.
Nu se uită la feţe, ci la conştiinţe. Nu vede râsul oamenilor, ci tragediile lor. Şi n-ar trebui să caute altceva decât mântuirea lor.
Cât încă se mai poate afla.

19. Răzbunarea este cumplită şi n-ar trebui să vină niciodată. Nici n-ar veni dacă faptele crude şi nedrepte n‑ar cere-o.
O, dacă orice om ar gândi bine la tot ce face mai înainte de a veni răzbunarea, nu după ce a venit!

20. Oamenii vorbesc despre moarte ca despre un sfârşit.
Dumnezeu vorbeşte despre ea ca despre un început. Pentru că ea este numai trecerea în adevărata existenţă a noastră, a adevărului şi a dragostei.Ferice de acela care se pregăteşte frumos şi vrednic pentru această trecere!

miercuri, 5 ianuarie 2011

Ravna cea inselata si ravna cea adevarata



Despre cel cu ravna fara cunostinta
“Cel ce are ravna, dar fara cunostinta, rataceste in gandurile si lucrarile sale; inchipuindu- si ca lucreaza pentru slava lui Dumnezeu, calca legea iubirii pentru aproapele. Fierband in zelul sau, faptuieste cele potrivnice poruncilor legii si voii dumnezeiesti. Faptuieste raul ca sa se intample ceea ce crede el a fi binele. Ravna lui e ca focul ce distruge si nimiceste. Prapadul merge inaintea lui, iar pustiirea ii vine pe urma. Se roaga la Dumnezeu sa arunce foc din cer, ca sa-i inghita pe toti cei ce nu-i impartasesc principiile si convingerile.
Cel ce are ravna, dar fara cunostinta, ii uraste pe toti ce au alta religie sau alta credinta, nutrind fata de ei pizma si manie nestinsa. Se impotriveste patimas la duhul adevarat al legii dumnezeiesti, staruie fara judecata sa-si apere propriile-i pareri si credinte, se lasa purtat de zelul orbesc de a birui in toate, de ambitie, de dorinta de a invinge cu orice pret, de vrajba si de placerea de a aduce pretutindeni si oricand tulburare. In sfarsit, este un om aducator de pieire”.
Despre cel cu râvnă întru cunoştinţă
“Chipul celui ce are râvnă întru cunoştinţă. Este slujitor al adevăratei credinţe în Dumnezeu; este cu adevărat cu to­tul dăruit lui Dumnezeu şi păzeşte cu străşnicie legea Lui. Păstrează tradiţiile părinţilor săi şi lucrează cu mult în­demn pentru slava numelui lui Dumnezeu. Este iubitor al lucrărilor vrednice de laudă şi cu dorinţă aprinsă se sileşte a urma cele bune. Merge cu multă râvnă pe calea virtuţii şi sârguieşte la îndeletnicirile cele mai bune.
Cel ce are râvnă întru cunoştinţă este prietenul celor bune şi iubitor al tutu­ror virtuţilor. Arde de dorinţa de a răspândi cuvântul Dom­nului, de a întări credinţa şi de a duce la bun sfârşit lucrarea Bisericii, de a face să rodească mai mult învăţătura dată de Dumnezeu şi de a statornici împărăţia Lui pe pământ ["precum in cer, asa si pe pamant" inseamna nu a construi un rai social pe pamant, ci a aduce Duhul Sfant in sufletele oamenilor]. Lu­crează, se mişcă şi slujeşte neostenit. Râvna lui mai tare se aprinde cu cât mai mult slujeşte şi făptuieşte binele şi cu cât mai mult Îl iubeşte pe Dumnezeu.
Ostenindu-se nu se lasă biruit, lucrând nu se descurajează, trudind nu simte is­tovire, cheltuindu-se nu se isprăveşte, nu deznădăjduieşte nicicând. Pururea înfloreşte şi este plin de viaţă, binevoitor şi curajos, avântându-se mereu spre o nouă muncă. Arzând de râvna sa dumnezeiască el caută a-şi spori lucrările şi a le răspândi în toată omenirea. Îmboldit de iubirea sa pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, pe toate le face cu iubire şi cu jertfire de sine. Nimic din ce ar putea aduce întristare aproapelui nu făptuieşte; râvna lui este luminată şi este în­tru cunoştinţă şi nimic nu l-ar împinge vreodată la rătăcire.
Însuşirile celui ce este plin de râvnă întru cunoştinţă sunt acestea: iubirea fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru aproapele său, blândeţea, îngăduinţa faţă de slujitorii şi închinătorii altui dumnezeu, binefacerea şi bună-purtarea. El poartă semnul adevăratului creştin”.


(Sf.Nectarie de Eghina)


Dreapta socoteala



PARINTELE CLEOPA despre dreapta masura, sfatuire, smerenie, despre ispitele calugarilor si ale celor ce nazuiesc spre daruri mari: “Cate oleaca, incet…”
Dreapta socoteală, sau darul deosebirilor, este podoaba faptelor bune, precum zice Sfântul Isaac Sirul: „Pe tot lucrul îl împodobeste măsura”. Fără această sare duhovnicească, toate cele bune se strică si întru vătămare se mută. (…)
Trupului nostru să-i dăm hrană si îmbrăcăminte atât cât îi trebuie. Însă nevointa să se dea după măsura fiecăruia. Auzi ce spune Sfântul Marcu Ascetul: „Precum se deosebeste arama de fier si fierul de găteje (vreascuri), atâta deosebire este între un trup si altul”. Unul din fire este sănătos si poate să postească si să nu mănânce până seara si altul, săracul, dacă nu mănâncă de două-trei ori, cade jos si moare.
Dar de nevoie este să stim că dreapta socoteală ne va păzi nevătămati de întinderea peste măsură spre amândouă părtile. Căci este vătămare si în săturarea pântecelui; atât în priveghere peste măsură, cât si în somn mult. În toate, în toate trebuie să avem dreaptă socoteală, pentru că dreapta socoteală este împărăteasa faptelor bune. Pentru că dacă o ia unul repede-repede si nu are povătuitor, îndată cade.
Vine aici la mine unul, un viteaz, si zice: „Părinte, să-mi dai voie să citesc Molitfele Sfântului Vasile?” El de-abia a venit în mănăstire, si să-i dau voie să citească Molitfele Sfântului Vasile, că el are ciudă pe draci! „Vai de capul tău! Câtă ciudă are dracul pe tine si cât vrea să râdă el de tine!”
S-a dus la Sfântul Varsanufie cel Mare, marele staret al Palestinei, un călugăr si i-a zis:
– Îmi dai voie să blestem pe draci si să citesc Molitfele Sfântului Vasile?
– Nu-i blestema, că mare batjocură ai să iei de la dânsii! Smereste-te si zi „iartă-mă” la toti fratii! Asa-i biruiesti pe demoni!
Că diavolul toate le face, numai „iartă-mă” nu zice, căci a căzut din mândrie. Diavolul posteste, că nu mănâncă niciodată; el trăieste în feciorie, că nu se însoară, nu se mărită; el priveghează. Doarme el vreodată? Tu faci treabă, dar el stă degeaba? Nu poate sta. Tu crezi că pe diavol îl întreci în fugă, dacă ai fugi tu? El într-o clipă e la marginea pământului. Numai cu una îl întreci tu pe el; dacă ai socoti că: „Eu sunt praf si cenusă, si sunt păcătos, si nu pot nimica, si sunt nevrednic să trăiesc pe pământ!”
Numai de smerenie se teme diavolul. De alta nu se teme el; poti să fii tu nevoitor cât este lumea! Dacă nu stii că ceri iertare, esti batjocorit de ei; esti măturoiul dracilor. Dreaptă socoteală trebuie să avem si în vorbire, la metanii, la priveghere si în tăcere si în înfrânare la mâncare, la băutură, la somn si la toate ostenelile trupesti.
De aceea, fratilor, să ne ajute mila Domnului să câstigăm oleacă de dreapta socoteală, fiindcă în lumea asta sunt curse si ispite fel de fel si nedumeriri în cele duhovnicesti. Dar să tinem dreapta socoteală, măsura în toate.
Pădurea nu se teme de cel care încarcă o dată mult căruta, că stie că mai la vale se rupe osia la cărută si moare stie că mai la vale se rupe osia la cărută si moare calul, că nu mai poate. De acela se teme diavolul, care ia câte un lemnisor din pădure în fiecare zi si-l duce acasă. Asa-i si vrăjmasul; nu se teme de cel care o ia lată, că rămâne negrăpată. Câte oleacă, asa. Câte oleacă, încet, încet! Sfântul Teodor Studitul spune: „Câte putin, câte putin se îmbogăteste cineva, si la cele trupesti si la cele duhovnicesti”. Câte oleacă. Asa să luati fapta bună, câte oleacă, si să vă pară rău că n-ati făcut mai mult.

Sfatul bun
Cei ce nu au cârmuire, cad ca frunzele! Si mântuirea stă întru mult sfat, zice Sfânta Scriptură. Întotdeauna, când vrem să facem ceva, să întrebăm. Oare când mergem pe un drum pe care nu-l cunoastem, nu întrebăm? „Măi, dacă eu o iau la stânga sau la dreapta, nu mă rătăcesc? Încotro să apuc?” Si nu greseste omul, că întreabă. Iar dacă nu întreabă, atunci mai ales se rătăceste, că nu nimereste. Cu atât mai mult la cele duhovnicesti. Sfântul Efrem Sirul spune:

„Din cele sapte lucrări ale monahului si ale crestinismului, cea din urmă este si aceasta, să întrebe pe bărbati iscusiti când nu stie un lucru; ca nu cumva altele în loc de altele întelegând, să se rătăcească”.
De aceea este bine ca la anumite nedumeriri să întrebe. Dacă întreabă, nu greseste. Si să stiti un lucru. Unde veti merge, să aveti pe Dumnezeu înaintea ochilor. Că Dumnezeu nu-i numai aici. El este si la voi acasă si în târg si în Bucuresti si în Africa si în Asia si în lună si în stele, în toate este prezent. În toate. Că zice acolo: Eu sunt Care umplu cerul si pământul si cele dedesubt. Nu este loc unde nu este prezenta Lui. (…)
Că puterea drăcească este îngrădită de puterea dumnezeirii. Că zice la Isaia: Se luptă cel puternic cu Cel atotputernic. Are el putere, dar nu este atotputernic, că Dumnezeu îl tine în frâu! Toată puterea drăcească este circumscrisă împrejur; este îngrădită de puterea dumnezeirii. Că altfel, ai văzut când i-a dat voie să-l ispitească pe Iov, ce-a făcut într-un ceas? I-a ars turmele, i-a sfărâmat toate si i-a omorât fiii! Are mare putere satana, dacă Dumnezeu îi dă voie.
La Sfântul Serafim de Sarov a venit un boier mare, Motovilov. Si Sfântul Serafim de multă vreme îi spunea despre rugăciunea mintii, că el avea rugăciunea asta în mare grad, rugăciunea inimii – cea mai înaltă rugăciune din lume –, ca să se învete a se ruga omul, nu cu buzele, ci cu inima lui Dumnezeu. Si Motovilov cerea să-i dea darul acesta:
– Dă-mi, părinte, să învăt si eu rugăciunea mintii si a inimii!
Si spunea sfântul:
– Prea devreme pentru tine, că ai să te mândresti! Întâi trebuie să câstigi lucrarea Duhului Sfânt.
(…) Apoi Sfântul Serafim zice ucenicului său:
– Ia seama! Ti-am dat duhul acesta, si de azi înainte inima ta nu va înceta să se roage.
Si a simtit Motovilov că se roagă cu inima. Zicea „Doamne Iisuse…” permanent. Chiar dacă dormea, inima lui se ruga. Se întâmpla ceea ce spune în Biblie la Cântarea Cântărilor: Eu dorm si inima mea veghează! Si se ruga cu inima si avea mare mângâiere. Dar odată îi spune Sfântului Serafim:
– Părinte, diavolul nu mai are nici o putere asupra mea!
Fiind înconjurat si umbrit de darul lui Dumnezeu, nu cunostea ispitele.
– Nu zi asa, frate! i-a zis Sfântul Serafim. Asta-i mândrie! Să stii că diavolul a fost înger, si nu înger ci heruvim, cum spune la Isaia: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai în mijlocul pietrelor celor scânteietoare din ceruri. Deci, dacă i-ar da voie Dumnezeu, cu o unghie întoarce pământul pe cealaltă parte. Nu vezi ce spune la Iov? Fierbe adâncul ca o căldare înaintea lui si cine va spune armura puterii lui. Are mare putere, dar puterea lui este îngrădită de puterea dumnezeirii, că-l tine în loc să nu poată face rău mai mult decât îngăduie Dumnezeu. Cum spune Apostolul Petru: Credincios este Dumnezeu să nu vă lase pe voi să fiti ispititi mai presus de puterile voastre, ci odată cu ispita trimite si ajutorul. Deci, tu nu zice că diavolul nu are putere!
Are, dar Dumnezeu nu-i dă voie să facă el rău omului cât vrea. Că dacă i-ar da Dumnezeu voie, ai vedea tu ce ar face! Ai văzut la Iov într-un ceas ce-a făcut! De aceea să nu ne rugăm: „Doamne, să-mi dai darul minunilor!”, sau altceva. Ci să zicem: „Doamne dă-mi iertarea păcatelor, dă-mi smerenie, dă-mi răbdare, dă-mi frica Ta, dă-mi îndoită răbdare în necazuri, să-ti multumesc Tie pentru toate!” Asta să cerem, nu daruri mari. Că dacă darurile cele mari le ia omul mai înainte de vreme, îl duc la mândrie. Cum ai da la un copil mic o bijuterie mare, ceva scump; el nu sie să o păstreze si o aruncă. De aceea omul câstigă foarte încet darul Duhului Sfânt, pentru că nu stie să-l pretuiască mai târziu. Să ne multumim cu neputinta noastră. Asa este. La Dumnezeu este mult mai bun un păcătos smerit, decât un drept mândru.
Ai văzut cum se ruga fariseul în biserică. Ne arată Evanghelia. Fariseul nu se lăuda, el spunea drept, dar se mândrea cu faptele bune: Multumescu-Ti Tie, Doamne, că nu-s ca ceilalti oameni. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din câte câstig… Dar nu s-a săturat cu mândria lui, cu lauda faptelor lui, ci mai si judeca… nu sunt ca acest vames – ca preceptorul acesta care stă la usă. Vezi că mândria l-a defăimat pe celălalt! Vamesul, stând în biserică, când a auzit că-l mai arată si-n fata lumii, si stia că a făcut multe nedreptăti, se bătea în piept, zicând: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!” Amin, zic vouă, mai îndreptat s-a întors vamesul cel păcătos din biserică, si mai înainte a fost decât fariseul. Aici arată că un drept mândru se pierde si un păcătos smerit se mântuieste. Ce spune Sfântul Efrem Sirul?

„Fă-ti tie două care, omule! Înjugă la unul dreptatea cu mândria si la celălalt, smerenia cu păcatul, si vei vedea că mai înainte merge smerenia cu păcatul întru împărătia cerurilor, decât fapta bună cu mândria”.
Cel mândru cade si cel smerit se înaltă. Da, smeritu-m-am si m-a mântuit!
Astăzi, când nu mai trăiesc călugării în pustie si când tot mai multi credinciosi vin la mănăstiri pentru a se ruga, pentru a se mângâia duhovniceste si a primi cuvinte de învătătură, să unim linistea cu dragostea evanghelică. Să le păstrăm pe amândouă, că nu se contrazic una pe alta. Însă cu multă luare aminte si cu smerenie. Cel mai bun lucru este astăzi, ca si întotdeauna, să nu lăsăm rânduiala noastră de rugăciune, de tăcere, de ascultare, de înfrânare a simturilor, de curătie si sărăcie pentru dragostea lui Hristos. Toate acestea ne ajută la despătimire si la mântuire, ne cresc duhovniceste si ne fac vrednici de cele sfinte si folositori credinciosilor care vin la mănăstiri. Deci, călugării tineri, noii începători, cei iubitori de liniste, schimnicii si părintii bătrâni se cuvine să aleagă mai mult tăcerea, ascultarea, biserica, chilia si linistea. Iar duhovnicii, părintii rânduiti să
odihnească pe mireni, preotii slujitori care au o viată aleasă si au darul cuvântului, au datoria să stea înaintea credinciosilor cu toată dragostea, să le asculte necazurile, să-i sfătuiască, să se roage pentru ei si să-i mângâie duhovniceste, că acesta este rostul mănăstirilor noastre si numai asa ne-am mentinut credinta curată în Dumnezeu si unitatea neamului.
Asa făceau si părintii nostri. Însă rugăciunea, biserica si ascultarea să rămână, că atunci Dumnezeul dragostei va fi de-a pururi cu noi. Dar, satana are obicei ca, pe cei ce stau înaintea mirenilor, să-i lupte cu ispite mai grele ca pe ceilalti călugări, întrucât nu mai au timp de rugăciune si liniste destulă; mai ales cu răspândirea mintii, cu gânduri de desfrânare, cu slavă desartă, cu lăcomia pântecelui si cu iubirea de bani. Si dacă nu se mărturisesc curat si cât mai des, dacă nu iau aminte de ei si se îndulcesc cu gândurile cele rele, usor cad în păcate de moarte. Tocmai de aceea trebuie multă grijă în această privintă, pentru cei care stau înaintea credinciosilor, să nu fie iubitori de laudă, nici de plăceri, nici de mâncări, nici de averi, că multi păstori de suflete au căzut si s-au osândit din aceste pricini.
Sfântul Apostol Pavel, stiind câtă întemeiere îi trebuie celui ce propovăduieste altora cuvântul Domnului, zice despre sine: În toate zilele îmi chinuiesc trupul si îl robesc, ca nu cumva, altora propovăduind, eu să ajung de sminteală. El îsi chinuia trupul cu post, cu privegherea de noapte, cu lucrul mâinilor cu rugăciunea, ca să nu cadă si să smintească pe cei întorsi la Hristos. La fel si Moise. Mai întâi se ruga si apoi învăta poporul. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise, ca sfesnicul cel cu sapte lumini să fie turnat întreg si bătut cu ciocanul, ca să ne arate nouă că cel ce voieste să fie lumină altora, să fie desăvârsit si încercat prin loviturile de ciocan ale ispitelor. Numai asa, cel ce învată pe altii va putea ca „si celor ce se ispitesc să le ajute”, cum spune Sfântul Apostol Pavel”.


marți, 4 ianuarie 2011

Timpul in lumea “cealalta”



Timpul în lumea îngerilor este ceva de neimaginat pentru noi. Aceasta fiindcă el nu există în acea lume. Este ca şi când ar trebui să uităm tot ce ştim referitor la legile fizicii şi să descoperim clipă de clipă legi noi, între care transcenderea continuumului spaţio-temporal este doar una dintre ele.

În acest sens, Emanuel Swedenborg spune:
“Timpul există în lume deoarece soarele pare să-şi schimbe poziţia dintr-un unghi în altul, iar aceasta determină perioadele de timp numite anotimpurile anului; pe lângă asta, el pare că se învârteşte în jurul pământului, aceasta determinând perioadele în care este împărţită ziua, iar toate aceste schimbări au loc la intervale regulate. Nu la fel se petrece cu Soarele raiului. Acest Soare nu determină ani şi zile, prin progresii şi revoluţii succesive, ci schimbări ale stadiilor, şi acestea doar în aparenţă şi nu la intervale regulate. Astfel, îngerii nu pot avea o idee a timpului, dar au în locul acesteia o idee a stadiilor (a schimbărilor condiţiei îngerilor, variaţii ale dragostei şi credinţei lor şi deci ale înţelepciunii, inteligenţei şi vieţii lor).

Astfel, îngerii nici măcar nu ştiu ce este timpul, fiindcă în rai nu există ani şi zile, ci doar schimbări ale stadiilor.”

Din cauză că ei respecta astfel legi diferite ale fizicii, nu trebuie să ne mire puterile lor neobişnuite. Dacă luăm de exemplu deplasarea lor instantanee dintr-un loc în altul, explicaţia ei tocmai a fost dată mai sus. Iată un pasaj care descrie această însuşire extraordinară a îngerilor, pasaj desprins din Marea evanghelie a lui Ioan:
“Îngerul a spus: ”Stăpân al puterii tale, dă-mi numai scrisoarea şi o voi duce cu viteza săgeţii acolo, iar în câteva clipe vei avea şi răspunsul în mâinile tale!” Abia atunci căpitanul se uită mai bine la ostaşul său, îl recunoscu pe Rafael şi spuse: ”Da, cu adevărat, tu poţi să faci uşor asta. Abia acum te-am recunoscut!” Căpitanul i-a dat apoi solia lui Rafael, iar acesta s-a întors cu răspunsul într-un sfert de ceas. Comandantul din Gadara îi confirma că totul era în ordine şi îi spunea că va veghea în continuare să fie la fel. Căpitanul nu s-a mai mirat de rapiditatea cu care Rafael a parcurs drumul, ci numai de faptul că şi-a îndeplinit misiunea aceasta într-un sfert de ceas. Rafael a spus: ”Acest sfert de ceas este timpul în care a fost scris răspunsul de către ajutorul comandantului din Gadara. Nu trebuie să te miri, eu nu am avut nevoie de timp.“”

Atunci când este permis, îngerii ajută chiar oameni ai acestui pământ să realizeze această transcendere a timpului. În acest mod, putem uşor să ne dăm seama că fiecare dintre noi ar fi capabil să atingă performanţele îngerilor, cu condiţia să avem inima şi conştiinţa asemenea lor, prin deschiderea totală către Dumnezeu a fiinţei noastre:
“Iisus: ”Iată, cei doi slujitori ai Mei se întorc deja cu Lidia!” Aproape toţi de la masa Lui au fost cuprinşi de spaimă şi Cyrenius a spus: ”Cum s-a putut? Cei doi nu puteau să fi făcut mai mult de 500 de paşi de aici- iar până la Capernaum sunt aproape două ceasuri de drum- şi acum cei doi s-au întors deja! Ah, este mai presus de orice poate trăi şi înţelege un om pe acest pământ!” Când Lydia, care fusese întâmpinată cu multă tandreţe de Faustus, şi el uimit, a venit la masa lui Cyrenius, acesta o întrebă imediat: ”Minunată Lydia, cum de ai ajuns atât de repede din Capernaum până aici? Erai deja pe drum?” Lydia a răspuns: ”Nu vezi cei doi îngeri ai Domnului? Ei m-au adus aici mai repede decât vântul. Pe drum nu am văzut nici cer, nici pământ, iar între acolo şi aici era doar o clipă. Acum sunt aici.””

În lumea fiinţelor angelice spaţiul este nu doar altfel înţeles, ci văzut cu totul în alt mod. Din acest motiv, pentru îngeri este normal să fie prezenţi în mai multe locuri, în acelaşi timp. Spre a ilustra acest atribut al lor, vom reda în cele ce urmează chiar spusele unui înger: “În câteva clipe totul va fi rezolvat, căci pentru mine, aici sau acolo este acelaşi lucru, şi cu toate că eu sunt unul dintre cei mici, întregul pământ tremură sub picioarele mele! Tu încă te întrebi cum de sunt cu putinţă toate acestea şi iată că deja totul s-a rezolvat. Iată, m-am şi întors; ba pot să-ţi spun că scribii tăi, în pofida priceperii lor, nu mai pridideau să înscrie totul în acte. I-am ajutat şi pe ei degrabă, astfel încât acum sunt liberi şi nu mai au de lucru.”

Un alt înger, tot în Marea evanghelie a lui Ioan, spune:
“Eu pot să fiu în acelaşi timp aici, acolo sau pretutindeni, fără ca voi să-mi simţiţi lipsa, decât rareori şi doar pentru câteva clipe.” O explicaţie pentru această calitate deosebită pe care o manifestă îngerii, este dată de către Emanuel Swedenborg, în cartea sa, Raiul şi iadul: “Toate lucrurile din rai par să ocupe un loc în spaţiu exact ca în lumea noastră şi totuşi îngerii nu au nici o noţiune sau idee de loc sau spaţiu. Acest lucru trebuie să pară paradoxal.

Dar schimbarea de loc în lumea spirituală nu este decât o schimbare de stadiu (de stare), căci toate schimbările de loc sunt efectuate acolo prin schimbări de stadiu mental. În acest fel, sub oblăduirea lui Dumnezeu, am intrat în rai şi am vizitat câteva pământuri ale universului. Spiritul meu era supus schimbării, pe când trupul meu rămânea în acelaşi loc. Toţi îngerii se mişcă în acest fel şi deci nu există distanţe fixe; şi cum nu există distanţe fixe, nu există spaţii, ci, în locul lor, stadii şi schimbările acestora.

Din acest motiv, în lumea spirituală, o persoană devine prezentă pentru alta doar dacă îşi doreşte intens prezenţa sa, căci îşi concentrează gândul asupra celuilalt şi se pune în stadiul mental al acestuia; şi invers, o persoană e depărtată de alta în măsura în care îi poartă aversiune. Când cineva merge dintr-un loc în altul în propriul său oraş sau în curţi ori grădini, sau în alte zone în afara societăţii sale, ajunge mai repede când o doreşte cu nerăbdare şi mai târziu când nu este la fel de nerăbdător; deşi drumul este acelaşi, este lungit sau scurtat în funcţie de intensitatea dorinţei sale”

Capacitatea de a se proiecta instantaneu în orice zonă a spaţiului, însuşire rar întâlnită în cazul oamenilor, este un atribut al oricărui înger, acesta folosindu-se de ea spre a aduce cât mai plenar iubirea şi lumina dumnezeiască printre noi oamenii, dar şi spre a se înalţa cât mai aproape de Dumnezeu. În Marea evanghelie a lui Ioan, se spune:
“Atunci cei doi îngeri s-au apropiat cu mare umilinţă de Mine (n.n.: Iisus) şi m-au întrebat dacă le îngădui să mai rămână în forma vizibilă pe care şi-o luaseră. Eu le-am spus cu voce tare: „Sunteţi pe deplin liberi să faceţi aşa cum doriţi; dar să nu uitaţi de sarcina pe care o aveţi de îndeplinit! Sorii medii au nevoie de toată grija voastră!“ Îngerii au spus: ”Doamne, am avut şi vom avea mereu grijă de ei!”

Eu:” Da, da, ştiu, de aceea vi se îngăduie să rămâneţi aici, dacă aceasta vă este dorinţa; pentru că cel mai neînsemnat dintre aceşti oameni care sunt în jurul meu preţuieşte mai mult decât nenumăraţi sori medii, alăturaţi şi planetari! Sorii sunt făcuţi de dragul oamenilor şi trebuie îngrijiţi tot de dragul acestora! „ Îngerii s-au înclinat fericiţi şi au mers din nou la ucenicii Mei cu care au început de îndată să vorbească şi să le spună multe lucruri deosebite.”

Adela Sîmbotin

luni, 3 ianuarie 2011

Fiecare poftă are o cauză

Unora le este pofta de ciocolata, altora de ceva sarat.
Oricare ar fi pofta ta, uneori este atat de puternica incat te face sa iesi din casa in miez de noapte si sa te duci la magazin sa-ti cumperi mancarea dupa care salivezi. Pofta de un anumit aliment este modul prin care corpul iti spune ca duce lipsa de vreo substanta din acea mancare. Si de multe ori ca sa-ti satisfaci intr-adevar pofta, trebuie sa mananci altceva decat crezi ca ai nevoie.

Daca ti-e pofta de ciocolata.
Ai nevoie de magneziu.
Pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe.

Daca ti-e pofta de ceva dulce..
Ai nevoie de:
- crom pe care il gasesti in brocoli, struguri, branza, fasole boabe, pui, ficat de vitel
- carbon pe care il gasesti in fructe proaspete
- fosfor pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi
-tryptophan pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide

Daca ti-e pofta de paine, paine prajita
Ai nevoie de azot.
Pe care il gasesti in mancaruri proteice: peste, carne, fasole boabe, nuci

Daca ti-e pofta de grasimi (chipsuri), prajeli
Ai nevoie de calciu.
Pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap

Daca ti-e pofta de cafea sau ceai
Ai nevoie de:
- fosfor pe care il gasesti in pui, vita, ficat, peste, oua, lactate, nuci, legume, fulgi
- sulf pe care il gasesti in galbenusul de ou, ardei rosii, usturoi, ceapa
- sare fierpe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre

Daca ti-e pofta de alcool, sau pastile care sa te relaxeze
Ai nevoie de:
- proteinepe care le gasesti in carne de pui, de porc, nuci, lactate, fructe de mare
- calciu pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, napi
- potasiu pe care il gasesti in masline negre, cartofi, spanac, verdeturi amare


Daca ti-e pofta de gheata
Ai nevoie de fier.
Pe care il gasesti in peste, carne de pasare, fructe de mare, verdeata, cirese negre

Daca ti-e pofta de mancare prajita
Ai nevoie de carbon.
Pe care il gasesti in fructe proaspete.

Daca ti-e pofta de bauturi acidulate
Ai nevoie de calciu.
Pe care il gasesti in mustar, ceapa, brocoli, legume, susan, branza, nap

Daca ti-e pofta de mancaruri sarate
Ai nevoie de cloruri.
Pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare

Daca ti-e pofta de mancaruri acide
Ai nevoie de magneziu .
Pe care il gasesti in nuci, seminte, legume, fructe

Daca ti-e pofta de lichide
Ai nevoie de apa.
Trebuie sa bei circa 8-10 pahare de lichid pe zi

Daca ti-e pofta de solide, mai degraba decat lichide
Ai nevoie de apa.
Corpul tau a fost dezhidratat pentru o perioada asa lunga de timp incat nu mai simte nevoie de apa. Trebuie sa bei cat mai multa apa posibil pentru a reveni la normal.

Daca ti-e pofta de bauturi reci
Ai nevoie de mangan
Pe care il gasesti in alune, nuci, arahide, ananas, coacaz negru

Daca ai anumite pofte in perioada premenstruala
Ai nevoie de zinc
Pe care il gasesti in carne rosie, fructe de mare, radacinoase, salata, legume cu frunze

Daca iti este mai mereu foame
Ai nevoie de:
- silicon pe care il gasesti in nuci, seminte
- tirozina pe care o gasesti in suplimentele de vitamina C, portocale,verdeturi , legume si fructe rosii
- tryptophan pe care il gasesti in branza, carne de miel, ficat, spanac, cartofi, stafide

Daca nu ai pofta de mancare
Ai nevoie de:
- vitamina B1pe care il gasesti in fasole, nuci, seminte, ficat
- vitamina B3pe care o gasesti in ton, carne de vita, pui, curcan, porc, legume, seminte
- cloruri pe care le gasesti in peste, lapte de capra, sare de mare

Daca ti-e pofta de tutun
Ai nevoie de:
- silicon pe care il gasesti in nuci, seminte
- tirozina pe care o gasesti in suplimentele de vitamina C, portocale, verdeturi, legume si fructe rosii


Pomelo (grapefruit) se cultiva in Taiwan , India , Malaesia , Indonesia , Noua Guinee, dar si in zonele mai calde din America .

Pulpa fructului este galbena cu variatii de roz si rosu, are gustul ca un grapefruit dulce. Este cel mai mare fruct dintre citrice, ajungand uneori pana la dimensiunile unui pepene urias.
Coaja galben-verzuie este moale si groasa si poate fi folosita la prepararea marmeladei. In China coaja este folosita si la prajituri.
In Vietnam florile sunt folosite pentru prepararea parfumurilor.
In general se consuma fructul pur si simplu.
Pomelo este bogat in vitamina C.
Contine luteina, betacaroten, potasiu, fier, magneziu si calciu.
Sa nu uitam vitaminele B1, B2, B3, B5 si B9.
Coaja poate fi folosita pentru tratarea ranilor pielii.
Pomelo poate fi consumat pentru pentru prevenirea si tratarea racelilor si gripelor.
Stimuleaza sistemul imunitar. Ajuta in divere boli printre care cancerul, bolile aparatului circulator, varicele, hemoroizii, durerile de articulatii.
Pomelo are proprietati diuretice ajutand la tratarea obezitatii. Are doar 42 calorii la 100g pulpa. Este un stimulator digestiv ideal.
Multi sustin efectele sale impotriva stresului.
Se inmulteste rapid prin seminte si are nevoie de 4 ani pentru a face fructe. Planta obtinuta este deosebit de decorativa si in casa.


Nu esti bolnav, doar ti-e sete

Într-o conferinta exceptionala pe care Masaru Emoto insusi a sustinut-o in Romania , ilustrind prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus: "Apa are puterea magica de a da nastere tuturor lucrurilor si de a pastra informatia.
In stadiul de fata, suntem aproape in totalitate apa, dupa nastere suntem peste 80% apa, apoi sintem 70% apa, pentru ca, dupa virsta de 60 de ani, sa devenim apa tot mai putin.

Ce se intimpla cind sintem doar 50% apa? Ne ridicam la ceruri (murim)! De ce nu putem trai fara apa?

Pentru ca ea transforma energia si informatia. Experimentele lui Emoto demonstreaza faptul ca apa asculta rugaciunile noastre, modificindu- si structura.

"Eu sunt budist, nu am crezut niciodata in rugaciune, pina cind am facut aceste experimente care mi-au schimbat viata", a mai spus Masaru Emoto la conferinta sustinuta in Romania .

Dar, aceleasi experimente demonstr eaza ca apa asculta si muzica, asa cum reproduce structura emotionala a cuvintelor, precum si forma si structura emotionala a imaginilor.
Emoto a prezentat un esantion de apa care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum si Lacul Lebedelor al lui Ceaikovschi. "Cind apa din corpul nostru asculta o muzica frumoasa, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare" , a mai spus Emoto. Asadar, trebuie sa bem mai multa apa, trebuie sa vedem imagini cit mai placute in jurul nostru, sa ascultam muzica vindecatoare si sa auzim, atit de la propria noastra constiinta, cit si de la cei din jur, cit mai multe cuvinte vindecatoare. Trebuie sa retinem ca aceleasi extraordinare experimente au aratat ca apa reproduce formele emotionale ale alimentelor pe care le mincam.

Ce se intimpla in corp cind bem sau nu bem apa?

Independent de Masaru Emoto, un medic arestat in trecut intr-un context politic in India, F. Batmanghelidj, autorul cartii "Nu esti bolnav, ti-e doar sete", a observat in inchisoare ca, atunci cind arestatii beau apa, multe dintre durerile corpului fizic dispareau.

Multi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sint cauzate de stresul din inchisoare. A inceput sa-i trateze pe acestia cu diferite feluri de apa: apa sarata, apa dulce, apa amara si surpriza colosala era ca, in 90 la suta din cazuri, spasmele stomacului dispareau. Medicul a constatat ca nu toate simptomele erau cauzate de stresul din inchisoare, dimpotriva; 90% din ele erau cauzate de deshidratare. Observind faptul ca apa avea aceste efecte, el si-a spus ca nu putea fi la mijloc doar un efect Placebo. Cind a fost eliberat, el a infiintat o clinica si a efectuat nenumarate studii, vindecind si multi bolnavi.

Ce se intimpla in corp cind bem apa?

Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corp, incepind cu celulele, sîngele, neurotransmitatorii si terminind cu organele mai mari. Creierul are in componenta sa 90% apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare (daca ne gindim si la teoria lui Emoto). De asemenea, neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90% apa. Este de inteles de ce, cind nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete.
Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul "mi-e sete", asa incit setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele semnale de deshidratare) si patologia multor organe.

Ralph Vornehm a spus ca "celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii". Cind apa din corp este murdara, ce se intimpla? Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare.

Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului! !!! Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea. Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90% din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90% din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.

Studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre ele. Imaginile prezentate de Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer.
Sarea este foarte importanta pentru organism, pentru ca aceasta efectueaza schimbul la nivel celular; apa merge in celula si in afara ei cu ajutorul sarii.
Aceasta inseamna ca a bea apa si a avea saruri naturale in organism este vital pentru sanatatea celulara. Pentru a se hidrata, singele trage apa din organele vitale.

Ce se intimpla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa)?
Nu trebuie sa bem apa in timpul mesei!!

Corpul nostru are nevoie de singe pentru a efectua procesul digestiv, iar singele este compus 80% din apa. Singele trebuie sa absoarba tot soiul de componente vitale pentru sanatatea sa. Pentru a efectua corect procesul de digestie, singele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa. Altfel, singele se ingroasa si, de aceea, pentru a se hidrata trage apa din corp. Remarcam, asadar, ca in organismul nostru fiecare celula, fiecare componenta "lupta" pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism.

Singele nu face exceptie de la acest principiu, asa incit - iata - vedem de ce este atit de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Singele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramine sanatos.
"Sint oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa. Acele organe care ne dor dupa ce mincam sesizeaza ca nu au destula apa", spune Ralph Vornehm."

Cercetarile efectuate arata ca 90% din durerile de stomac sint cauzate de deshidratare. Oamenii care au miscari greoaie sau cei "cu fata impietrita" au o proasta functionare a nervilor cauzata de lipsa apei in corp. La nivelul cartilagiilo r, componenta apei este de 90%. Daca cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sint cau de deshidratare.

Ce se intimpla cind luam un calmant pentru dureri sau cind avem un soc? Luam calmantul cu apa si ni se da apa cind sintem in stare de soc. De fapt, cind iei un calmant pentru durere, ceea ce calmeaza durerea este apa, nu calmantul. 90% din durerile din corpul nostru sint semnale prin care corpul spune: "Te rog, am nevoie de apa!". Studiile arata ca tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de singe sint cauzate de lipsa apei din corp.
Presupunem, insa, ca durerile sint mai mult decit o rugaminte ce corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: "Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!".



Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate