Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim

Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim

20.10.2009 11:11

_(¯`v´¯)
_______(¯`(●)´¯)_ (¯`v´¯)
________(_.^._)__(¯`(●)´¯)
__________(¯`v´¯)´(_.^._)
_________(¯`(●)´¯)(¯`v´¯)
__________(_.^._)(¯`(●)´¯)
_____(¯`v´¯)_____(_.^._)_(¯`v´¯)
____(¯`(●)´¯)__(¯`v´¯)__(¯`(●)´¯)
_____(_.^._)__(¯`(●)´¯)__(_.^._)
___$___(¯`v´¯)´(_.^._)(¯`v´¯)
__$$$_(¯`(●)´¯)_$____(¯`(●)´¯)
__$$$$$(_.^._)___$____(_.^._)
_$$$$$$$$$$______$
_$$$$_$$$$$$$$____$
$$$$$$_$$$$$$$$____$
$$$$$$_$$$$$$_$$___$
$$$$$$$$_$$$_$$$__$
_$$$$$$$$$_$$_$$_$
___$$$$$$(¯`v´¯)$$(¯`v´¯)
_____$$$(¯`(●)´¯)$(¯`(●)´¯)
_______$$$(_.^._)$$(_.^._)
______$___$$$(¯`v´¯)
_____$$____$(¯`(●)´¯)
_____$$$____$(_.^._)$
_____$$$$___$$$$__$___$
_____$$$$$___$$__ $____$$
_____$$$$$$__$$__$_____$$$
______$$$$$$_$$_$_____$$$$
_______$$$$$_$$ $___$$$$$$
________$$$$_$$ $_$$$$$$$
_________$$$$ $$_$$$$$$
__________$$$$$ $$$$$
___________$$$$$$$$
____________$$$$$
___$$$$$$$$__$$__$$$$$$$$$

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

DAR

20.10.2009 11:02

vei INFLORI ???????¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶?????
　　　　???????1¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶????
　　　　??????¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶???
　　　　?????o¶¶¶¶¶¶¶$???????ø¶¶¶¶¶¶??
　　　　?????¶¶¶¶¶¶?????????????ø¶¶¶¶?
　　　　????¶¶¶¶¶¶???????????????o¶¶¶?
　　　　???¶¶¶¶¶¶¢????????????????$¶¶?
　　　　???¶¶¶¶¶ø?ø¶$¶¶¶ø?????????1¶¶1
　　　　??o¶¶¶¶¶?1o¶¶¶¶¶???1¶¶ø¢o$?¶¶¶
　　　　??¶¶¶¶¶?????7o71???¶¶øø$1?¶¶¶ø
　　　　?$¶¶¶¶¶o???????????¶?¢¶¶¶o¶¶¶ø
　　　　7¶¶¶¶¶1????????????$?????7¶¶¶ø
　　　　ø¶¶¶¶¶7?????????1??¶?????¶¶¶¶ø
　　　　¶¶¶¶¶¶¶¶??????¢¶¶¶¶7????*¶¶¶¶¶
　　　　¶¶¶¶¶¶¶¶¶1??¶¶¶¶¶ø¶¶ø?o¶¶¶¶¶¶¶
　　　　¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶$¶¶??7117¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶
　　　　¶¶¶¶¶¶¶O¶¶¶¶????????¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶
　　　　¶¶¶¶¶¶¶7?¶¶¶¶¶oo7$¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶
　　　　¶¶¶¶¶¶¶7??¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶¶
　　　　¶¶¶¶¶¶¶?????ø¶¶¶¶¶¶¶??¶¶¶¶¶¶¶¶
　　　　¶¶¶¶¶¶O???????????????1¶¶¶¶¶¶¶
　　　　¶¶¶¶¶??????????????????¶¶¶¶¶¶¶
O doamne IISUSE

20.10.2009 10:03

Grăit-am ieri prin lacrimi cu Domnul şi i-am spus:
“De noi cum nu Ţi-e silă Prea Scumpul meu Iisus?
Cum nu-ţi întorci Tu faţa cu silă de la noi
Şi cum mai vrei să suferi făptura de noroi?
Cum vrei să calce-n lume piciorul Tău curat
Cel care peste aripi de înger a călcat ?
Cum poala prea curată, Stapane, n-o fereşti,
În tina omenească să nu ţi-o murdăreşti?
Cum poţi să suferi, Doamne, miros de putregai,
Când ai tămâia dulce a crinilor din rai?
Cum suferi bezna noastră, Tu, soare strălucit,
Cum poţi să rabzi ocara, Tu, Domnul prea slăvit?
Şi cum fiind căldura iubirilor cereşti,
În inima mea rece Tu vrei să locuieşti?
Tu, Cel ce stai în ceruri cu mari luminători,
În iadul meu, Stăpâne, cum vrei să Te cobori?
Ca Petru ani de-a rândul te-am izgonit mereu
Ieşi de la mine, Doamne că păcătos sunt eu.
Dar n-ai plecat! Ba încă, cu pasul Tău curat,
Ai coborât tot cerul în iadul meu spurcat.
Cu pasul Tău pe mine de tot m-ai curăţit,
Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai strălucit.
Cu focul Tău pe mine, cel rece, m-ai aprins
Şi peste sărăcia mea goală ai întins
Un colţ al hainei Tale şi m-ai făcut bogat,
Mi-ai dat inel, coroană, porfiră de-mpărat.
Mi-ai încăput în suflet, Tu, Cel neâncăput,
Şi sufletul meu, iată, cer nou Tu l-ai făcut.
În sufletul meu astăzi Tu însuţi locuieşti
Cu Maica Prea Curată, cu cetele-i cereşti.
Şi pentru toate acestea, Iisuse prea iubit,
În cerul nou din suflet să fii în veci slăvit”

de Sfântul Ioan Iacob-Hozevitul

20.10.2009 04:01
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.



Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curaţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt...cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul sau
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.

Trăieţti o viaţă...viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!...Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

aveti grija ce purtatiSURSA-CRESTINORTODOX.RO

16.10.2009 08:39

Atunci cand vreti sa invitati o cunostinta de-a voastra la o Nunta, la un Botez sau la altceva, ii trimiteti o invitatie. Invitatia e un mod de a arata ca doriti ca acea persoana sa fie prezenta. Invitatiile mai sunt trimise si de diavol. 1. Jocuri, farmece si bijuterii "Obiecte fermecate cu noroc" Exista "specialisti" care confectioneaza sau fac rost de asemenea obiecte, rostind asupra lor invocatii catre diavol. Oamenii creduli poarta astfel de obiecte si, ignoranti cum sunt, il invita pe diavol in sufletele lor. In aceea categorie de obiecte se inscriu si oasele de lilieci, potcoavele de cai, pentagrama si altele.

Jocurile

16.10.2009 08:31

Avand o experienta bogata in spate, Doreen Irvine, fosta regina a magiei negre, afirma ca exista jocuri, precum cel cu planseta de spiritism, care sunt foarte periculoase pentru copii. Sean Seller, fost satanist, vorbeste si el din experienta zicand ca exista lucruri precum bijuteriile sau jocurile care, din nefericire, sunt adesea considerate inofensive. Aceasta remarca merita luata in seama. Iata doi oameni care initial lucrau pentru Satana si care ne spun din experienta ca nu toate jocurile sunt ceea ce par a fi.

Acum cativa ani, un atenian a vizitat India. La intoarcere, el i-a adus unui prieten, ca suvenir, un joc specific bastinasilor de acolo. Intr-o zi, pe cand acest prieten se uita cu curiozitate la el, acesta a facut un zgomot ciudat si, deodata, Satana insusi i-a aparut inainte!

Bijuteriile

16.10.2009 08:29

Sean Seller ne spune ca in spatele fiecarui idol cinstit in India se afla cate un diavol ascuns. Ce este crucea? Este ceva neinsufletit (lemn, metal etc.) de o forma anume. Dar aceasta forma este ceea ce-l respinge pe diavol. Tot astfel, si idolul este un obiect neinsufletit de o forma anume. Si la fel cum forma crucii il respinge pe diavol, forma idolului il atrage. In acelasi fel, bijuteriile in forma de idoli il atrag si ele pe diavol.

Exista femei pline de mandrie desarta care, pentru a crea un "efect", isi decoreaza casele cu tot felul de obiecte de provenienta necunoscuta. Cum pot fi sigure ca prin aceste obiecte banale nu-l invita pe diavol in casele lor?

Sfantul Ioan Gura de Aur este foarte clar in aceasta privinta: "Dar daca-ti vei impodobi casa altfel (intr-un mod necrestin), chemi pe diavol si ceata lui."

Meditatia

Chiar si meditatia practicata de maestrii guru si adeptii miscarii New Age este o invitatie catre diavol. Prin "rugaciune" si concentrare, ei comunica cu el. De pilda, in toamna lui 1989, o tanara fata mi-a relatat urmatoarele. Ea fusese inselata de un grup de tineri, adepti ai unui maestru guru.

In timp ce stateau cu picioarele incrucisate si cu mainile deschise, in pozitie de meditatie, ea dadea un test. Avea cu ea un Nou Testament si spunea rugaciunea Tatal nostru, in tacere si in duh de pocainta si zdrobire. Urmarea a fost ca nimeni din acel grup n-a mai putut sa se concentreze sau sa mediteze! Liderul grupului a simtit ca ceva nu e in regula, n-a mai putut suporta si a renuntat la ea.

Noul Testament, Cuvantul lui Dumnezeu, alaturi de Rgaciunea Domneasca (Tatal nostru), a rupt invitatia pe care acestia o trimiteau diavolului prin meditatia lor

Blasfemia

16.10.2009 08:28

Sfantul Ioan Gura de Aur invata si el ca blasfemia este o alta forma de a-l invita pe diavol: "Limbajul vulgar de asemenea intuneca mintea si-i invita pe demoni." Cantecele cu versuri dubioase si anumite genuri de muzica sunt si ele invitatii adresate diavolului.

Daca-i spui cuiva sa se duca "raului", aceasta este o invitatie catre diavol.

Un locuitor al satului Ahaia, Grecia, mi-a relatat urmatoarele. Fiica lui, casatorita, care traia in apropiere de orasul Patras, ti-a pierdut mintile si i-a spus fiului ei sa se duca la dracu. Satan le-a aparut imediat in casa. De la mijloc in jos, el avea trup de om, iar de la mijloc in sus trupul unui tap complet negru, cu coarne! Iar gura ii era deschisa.

Un alt martor ocular mi-a relatat ca, in satul lui, un parinte a devenit foarte nervos si i-a spus copilului sau: "Sa te ia dracul!". Di, deodata, in fata lor a aparut un diavol. "M-ati chemat si am venit", i-a el spus tatalui.

maica rugaciunii

maica rugaciunii

23.10.2009 18:12

Tacerea intru cunostinta este maica rugaciunii, izbavire din robia cugetelor, pazitoarea ravnei dupa Dumnezeu, cercetatoarea gandurilor, straja impotriva dusmanilor, inchisoare unde intra sufletul si-si plange pacatele, lucratoare a pomenirii mortii, zugrav iscusit al chinurilor vesnice, iscoditoare a judecatii lui Dumnezeu, sprijin puternic al intristarii (pocaintei), vrajmasa indraznelii, tovarasa linistii, potrivnica iubirii de a invata pe altii, adaus de cunostinta, prilejuitoarea vederilor dumnezeiesti, progres nearatat al virtutii, suire tainuita catre Dumnezeu. ˇ Cel ce nu-si cunoaste greselile isi infraneaza limba, iar vorbaretul nu s-a cunoscut inca pe sine cum trebuie. Tacerea lui Iisus l-a impresiofat pe Pilat, linistea omului duhovnicesc mistuie slava desarta. ˇ Un singur cuvant rostit a Petru si din pricina aceasta a plans cu amar, caci a uitat a s-a spus: ''Zis-am: pazi-voi caile mele ca sa nu gresesc cu limba mea.'' (Psalmi 38,1) si de ceea ce-a spus altul: ''Mai bine sa cazi de la inaltime pe pamant, decat din pricina limbii.'' I ˇ Tacerea creeaza o stare de liniste a mintii care poate in felul acesta sa se ocupe cu patrunderea intr-o lume necunoscuta inca si pe care cauta sa o inteleaga. Cand se scufunda in Dumnezeu si in cunoasterea smereniei sale in fata lui Dumnezeu, ea da nastere rugaciunii. ˇ Tacerea intru cunostinta nu numai ca ne pazeste de vrajmasi, dar nici nu-i lasa sa se apropie. ˇ Cine s-a cunoscut pe sine cum trebuie, stie ca e indefinit si nu se poate descrie. Isi da seama ca de negraitul omenesc, pe langa aceasta, cunoscandu-se pe sine a ajuns la smerenie, adica la cunostinta micimii si nepriceperii sale si nu vrea sa mai spuna nimic caci orice cuvant vrea sa invete pe altul ceva. Daca numai in tacere se cunoaste pe sine ca negrait, numai in tacere se poate apropia cineva de Dumnezeu, infinit mai negrait. Tacerea in care s-a apropiat cineva de Dumnezeu e pe de alta parte o convorbire cu Dumnezeu mai presus de orice vorbire. El il cunoaste pe Dumnezeu ca subiect care-i cere ceva, si-I raspunde prin smerenia sa. ''De-ti vei pazi limba ta, frate, ti se va da tie de la Dumnezeu harul strapungerii inimii ca sa privesti sufletul tau si prin aceasta vei intra in bucuria Duhului. Insa de vei fi biruit de limba, crede-ma ca niciodata nu vei iesi din intuneric.'' ˇ Limbutia se naste sau din prea mare libertate in vorbire si din obisnuinta cea rea - deoarece limba fiind un organ firesc al trupului, asa precum s-a deprins si precum ii cere obiceiul, asa si graieste - sau mai ales din slava desarta la cei ce se nevoiesc si mai ales la ei si deseori din lacomia pantecelui. Pentru aceea nu rareori multi dintre cei care-si infraneaza stomacul cu oarecare sfortare opresc si multa graire a limbii. ˇ Cel ce se sarguieste in cugetarea la moarte isi opreste limba, iar cel ce a agonisit plansul inimii se fereste de vorbarie ca de foc.

material pentru casa!!!!!!!!!

23.10.2009 16:42

Material pentru casă Se spune că o doamnă bogată ce jucase un rol important pe pământ, ca oricare alt muritor, plecă din lumea aceasta după o viaţă plină de griji pământeşti, trudă şi stres, şi ajunge în cer. Acolo o primi Sf. Petru şi-i arătă o vilă măreaţă: "Aici este locuinţa slujitoarei dumneavoastră". Atunci doamna se gândea în sinea ei: "Dacă slujitoarea mea are o locuinţă aşa de frumoasă şi măreaţă, atunci ce voi primi eu?" Imediat după aceasta, Sf. Petru îi arătă o altă casă, mai mică şi foarte sărăcăcioasă, şi-i spuse: "Acolo este locuinţa dumneavoastră". Supărată, doamna îi spuse: "Dar în această locuinţă aşa de mică nu pot locui". Atunci Sf. Petru îi răspunse: "Îmi pare rău, doamnă, dar cu materialul pe care ni l-aţi trimis de pe pământ, n-am putut construi ceva mai bun". Să ne grăbim şi să ne străduim să trimitem la cer cât mai mult “material” şi de bună calitate pentru casa veşniciei noastre, ca nişte slugi vrednice; măcar câte o “cărămidă” în fiecare zi.

DIN PATERIC

22.10.2009 07:42

Un bătrân oarecare şedea la Tebaida într-o peşteră şi avea un ucenic iscusit. Şi avea obicei bătrânul, seara, să-l sfătuiască cele de folos şi după sfătuire făcea rugăciune şi-l slobozea să doarmă. Odată, însă, a şezut iarăşi bătrânul seara, după obicei, sfătuindu-l pe frate şi, în timp ce vorbea cu el, a adormit. Iar fratele a aşteptat să se trezească bătrânul şi să-i facă rugăciune [ca să poată merge la culcare]. Dar, mult şezând şi nedeşteptându-se bătrânul, s-a supărat şi a voit să se ducă. Şi a suferit aşa de şapte ori la rând, supărându-se şi împotrivindu-se, dar până la urmă nu s-a dus. Apoi, trecând o vreme din noapte, s-a deşteptat bătrânul şi, văzându-l pe ucenic şezând, i-a zis: "Nu te-ai dus până acum?". Iar el a zis: "Nu, că nu m-ai slobozit, părinte". Şi a zis bătrânul: "Pentru ce nu m-ai deşteptat?". I-a răspuns fratele: "Nu am îndrăznit să te mişc ca să nu îţi stric somnul". Aşa, au citit pravila cea de dimineaţă şi, după sfârşitul ei, l-a slobozit bătrânul pe frate şi şedea singur. Atunci a fost răpit şi iată cineva îi arăta lui un loc slăvit, cu un scaun strălucit în el şi deasupra scaunului şapte cununi strălucitoare. Iar el l-a întrebat pe cel ce i le arăta: "Ale cui sunt acestea?" Şi i-a răspuns acela: "Ale ucenicului tău. Şi locul şi scaunul i le-a dăruit Dumnezeu pentru ascultarea lui, iar cele şapte cununi în noaptea aceasta le-a luat". Deci, venindu-şi în sine bătrânul, l-a chemat pe frate şi i-a zis: "Spune-mi, ce-ai făcut în noaptea aceasta?" Iar el a răspuns: "Iartă-mă, părinte, dar nimic n-am făcut!" Bătrânul, socotind că smerindu-se nu mărturiseşte, i-a zis: "Nu te slobozesc de nu-mi vei spune ce-ai făcut sau ce-ai gândit în noaptea aceasta!". Fratele, nimic ştiind să fi făcut, nu avea ce să-i zică. Şi i-a zis părintelui: "Părinte, nimic nu am făcut decât aceasta: că, supărat fiind de gânduri, de şapte ori am vrut să mă duc [la culcare], însă fără de slobozenia ta nu m-am dus". Iar bătrânul, auzind, a înţeles că de câte ori s-a luptat împotrivă gândului a primit cunună de la Dumnezeu. Şi fratelui nimic din cele ce a văzut nu i-a spus. Dar pentru folos le-a povestit acestea la bărbaţi duhovniceşti, ca să cunoaştem că şi pentru mici osteneli ne dăruieşte nouă Dumnezeu cununi strălucite. Să ne mai învăţăm şi a cere cu osârdie rugăciunile părinţilor.

Mincinosul gaseste ca pretext al minciunii

Mincinosul gaseste ca pretext al minciunii

18:13

Iubitorul de singuratate si liniste si-a ferecat gura; cel caruia ii place sa se arate in lume insa, este alungat din chilie de catre insasi patima sa. ˇ Cel ce a simtit focul dumnezeiesc fuge de insotirea cu oamenii cum fuge albina de fum, caci precum fumul necajeste albina, tot asa acestuia ii este neplacuta si respingatoare intalnirea cu oamenii. ˇ Foarte greu se poate opri puhoiul unei ape dezlantuite, dar si mai greu este a opri potopul de cuvinte daca nu este infranat cu putere. A fost treapta a unsprezecea - cel ce a biruit-o a taiat radacina unei multimi de patimi! ˇ Dupa cum lovind piatra cu un fier aceasta scapara scantei, tot astfel minciuna se naste din vorba multa, gluma prosteasca si prea multa veselie. ˇ Minciuna este nimicirea dragostei, iar juramantul mincinos - tagaduirea lui Dumnezeu. Nimeni , daca este sanatos la minte, nu-si va inchipui ca minciuna este un pacat de mica importanta, caci Duhul Sfant a rostit un verdict infricosator: ''Pierde-i-vei pe toti cei ce graiesc minciuna!'' (Psalmi 5,6). Cu cat mai mult vor patimi atunci cei ce nu ezita sa intareasca minciuna cu juraminte? ˇ I-am vazut pe unii care, laudandu-se intru minciuna lor si producand rasul prin glume usuratice si de prost gust, vorbe gaunoase si povestiri nerusinate, ca au nimicit si au alungat plansul celor ce-i ascultau lasandu-i intr-o stare jalnica. ˇ De multe ori maica minciunii este fatarnicia caci unii spun ca fatarnicia nu este altceva decat planuirea si nascocirea minciunilor avand impletit juramantul. Cel ce pururea se teme de Domnul e strain de minciuna, avand ca judecator nemitarnic propria constiinta. ˇ Judecatorii ii lecuiesc pe mincinosi prin tortura; cei ce se pocaiesc insa inlatura cu desavarsire minciuna prin multimea lacrimilor. ˇ Mincinosul gaseste ca pretext al minciunii sale un anumit plan pe care l-ar fi urmarit sau faptul ca a voi sa-si ajute aproapele si astfel socoteste ca fiind o fapta dreapta aceea care in realitate ii pierde sufletul. ˇ Numai cand ne vom curati cu totul de minciuna si numai atunci sa incercam a o folosi, insa cu numai multa teama si doar in caz de forta majora. ˇ Mincinosul prezinta realitatea in chip distorsionat ca sa puna pe cineva in situatia de a nu lucra potrivit cu ea si deci de a se pagubi. Dar uneori cineva trebuie crutat de a afla realitatea in toata grozavia ei pentru a-l pregati treptat pentru ea. ˇ Nu cunoaste pruncul minciuna si nici sufletul izbavit de viclenie. Cel veselit de vin spune fara sa vrea adevarul in toate, la fel si cel imbatat de umilinta nu va putea minti.

Redescoperiti-va aripile

Redescoperiti-va aripile

20:26

Priveste atent in oglinda sufletului tau. Ce vei vedea reflectat acolo, este chipul bland al Luminii, sau masca hada a intunericului. Raiul si Iadul se definesc pin intentie. Nu le putem locazia in exterior, ci, mai degraba le simtim in interiorul infinit al fiintei. In acest imperiu al cuvintelor, eu am ales ca dalta, ciocan, nicovala si compas: iubirea, intelepciunea, adevarul si pacea. Viata mea s-a schimbat si am inteles, in sfarsit taina botezului: M-am lepadat de Satana, m-am unit cu Hristos, ma lepad de Satana, ma unesc cu Hristos! Am fost zilele acestea la Arad, la al treisprezecilea congres al ANATECOR, unde am intalnit, ascultat si recunoscut oameni cu Har. Sinteza energiilor frumoase, care au slefuit asperitatile sufletului meu se poate traduce prin fraza: Daca traiesti in pacat vei cunoaste cancerul, insa daca traiesti impacat vei trai ca-n cer! Alchimizati-va si zambiti! Viata este Minunata!

sămânţa din care pregătim „pâinea cea spre fiinţă”

20:10

SĂMÂNŢA ESTE HARUL SFÂNTULUI DUH. Harul Sfântului Duh, prin imprimarea sa în trupul uman, conferă sufletului omenesc deschidere spre orizontul îndumnezeirii, al mântuirii sau al Împărăţiei lui Dumnezeu. Prima evanghelie de la Luca 8, 5-15 face referire la lucrarea harului lui Dumnezeu prin puterea cuvântului. “Sămânţa – despre care se vorbeşte în pildă - este cuvântul lui Dumnezeu” (Lc. 8, 11) - duhul lui Hristos, Adevărul care ne luminează în chip sfânt cunoaşterea -, adică, „toate învăţăturile sănătoase ale credinţei” aşa cum precizează Origen (Comentariu la Evanghelia după Matei în Scrieri alese, PSB, vol. 7, EIBMBOR, 1982, p. 19). Aceasta este sămânţa din care pregătim „pâinea cea spre fiinţă” şi pe care i-o cerem tot lui Dumnezeu prin rugăciunea „Tatăl nostru”. Origen, întemeindu-şi interpretarea pe un citat din Pildele lui Solomon (Pilde 3, 18), spune că această pâine este tot una cu pomul vieţii din Grădina Raiului despre care consideră că este o expresie alegorică a înţelepciunii (Ibidem, p. 262). Expresia “spre fiinţă” (έπιουσιος) este un termen grecesc inventat de evangheliştii Matei şi Luca, care nu a mai fost folosit de oamenii simpli, prin care – în opinia lui Origen - Mântuitorul Hristos ne arată prefacerea noastră în fii ai lui Dumnezeu (Ibidem, p. 263). De aceea, în alt loc (Mt. 13. 38), Mântuitorul Hristos afirmă că “sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei”. Referitor la acest aspect, Sf. Grigorie de Nyssa - analizând textul rugăciunii Domneşti - consideră că împărăţia lui Dumnezeu se referă la lucrarea harului Duhului Sfânt. Menţionăm faptul că, în anumite versiuni ale Sfintei Scripturi (Codex Bezae Cantabrigensis, spre exemplu), paragraful de la Lc. 11 este tradus „vie Duhul Tău cel sfânt peste noi” în loc de „împărăţia ta” (cf. Despre rugăciunea domnească în Scrieri, PSB, vol. 29, EIBMBOR, 1982, p. 429). Prin urmare, „fiii împărăţiei” sunt cei aflaţi sub efectul lucrării harului Duhului Sfânt, care picură în sufletul omului toată înţelepciunea.

dorinta de a crede

20:20

DORINŢA DE A CREDE. Dorinţa îl scapă pe om de autosuficenţă, iar dorul reprezintă starea sufletească care contribuie la devenirea întru credinţă. Socrate obişnuia să spună: “Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu”. Din punct de vedere religios, această afirmaţie filosofică îşi găseşte corespondentul în afirmaţia tatălui fiului lunatic “Cred, Doamne, ajută necredinţei mele” (Mc. 9, 22-24). Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe Socrate, cel care crede că nu crede realizează că “poate să creadă mai mult decât o face de fapt”. Dar, pentru a crede mai mult trebuie să ne vindecăm, prin lepădare de sine, de egoism. Când Socrate afirmă “ştiu că nu ştiu nimic”, el se leapădă de tentaţia autosuficienţei egoiste despre care ştia că i-ar putea anihila orice dorinţă de cunoaştere. Transpunând în planul credinţei şi a cunoaşterii lui Dumnezeu această deducţie filozofică, observăm rolul dorinţei omului de a crede mai mult decât ceea ce crede de fapt.

PENTRU CEI RAPOSATI

Pomeneste, Doamne, pe cel ce s-au mutat din viata aceasta :binecredinciosii imparati si domni, imparatese si doamne, preasfintiti patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi ortodocsi, preoti,diaconi, intregul cler bisericesc, cinul monahicesc, ctitori ai sfant locasului acestuia, si-i odihneste impreuna cu sfintii Tai in vesniceleTale locasuri ( O inchinaciune ).

Pomeneste, Doamne, sufletele adormitilor robilor Tai parintilor mei ( numele ),fratiior, surorilor si tuturor rudentilor mele dupa duh si dupa trup,iertandu-le lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie ;daruieste-le imparatia si impartasirea vesnicelor Tale bunatati,indulcirea Ta cea fara de sfarsit si fericita viata ( O inchinaciune ).

Pomeneste, Doamne, pe toti cei ce au adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice : parinti si frati at nostri si drept slavitori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni; salasluieste-i cu sfintiiTai acolo unde straluceste lumina fetei Tale, iar pe noi miluieste-ne ca un bun si de oameni iubitor ( O inchinaciune ).

Daruieste, Doamne, iertare de pacate tuturor parintilor si fratilor nostri, care mai inainte de noi s-au mutat, intru buna credinta siintru nadejdea invierii, si le fa lor vesnica pomenire ( de trei ori ]

crinii

27.10.2009 18:52

Când necazul se iveşte, icoana s-a-nmiresmat,

Lacrima-i pecetluieşte crucea care ni s-a dat;

Iar când crinii dau în floare, sunt culeşi de fete mari,

Încadrând icoana Maicii, ca ghirlandă albă-n dar.



Ei pălesc în faţa Celei ce pe Pruncul L-a născut,

Dar când vine miezul verii, ei o iau de la-nceput:

Chiar din tijele uscate, alte flori răsar, răsar,

Înflorind până spre iarnă. Cum? E taină, n-am habar.



Cine este Crinul lumii, cel nevinovat în gând?

Este Maica Preacurată, scara Domnului cel Sfânt.

Floricele pieritoare, de minune se ating,

Necredinţa celor sceptici cu-o-nflorire o înving!

clinica lui dumnezeu

26.10.2009 22:15

Clinica lui Dumnezeu - El e medicul suprem! Am fost la clinica Domnului pentru un control de rutina si am constatat ca sunt bolnav: Cand Domnul mi-a masurat tensiunea, am remarcat ca tandretea mea era foarte scazuta. Cand mi-a verificat temperatura, termometrul indica 40 de grade de anxietate. Am facut si o electrocardiograma, iar diagnosticul a fost acela ca am nevoie de cateva transfuzii de iubire, deoarece arterele mele erau astupate de solitudine si amaraciune. Ele nu mai puteau iriga inima mea goala. Am fost la ortoped deoarece nu mai puteam sa merg alaturi de fratele meu. Nu puteam sa ii acord o imbratisare fraterna, pentru ca imi facusem o fractura cand m-am impiedicat de gelozie. Domnul mi-a mai descoperit o miopie datorita faptului ca nu puteam sa vad dincolo de aspectele negative ale aproapelui meu. Cand i-am spus Domnului ca urechile mele au asurzit, El a constatat ca am neglijat sa ascult zilnic vocea sa. In marea sa milostivire, Domnul mi-a oferit o consultatie gratuita. Astfel eu ma angajez, parasind aceasta clinica, sa nu iau decat remediile naturale pe care Domnul mi le-a prescris in acest moment de adevar cu mine: Cand ma ridic din pat sa beau un pahar de recunostinta; Inainte de a merge la munca sa iau o lingura de pace. La fiecare ora sa aplic o compresa de rabdare si sa inghit un vas de umilinta. Spre casa sa imi fac o injectie cu o buna doza de iubire. Si, inainte de a merge la culcare, sa iau doua capsule de constiinta impacata. Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti! Insanatosire grabnica!

dorinta de a crede

26.10.2009 20:20

DORINŢA DE A CREDE. Dorinţa îl scapă pe om de autosuficenţă, iar dorul reprezintă starea sufletească care contribuie la devenirea întru credinţă. Socrate obişnuia să spună: “Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu”. Din punct de vedere religios, această afirmaţie filosofică îşi găseşte corespondentul în afirmaţia tatălui fiului lunatic “Cred, Doamne, ajută necredinţei mele” (Mc. 9, 22-24). Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe Socrate, cel care crede că nu crede realizează că “poate să creadă mai mult decât o face de fapt”. Dar, pentru a crede mai mult trebuie să ne vindecăm, prin lepădare de sine, de egoism. Când Socrate afirmă “ştiu că nu ştiu nimic”, el se leapădă de tentaţia autosuficienţei egoiste despre care ştia că i-ar putea anihila orice dorinţă de cunoaştere. Transpunând în planul credinţei şi a cunoaşterii lui Dumnezeu această deducţie filozofică, observăm rolul dorinţei omului de a crede mai mult decât ceea ce crede de fapt.

icoana....

26.10.2009 20:16

ICOANA, MODEL DE CHENOZĂ A NATURII VĂZUTE. Asemenea rugăciunii prin care chemăm numele lui Iisus în inima noastră, pentru a deveni chipuri dumnezeieşti imprimate în natura umană, oamenii trebuie să se vindece de lipsa de concizie şi de claritate. Luând aminte la învăţătura Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfinţii Părinţi au înţeles că singura cale de a comunica cu Dumnezeu este aceea de „a-şi păzi inimile”. Această tendinţă a dat naştere şi rugăciunii isihaste despre care Părintele Boris Bobrinskoy spune că se aflată la polul opus oricărei „prolixităţi verbale”: „Nu face pe deşteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu şi meşteşugit al copiilor a înduioşat pe Tatăl lor cel din Ceruri. Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva, prin căutarea cuvintelor, să ţi se împrăştie mintea. Un cuvânt spus cu credinţă a mântuit pe tâlhar. Multa vorbărie în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împrăştiere, iar un singur cuvânt o adună ” (Pr. Boris BOBRINSKOY, „Rugăciunea şi viaţa lăuntrică în tradiţia ortodoxă” în Fericita Întristare.

sămânţa din care pregătim „pâinea cea spre fiinţă”

26.10.2009 20:10

SĂMÂNŢA ESTE HARUL SFÂNTULUI DUH. Harul Sfântului Duh, prin imprimarea sa în trupul uman, conferă sufletului omenesc deschidere spre orizontul îndumnezeirii, al mântuirii sau al Împărăţiei lui Dumnezeu. Prima evanghelie de la Luca 8, 5-15 face referire la lucrarea harului lui Dumnezeu prin puterea cuvântului. “Sămânţa – despre care se vorbeşte în pildă - este cuvântul lui Dumnezeu” (Lc. 8, 11) - duhul lui Hristos, Adevărul care ne luminează în chip sfânt cunoaşterea -, adică, „toate învăţăturile sănătoase ale credinţei” aşa cum precizează Origen (Comentariu la Evanghelia după Matei în Scrieri alese, PSB, vol. 7, EIBMBOR, 1982, p. 19). Aceasta este sămânţa din care pregătim „pâinea cea spre fiinţă” şi pe care i-o cerem tot lui Dumnezeu prin rugăciunea „Tatăl nostru”. Origen, întemeindu-şi interpretarea pe un citat din Pildele lui Solomon (Pilde 3, 18), spune că această pâine este tot una cu pomul vieţii din Grădina Raiului despre care consideră că este o expresie alegorică a înţelepciunii (Ibidem, p. 262). Expresia “spre fiinţă” (έπιουσιος) este un termen grecesc inventat de evangheliştii Matei şi Luca, care nu a mai fost folosit de oamenii simpli, prin care – în opinia lui Origen - Mântuitorul Hristos ne arată prefacerea noastră în fii ai lui Dumnezeu (Ibidem, p. 263). De aceea, în alt loc (Mt. 13. 38), Mântuitorul Hristos afirmă că “sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei”. Referitor la acest aspect, Sf. Grigorie de Nyssa - analizând textul rugăciunii Domneşti - consideră că împărăţia lui Dumnezeu se referă la lucrarea harului Duhului Sfânt. Menţionăm faptul că, în anumite versiuni ale Sfintei Scripturi (Codex Bezae Cantabrigensis, spre exemplu), paragraful de la Lc. 11 este tradus „vie Duhul Tău cel sfânt peste noi” în loc de „împărăţia ta” (cf. Despre rugăciunea domnească în Scrieri, PSB, vol. 29, EIBMBOR, 1982, p. 429). Prin urmare, „fiii împărăţiei” sunt cei aflaţi sub efectul lucrării harului Duhului Sfânt, care picură în sufletul omului toată înţelepciunea.

www.manastireanicula.ro/

25.10.2009 23:51

Anonimatul în care Nicula parea cufundata a fost sfaramat în anul 1699, cand Icoana Maicii Domnului a lacrimat între 15 februarie‑12 martie a anului respectiv. Toate izvoarele istorice sunt în concordanta atunci cand atribuie icoana preotului Luca din Iclod [159], iar ca an al pictarii anul 1681. E drept, exista si surse care sustin ca: Luca(ci) pictorul era locuitor de origine rusa al satului [160]; ca era doar un mester din Iclod [161], acestea însa raman doar surse singulare, care nu aduc nici o umbra în defavoarea celor care‑l sustin pe preotul Luca. Exista chiar si o informatie care spune ca preotul Luca ar fi fost de origine ruteana. Informatia e incorecta. Probabil în tinerete preotul Luca sa fi slujit în slavona, dar dupa introducerea limbii romane la slujbele religioase, acesta a slujit cu siguranta în limba romana. Acesta este motivul pentru care cei ce scriau mai tarziu despre icoana de la Nicula spuneau ca preotul Luca ar fi fost rutean. [162]
De o importanta hotaratoare în urmarirea miracolului de la Nicula si a fenomenului care i‑a urmat sunt:
1.Icoana
2.Minunea
3.Locul în care se pastreaza icoana
Vitregia istoriei a dus la o confuzie generala în ceea ce priveste icoana Maicii Domnului de la Nicula. La cateva luni de la miracol ea devine obiect de disputa între sateni si Sigismund Kornis de la Benediug; mai tarziu adaugandu‑li‑se si iezuitii de la Cluj. Problema cea mai delicata ramane însa absenta procesului verbal original încheiat la 28 martie 1699, la parohia romano‑catolica din Cluj.

RUGACIUNE

RUGACIUNE

20:25

Doamne,nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu măiubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dărobului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nicicruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisăŢie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă dupămila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Măcutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilorTale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altădorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singurroagă-Te în mine!

vreau sa merg la manastire

04.11.2009 21:18

As vrea sa merg la manastire

As vrea sa ma calugaresc

Dar spune-mi, o Maicuta Sfanta

De vrei , de vrei sa ma primesti.



La manastire sunt sarcini grele

Tu nu le poti indeplini

Eu iti voi da trei luni de zile

Eu iti voi da a te gandi.



Nu vreau sa stiu de sarcini grele

Eu vreau sa ma calugaresc

Ca-n lumea asta n-am pe nimeni

Asa la ce sa mai traiesc.



N-am nici mama, n-am nici tata

N-am nici frati, n-am nici surori

Primeste-ma la manastire

Primeste-ma s-apoi sa mor.



Nu plange mica mea copila

Caci Dumnezeu este cu noi

Si El ne va purta de grija

El ne va scoate din nevoi.



Primeste-ma la Manastire

Primeste-ma si-apoi sa mor

Primeste-ma la Manastire

Primeste-ma si-apoi sa mor.

judecatile lui dumnezeu

Despre judecăţile lui Dumnezeu// preluat//

Am să vă arăt acum cum lucrează Dumnezeu în lume, căci nouă ni se pare că nu după vrednicia omului îi dă. Oamenii au obiceiul de a se judeca unii pe alţii. Măi, de ce îi merge bine ăluia care înjură, bea, fumează, e desfrânat şi totuşi e bogat, are copii sănătoşi, iar cutare om deşi e drept, cuminte, evlavios, îi merge tot rău, îi bolnavă soţia, copiii, animalele din ograda... şi uite aşa judecăm noi, oamenii... "Planurile Mele nu sunt ca planurile voastre, ci cât este de departe cerul de pământ, atât de departe sunt judecăţile Mele de judecăţile voastre, zice Domnul"...

Era un călugăr bătrân, cu viaţă înaltă, în pustia Schetică. Călugărul acesta l-a trimis pe ucenicul lui la Alexandria, iar acolo tocmai s-a întâmplat că prefectul cetăţii murise. Prefectul fusese un om rău, care prigonise şi omorâse creştini. Acum însă îl duceau la groapă cu muzică mare şi cu flori, lume multă, o zi frumoasă. Când a venit ucenicul acasă, la pustie, l-a găsit pe pustnicul bătrân, care trăise 50 de ani în pustie, mâncat de un leu... Atunci tânărul ucenic îi zise unui alt pustnic: "Părinte, uite, ucigaşul creştinilor ce înmormântare a avut iar pe bătrânul meu Părinte l-a mâncat leul!!!" Atunci pustnicul răspunde: "Mi se pare că Dumnezeu fiind prea bun îngăduie şi unele lucruri dumnezeieşti". Iar acest bătrân s-a rugat lui Dumnezeu aşa: "Doamne arată-mi mie judecăţile tale! De ce unii sunt bogaţi şi alţii săraci, alţii răi şi o duc bine şi altele..."

Rugându-se aşa, a venit vremea să plece la Alexandria, să vândă coşniţele făcute în pustie şi să-şi cumpere pâine, pe care o uscau şi de aveau pesmeţi cu apă, le era de ajuns; alţii mâncau pâine cu rădăcini, alţii numai rădăcini fără pâine. Tocmai când a ieşit din pădure, îi apare în faţă un călugăr tânăr care îl întreabă: "Unde mergi Avvo?" "Merg la Alexandria să îmi vând lucrul mâinilor!" "Părinte, mata eşti bătrân, lasă că îţi duc eu coşărcile!" Apoi tot tânărul călugăr îl întreabă pe bătrân: "Ştii care e datoria călugărului când merge pe drum?" "Ştiu fiule, să tăcem şi să ne rugăm!" "Te jur părinte bătrân ca până la Alexandria să nu vorbim nici un cuvânt, dar bagă de seamă, părinte, că ai să vezi la mine lucruri, care n-o să-ţi prea convină, dar să nu vorbeşti că ţi-ai călcat jurământul!". Şi a zis bătrânul: „Cred, fiule, căci cu ajutorul lui Dumnezeu n-am să vorbesc!" Şi din momentul acela au început călătoria şi au tăcut. Către seară au ajuns la poala muntelui, la un sat. Acolo era o casă din care iese un tânăr şi zice: "Părinte, hai la noi că e seară acum!". Gazda le-a spălat picioarele la amândoi, le-a dat o cameră şi i-a chemat la masă. Tânăra gazda avea în casă un blid frumos de argint, cu flori, iar pe blid scria bisericeşte (cu litere slavone n.n.). Ca să le arate cinste musafirilor, tânărul a pus fructe în blidul de argint. Când să plece dimineaţa cei 2 călugări, călugărul cel tânăr fură blidul de argint şi îl ascunse sub haină. Cel bătrân a văzut, dar a tăcut, căci era sub jurământ. A zis în sine: "Mare pacoste e călugărul ăsta, să fure blidul de la omul ăsta bun!". Când au ajuns la o apă limpede, călugărul tânăr a luat blidul, a făcut cruce peste el şi l-a aruncat în apă. Când era soarele sus, au ajuns în alt sat, unde îi vede un gospodar care le zice: „Părinţilor, haideţi la noi!" Omul acela avea un câine groaznic, legat în lanţ. Către seară, înainte de a părăsi casa, tânărul călugăr a făcut o cruce peste câine, iar câinele a sărit în sus, a crăpat şi a murit. Spre seară ajung la alt sat, unde îi primesc doi tineri (căsătoriţi n.n.) cu mare evlavie. Aceşti tineri aveau un singur copil, nou născut. La plecare, călugărul tânăr se repede la leagănul în care dormea pruncul, îl dezveleşte, îi suceşte gâtul şi îl omoară. Atât de repede i-a sucit gâtul că n-a putut ţipa deloc, apoi l-a învelit şi l-a lăsat acolo. Zice bătrânul în sine: "No, altă crimă, cine ştie unde merg eu cu criminalul acesta! Vai de capul meu!" A doua zi treceau pe lângă o crâşmă, tânărul călugăr a făcut cruce spre crâşmă şi trei metanii, iar cei din crâşmă au zis: "Uite mă, că popa se închină la noi!" şi râdeau. Au mers înainte şi au ajuns la marginea unei păduri, unde se afla o biserică pustie, fără uşi, geamuri, acoperiş, erau numai zidurile. Călugărul tânăr s-a aplecat la un pârâuţ, a luat nişte pietricele, a făcut cruce peste ele şi a început să arunce cu ele în biserică. După aceea a făcut cruce peste biserică şi a plecat. Cel bătrân zicea: Acesta numai drac poate să fie!" Către amiază ajung într-un sat unde era căldură mare. Văd o căsuţă veche, acoperită cu stuf, trestie şi paie. Pe prispă casei erau nişte copilaşi ce plângeau; bătrânului i-a fost milă de ei şi le-a dat ce-a avut şi el, un pic de pâine, câte un fruct... Copiii plângeau că anul trecut au îngropat pe tatăl lor, iar acum pe mama lor. Călugărul cel tânăr a dat foc casei, iar copilaşii, ca nişte pasarele, au fugit ţipând că a luat foc casa. Până să vină vecinii casa a ars în totalitate. Zise bătrânul: "Doamne, uite că a dat foc casei! Numai rele face acesta!"

Seara ajung în Alexandria. La marginea oraşului era o vilă, o casă cu fântână frumoasă dar nu era nimeni acasă la ora aceea. Ce face tânărul călugăr? Se suie pe casă şi într-o oră o desface pe toată, aruncă uşile, geamurile, tot. Când s-a dat jos, călugărul bătrân n-a mai avut răbdare, căci până aici le-a fost tăcerea şi i-a zis tânărului: „ I-a ascultă mă!! Am ajuns la Alexandria, aşa-i? Mă, până aici am jurat să tac? Să-mi spui ce eşti, DRAC? ÎNGER? Sau OM? Dar tânărul a zis: "Ce ai cu mine părinte?" "Eu n-am văzut oare ce ai făcut până acum? Multe rele ai făcut până acum!" Tânărul i-a zis: „Părinte, trei lucruri mari am făcut: când am aruncat blidul de argint în apă, blidul a fost furat de la biserică de părinţii acelui tânăr şi acum ei se muncesc în iad. Dacă nu luam blidul atunci şi tânărul băiat ar fi ajuns în iad. L-am aruncat în apă aceea curata şi are să vină cântăreţul bisericii şi o să-l ducă înapoi de unde a fost furat. Aceste trei lucruri bune am făcut: părinţii care au furat au ieşit din iad, nu va merge în iad fiul lor iar blidul revine la biserică" Dar câinele de la casa aceea?" "Cei ce aveau câinele erau creştini buni, dar în ziua următoare câinele avea să turbeze şi, muşcându-i, mureau toţi din casă, aşa am omorât câinele şi i-am scăpat pe toţi de la moarte" "Dar de ce ai omorât copilul din leagăn?" "Şi aceşti doi tineri erau creştini buni, însă dacă creştea copilul, devenea hoţ şi avea să îşi omoare părinţii, aşa i-am salvat pe cei doi creştini" "Dar la crâşmă de ce ai făcut semnul crucii şi te-ai închinat?" "În crâşma era primarul satului şi cântăreţul bisericii, care au venit să bea un vin bun şi să se veselească. Şi ce au hotărât cei doi în crâşmă? I-a zis cântăreţul, primarului: Mai vărule, hai să facem o biserică în satul nostru, eu pun 100.000 şi tu la fel şi aşa s-au învoit şi le-am binecuvântat hotărârea lor, ca să poată face biserică, iar vinul pe care-l aveau spre a-l bea, a intrat în el un şarpe otrăvitor şi de l-ar fi băut mureau amândoi. Dar făcând semnul crucii peste vin, au scăpat de la moarte şi vor face biserica. De aceea m-am închinat şi am făcut semnul Crucii peste ea". "Dar în biserică de lângă pârâu, de ce ai aruncat cu pietre?" "În ea, fiind părăsită, erau o mulţime de draci care jucau pe masă Sf. Altar, eu i-am alungat de acolo şi acum vor veni oamenii şi o vor repara, şi vor face slujbă în ea" "Dar de ce ai dat foc la casa copiilor orfani?" "Dacă rămânea casă acolo, copii ar fi dus-o greu, dar aşa pe locul unde a ars vor găsi o căldare cu bani, iar o rudă a lor îi va lua şi va zidi altă casă şi aşa toată viaţa lor le va merge bine" "Dar casa de la marginea Alexandriei de ce ai dărâmat-o? " "Vila aceea a fost făcută din bani de furat şi de ar fi trăit în ea cei ce au făcut-o, nu se mai mântuiau, aşa, când vor veni, vor face alta din sudoarea feţei lor şi îşi vor mântui sufletul. A zis bătrânul: „Văd că toate le-ai făcut bine, dar acum spune-mi cine eşti? ÎNGER SAU DRAC?" Şi a zis tânărul: "EU SUNT ÎNGERUL LUI DUMNEZEU ŞI M-A TRIMIS DUMNEZEU SĂ ÎŢI ARĂT JUDECĂŢILE LUI CELE NEPĂTRUNSE DE MINTEA OAMENILOR, PENTRU CĂ JUDECĂŢILE LUI NU SUNT CA JUDECĂŢILE OAMENILOR". "Şi pustnicul ce a murit mâncat de leu, prin durerea morţii şi-a spălat şi ultimele păcate ce le mai avea şi aşa s-a mântuit, iar bogătaşul din Alexandria, înmormântat cu pompă, a făcut şi el ceva fapte bune în viaţă, iar Dumnezeu i-a plătit prin cinstea înmormântării, iar acum este în iad" "Întoarce-te în chilia ta şi nu căuta să înţelegi Judecăţile lui Dumnezeu, care sunt nepătrunse de mintea omenească.

Fraţii mei, să ştiţi că pe doi îi trăsneşte Dumnezeu, pe doi deodată, şi pe cel bun şi pe cel rău. Oare ce se petrece aici? Cel bun prin această moarte îşi găseşte mântuirea, iar cel rău ajunge în iad, prin pedeapsa lui Dumnezeu, după faptele sale. Dumnezeu face cum ştie, cum vrea, dar toate le face bine, Dumnezeu fiind BINELE cel mai mare din lume".

DE LA LUME ADUNATE

Semnul crucii, mai eficient decât aparatele modern

18:27

Într-adevăr rugăciunile vindecă bolile, spun oamenii de ştiinţă

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin.

„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”

Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută.pryingmonk

Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.2592196605_7e77484708

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăşi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus a. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficientă decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetice.boboteaza-1

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca.

Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

„Apa „distinge” nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune

Semnul crucii, mai eficient decât aparatele modern

18:27

Într-adevăr rugăciunile vindecă bolile, spun oamenii de ştiinţă

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin.

„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”

Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută.pryingmonk

Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.2592196605_7e77484708

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăşi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus a. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficientă decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetice.boboteaza-1

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca.

Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

„Apa „distinge” nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

Trad din rusă îm engleză de Julia Bulighina

Este foarte bine



Se spune despre un rege african că avea un prieten foarte bun din copilărie. Acest prieten era creştin şi avea obiceiul ca, indiferent de situaţia în care se afla, bună sau rea, să spună cu seninătate şi fără să se mânie: „Este foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!”

Într-o zi, amândoi se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regelui buricul degetului mare. Prietenul regelui, nefiind deloc mişcat de întâmplare, a zis ca de obicei: „Este foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!”

Enervat, regele a răspuns: „Nu, nu e bine deloc!” şi a poruncit ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.

Peste un an, regele, vânând într-un teritoriu străin, a fost capturat de canibali şi dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l „prepare”. Pregătindu-se să aprindă focul, unul dintre canibali a observat că regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţioşi, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era întreg. Prin urmare, l-au eliberat pe rege.

La întoarcerea acasă, regele şi-a amintit de întâmplarea de la vânătoare când îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, ordonă să fie eliberat prietenul lui.

– Ai avut dreptate, i-a spus prietenului proaspăt eliberat. A fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului.

Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii.

– Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru.

– Nu, a replicat prietenul, este foarte bine! Aşa a fost voia Lui Dumnezeu!

– Ce vrei să spui cu asta: Este foarte bine?!? Cum poate fi bine să-ţi trimiţi prietenul la puşcărie un an?

– Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine şi, eu neavând niciun cusur trupesc, mă mâncau sigur canibalii, aşa că... este foarte bine! Aşa a fost voia Lui Dumnezeu!

,,Dumnezeu cu noi,,

,,Dumnezeu cu noi,,

,,Dumnezeu cu noi,,

Nu ai introdus nici o nota.

Este unul/una dintre prietenii tai?

Sterge filmul asta

Modificarile tale au fost salvate Nota ta va fi stearsa

InchideNe pare rau, poti utiliza acesti smileys numai cu Netlog Super!.

,,Dumnezeu cu noi,,

Nu ai introdus nici o nota.

Este unul/una dintre prietenii tai?

Sterge filmul asta

Modificarile tale au fost salvate Nota ta va fi stearsa

• 
  

,,Dumnezeu cu noi,,

,,Dumnezeu cu noi,,

InchideNe pare rau, poti utiliza acesti smileys numai cu Netlog Super!.

,,Dumnezeu cu noi,,

,,Dumnezeu cu noi,,

,,Dumnezeu cu noi,,

,,Dumnezeu cu noi,,

pictura bis

Nu ai introdus nici o nota.

Este unul/una dintre prietenii tai?

Sterge filmul asta

Modificarile tale au fost salvate Nota ta va fi stearsa

---

cina

Manastirea Suzana

DE LA LUME ADUNATE SI IARASI LA LUME DATE

INGERASII

DE LA LUME ADUNATE SI IARASI LA LUME DATE