Caldura focului si puterea caintei

Timpul in lumea “cealalta”

Timpul în lumea îngerilor este ceva de neimaginat pentru noi. Aceasta fiindcă el nu există în acea lume. Este ca şi când ar trebui să uităm tot ce ştim referitor la legile fizicii şi să descoperim clipă de clipă legi noi, între care transcenderea continuumului spaţio-temporal este doar una dintre ele.

În acest sens, Emanuel Swedenborg spune:
“Timpul există în lume deoarece soarele pare să-şi schimbe poziţia dintr-un unghi în altul, iar aceasta determină perioadele de timp numite anotimpurile anului; pe lângă asta, el pare că se învârteşte în jurul pământului, aceasta determinând perioadele în care este împărţită ziua, iar toate aceste schimbări au loc la intervale regulate. Nu la fel se petrece cu Soarele raiului. Acest Soare nu determină ani şi zile, prin progresii şi revoluţii succesive, ci schimbări ale stadiilor, şi acestea doar în aparenţă şi nu la intervale regulate. Astfel, îngerii nu pot avea o idee a timpului, dar au în locul acesteia o idee a stadiilor (a schimbărilor condiţiei îngerilor, variaţii ale dragostei şi credinţei lor şi deci ale înţelepciunii, inteligenţei şi vieţii lor).

Astfel, îngerii nici măcar nu ştiu ce este timpul, fiindcă în rai nu există ani şi zile, ci doar schimbări ale stadiilor.”

Din cauză că ei respecta astfel legi diferite ale fizicii, nu trebuie să ne mire puterile lor neobişnuite. Dacă luăm de exemplu deplasarea lor instantanee dintr-un loc în altul, explicaţia ei tocmai a fost dată mai sus. Iată un pasaj care descrie această însuşire extraordinară a îngerilor, pasaj desprins din Marea evanghelie a lui Ioan:
“Îngerul a spus: ”Stăpân al puterii tale, dă-mi numai scrisoarea şi o voi duce cu viteza săgeţii acolo, iar în câteva clipe vei avea şi răspunsul în mâinile tale!” Abia atunci căpitanul se uită mai bine la ostaşul său, îl recunoscu pe Rafael şi spuse: ”Da, cu adevărat, tu poţi să faci uşor asta. Abia acum te-am recunoscut!” Căpitanul i-a dat apoi solia lui Rafael, iar acesta s-a întors cu răspunsul într-un sfert de ceas. Comandantul din Gadara îi confirma că totul era în ordine şi îi spunea că va veghea în continuare să fie la fel. Căpitanul nu s-a mai mirat de rapiditatea cu care Rafael a parcurs drumul, ci numai de faptul că şi-a îndeplinit misiunea aceasta într-un sfert de ceas. Rafael a spus: ”Acest sfert de ceas este timpul în care a fost scris răspunsul de către ajutorul comandantului din Gadara. Nu trebuie să te miri, eu nu am avut nevoie de timp.“”

Atunci când este permis, îngerii ajută chiar oameni ai acestui pământ să realizeze această transcendere a timpului. În acest mod, putem uşor să ne dăm seama că fiecare dintre noi ar fi capabil să atingă performanţele îngerilor, cu condiţia să avem inima şi conştiinţa asemenea lor, prin deschiderea totală către Dumnezeu a fiinţei noastre:
“Iisus: ”Iată, cei doi slujitori ai Mei se întorc deja cu Lidia!” Aproape toţi de la masa Lui au fost cuprinşi de spaimă şi Cyrenius a spus: ”Cum s-a putut? Cei doi nu puteau să fi făcut mai mult de 500 de paşi de aici- iar până la Capernaum sunt aproape două ceasuri de drum- şi acum cei doi s-au întors deja! Ah, este mai presus de orice poate trăi şi înţelege un om pe acest pământ!” Când Lydia, care fusese întâmpinată cu multă tandreţe de Faustus, şi el uimit, a venit la masa lui Cyrenius, acesta o întrebă imediat: ”Minunată Lydia, cum de ai ajuns atât de repede din Capernaum până aici? Erai deja pe drum?” Lydia a răspuns: ”Nu vezi cei doi îngeri ai Domnului? Ei m-au adus aici mai repede decât vântul. Pe drum nu am văzut nici cer, nici pământ, iar între acolo şi aici era doar o clipă. Acum sunt aici.””

În lumea fiinţelor angelice spaţiul este nu doar altfel înţeles, ci văzut cu totul în alt mod. Din acest motiv, pentru îngeri este normal să fie prezenţi în mai multe locuri, în acelaşi timp. Spre a ilustra acest atribut al lor, vom reda în cele ce urmează chiar spusele unui înger: “În câteva clipe totul va fi rezolvat, căci pentru mine, aici sau acolo este acelaşi lucru, şi cu toate că eu sunt unul dintre cei mici, întregul pământ tremură sub picioarele mele! Tu încă te întrebi cum de sunt cu putinţă toate acestea şi iată că deja totul s-a rezolvat. Iată, m-am şi întors; ba pot să-ţi spun că scribii tăi, în pofida priceperii lor, nu mai pridideau să înscrie totul în acte. I-am ajutat şi pe ei degrabă, astfel încât acum sunt liberi şi nu mai au de lucru.”

Un alt înger, tot în Marea evanghelie a lui Ioan, spune:
“Eu pot să fiu în acelaşi timp aici, acolo sau pretutindeni, fără ca voi să-mi simţiţi lipsa, decât rareori şi doar pentru câteva clipe.” O explicaţie pentru această calitate deosebită pe care o manifestă îngerii, este dată de către Emanuel Swedenborg, în cartea sa, Raiul şi iadul: “Toate lucrurile din rai par să ocupe un loc în spaţiu exact ca în lumea noastră şi totuşi îngerii nu au nici o noţiune sau idee de loc sau spaţiu. Acest lucru trebuie să pară paradoxal.

Dar schimbarea de loc în lumea spirituală nu este decât o schimbare de stadiu (de stare), căci toate schimbările de loc sunt efectuate acolo prin schimbări de stadiu mental. În acest fel, sub oblăduirea lui Dumnezeu, am intrat în rai şi am vizitat câteva pământuri ale universului. Spiritul meu era supus schimbării, pe când trupul meu rămânea în acelaşi loc. Toţi îngerii se mişcă în acest fel şi deci nu există distanţe fixe; şi cum nu există distanţe fixe, nu există spaţii, ci, în locul lor, stadii şi schimbările acestora.

Din acest motiv, în lumea spirituală, o persoană devine prezentă pentru alta doar dacă îşi doreşte intens prezenţa sa, căci îşi concentrează gândul asupra celuilalt şi se pune în stadiul mental al acestuia; şi invers, o persoană e depărtată de alta în măsura în care îi poartă aversiune. Când cineva merge dintr-un loc în altul în propriul său oraş sau în curţi ori grădini, sau în alte zone în afara societăţii sale, ajunge mai repede când o doreşte cu nerăbdare şi mai târziu când nu este la fel de nerăbdător; deşi drumul este acelaşi, este lungit sau scurtat în funcţie de intensitatea dorinţei sale”

Capacitatea de a se proiecta instantaneu în orice zonă a spaţiului, însuşire rar întâlnită în cazul oamenilor, este un atribut al oricărui înger, acesta folosindu-se de ea spre a aduce cât mai plenar iubirea şi lumina dumnezeiască printre noi oamenii, dar şi spre a se înalţa cât mai aproape de Dumnezeu. În Marea evanghelie a lui Ioan, se spune:
“Atunci cei doi îngeri s-au apropiat cu mare umilinţă de Mine (n.n.: Iisus) şi m-au întrebat dacă le îngădui să mai rămână în forma vizibilă pe care şi-o luaseră. Eu le-am spus cu voce tare: „Sunteţi pe deplin liberi să faceţi aşa cum doriţi; dar să nu uitaţi de sarcina pe care o aveţi de îndeplinit! Sorii medii au nevoie de toată grija voastră!“ Îngerii au spus: ”Doamne, am avut şi vom avea mereu grijă de ei!”

Eu:” Da, da, ştiu, de aceea vi se îngăduie să rămâneţi aici, dacă aceasta vă este dorinţa; pentru că cel mai neînsemnat dintre aceşti oameni care sunt în jurul meu preţuieşte mai mult decât nenumăraţi sori medii, alăturaţi şi planetari! Sorii sunt făcuţi de dragul oamenilor şi trebuie îngrijiţi tot de dragul acestora! „ Îngerii s-au înclinat fericiţi şi au mers din nou la ucenicii Mei cu care au început de îndată să vorbească şi să le spună multe lucruri deosebite.”

Adela Sîmbotin