Plângerile sufletului

Doamne, lasă-mă, să vin în gradina casei Tale,
Să culeg la Înviere de pe haina Ta petale.
Să le-arunc jos, pe pământ, mirul să îl parfumeze,
Crucea să le fie semn după care să Te-urmeze.

Te rog, braţele deschide, când genunchii mi îndoi,
Fiindcă nu ştiu să mă rog şi Te fac să plângi cu ploi.
Spune-mi, că mă mai iubeşti; din pământ capu'-mi ridică,
Spune-mi, că mă mai aştepţi, de păcat să-mi fie frică.

Să visez la întâlnire ... Hai, deschide-mi poarta, Doamne!
Nu degeaba Ţi-au bătut în sfinţenie piroane!
M-am întors acum la Tine de păcate biciuit
Şi din patimi am coroană, dar cu Tine le-am zdrobit.

Varsă-Ţi harul peste mine, Săptămână Luminată,
Să nu ştiu ce-i rătăcirea, să se lase căutată.
Doamne, dă-mi sute de îngeri să mă apere de trup,
Să Îţi dau sufletul veşnic şi din rai să mă înfrupt!