sâmbătă, 3 aprilie 2010

Fratilor si dragi iubiti

dorinta de craciun

25.11.2008 14:46
,, Dorinţă de Crăciun

Aş vrea, Doamne, ca să fiu

Un colindător zglobiu:

Fără vârstă, prin omăt,

Pe Domnul să Îl arăt.

Şi aş colinda aşa:

Să deschideţi larg uşa,

Ca să încapă Hristos,

Pruncul sfânt şi drăgăstos.

Să-mi daţi ajutor şi mie,

Să zidescu-mi o chilie

În suflet, ca să primesc

Pruncuţul dumnezeiesc.

Deci m-aş colinda mereu,

Să-I deschid lui Dumnezeu:

- Scoală gazdă, c-am venit,

Prea mult calea ţi-ai dormit...


scara dumnezeescului urcus

25.11.2008 12:26
,, Scara dumnezeiescului urcus-------

Icoana Scării Raiului (Mănăstirea Sf. Ecaterina, Peninsula Sinai, Egipt)
Scara dumnezeiescului urcuș este un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și învățare a virtuților, în vederea obținerii mântuirii. Deși a fost scrisă de Sfântul Ioan din Sinai pentru monahi, a devenit, după Sfânta Scriptură, una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credintei
Există și o icoană a Scării Raiului. Aceasta prezintă mai mulți oameni (de regulă monahi) care urcă pe o scară; la capătul de sus al scării se găseste Domnul Iisus Hristos, gata să îi primească în Rai pe cei care urcă. De asemeni, apar îngeri care îi ajută pe cei aflați pe scară și diavoli care aruncă înspre ei săgeți sau încearcă să îi tragă jos, aruncându-i în iad (adesea reprezentat ca un balaur cu gura deschisă). Aproape în toate reprezentările apre cel puțin o persoană care cade

Spre trezvie

25.11.2008 09:52
,,Spre trezvie
"Nu te teme, iubite, că-ți pierzi onoarea dacă te smerești! Oricât te-ai smeri, nu te poți coborî atâta cât S-a coborât Stăpânul Tău. Totuși coborârea aceasta a Lui a ajuns înălțarea tuturora și a făcut să strălucească slava Lui. Prin smerenie slava ta strălucește și mai mult; prin smerenie ajunge și mai mare." (Sfântul Ioan Gură de Aur)


andemn la iubire.........

19.11.2008 17:08
,,Deschideti larg bratele,si ambratisarea voastra calda,vorba buna si gandul cutat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi ,acum de Sfanta si marea sarbatoare a ,,NASTERII DOMNULUI IISUS,,


recunosc..........

19.11.2008 16:57
,,Sant precum fiul risipitor,am trecut prin bune si prin rele,am pacatuit si am platit cu varf si andesat; Da Doamne,dar si cainii mananca de ma masa stapanilor lor ,,


,,SANT ASEMENEA FEMEII CANANIENCE,,

DE ACEEA ATASEZ MEREU ACEASTA IMAGINE

DISCUTIA DOMNULUI IISUS CU FEMEIA CANANIANCA................



Ma antreb;

19.11.2008 16:44
,,Ce as putea da eu PREACURATEI FECIOARE,pentru ca nu s/ a scarbit de mine an pacat,ci m/a cercetat si luminat cu milostivire,,


,,DORINTA,,

19.11.2008 16:28
,,AMI DORESC SA FU UN ANGER,SA VA APAR DE TOT CE E RAU,SA VA ANVESELESC ATUNCI CAND SANTETI TRISTI,SA VA ANVESELESC ATUNCI CAND VA E FRICA,DAR DIN PACATE NU SANT ANGER,CI DOAR UN OM PACATUS,,

Fratilor si dragi iubiti

04.11.2008 08:25
"Uitaţivă cu băgare de seamă la
crinii de pe camp"



Fraţilor şi dragi iubiţi
Luaţi seama cum clădiţi
Luaţi seama cum umblaţi.
La felul cum ascultaţi
La voi înşivă vă zic iar
Să nu vă abată de la har
Nici unul să nu veniţi
Prea târziu să odihniţi.
Rău pentru rău să nu daţi.
De răi să nu ascultaţi
Cu băgare de seamă umblaţi
Inimi nu vă îngreunaţi.
Privind slobozenia să ştiţi
Nu cumva să poticniţi
Nimeni zic ca să se ştie
Să nu vă fure cu filozofie
Băgaţi seama la slujire.
La veghere şi cârtire
Căutaţi pe cei pierduţi.
Ridicaţi pe cei căzuţi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate