joi, 8 mai 2014

"Cand vine o descurajare ori deznadejde atunci trebuie sa facem in felul acesta,,


"Cand vine o descurajare ori deznadejde atunci trebuie sa facem in felul acesta:sa-i spunem acelui duh:"'Hristos a venit pentru cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu!"
Si pe masura ce duc viata de pocainta Duhul cel Sfant ma va impaciui.Dar prima data ca sa putem simti mila lui Dumnezeu trebuie sa unim pocainta cu smerenia.Atunci nu am dusmanie cu nimeni,nu mai vreau sa aud de nimeni si chiar de aud de cineva,nu vreau sa aud de rautatea cuiva.Si cand aud de bunatatea,bucuria,sporul duhovnicesc al cuiva atunci sufletul meu se bucura,se linisteste.Iar cand vad ca unele persoane nu inteleg ce insemnatate are pacea,dragoste si smerenia si vede sufletul meu ca toti cauta numai razbunarea:"Mi-a zis si am sa-i zic!" atunci ma fac si eu mai mic si caut pe toate caile sa ma retrag.Pentru ca spune un sfant parinte:"De nu voi fi eu si Dumnezeu in inima mea nu ma mantuiesc".Sa stiti asta,de un lucru trebuie sa ne pazim:spune un sfant parinte asa:"Daca in focul maniei tale ai omorat un suflet ,din focul maniei tale se va cere acel suflet".Trebuie sa ne pazim de aceste ispite.Sunt ispite foarte tari,grele care apasa,mustra constiinta noastra.
In unele dati este nevoie sa mustri pe cineva ,daca corespunde cu sfatul Sfintilor Parinti,dar cel mai mult putem ajuta un suflet in alt fel.....Un parinte egumen la un schit dupa ce a terminat slujba ,a fugit dupa mine si m-a ajuns la marginea padurii si a zis:"Stai putin sa-ti spun ceva."
Si mi-a spus unele necazuri cu unii frati care nu-l ascultau.Si m-a intrebat:"Ce sa fac?Cum sa ma razbun asupra lor?"
Si i-am zis ca am gasit intr-o carte mai veche nu stiu unde ca spune asa:"Daca vrei sa te razbuni asupra pacatosilor razbuna-te cu lacrimi."Si daca te razbuni cu lacrimi Duhul Sfant te va ajuta.Pe masura ce te razbuni cu lacrimi Duhul Sfant ii va mustra fara ca tu sa-i mustri prin cuvant.Are mare insemnatate pentru ca poruna lui Dumnezeu este din dragoste ,din dragoste sa-l inveti,din dragoste sa-l ajuti pe celalalt.Nu mai este de folos cum unii parinti,in timpurile de demult puneau la incercari mari pe unii calugari,maici....Era foarte sporita lumea pe timpul acela.Acum in vremea noastra e exact ca si cum te-ai duce pe front si soldatii aceia care lupta sunt raniti,au diferite rani.Si atunci folosesti mai mult si mai mult mila.Si daca folosesti mila atunci Duhul Sfant te va ajuta,te va impaciui si cuvantul sfintiei voastre va avea putere....pentru ca prin cuvantul sfintiei tale Duhul Sfant ii va mustra ,nu sfintia ta...."

Din cartea "Lupta pentru smerenie si pocaina" -Parintele Proclu Nicau

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate