,,Dumnezeu cu noi,,

2. Curiozitatea

Studierea cartilor magice

In vremea Sfantului Dionisie din Olimp, traia in Verria un crestin foarte invatat. Intr-o zi i-a cazut in mana o carte despre magie. Din pura curiozitate, a inceput sa citeasca invocatii catre diavol. Urmarea a fost ca, in acea noapte, a vazut in vis un demon urias.

- "Am venit pentru ca m-ai chemat - zise demonul. Haide acum. Inchina-te in fata mea, daca vrei sa-ti slujesc."
- "Ma inchin numai Domnului meu si numai pe El Il slavesc", a raspuns infricosat crestinul.
- "Daca nu vrei sa mi te inchini, de ce m-ai chemat?", a intrebat cu furie demonul, care incepuse sa-si bata fara mila victima.

Crestinul s-a sculat cu o transpiratie rece. A simtit pe fata o durere de nesuportat. A inceput sa strige si sa urle de durere. Starea lui se inrautatise. Fata lui se umflase si se schimonosise, incat ochii de abia se mai vedeau. In final, a fost vindecat cu rugaciunile Sfantului Dionisie

In luna august a anului 1988, intr-o suburbie a orasului Patras din Grecia, s-au intamplat urmatoarele. O eleva de liceu a auzit ca este posibil sa-l aduca pe diavol in casa ei prin simpla aprindere a unei lumanari, prin legarea Sfintei Scripturi cu o franghie si prin tinerea lor cu susul in jos, rostind apoi niste "rugaciuni".

Daca Scriptura incepea sa se legene inainte si inapoi, acela ar fi fost un semn ca Satana era pe cale. Tanara de 16 ani a urmat intocmai "ritualul" prescris. Intr-adevar, Scriptura ce statea atarnata a inceput sa se legene, din masa a inceput sa curga sange si, deodata, diavolul si-a facut aparitia.

MAGIA

16.10.2009 08:24

Orice fel de magie, oricat de "nevinovata" si nevatamatoare" ar parea (vrajile etc.), aceasta nu este altceva decat o chemare a Satanei. Din cartea Minunile Doamnei noastre Eikosifinissa am aflat ca o femeie din Atena, o oarecare doamna Xanthaki, avea probleme cu sotul ei. Acesta o insela.

Pentru a da o solutie problemei, ea a facut o vizita unei "femei cumsecade" care era medium. Aceasta din urma i-a citit formule magice si i-a dat noua boabe de naut ca sa-si puna in casa, astfel incat sotul ei sa-si vina in fire. (Cat infantilism!) Femeia a facut cum i s-a spus. Dar de atunci incolo, in fiecare seara, ea avea cosmaruri. Visa pe un salbatic cu trasaturi hidoase (diavolul), care-i tot spunea: "O sa te ucid." In cele din urma s-a vindecat prin mijlocirea Maicii Domnului SURSA-CRESTINORTODOX.RO//////////////////////////////////////////

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

O MIE DE PILDE

15.10.2009 14:38

Un tânăr se plimba cu tatăl său, printr-o grădină plină cu tot felul de roade. - Alege-ţi orice rod din grădină, zise tatăl către fiul său. Fiul, după ce se uită şi se gândi mult, zise: - Tată, din toate poamele grădinii, altceva nu mi-a plăcut decât para cea frumoasă de acolo. Pe aceea doresc s-o am. - Bine, fiule, liber eşti s-o iei, dacă-ţi place. Fiul se duse, rupse o pară mare, dar când muşcă din ea, văzu că numai coaja era roşie-aurie, pe când miezul cel cărnos era negru ca un cărbune şi amar la gust. - Mult m-am înşelat tată! M-am bucurat numai de frumuseţea ei din afară, fără să bănuiesc măcar că miezul era negru şi amar. - Ia aminte, fiule, răspunse tatăl. Grădina aceasta cu tot felul de pomi este ca şi lumea. Deci când îţi alegi un prieten, caută mai întâi să-i cunoşti sufletul şi apoi înfăţişarea. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)

Editează | Şterge | 0 Comentarii »

CESCUTA SI OLARUL - Poveste spirituala

15.10.2009 14:12

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:”Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar el a zambit doar si a spus cu blandete:“Inca nu!” Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. ”Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:”Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .. “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:”Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!” Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!” Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:”Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:”Uita-te la tine.” Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: “ Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.” Morala este aceasta: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie. Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

angerii

13.10.2009 20:45

Bazandu-ne asadar pe aceasta revolutionara descoperire a doctorului Masaru Emoto, vom expune procedeul simplu de intrare in contact cu ingerii: pe o sticla pregatita in prealabil (care este in mod necesar din sticla si nu de plastic sau din alte materiale), vom lipi o eticheta pe care avem scris numele ingerului cu care dorim sa comunicam (de exemplu: Arhanghelul Mihail, ingerul pazitor) sau pur si simplu numele unei ierarhii angelice (serafimi sau heruvimi etc sau toate impreuna). Aceasta eticheta avem grija sa o lipim cu scrisul spre interiorul sticlei. Vom pune apoi in sticla apa pura (de izvor sau daca nu, apa plata). Inchidem apoi ochii pentru cateva momente si constientizam, chiar vizualizam acea apa si imaginea ingerului sau ingerilor chemati. Aceasta mareste eficienta procedeului. Apoi o lasam astfel timp de minim 24 de ore.

Am obtinut astfel apa incarcata energetic pe care o vom folosi ca apa de baut. Daca vom realiza acest procedeu suficient timp (cel putin o luna) si dupa obtinerea rezultatelor inca trei luni (pentru ca rezonanta obtinuta sa se stabilizeze in interiorul fiintei noastre), vom constata cu incantare apropierea tot mai mare de lumile fiintelor de lumina pe care le-am chemat. Evident necesarul de apa pentru organism poate fi asigurat doar din acest tip de apa daca dorim sa obtinem rezultate cat mai rapide.

Nu taia din cruce

11.10.2009 20:19

Pe-o lespede rece, din greu rasufland, cu umbre ciudate pe chipul sau bland, sta frant de-obosela batranul crestin, dorind sa mai guste un strop de alin. O clipa-I alearga privirea-napoi, cu frunzele smulse din arborii goi. Si vede prin ceata, pe drum de caruti atatea icoane din anii trecuti... O viata de zbucium, de mari suferinti, si totusi de multe si dragi biruinti. Dar crucea, o clipa lasata acum, adesea prea grea ii paruse pe drum. O viata intreaga sa porti pe grumaz atatea batjocuri si-atata necaz. Betanii putine si spini indeajuns... O clipa crestinul se simte patruns. O clipa in suflet stabat indoieli... "Gandeste-te bine... Dar dacaz te-nseli?... Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint. Urechea te-nsala ...ochii te mint... Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea? Vai, viata-I prea veche... si crucea-I prea grea." Si astfel, c-un umar de cruce proptit, batranul se lasa de somn biruit. Si iata, in somnul de truda si-amar, lumini si imagini in minte-I rasar... El vede cum ingeri, pe-un varf de copac, Il cheama pe nume si semen ii fac. Crestinul trasare. Se uita mirat, si-ndata porneste sub cruce plecat. Pe drumul de munte el urca din nou. Si vantu-I adduce din culmi un ecou... Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult. In piept da navala un negru tumult. "Prea grea mi-e povara acum la sfarsit. Si drumul prea-ngust e si prea povarnit. Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc, caci Cerul mereu mai departe-l zaresc." Se leagana pasii, avantul e frant. Batranul crestin e cazut la pamant. "Mi-e peste putere. Aicea raman." Si zace-n tarana sarmanul batran. "Ehei, mai crestine, se-aude un glas, prea mare-I povara, prea mult ai de tras... Ia barda aceasta si taie din lemn! Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn... Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci, caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!" Crestinul asculta indemnul strain. Apuca unealta ce-l scapa de chin. Loveste in barna c-un brat de voinic. Din cruce reteaza un pic... inc-un pic. O pune pe umar... incearca un pas. Loveste cu barda in ce-a mai ramas. Din nou mai incearca. Si-apoi un fior, sopteste: "Acuma mi-e mult mai usor" Si-ndata porneste pe cale voios, cu crucea scurtata urmand pe Hristos... Pe drum sentalneste cu cete de frati si-I lasa in urma sub cruce plecati. Si astfel, degraba, zorind pe poteci, ajunge la poarta cetatii de veci. Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint! Ce porti sclipitoare de alb margarint! Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii! Armate de ingeri cu lanci aurii! Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant pe care nu-I punte, nici barna, nici lant. Si striga batranul de taina patruns. Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns. Si striga batranul pierdut si livid. Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid. Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu, cu crucea pe umar, vin frati si surori. Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun, ci repede crucea ca punte si-o pun Ei trec peste punte, pe poarta patrund, iar crucea in urma se pierde-n afund. Batranul ia crucea cu-al doruluio val, si-ncearca s-o puna si el de pe mal. Dar crucea-I scurtata ... Au toate un rost... Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost! Crestinii trec santul si intra pe potri. Ce bine e crucea intreaga s-o porti! Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden! Ce largi multumiri intr-un dulce refren! Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini! Ce largi curcubee de aur si crini! Crestinul de-afara, de jale rapus, cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus si-cearca sa treaca. Un pas ... inca-un pas... O, cat de aproape al Domnului glas! Un pas... inca unul... Ah, pragu-i deschis! Dar crucea deodata... se duce-n abis... Si cade bartanul in golul temut... Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut! Dar iata...ce taina! El nu stie cum... pe lespedea rece, la margini de drum, acolo, c-un umar de cruce proptit, crestinul acuma din somn s-a trezit. Dormise o clipa. Si visul ciudat un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat. Batranul se scoala si simte in piept o flacara noua si-un dor intelept. Cu grab ape umeri povara luand, priveste-nainte cu chipul sau bland si crucea ii pare aripa spre zari! Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!... Acum, el va spune oricui: catre Rai din crucea credintei nimic san u tai! Cu crucea intreaga, Iisus, catre noi, veni de la Tatal cu sange suvoi. Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel, cu crucea intreaga sa mergem spre El..." ,,Când am fost solicitat de bolnavi si credinciosi niciodatã nu i-am refuzat, nici i-am întristat cu ceva; ci am facut tot ce mi-a stat în putere sã-i folosesc, sã-i mãrturisesc, sã-i împac cu Dumnezeu si cu oamenii.,, Pr Sofian