- Nu trece nepăsător pe lângă cel bolnav!

- Nu trece nepăsător pe lângă cel bolnav!

„...Atunci când pe om îl doare pentru semenul său, Dumnezeu Se înduioşează şi Se bucură într-un anumit fel, pentru că unul ca acesta, prin dragostea pe care o are, se înrudeşte cu El şi de aceea primeşte mângâierea Lui cea dumnezeiască. Altfel nu ar fi putut suporta durerea pentru semenul său…Atunci când ai şi tu vreo durere dar te gândeşti la durerea celuilalt, te pui în situaţia lui şi te doare mai mult pentru acela. Adică durerea ta te ajută să înţelegi durerea celorlalţi. Iar atunci când primeşti cu bucurie propria ta durere, dăruieşti mângâiere celor îndureraţi…”

- Nu trece nepăsător pe lângă cimitir, spune o rugăciune de iertare pentru cei răposaţi!

„Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim şi facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, Care este dragoste şi Care, pentru că este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruinţă asupra înstrăinării şi lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi. El este Viaţa şi această Viaţă este lumina omului. Iubindu-L pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, Îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii şi motivaţia pentru care se săvârşesc rugăciuni pentru cei adormiţi.“

CERBUL
25.09 18:50

Cerbul Unul din ucenicii Sfântului Nifon, cu multă uimire povestea: –Atâta smerenie şi blândeţe îi dăduse harul Sfântului Duh, încât se socotea pe sine că întinează lumea cu făptura sa. Ascultaţi o mărturie a virtuţilor sale. A fost chemat odată în casa unui dregător, care avea mare evlavie către Cuviosul. Bogatul acela avea o grădină foarte mare, în care păşteau de voie mulţime de animale sălbatice, ca într-o pădure. Şi printre multii cerbi, ce îi avea, era unul nespus de sălbatic din fire, care de se întâlnea cu un om îl lovea cu picioarele dinaine şi cu coarnele cele rămuroase. Eram cu sfântul şi când am intrat în curtea dregătorului, cerbul furios s-a repezit la mine. Sfântul văzând aceasta s-a aşezat în faţa mea, să mă apere şi numai ce l-a atins că s-a îmblânzit pe dată. Apoi cerbul privind în ochi pe Sfântul s-a ruşinat şi a fugit în desiş. Am întrebat: –Spune, părinte cum ai făcut aceasta? –Aceasta este puterea tainică a smereniei. Când ne smerim faţă de toţi şi toate şi ne vedem cât suntem de păcătoşi, se pogoară din Cer toiagul lui Dumnezeu zdrobind pe vrăjmaşii noştrii, pe cei care ne urăsc, pe diavoli, pe fiare, tot rău

DRAGI PARINTI

25.09.2009 17:45

Dragi părinţi,

Dumnezeu ne-a dăruit şi onorat, făcându-ne părinţi, dar ne-a dat şi o mare responsabilitate.

O relaţie corectă şi sănătoasă cu propriul copil, se construieşte în timp. Pentru a-i putea fi copilului alături, la răspântiile vieţii, nu-i suficient să ne dorim sau să ne imaginăm că suntem cel mai bun prieten al copilului. Relaţiile durabile se construiesc în timp, cu iubire, încredere, respect şi clipe frumoase. O modalitate de a aduna clipe frumoase, pentru zile negre, pentru mai târziu, clipe, care să hrănească şi să dea echilibru, sunt clipele de bucurie în care spunem copilului nostru o poveste. Spuneţi fiului şi fiicei voastre poveşti! Am ales poveşti, ce se pot spune de la cinci la cincizeci de ani...

Ca părinţi, dar şi în alte contexte suntem puşi în situaţia de a dojeni sau admonesta copilul. E uşor să cerţi, dar mai important este să trezeşti în copil un sentiment care să-l împiedice să repete greşeala. Un astfel de sentiment trezim şi cultivăm dacă mustrăm cu poveste. Povestea, în general şi poveştile cu tâlc, în special au mari calităţi: au nivel spiritual, nu manipulează, însănătoşeşte, construieşte o relaţie optimă.

La unele poveşti am indicat şi posibile utilizări.

Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim
01.10 13:10

: Dragul meu, Dumnezeu te vede si apreciaza acele momente in care, in ciuda sentimentelor desacurajatoare si depresive, Ii aduci, la libera ta alegere multumire (Levetic 7:16). De fapt, faptul ca Ii multumesti in astfel de momente Ii este mai placut decat multumirile tale cand tocmai ai fost binecuvantat. Si cand alegi sa Ii multumesti pentru dragostea Sa infailibila si pentru credinciosia Sa de a te elibera, proteja si ingriji chiar si cand inca nu le vezi in viata ta, in scurt timp vei experimenta si te vei bucura de binecuvantari! Deci, ridica-ti mainile si lauda-L pe Domnul pentru ca El este bun, indurarea Lui tine in veci

Moartea

25.09.2009 17:37

Moartea

Povestea ne spune că: banul corupe, oamenii sunt lacomi, adesea ne autoamăgim, răul este în noi.

Un eremit a intrat într-o peşteră să se adăpostească de ploaie şi a găsit o comoară. A ieşit peste măsură de speriat din peşteră stigând:
–Am văzut moartea!
Afară s-a ciocnit cu trei bandiţi, care privind în jur l-au întrebat:
–Moşule, unde este moartea?

Eremitul i-a dus în peşteră şi le-a arătat tezaurul, descoperit din întâmplare. La vederea aurului, cei trei bandiţi şi-au simţit inima tresăltând de bucurie şi vicleni i-au spus:
–Ai dreptate, moşule, pleacă, pleacă departe de aici...

După plecarea bătrânului, hoţii au rămas lângă aur, care era foarte mult, întrebându-se, cum să-l care din vârful muntelui. Până la urmă au hotărât ca unul să meargă să aducă provizii şi căruţe, iar ceilalţi doi să rămână de pază.

Cel care a coborât în târg, după provizii, se gândea:,,În târg voi bea şi voi mânca pe săturate, voi petrece...apoi voi cumpăra provizii, pe care le voi otrăvi şi astfel voi rămâne singurul stăpân al comorii."

Cei doi tâlhari rămaşi de pază gândeau fiecare în sinea lui:,, O jumătate din comoară este mai mare decât o treime. La întoarcere, îl vom ucide pe cel plecat în târg şi vom împărţi comoara pe dindouă.

Şi aşa au făcut. L-au omorât pe tovarăşul venit din târg cu provizii şi căruţe, au mâncat hrana otrăvită şi astfel au murit cu toţii...

Spunem povestea: cuiva obsedat de câştigul bănesc,
omului lipsit de scrupule,
celui care uită că banul este un mijloc şi nu un scop,
lacomilor, egoiştilor,

Picioare păcătoase
25.09 18:03

Picioare păcătoase

Povestea vorbeşte despre credinţă, iubirea adevărată, iertare, greşeală, unirea cu Creaţia lui Dumnezeu.

Sfântul Dimitrie cel Nou era păstor la el în sat. Grăbind în urma vitelor, pe care le păştea şi nevăzând cuibul unei păsări de fân, a strivit cu talpa sa, puii abia ieşiţi din găoace. A plâns mult, de supărare că luase viaţa nevinovaţilor puişori. Mult a stăruit cu gândul la acestă urâtă faptă. S-a gândit apoi la Hristos care spune că faptele rele se îndreaptă pe pământ. Ca să-şi pedepsească nevrednicul picior, trei ani întregi, el a umblat desculţ, fie vară, fie iarnă.

Aripile milostivirii

25.09.2009 17:31

Aripile milostivirii

Povestea vorbeşte despre credinţă, felul cum Dumnezeu lucrează prin oameni

Într-o zi Sf. Martin, trecând printr-o cetate, a văzut un sărac schingiuit, pentru datoriile, pe care le avea. Plin de milă, pentru chinurile îndurate, Sfântul a rugat pe cămătari să ierte pe sărman şi să aştepte până le va putea plăti. Dar aceia, cărpănoşi, nici nu voiau să audă. Sfântul a început a se ruga astfel:

–Doamne, milostiv, Tu care ai plouat cu mană în pustie şi ai hrănit poporul Tău, trimite acum datoria săracului, spre slava numelui Tău!

Îndată s-a pogorât din cer un porumbel, care s-a aşezat pe umărul Sfântului. Când a voit acesta să-l ia, s-a prefăcut într-un porumbel de aur. Sfântul Martin l-a luat şi l-a dus la un cămătar de la care a primit 300 de galbeni, adică tocmai datoria săracului, după care a mers la locul caznei şi l-a salvat pe bietul om.

A doua zi, nişte credincioşi i-au adus Sfântului mulţime de bănet, pe care acesta l-a dus cămătarului, pentru a răscumpăra porumbelul. Când Sfântul Martin a mers la cămătar cu banii, acestuia i-a părut rău după porumbelul lucrat aşa de bine, dar Sfântul i-a dat şi 30 de bani de aur în plus. A luat porumbelul şi i-a spus:
–Zboară, minune cerească!

Porumbelul şi-a luat zborul pe dată, iar cămătarul i-a înapoiat bănetul, spunându-i:
–Destulă răsplată mi-i această minune, ia banii şi du-i nevoiaşilor!

Spunem povestea: cui vrea să facă bine,
omului care nu găseşte fapta bună de făcut
celui cere se întreabă cum să ajute

Nu este o povară, este fratele meu
25.09 18:21

Nu este o povară, este fratele meu Povestea vorbeşte de: simţul datoriei, compasiune şi iubire, iubirea de aproape, generozitate Pe o potecă abruptă şi stâncoasă am întâlnit o fetiţă, care-şi purta în spate frăţiorul. Se vedea cu ochiul liber că micuţul era prea greu pentru puterile ei. I-am spus: –Fetiţo, ce grea povară duci! Ea m-a privit mirată şi mi-a spus cu reproş în glas: –Nu este o povară domnule, este fratele meu! Am rămas uluit. Fetiţa cea curajoasă tocmai îmi dăduse o lecţie de viaţă. Şi când durerile oamenilor mă copleşesc şi îmi pierd tot curajul, cuvintele fetei îmi amintesc:,,Nu este povară, este fratele tău.,,

Vizita

25.09.2009 17:18

Vizita

Povestea vorbeşte de: ratarea oportunităţilor, superficialitate, diferenţa esenţă-aparenţă.

Odată trăia un om tare evlavios. În fiecare zi, de cum se trezea, se spăla şi apoi mergea la biserică pentru slujba de dimineaţă. Înălţa mereu o rugă fierbinte: „Doamne, eu vin mereu la tine, n-am lipsit niciodată. Dimineaţa şi seara, mă rog, fac pomană. N-ai putea veni şi tu odată la mine?
Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a spus: „Mâine voi veni la tine!"

Ce bucurie pe bietul om. A curăţat toată casa, a făcut mâncare, a aprins lumănări . În camera de oaspeţi a orânduit mulţime de tăvi pline cu fructe, plăcinte dulci şi flori. Toate erau pregătite pentru a-l primi pe Dumnezeu. La ceasul slujbei de dimineaţă, un băieţel, care tocmai trecea pe acolo, zăreşte prin ferestra deschisă tăvile cu plăcinte, se aproprie şi spune:
–Tataie, ai multe plăcinte, nu-mi dai şi mie una?

Mâniat de îndrăzneală, omul cel credincios îi răspunde supărat:
–Ia şterge-o, împieliţatule, cutezi să-mi ceri, ce-am pregătit pentru Dumnezeu?

Băieţelul înfricoşat pleacă fugind.
Clopotul anunţă sfârşitul slujbei de dimineaţă.

Creştinul îşi spune: „De bună seamă, Dumnezeu va veni după rugăciunea de amiază. Să-l aşteptăm."
Obosit s-a aşezat pe banca din faţa casei. Vine un cerşetor şi-i cere de pomană. Omul îl alungă, fără prea multă vorbă. Apoi spală cu grijă locul, unde a călcat cerşetorul.

Trece şi amiaza şi Dumnezeu tot nu apare. Vine seara. Tot mai abătut omul nostru aşteaptă vizita făgăduită. La ceasul rugăciunii de seară, se înfăţişează un pelerin şi-l roagă:

–Îngăduie-mi să mă odihnesc pe banca ta şi să-mi petrec noaptea aici...
–Nici gând! E locul, pe care l-am pregătit pentru Dumnezeu!
S-a înnoptat. „Dumnezeu nu şi-a ţinut făgăduiala" îşi spune sărmanul om necăjit.

A doua zi, omul merge la biserică, la slujba de dimineaţă, ducând prinoasele şi izbucneşte în lacrimi:
–Doamne, n-ai venit la mine aşa cum ai făgăduit! De ce?
–De trei ori am venit şi de trei ori m-ai alungat...

Spunem povestea: cui nu vede copacii de pădure,
credinciosului cu ochelari de cal,
unui superficial,
omului gata să rateze o oportunitate,
aceluia ce din orgoliu refuză mâna întinsă,
pentru a îndemna la căutarea esenţei.

Preotul care a trăit 370 de ani

25.09.2009 17:10

Preotul care a trăit 370 de ani

Povestea ne vorbeşte despre: greşală şi iertare, credinţă
obligaţiile noastre faţă de îngeri
credinţă în dreptatea cerească,
legătura noastră cu îngerul

Un preot, într-o noapte, după o beţie a căzut şi în păcatul trupesc. Dimineaţa la insistenţele unui boier foarte respectat, a intrat a doua zi în altar să săvârşească Sfânta Liturghie. Atunci a apărut un înger, care l-a certat pentru că spurcat fiind a îndrăznit să intre în altar. Preotul s-a mâniat şi i-a strigat:

–Fiindcă aşa mă înfricoşezi să fii afurisit!

În clipa aceea îngerului i-au căzut aripile şi a rămas ca simplu om în biserică.

După o vreme murind un om, preotul a mers să-l înmormânteze şi minune mare, mortul a vorbit, dezvăluind tuturor păcatul preotului. Din clipa aceea nimeni n-a vrut să mai aibe de a face cu el.

Preotul şi preoteasa lui s-au sfătuit şi au hotărât să plece undeva, unde nimeni nu-i cunoştea. Preotul a trăit cam 370 de ani, trebuind să-şi îngroape mai multe soţii şi copii şi fiind sortit singurătăţii.

Odată a stat de vorbă cu un arhiereu sporit, căruia i-a mărturisit toată povestea şi mai ales păcatul său, care l-a condamnat la o viaţă nefiresc de lungă. Arhiereul a înţeles că preotul era legat de îngerul, pe care îl afurisise. L-a ajutat să ajungă în locul unde fusese târgul. Dar locul se pustiise. Cu greu au găsit locul bisericii, si pe locul altarului l-a găsit pe înger.

–Tot mai trăieşti sărmane preot?
–Dar tu, îngere, tot aici?
–Să ne iertăm unul pe altul! a zis îngerul.
–Binecuvântează şi iartă, îngere!
–Dacă te iert eu întâi, tu, preotule, te risipeşti şi eu rămân aici pe pământ!
–Te iert îngere!

Pe dată, îngerul a căpătat aripi şi a început să urce la cer. A întors faţa către prot şi i-a spus cu mare dragoste:
–Te iert, omule!

Pe dată, preotul s-a prefăcut în ţărână, iar arhiereul, care toate văzuse şi auzise, a povestit totul spre folosul oamenilor...

Spunem povestea: cui încearcă să sporească în credinţă,
celui preocupat de îngerul său,
omului ce crede că doar ingerul e obligat să-l ajute,
cui uită că îngerii se hrănesc cu credinţa şi iubirea noastră.

Hartia aurie de impachetat

25.09.2009 17:03

Hartia aurie de impachetat

Povestea spune ca in urma cu un numar de ani un om si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat foarte scumpa.

Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat cind a vazut ca fetita folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunind:

"Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind a vazut ca, de fapt, cutia era goala.El i-a spus pe un ton raspicat:
"Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind da dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"

Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:
"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. S-a pus in genunchi si si-a imbratisat fetita si rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta fetita a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale. Si de cite ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo.

Intr-un adevarat sens, fiecare dintre noi, ca si oameni, primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decit asta.

Copiii, familia, prietenii sunt ca ingerii care te ridica pe picioarele tale atunci cind ai probleme sa-ti aduci aminte tu insuti sa zbori.

Cîntecul păsării

25.09.2009 16:08

Cîntecul păsării

Povestea vorbeşte de: grădina secretă, tentaţia absolutului, refuzul realităţii, ,,glasul păsărilor".

Odată un călugăr a ieşit din mânăstire şi a mers în pădure pentru a tăia lemne. Acolo auzi o pasăre cântând minunat. Se aşeză să asculte viersul fermecat al păsării...Ascultă multă vreme până îşi simte sufletul mângâiat. Apoi terminându-şi treaba, se întoarce la mânăstire...

Dar portarul nu mai era acelaşi. Era un străin, care nu-l recunoscu şi nu-l lăsă să intre. Ceru să-l vadă pe stareţ. Când apăru stareţul, văzu, că era tot un străin. În zadar stărui să le spună că aparţine mânăstirii, că plecase cu câteva ceasuri în urmă, în pădure să taie lemne...

În cele din urmă cineva îşi aminti de povestea, care se spunea prin mânăstire, despre un călugăr, care trăise acolo cu sute de ani în urmă, dar care dispăruse fără urmă şi nimeni nu-l mai văzuse şi nu mai auzise de el.

Cîntecul dumnezeiesc al păsării, ce-i păruse călugărului, că durase câteva ceasuri, durase sute de ani după numărătoarea oamenilor...

Spunem povestea: căutătorului de absolut
celui ce refuză realitatea
omului refugiat în imaginar
aceluia care se teme să trăiasc

Lazar

Povestea vorbeşte de: sărăcia materială şi cea spirituală, iubirea frăţească, generozitate şi zgârcenie.

Trăiau cândva doi fraţi, unul bogat şi altul sărac. Săracul, pe lângă sărăcie era şi bolnav rău, încât tot corpul său era acoperit de bube. Nevastă-sa, din cauza bubelor urât mirositoare, nu-l mai putea răbda, nici fratele său. Îl alungau de la unul la altul, iar Lazăr sta mai mult pe drum, la mila vecinilor.

Într-o bună zi, fratele cel bogat se însoară şi nu-l cheamă la nuntă, ruşinându-se cu fratele său bolnav. Necăjit din cauza aceasta, Lazăr merge totuşi la casa fratelui, bucurându-se de bucuria fratelui şi se aşează pe o grămadă de gunoi, mai la o parte. Oamenii se făceau că nu-l văd, ca să nu supere pe gazdă, dar câinii îi aduc resturi de la masă şi-i ling rănile.

Bogatul supărat că fratele se arată la nunta lui şi nevrând să împartă cu fratele său nici măcar dragostea cîinilor, leagă câinii.

La sfîrşitul petrecerii, lăutarii înduioşaţi de singutătatea şi necazul lui Lazăr, vin să-i cânte. Lazăr era sărac lipit, şi neavând nimic cu care să-i plătească pe lăutari le dăruieşte, spre uimirea şi scârba tuturora, cojile bubelor sale, singura lui avere.

Pe jumătate amuzaţi şi pe jumătate scârbiţi, lăutarii pleacă spre casă, unde constată că acele coji se prefăcuseră în bani de aur. Bucuroşi foarte de aşa plată bogată, lăutarii merg să-i cânte din nou şi povestesc tuturor minunea. Recunoscători ei merg şi acasă la nevasta lui Lazăr.

Aceasta aflând că bubosul Lazăr prefăcea cojile bubelor în aur, se hotărăşte deodată să-l ierte pe Lazăr. Se îmbracă frumos şi merge la grămada de gunoi, pentru a-şi pofti bărbatul, acasă. Dar din puţine vorbe, ei se ceartă din nou. Furioasă, femeia îi strigă, că îl părăseşte, pentru că are un iubit, cu care va pleca în lume. Lazăr se uită cu atenţie la dânsa şi-i dă un sfat:

–Când vei ieşi din ogradă cu noul mire, să-ţi faci semnul crucii, în cele patru vânturi.

Nevasta uită sfatul. De cum ies mirii din curte, caii de la trăsură încep o goană nebună, nepământească...Femeia îşi aminteşte atunci de vorbele lui Lazăr şi îşi face cruce.

Deodată se pomeneşte singură pe câmp şi înţelege două lucruri: mirele fusese însuşi diavolul, iar bubosul Lazăr era un sfânt. Femeia se întoarce ruşinată la bărbatul ei...

Spunem povestea cuiva care: îşi duşmăneşte fratele din gelozie ori prostie,
se ceartă cu rudele, prietenii, colaboratorii,
nu ştie să dăruiască,
este egoist, individualist.

Taina Adevărului

25.09.2009 15:43

Taina Adevărului

Povestea ne arată: deosebirea dintre înţelepciune şi inteligenţă, complexitatea alcătuirii lumii, limitele şi subiectivismul cunoaşterii noastre.

Aflat pe cale, prin pustie, Moise s-a oprit să se odihnească, sub un tufiş, nu departe de o fântână. Un alt drumeţ s-a oprit să se răcorească. Când s-a aplecat să bea apă, călătorului i-a căzut punga cu bani, de la cingătoare şi fără să bage de seamă că a pierdut punga, omul a plecat din nou la drum.

La scurt timp, după aceea a sosit un al doilea călător. El a văzut de îndată punga cu bani. A luat-o, bucuros nevoie mare, a privit în toate părţile şi pentru că nu avea cui s-o înapoieze, a băut apă şi a plecat mai departe.

Puţin mai târziu un al treilea om s-a oprit la fântână. El a băut apă îndelung, s-a răcorit şi apoi s-a tras la umbră, lângă fântână şi a adormit, căci era foarte ostenit.

După o vreme, primul călător a descoperit, că-i lipsea punga şi dându-şi seama că numai la fântână o putea pierde, s-a întors degrabă. Furios l-a trezit pe cel, care dormea şi i-a cerut punga cu bani. Cum acela nu ştia nimic despre punga cu bani, s-au luat la ceartă, iar cel ce pierduse banii, l-a omorât pe cel de al treilea călător. Apoi a plecat la drum supărat.

Martor nevăzut la toate acestea Moise, foarte nedumerit i-a strigat lui Dumnezeu:

–Vezi, de aceea nu cred oamenii în tine! Este prea mult rău şi nedreptate în lume! De ce a trebuit ca primul călător să piardă banii şi apoi să devină ucigaş? De ce a trebuit ca al doilea să găsească punga şi crezând-o un dar ceresc, să plece cu ea? Al treilea era cu totul nevinovat, de ce a trebuit să moară?

Iar Dumnezeu i-a răspuns:

–Îţi mai explic o singură dată, dar n-o voi face la fiecare pas. Primul om era fiul unui hoţ, care îl furase pe tatăl celui de al doilea călător, care găsind punga, n-a luat decât ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigaş, care îşi ascunsese aşa de bine fapta, încât n-ar fi fost niciodată descoperită de oameni şi care astfel şi-a primit pedeapsa. Totdeauna există un sens şi justeţe în tot ceeace se întîmplă, chiar şi atunci, când tu nu le vezi, ori nu le înţelegi.

Credinţa în adevărul şi dreptatea lui Dumnezeu este taina pătrunderii Adevarului din jurul nostru..

O BINECUVANTARE

*Sufletul cu adevarat credincios este pentru IIsus ca un crin in mijlocul spinilor… Crinul nici nu toarce nici nu-si tese haina singur. Dumnezeu este cel care impodobeste. Asa si cel credincios. El are o neprihanire daruita de Dumnezeu.

”OCHII SUNT OGLINDA SUFLETULUI”….daca privesti ochii unei persoane iti dai seama daca ea minte sau spune adevarul……ochii nostrii trebuie sa fie ochii Domnului Isus…plini de blandete…dragoste…pace…..liniste…asa cum este si sufletul….Sa oferim un zambet fiecarei persoane intalnite….el nu costa nimic…dar valoreaza o avere….si niciodata nu va fi uitat

O BINECUVANTARE
01.10 14:46

O binecuvantare pentru tine In toate lucrurile, roaga-L pe Dumnezeu sa-ti dea pacea Lui care intrece orice pricepere… stiind ca doar in El gasesti speranta si fericire.Domnul insusi va merge inaintea ta, El insusi va fi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa; nu te teme, si nu te inspaimanta.Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

Smerenia

Povestea vorbeşte despre smerenie, strădanie, credinţă.

Un călugăr tânăr îl tot iscodea pe un frate mai bătrân despre toate cele:
–Spune părinte, rogu-te, ce este smerenia?
–Smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a călugărului.
–Şi ce se face pentru câştigarea smereniei?

–Smerenia se câştigă, când te-ai deprins propriile păcate să le vezi, să le cunoşti, să te războieşti cu ele, să scapi de ele. Iar de păcatele altora să nu iei în seamă...

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

IERTARE

01.10.2009 13:21

Iertarea este o starea de Har si o cerinta fara de care nu poti fifericit. Nu uitati cuvintele din “Rugaciunea Domneasca”: “Si ne iarta greselile noastre, precuim si noi iertam gresitilor nostri!” Dumnezeu sa infrumuseteze sufletele tuturor celor ce vor citi aceste randuri. Un indemn in plus: Cititi eseul din rubrica “Pasi spre fericire” – “Izvorul Bucuriei”, la adresa pe internet: Ziare.com/Romanian Tribune/Pasi spre fericire/Izvorul Bucuriei, de Prof. Dumitru Buhai.

PREA TARZIU
01.10 14:20

Dar dupa o alta saptamana, o ambulanta il aduse pe sofer in nestire la spital. Acum delira. Sotia isi dadu acordul sa i se taie mana. Dupa o consultatie amanuntita, medicul a trebuit sa spuna adevarul : prea tarziu ! Asa se intampla cu toti cei care neglijeaza mereu chemarea la adevarata viata daruita de Mantuitorul. Intr-o zi va fi prea tarziu. Chiar daca cei din jur vor dori sa mai faca ceva pentru el, va fi prea tarziu, deoarece Hristos are putere sa ierte pacatele pe pamant. De aceea nu neglijati chemarea la mantuire

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

INCURAJARE

01.10.2009 13:15

Incurajare de la un prieten drag! Cand te simti obosita si descurajata in urma eforturilor zadarnice, DUMNEZEU STIE cat de mult te-ai straduit… Cand ai plans atat de mult incat ai simtit ca te doare inima, Dumnezeu ti-a numarat lacrimile… Cand simti ca viata sta pe loc si ca timpul trece pe langa tine, Dumnezeu te asteapta… Cand nimic nu mai are sens si esti confuza sau te simti frustrata, Dumnezeu are un raspuns pentru tine… Daca dintr-o data chipul tau se lumineaza si mai gasesti o urma de speranta, Dumnezeu ti-a soptit… Daca lucrurile merg bine si ai motive sa fii multumitore, Dumnezeu te-a binecuvantat… Daca ti se intampla ceva frumos si esti muta de uimire, Dumnezeu ti-a zambit… Aminteste-ti ca oriunde ai fi si oricum te-ai simti, DUMNEZEU STIE…

////////////////////////////////////

-cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspandesc precum focul salbatic,dar cand incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumenezeu,oamenii se gandesc de doua ori inainte de a le trimite si altora

Numai iubirea poartă un farmec în desagă, Un leac şi-o mângâiere pentru durerea-ntreagă. Numai iubirea toarce voalul cel de zână Din rănile zvâcnite, târâte prin ţărână. Numai iubirea-mparte cu alţii pâinea-n şapte, Şi dă voios cămaşa şi haina de pe spate. Iar când duşmanul zace rănit şi plin de sânge Iubirea îl ajută, şi stă cu el şi plânge. Numai iubirea umple o inimă cu pace, Numai iubirea leagă ce nu se mai desface. Şi-i scris în sfânta Carte că-n veci rămâne tare Iubirea ce izvorul în Dumnezeu îl are.

IERTARE
01.10 14:21

Iertarea este o starea de Har si o cerinta fara de care nu poti fifericit. Nu uitati cuvintele din “Rugaciunea Domneasca”: “Si ne iarta greselile noastre, precuim si noi iertam gresitilor nostri!” Dumnezeu sa infrumuseteze sufletele tuturor celor ce vor citi aceste randuri. Un indemn in plus: Cititi eseul din rubrica “Pasi spre fericire” – “Izvorul Bucuriei”, la adresa pe internet: Ziare.com/Romanian Tribune/Pasi spre fericire/Izvorul Bucuriei, de Prof. Dumitru Buhai.

PREA TARZIU
01.10 14:20

Dar dupa o alta saptamana, o ambulanta il aduse pe sofer in nestire la spital. Acum delira. Sotia isi dadu acordul sa i se taie mana. Dupa o consultatie amanuntita, medicul a trebuit sa spuna adevarul : prea tarziu ! Asa se intampla cu toti cei care neglijeaza mereu chemarea la adevarata viata daruita de Mantuitorul. Intr-o zi va fi prea tarziu. Chiar daca cei din jur vor dori sa mai faca ceva pentru el, va fi prea tarziu, deoarece Hristos are putere sa ierte pacatele pe pamant. De aceea nu neglijati chemarea la mantuire

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

DOAMNE

01.10.2009 13:03

Doamne, ajuta-mă să nu uit să vorbesc cu Tine înainte de a mă culca, să nu uit ca acela poate fi ultimul somn; iar dacă am rănit un om, Dă-mi Tu puterea de a face primul pas, spre a mă împăca. Ia-mă Tu de mână dimineata, iar când negurii mă-mpresoară, alungă Tu ceata. Ajută-mă să nu mă simt singur niciodată si, fie că am gresit sau am fost lovit, ajuta-mă să pot veni la Tine, Tu să mă iei în brate, să simt mereu că sunt iubit. Când cei de aproape mă rănesc, când prietenii, colegii poate, mă bârfesc sau fac ce tie nu Îti e pe plac, ajută-mă să nu răspund la fel. Dă-mi Tu puterea să-ntorc bine pentru rău, dă-mi Tu iubirea necesară, Dă-mi gândul Tău. Ajută-mă să nu mai stiu de frică, să am mereu curajul de a merge mai departe cand am realizat ca Dumnezeu mi-a luat orice sprijin,m-a lipsit de orice refugiu…si ma indepartat de orice sursa…mi-am dat seama ca am ramas doar cu El…si ca aceasta imi e indeajuns

DOAMNE
01.10 13:53

Doamne vorbeste-mi! Si o ciocarlie a inceput sa cante, Dar omul nu a auzit. Asa ca omul a strigat: Doamne vorbeste-mi! Si bubuitul tunetului a rasunat De la o margine a cerului la cealalta, Dar omul nu a ascultat. Omul a privit in jurul sau si a spus: Dumnezeule, da-mi voie sa Te vad! Si o stea a stralucit scanteietoare, Dar omul nu a observat-o. Si omul a strigat: Doamne, arata-mi o minune!Si o viata s-a nascut, Dar omul nu a stiut. Asa ca omul a strigat in disperare: Doamne, atinge-ma ca sa stiu ca esti aici! La care Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om. Insa omul a dat cu mana alungand fluturele, Si si-a vazut mai departe de drum. Nu lasa sa-ti scape vreo binecuvantare, numai fiindca nu o primesti in felul in care o astepti!

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

antre bine si rau

01.10.2009 12:09

Lupta dintre bine si rau
Oamenii cred ca viata lor este un bun personal .Viata nu este nici pe departe asa ceva,viata este o scoala.Pentru cei care il cauta pe Dumnezeu am un sfat:nu-l cautati ca este chiar aici in fiecare dintre noi.Toti avem in noi o parte buna si una rea care se confrunta in fiecare clipa a vietii noastre.Destinul ne este scris cu mult inainte de a ne naste.Venim pe aceasta lume cu el destinul pe care nu-l putem sterge sau schimba.Venim cu un spirit inocent ca sufletul unui copil si chiar daca avem in noi dorinta de al pastra nu avem cum pentru ca nu suntem singuri.In jurul nostru traiesc alti oameni fiecare cu destinul sau.
bsusyka: .pe cei de aproape noi ii schimbam sau ei ne schimba pe noi.Fiecare persoana pe care o intalnim cu care intereactionam are un rol in viata noastra asa cum si noi avem unul in viata lor.Impotriva supararilor vietii ,a nenorocirilor el ne-a trimis un singur ajutor speranta de mai bine cea care atunci cand este incarcata de noi cu putere ne da ideea ca ne putem croi o viata minunata de unul singur.Si uite asa cand o ducem bine uitam de El credem ca totul ni se datoreste.Nu este adevarat El ne da tot ce avem bun si rau pe aceasta lume ne da binele pe care l-am facut intr-o alta viata si de asemenea raul pe care l-am savarsit.Aceastea doua se bat continuu in noi raul si binele in fiecare clipa a vietii noastre.Din pacate de cele mai multe ori raul invinge pentru ca noi avem multe necesitati
bsusyka: ce apar din cauza faptului ca suntem intrupati ca avem un trup.Acesta este pedeapsa noastra.Suntem nevoiti sa muncim sa-l hranim sa-l imbracam etc.DSe aici apare necesitatea de a avea bani de a avea o slujba si nu are importanta cat avem vrem mai mult si mai mult.Ne inraim ne furam unul pe celalalt ne ucidem cateodata uitam din lipsa de timp ca suntem aici sa ne hranim partea cea buna din noi si in cele din urma murim cu o povara karmica mai mare decat cea pe care o aveam la nastere.Si daca ne-am opri ar fii bine dar tot acea parte rea din noi creaza necesitatea reancarnarii a unei noi vieti a unei noi sanse pe care marea majoritate o pierdem iar si iar.Opriti-va sa faceti rau daruiti bucurie si incercati sa opriti acest dans al vietii si al mortii
bsusyka: .O viata decenta poate avea oricine si mai mult de atat nici nu avem nevoie.Lupta pentru bani si putere a ucis destui.Viata este scurta bucurati-va de ea si ajutati si pe cei din jur sa o faca.Dumnezeu este in noi si inprejurul nostru in tot ceea ce inseamna viata.Protejati viata fiti buni si ii castigati dragostea iertarea pacatelor si viata vesnica.Fiti rai si egoisti si nu castigati decat o alta viata in care sa platiti tot raul pe care la-ti facut.Si asta nu pentru ca El va uraste ci pentru ca va iubeste si vrea sa va dea o alta sansa.”Dumnezeu este in voi si inprejurul vostru.Ridicati chiar si numai o piatra si il veti gasi”.
bsusyka: Iti doresc sa te trezesti cu Dumnezeu in gand iar bunatatea Lui sa-ti indulceasca buzele si inima… Iti doresc sa petreci cu El fiecare zi, iar intelepciunea Lui sa stapaneasca deciziile tale… Iti doresc sa stai sub ocrotirea Lui pt ca nimic din ce e lumesc si firesc sa nu te murdareasca… Iti doresc sa traiesti Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ii aduce Lui slava si glorie… Iti doresc sa-L cunosti mereu tot mai mult pentru a fi binecuvantat… Iti doresc sa pastrezi pacea Lui pentru ca somnul tau sa fie linistit… Iti doresc sa fii inundat de iubirea Lui pentru ca nimic egoist, rece sau intunecat sa nu mai existe in tine… Iti doresc sa urci cu El pe muntii inalti ai credintei si sa respiri aerul Lui curat

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

autosugestia

29.09.2009 11:15

Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice: 1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare. 2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit. 3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare. O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin: 1. Concentrarea fără efort asupra ei; 2. Emoţia care ar întovărăşi iamginea. 3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient. 4. Imitaţie. 5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue - "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.

"Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză".
• "Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie".
• "Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin".

De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: "Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea" şi "După credinţa voastră, fie vouă!".

Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.

Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.

Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces. Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: "N-am să uit asta niciodată!" duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative.

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

cateva versuri

27.09.2009 17:53

“N-ajung ani de zile-adesea ca un frate să găseşti, Însă e de-ajuns o clipă ca să-l pierzi, de nu-l grijeşti; De aceea ia aminte: cruţă-ţi fraţii cei iubiţi, Căci adevăraţii prieteni nu mai pot fi-nlocuiţi.”

2 „Fă mereu o faptă bună, fie cât de mică,
Să nu faci nimic e drumul spre-a nu fi nimică...
A-i sluji pe oameni, ca pe Dumnezeu,
Adevăru-acesta să-l înveţi mereu!"

3“Cât ne mângâie atuncea când un prieten drag simţit,
Alipit de noi în totul, sufletul i-mpărtăşim.
O iubire-atât de mare şi un dor atât de sfânt
Numai la Hristos Cel Dulce
Şi prea rar – la unul sfînt

4

Pilda cu intoarcerea obrazului, atunci când cineva te loveşte este şi trebuie să rămână valabilă Hristos a fost lovit, batjocorit, scuipat şi răstignit pe cruce. Răspunsul la toate aceste ocări a fost o rugăciune: "Tată iartă-i că nu ştiu ce fac!" Să învăţăm de la El să ne rugăm, să iertăm, să răbdăm şi nu în ultimul rând să iubim gândindu-ne că şi noi poate am fost ca ei.

5

De ce "Rugăciuni pentru necredincioşi?" Când ne gândim la "rugăciuni" ne aşteptăm (uni dintre noi) să vedem înaintea noastră exact o carte de rugăciuni. Dar nu este întodeauna aşa. A te ruga înseamnă a iubi. A te ruga înseamnă a te jertfi. A te ruga pentru cineva înseamnă a fi gata să mergi în iad în locul celui pentru care te rogi, pentru a cărui îndreptare te rogi. A te ruga înseamnă a purta rănile şi căderile celorlalti

Hristos pe toate acestea le-a făcut pentru noi.

6

Să nu regreţi că pâinea ta, chiar cea mai albă,

Ai dat-o ca merinde pentru fraţi...

Ţi-ai adunat comori în a iubirii salbă

Şi crinii cei mai albi, mai parfumaţi..

6````````````````

Adevăratul credincios
El este una cu Hristos
Făptură nouă pe pământ
Iertat, răscumpărat şi sfânt

Pe acest pământ un călător
Cu Dumnezeu un lucrător
Lumina lumii aşa numit
De Hristos un nedespărţit

Ostaş ceresc e şi trimis
Preot şi împărat promis
E un ales, neprihănit
Cu Duhul Sfânt pecetluit

Mireasma lumii e mai spus
Iubit de Tatăl şi IIsus
Un mântuit aşa-i, să ştii
Unul ce veşnic va trAI

,,Dumnezeu cu noi,,

“N-ajung ani de zile-adesea ca un frate să găseşti, Însă e de-ajuns o clipă ca să-l pierzi, de nu-l grijeşti; De aceea ia aminte: cruţă-ţi fraţii cei iubiţi, Căci adevăraţii prieteni nu mai pot fi-nlocuiţi.”

cateva versuri

*Sufletul cu adevarat credincios este pentru IIsus ca un crin in mijlocul spinilor… Crinul nici nu toarce nici nu-si tese haina singur. Dumnezeu este cel care impodobeste. Asa si cel credincios. El are o neprihanire daruita de Dumnezeu.

”OCHII SUNT OGLINDA SUFLETULUI”….daca privesti ochii unei persoane iti dai seama daca ea minte sau spune adevarul……ochii nostrii trebuie sa fie ochii Domnului Isus…plini de blandete…dragoste…pace…..liniste…asa cum este si sufletul….Sa oferim un zambet fiecarei persoane intalnite….el nu costa nimic…dar valoreaza o avere….si niciodata nu va fi uitat

O BINECUVANTARE
01.10 14:46

O binecuvantare pentru tine In toate lucrurile, roaga-L pe Dumnezeu sa-ti dea pacea Lui care intrece orice pricepere… stiind ca doar in El gasesti speranta si fericire.Domnul insusi va merge inaintea ta, El insusi va fi cu tine, nu te va parasi si nu te va lasa; nu te teme, si nu te inspaimanta.Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

Smerenia

Povestea vorbeşte despre smerenie, strădanie, credinţă.

Un călugăr tânăr îl tot iscodea pe un frate mai bătrân despre toate cele:
–Spune părinte, rogu-te, ce este smerenia?
–Smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a călugărului.
–Şi ce se face pentru câştigarea smereniei?

–Smerenia se câştigă, când te-ai deprins propriile păcate să le vezi, să le cunoşti, să te războieşti cu ele, să scapi de ele. Iar de păcatele altora să nu iei în seamă...

IERTARE

01.10.2009 13:21

Iertarea este o starea de Har si o cerinta fara de care nu poti fifericit. Nu uitati cuvintele din “Rugaciunea Domneasca”: “Si ne iarta greselile noastre, precuim si noi iertam gresitilor nostri!” Dumnezeu sa infrumuseteze sufletele tuturor celor ce vor citi aceste randuri. Un indemn in plus: Cititi eseul din rubrica “Pasi spre fericire” – “Izvorul Bucuriei”, la adresa pe internet: Ziare.com/Romanian Tribune/Pasi spre fericire/Izvorul Bucuriei, de Prof. Dumitru Buhai.

PREA TARZIU
01.10 14:20

Dar dupa o alta saptamana, o ambulanta il aduse pe sofer in nestire la spital. Acum delira. Sotia isi dadu acordul sa i se taie mana. Dupa o consultatie amanuntita, medicul a trebuit sa spuna adevarul : prea tarziu ! Asa se intampla cu toti cei care neglijeaza mereu chemarea la adevarata viata daruita de Mantuitorul. Intr-o zi va fi prea tarziu. Chiar daca cei din jur vor dori sa mai faca ceva pentru el, va fi prea tarziu, deoarece Hristos are putere sa ierte pacatele pe pamant. De aceea nu neglijati chemarea la mantuire

INCURAJARE

01.10.2009 13:15

Incurajare de la un prieten drag! Cand te simti obosita si descurajata in urma eforturilor zadarnice, DUMNEZEU STIE cat de mult te-ai straduit… Cand ai plans atat de mult incat ai simtit ca te doare inima, Dumnezeu ti-a numarat lacrimile… Cand simti ca viata sta pe loc si ca timpul trece pe langa tine, Dumnezeu te asteapta… Cand nimic nu mai are sens si esti confuza sau te simti frustrata, Dumnezeu are un raspuns pentru tine… Daca dintr-o data chipul tau se lumineaza si mai gasesti o urma de speranta, Dumnezeu ti-a soptit… Daca lucrurile merg bine si ai motive sa fii multumitore, Dumnezeu te-a binecuvantat… Daca ti se intampla ceva frumos si esti muta de uimire, Dumnezeu ti-a zambit… Aminteste-ti ca oriunde ai fi si oricum te-ai simti, DUMNEZEU STIE…

////////////////////////////////////

-cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspandesc precum focul salbatic,dar cand incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumenezeu,oamenii se gandesc de doua ori inainte de a le trimite si altora

Numai iubirea poartă un farmec în desagă, Un leac şi-o mângâiere pentru durerea-ntreagă. Numai iubirea toarce voalul cel de zână Din rănile zvâcnite, târâte prin ţărână. Numai iubirea-mparte cu alţii pâinea-n şapte, Şi dă voios cămaşa şi haina de pe spate. Iar când duşmanul zace rănit şi plin de sânge Iubirea îl ajută, şi stă cu el şi plânge. Numai iubirea umple o inimă cu pace, Numai iubirea leagă ce nu se mai desface. Şi-i scris în sfânta Carte că-n veci rămâne tare Iubirea ce izvorul în Dumnezeu îl are.

IERTARE
01.10 14:21

Iertarea este o starea de Har si o cerinta fara de care nu poti fifericit. Nu uitati cuvintele din “Rugaciunea Domneasca”: “Si ne iarta greselile noastre, precuim si noi iertam gresitilor nostri!” Dumnezeu sa infrumuseteze sufletele tuturor celor ce vor citi aceste randuri. Un indemn in plus: Cititi eseul din rubrica “Pasi spre fericire” – “Izvorul Bucuriei”, la adresa pe internet: Ziare.com/Romanian Tribune/Pasi spre fericire/Izvorul Bucuriei, de Prof. Dumitru Buhai.

PREA TARZIU
01.10 14:20

Dar dupa o alta saptamana, o ambulanta il aduse pe sofer in nestire la spital. Acum delira. Sotia isi dadu acordul sa i se taie mana. Dupa o consultatie amanuntita, medicul a trebuit sa spuna adevarul : prea tarziu ! Asa se intampla cu toti cei care neglijeaza mereu chemarea la adevarata viata daruita de Mantuitorul. Intr-o zi va fi prea tarziu. Chiar daca cei din jur vor dori sa mai faca ceva pentru el, va fi prea tarziu, deoarece Hristos are putere sa ierte pacatele pe pamant. De aceea nu neglijati chemarea la mantuire

DOAMNE

01.10.2009 13:03

Doamne, ajuta-mă să nu uit să vorbesc cu Tine înainte de a mă culca, să nu uit ca acela poate fi ultimul somn; iar dacă am rănit un om, Dă-mi Tu puterea de a face primul pas, spre a mă împăca. Ia-mă Tu de mână dimineata, iar când negurii mă-mpresoară, alungă Tu ceata. Ajută-mă să nu mă simt singur niciodată si, fie că am gresit sau am fost lovit, ajuta-mă să pot veni la Tine, Tu să mă iei în brate, să simt mereu că sunt iubit. Când cei de aproape mă rănesc, când prietenii, colegii poate, mă bârfesc sau fac ce tie nu Îti e pe plac, ajută-mă să nu răspund la fel. Dă-mi Tu puterea să-ntorc bine pentru rău, dă-mi Tu iubirea necesară, Dă-mi gândul Tău. Ajută-mă să nu mai stiu de frică, să am mereu curajul de a merge mai departe cand am realizat ca Dumnezeu mi-a luat orice sprijin,m-a lipsit de orice refugiu…si ma indepartat de orice sursa…mi-am dat seama ca am ramas doar cu El…si ca aceasta imi e indeajuns

DOAMNE
01.10 13:53

Doamne vorbeste-mi! Si o ciocarlie a inceput sa cante, Dar omul nu a auzit. Asa ca omul a strigat: Doamne vorbeste-mi! Si bubuitul tunetului a rasunat De la o margine a cerului la cealalta, Dar omul nu a ascultat. Omul a privit in jurul sau si a spus: Dumnezeule, da-mi voie sa Te vad! Si o stea a stralucit scanteietoare, Dar omul nu a observat-o. Si omul a strigat: Doamne, arata-mi o minune!Si o viata s-a nascut, Dar omul nu a stiut. Asa ca omul a strigat in disperare: Doamne, atinge-ma ca sa stiu ca esti aici! La care Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om. Insa omul a dat cu mana alungand fluturele, Si si-a vazut mai departe de drum. Nu lasa sa-ti scape vreo binecuvantare, numai fiindca nu o primesti in felul in care o astepti!

antre bine si rau

01.10.2009 12:09

Lupta dintre bine si rau
Oamenii cred ca viata lor este un bun personal .Viata nu este nici pe departe asa ceva,viata este o scoala.Pentru cei care il cauta pe Dumnezeu am un sfat:nu-l cautati ca este chiar aici in fiecare dintre noi.Toti avem in noi o parte buna si una rea care se confrunta in fiecare clipa a vietii noastre.Destinul ne este scris cu mult inainte de a ne naste.Venim pe aceasta lume cu el destinul pe care nu-l putem sterge sau schimba.Venim cu un spirit inocent ca sufletul unui copil si chiar daca avem in noi dorinta de al pastra nu avem cum pentru ca nu suntem singuri.In jurul nostru traiesc alti oameni fiecare cu destinul sau.
bsusyka: .pe cei de aproape noi ii schimbam sau ei ne schimba pe noi.Fiecare persoana pe care o intalnim cu care intereactionam are un rol in viata noastra asa cum si noi avem unul in viata lor.Impotriva supararilor vietii ,a nenorocirilor el ne-a trimis un singur ajutor speranta de mai bine cea care atunci cand este incarcata de noi cu putere ne da ideea ca ne putem croi o viata minunata de unul singur.Si uite asa cand o ducem bine uitam de El credem ca totul ni se datoreste.Nu este adevarat El ne da tot ce avem bun si rau pe aceasta lume ne da binele pe care l-am facut intr-o alta viata si de asemenea raul pe care l-am savarsit.Aceastea doua se bat continuu in noi raul si binele in fiecare clipa a vietii noastre.Din pacate de cele mai multe ori raul invinge pentru ca noi avem multe necesitati
bsusyka: ce apar din cauza faptului ca suntem intrupati ca avem un trup.Acesta este pedeapsa noastra.Suntem nevoiti sa muncim sa-l hranim sa-l imbracam etc.DSe aici apare necesitatea de a avea bani de a avea o slujba si nu are importanta cat avem vrem mai mult si mai mult.Ne inraim ne furam unul pe celalalt ne ucidem cateodata uitam din lipsa de timp ca suntem aici sa ne hranim partea cea buna din noi si in cele din urma murim cu o povara karmica mai mare decat cea pe care o aveam la nastere.Si daca ne-am opri ar fii bine dar tot acea parte rea din noi creaza necesitatea reancarnarii a unei noi vieti a unei noi sanse pe care marea majoritate o pierdem iar si iar.Opriti-va sa faceti rau daruiti bucurie si incercati sa opriti acest dans al vietii si al mortii
bsusyka: .O viata decenta poate avea oricine si mai mult de atat nici nu avem nevoie.Lupta pentru bani si putere a ucis destui.Viata este scurta bucurati-va de ea si ajutati si pe cei din jur sa o faca.Dumnezeu este in noi si inprejurul nostru in tot ceea ce inseamna viata.Protejati viata fiti buni si ii castigati dragostea iertarea pacatelor si viata vesnica.Fiti rai si egoisti si nu castigati decat o alta viata in care sa platiti tot raul pe care la-ti facut.Si asta nu pentru ca El va uraste ci pentru ca va iubeste si vrea sa va dea o alta sansa.”Dumnezeu este in voi si inprejurul vostru.Ridicati chiar si numai o piatra si il veti gasi”.
bsusyka: Iti doresc sa te trezesti cu Dumnezeu in gand iar bunatatea Lui sa-ti indulceasca buzele si inima… Iti doresc sa petreci cu El fiecare zi, iar intelepciunea Lui sa stapaneasca deciziile tale… Iti doresc sa stai sub ocrotirea Lui pt ca nimic din ce e lumesc si firesc sa nu te murdareasca… Iti doresc sa traiesti Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ii aduce Lui slava si glorie… Iti doresc sa-L cunosti mereu tot mai mult pentru a fi binecuvantat… Iti doresc sa pastrezi pacea Lui pentru ca somnul tau sa fie linistit… Iti doresc sa fii inundat de iubirea Lui pentru ca nimic egoist, rece sau intunecat sa nu mai existe in tine… Iti doresc sa urci cu El pe muntii inalti ai credintei si sa respiri aerul Lui curat

autosugestia

29.09.2009 11:15

Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice: 1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare. 2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit. 3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare. O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin: 1. Concentrarea fără efort asupra ei; 2. Emoţia care ar întovărăşi iamginea. 3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient. 4. Imitaţie. 5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue - "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.

"Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză".
• "Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie".
• "Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin".

De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: "Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea" şi "După credinţa voastră, fie vouă!".

Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.

Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.

Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces. Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: "N-am să uit asta niciodată!" duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative.

cateva versuri

27.09.2009 17:53

“N-ajung ani de zile-adesea ca un frate să găseşti, Însă e de-ajuns o clipă ca să-l pierzi, de nu-l grijeşti; De aceea ia aminte: cruţă-ţi fraţii cei iubiţi, Căci adevăraţii prieteni nu mai pot fi-nlocuiţi.”

2 „Fă mereu o faptă bună, fie cât de mică,
Să nu faci nimic e drumul spre-a nu fi nimică...
A-i sluji pe oameni, ca pe Dumnezeu,
Adevăru-acesta să-l înveţi mereu!"

3“Cât ne mângâie atuncea când un prieten drag simţit,
Alipit de noi în totul, sufletul i-mpărtăşim.
O iubire-atât de mare şi un dor atât de sfânt
Numai la Hristos Cel Dulce
Şi prea rar – la unul sfînt

4

Pilda cu intoarcerea obrazului, atunci când cineva te loveşte este şi trebuie să rămână valabilă Hristos a fost lovit, batjocorit, scuipat şi răstignit pe cruce. Răspunsul la toate aceste ocări a fost o rugăciune: "Tată iartă-i că nu ştiu ce fac!" Să învăţăm de la El să ne rugăm, să iertăm, să răbdăm şi nu în ultimul rând să iubim gândindu-ne că şi noi poate am fost ca ei.

5

De ce "Rugăciuni pentru necredincioşi?" Când ne gândim la "rugăciuni" ne aşteptăm (uni dintre noi) să vedem înaintea noastră exact o carte de rugăciuni. Dar nu este întodeauna aşa. A te ruga înseamnă a iubi. A te ruga înseamnă a te jertfi. A te ruga pentru cineva înseamnă a fi gata să mergi în iad în locul celui pentru care te rogi, pentru a cărui îndreptare te rogi. A te ruga înseamnă a purta rănile şi căderile celorlalti

Hristos pe toate acestea le-a făcut pentru noi.

6

Să nu regreţi că pâinea ta, chiar cea mai albă,

Ai dat-o ca merinde pentru fraţi...

Ţi-ai adunat comori în a iubirii salbă

Şi crinii cei mai albi, mai parfumaţi..

6````````````````

Adevăratul credincios
El este una cu Hristos
Făptură nouă pe pământ
Iertat, răscumpărat şi sfânt

Pe acest pământ un călător
Cu Dumnezeu un lucrător
Lumina lumii aşa numit
De Hristos un nedespărţit

Ostaş ceresc e şi trimis
Preot şi împărat promis
E un ales, neprihănit
Cu Duhul Sfânt pecetluit

Mireasma lumii e mai spus
Iubit de Tatăl şi Isus
Un mântuit aşa-i, să ştii
Unul ce veşnic va trăi

psalmul 50 continuare

psalmul 50 continuare

18:59

Psalmul 50 in talcuirea Sfintilor Parinti

Intru sfarsit. Psalm al lui David. In vremea cand a intrat la dansul Natan Proorocul, dupa ce intrase el la Batseba, femeia lui Urie.

Intru sfarsit adica se suprascrie psalmul acesta, deoarece cuprinde proorocii care trimit mintea celor ce le citesc intru sfarsit, de vreme ce dumnezeiescul David cu psalmul acesta a alcatuit o doctorie, prin marturisire, potrivita ranii cu care s-a ales, atat pentru preacurvia Virsaviei, cat si pentru uciderea lui Urie, barbatul ei. Dar prin psalmul acesta prooroceste si pentru alte lucruri, adica pentru a doua zidire a Ierusalimului, care s-a facut in urma, dupa ce s-au intors iudeii din sclavia (robia) Babilonului. Pentru ca [chiar] si dupa pacat nu a lipsit cu totul de la David darul cel proorocesc, fiindca Dumnezeu cunostea ca David in graba va spala intinaciunea pacatului sau si se va face mai stralucit decat intai [era mai-nainte], pentru aceasta nu a ridicat nici cu totul darul proorociei de la dansul.

Si aceasta este aratata din insesi cuvintele lui David, pentru ca el nu a de la Dumnezeu sa ia din nou Duhul cel Sfant ce [de ca si cum] L-ar fi pierdut se roaga numai sa nu-l lipseasca de Acela, ca asa a zis: Si Duhul Tau Cel Sfant nu-L lua de la mine. Se potriveste insa marturisirea ce este in psalmul acesta si tuturor oamenilor care au pacatuit (1) , care atunci s-a scris si s-a ispravit de David, cand a mers Proorocul Natan si l-a mustrat, deoarece atunci a venit David intru simtirea pacatului sau, iar in trecuta vreme [ce a urmat pacatului] se afla fara ingrijire. Iar zicerea dupa ce intrase el la Batseba se intelege nu ca atunci cand a preacurvit David cu ea a mers Natan catre dansul – fiindca a trecut destula vreme in mijloc [intre timp, dupa aceea], precum istoriseste Cartea a II-a a imparatilor -ci zicerea dupa ce arata aici in mod nehotarat timpul din urma, adica dupa ce a intrat David la Batseba si o a ingreuiat pe ea (2).

1. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta.

“Miluieste-ma, zice, dupa vrednicia milei Tale celei mari, fiindca tare foarte am grresit. (3) Si precum eu am facut foarte mari pacate, asa si Tu, cu mare mila, miluieste-ma.”

2. Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.

Ceea ce a zis mai sus – mare mila – insasi aceea o zice aici [ca] multime de indurari, indoind cererea cu potrivite ziceri, pentru ca acesta este obicei al celor ce se roaga: a indelunga rugaciunea lor cu multe potrivite cuvinte, ca prin acestea mai mult sa-l indemne pe cel pe care il roaga spre a plini cererea lor. Iar faradelege zice calcare de lege a preacurviei si a uciderii, fiindca amandoua acestea le opreste legea lui Dumnezeu, zicand: Sa nu ucizi, sa nu preacurvesti (Ies. 20: 15). Faradelege insa, calcarea de lege o a numit David, fiindca si el, ca unul de alta semintie ce nu are lege, a pacatuit. (4)

3. Mai vartos ma spala de faradelegea mea,

Si macar ca s-a iertat David prin Proorocul Natan, cand a zis lui: Domnul a inlaturat pacatul tau (II Imparati 12;12). Cu toate acestea, David, din multa fierbinteala ce avea pentru pocainta, roaga pe Dumnezeu inca mai mult sa se spele si sa se curateasca. Ori mai vartos este in loc de “foarte”, adica roaga pe Dumnezeu mult si cu covarsire sa-l curateasca de faradelegea lui.

si de pacatul meu ma curateste.

Ceea ce a zis mai sus David faradelege, aceasta aici o numeste pacat, fiindca chiar pacat este calcarea dumnezeiestii legi; insa David intrebuinteaza de mai multe ori cu neosebire si din alaturare numele faradelegii, si a calcarii de lege si a pacatului”, si [sau] pe unul il zice in loc de altul. (5

psalmul 50 continuare

psalmul 50 continuare

19:01

Psalmul 50

1.	Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2.	Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3.	Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4.	Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5.	Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6.	Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7.	Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8.	Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9.	Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10.	Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11.	Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12.	Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13.	Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14.	Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15.	Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16.	Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17.	Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18.	Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19.	Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20.	Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul tau vitei.

,,Dumnezeu cu noi,,

2. Curiozitatea

Studierea cartilor magice

In vremea Sfantului Dionisie din Olimp, traia in Verria un crestin foarte invatat. Intr-o zi i-a cazut in mana o carte despre magie. Din pura curiozitate, a inceput sa citeasca invocatii catre diavol. Urmarea a fost ca, in acea noapte, a vazut in vis un demon urias.

- "Am venit pentru ca m-ai chemat - zise demonul. Haide acum. Inchina-te in fata mea, daca vrei sa-ti slujesc."
- "Ma inchin numai Domnului meu si numai pe El Il slavesc", a raspuns infricosat crestinul.
- "Daca nu vrei sa mi te inchini, de ce m-ai chemat?", a intrebat cu furie demonul, care incepuse sa-si bata fara mila victima.

Crestinul s-a sculat cu o transpiratie rece. A simtit pe fata o durere de nesuportat. A inceput sa strige si sa urle de durere. Starea lui se inrautatise. Fata lui se umflase si se schimonosise, incat ochii de abia se mai vedeau. In final, a fost vindecat cu rugaciunile Sfantului Dionisie

In luna august a anului 1988, intr-o suburbie a orasului Patras din Grecia, s-au intamplat urmatoarele. O eleva de liceu a auzit ca este posibil sa-l aduca pe diavol in casa ei prin simpla aprindere a unei lumanari, prin legarea Sfintei Scripturi cu o franghie si prin tinerea lor cu susul in jos, rostind apoi niste "rugaciuni".

Daca Scriptura incepea sa se legene inainte si inapoi, acela ar fi fost un semn ca Satana era pe cale. Tanara de 16 ani a urmat intocmai "ritualul" prescris. Intr-adevar, Scriptura ce statea atarnata a inceput sa se legene, din masa a inceput sa curga sange si, deodata, diavolul si-a facut aparitia.

MAGIA

16.10.2009 08:24

Orice fel de magie, oricat de "nevinovata" si nevatamatoare" ar parea (vrajile etc.), aceasta nu este altceva decat o chemare a Satanei. Din cartea Minunile Doamnei noastre Eikosifinissa am aflat ca o femeie din Atena, o oarecare doamna Xanthaki, avea probleme cu sotul ei. Acesta o insela.

Pentru a da o solutie problemei, ea a facut o vizita unei "femei cumsecade" care era medium. Aceasta din urma i-a citit formule magice si i-a dat noua boabe de naut ca sa-si puna in casa, astfel incat sotul ei sa-si vina in fire. (Cat infantilism!) Femeia a facut cum i s-a spus. Dar de atunci incolo, in fiecare seara, ea avea cosmaruri. Visa pe un salbatic cu trasaturi hidoase (diavolul), care-i tot spunea: "O sa te ucid." In cele din urma s-a vindecat prin mijlocirea Maicii Domnului SURSA-CRESTINORTODOX.RO//////////////////////////////////////////

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

O MIE DE PILDE

15.10.2009 14:38

Un tânăr se plimba cu tatăl său, printr-o grădină plină cu tot felul de roade. - Alege-ţi orice rod din grădină, zise tatăl către fiul său. Fiul, după ce se uită şi se gândi mult, zise: - Tată, din toate poamele grădinii, altceva nu mi-a plăcut decât para cea frumoasă de acolo. Pe aceea doresc s-o am. - Bine, fiule, liber eşti s-o iei, dacă-ţi place. Fiul se duse, rupse o pară mare, dar când muşcă din ea, văzu că numai coaja era roşie-aurie, pe când miezul cel cărnos era negru ca un cărbune şi amar la gust. - Mult m-am înşelat tată! M-am bucurat numai de frumuseţea ei din afară, fără să bănuiesc măcar că miezul era negru şi amar. - Ia aminte, fiule, răspunse tatăl. Grădina aceasta cu tot felul de pomi este ca şi lumea. Deci când îţi alegi un prieten, caută mai întâi să-i cunoşti sufletul şi apoi înfăţişarea. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

CESCUTA SI OLARUL - Poveste spirituala

15.10.2009 14:12

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!” Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!” Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.” Morala este aceasta: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie. Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

angerii

13.10.2009 20:45

Bazandu-ne asadar pe aceasta revolutionara descoperire a doctorului Masaru Emoto, vom expune procedeul simplu de intrare in contact cu ingerii: pe o sticla pregatita in prealabil (care este in mod necesar din sticla si nu de plastic sau din alte materiale), vom lipi o eticheta pe care avem scris numele ingerului cu care dorim sa comunicam (de exemplu: Arhanghelul Mihail, ingerul pazitor) sau pur si simplu numele unei ierarhii angelice (serafimi sau heruvimi etc sau toate impreuna). Aceasta eticheta avem grija sa o lipim cu scrisul spre interiorul sticlei. Vom pune apoi in sticla apa pura (de izvor sau daca nu, apa plata). Inchidem apoi ochii pentru cateva momente si constientizam, chiar vizualizam acea apa si imaginea ingerului sau ingerilor chemati. Aceasta mareste eficienta procedeului. Apoi o lasam astfel timp de minim 24 de ore.

Am obtinut astfel apa incarcata energetic pe care o vom folosi ca apa de baut. Daca vom realiza acest procedeu suficient timp (cel putin o luna) si dupa obtinerea rezultatelor inca trei luni (pentru ca rezonanta obtinuta sa se stabilizeze in interiorul fiintei noastre), vom constata cu incantare apropierea tot mai mare de lumile fiintelor de lumina pe care le-am chemat. Evident necesarul de apa pentru organism poate fi asigurat doar din acest tip de apa daca dorim sa obtinem rezultate cat mai rapide.

Nu taia din cruce

11.10.2009 20:19

Pe-o lespede rece, din greu rasufland, cu umbre ciudate pe chipul sau bland, sta frant de-obosela batranul crestin, dorind sa mai guste un strop de alin. O clipa-I alearga privirea-napoi, cu frunzele smulse din arborii goi. Si vede prin ceata, pe drum de caruti atatea icoane din anii trecuti... O viata de zbucium, de mari suferinti, si totusi de multe si dragi biruinti. Dar crucea, o clipa lasata acum, adesea prea grea ii paruse pe drum. O viata intreaga sa porti pe grumaz atatea batjocuri si-atata necaz. Betanii putine si spini indeajuns... O clipa crestinul se simte patruns. O clipa in suflet stabat indoieli... "Gandeste-te bine... Dar dacaz te-nseli?... Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint. Urechea te-nsala ...ochii te mint... Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea? Vai, viata-I prea veche... si crucea-I prea grea." Si astfel, c-un umar de cruce proptit, batranul se lasa de somn biruit. Si iata, in somnul de truda si-amar, lumini si imagini in minte-I rasar... El vede cum ingeri, pe-un varf de copac, Il cheama pe nume si semen ii fac. Crestinul trasare. Se uita mirat, si-ndata porneste sub cruce plecat. Pe drumul de munte el urca din nou. Si vantu-I adduce din culmi un ecou... Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult. In piept da navala un negru tumult. "Prea grea mi-e povara acum la sfarsit. Si drumul prea-ngust e si prea povarnit. Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc, caci Cerul mereu mai departe-l zaresc." Se leagana pasii, avantul e frant. Batranul crestin e cazut la pamant. "Mi-e peste putere. Aicea raman." Si zace-n tarana sarmanul batran. "Ehei, mai crestine, se-aude un glas, prea mare-I povara, prea mult ai de tras... Ia barda aceasta si taie din lemn! Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn... Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci, caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!" Crestinul asculta indemnul strain. Apuca unealta ce-l scapa de chin. Loveste in barna c-un brat de voinic. Din cruce reteaza un pic... inc-un pic. O pune pe umar... incearca un pas. Loveste cu barda in ce-a mai ramas. Din nou mai incearca. Si-apoi un fior, sopteste: "Acuma mi-e mult mai usor" Si-ndata porneste pe cale voios, cu crucea scurtata urmand pe Hristos... Pe drum sentalneste cu cete de frati si-I lasa in urma sub cruce plecati. Si astfel, degraba, zorind pe poteci, ajunge la poarta cetatii de veci. Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint! Ce porti sclipitoare de alb margarint! Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii! Armate de ingeri cu lanci aurii! Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant pe care nu-I punte, nici barna, nici lant. Si striga batranul de taina patruns. Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns. Si striga batranul pierdut si livid. Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid. Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu, cu crucea pe umar, vin frati si surori. Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun, ci repede crucea ca punte si-o pun Ei trec peste punte, pe poarta patrund, iar crucea in urma se pierde-n afund. Batranul ia crucea cu-al doruluio val, si-ncearca s-o puna si el de pe mal. Dar crucea-I scurtata ... Au toate un rost... Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost! Crestinii trec santul si intra pe potri. Ce bine e crucea intreaga s-o porti! Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden! Ce largi multumiri intr-un dulce refren! Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini! Ce largi curcubee de aur si crini! Crestinul de-afara, de jale rapus, cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus si-cearca sa treaca. Un pas ... inca-un pas... O, cat de aproape al Domnului glas! Un pas... inca unul... Ah, pragu-i deschis! Dar crucea deodata... se duce-n abis... Si cade bartanul in golul temut... Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut! Dar iata...ce taina! El nu stie cum... pe lespedea rece, la margini de drum, acolo, c-un umar de cruce proptit, crestinul acuma din somn s-a trezit. Dormise o clipa. Si visul ciudat un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat. Batranul se scoala si simte in piept o flacara noua si-un dor intelept. Cu grab ape umeri povara luand, priveste-nainte cu chipul sau bland si crucea ii pare aripa spre zari! Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!... Acum, el va spune oricui: catre Rai din crucea credintei nimic san u tai! Cu crucea intreaga, Iisus, catre noi, veni de la Tatal cu sange suvoi. Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel, cu crucea intreaga sa mergem spre El..." ,,Când am fost solicitat de bolnavi si credinciosi niciodatã nu i-am refuzat, nici i-am întristat cu ceva; ci am facut tot ce mi-a stat în putere sã-i folosesc, sã-i mãrturisesc, sã-i împac cu Dumnezeu si cu oamenii.,, Pr Sofian