puterea cuvintelor
10.05.2009 07:33Broscutele continuau sa le spuna sa nu mai sara, ca oricum totul este în zadar si soarta le este pecetluita. În cele din urma, una dintre cele doua broscute a ascultat de "sfatul" prietenelor ei si a renuntat sa mai sara. S-a abandonat pe fundul gropii si... a murit.
Cealalta broscuta a continuat sa sara din rasputeri. Suratele ei de pe marginea gropii au început din nou sa o îndemne sa renunte si sa moara împacata, dar broscuta s-a îndârjit mai tare si pâna la urma... hop! – a reusit sa iasa din groapa.
Uimite peste masura, broscutele s-au strâns în jurul ei si au întrebat-o:
- Ei, bravo! Nu ne-ai auzit? Cum de nu te-ai dat batuta?
- Oac! Oac! - topaia fericita broscuta.
- Hei, soro! Opreste-te o clipa si zi-ne si noua cum de nu te-ai dat batuta!
Într-un târziu, broscuta a înteles ce vor de la ea si le-a explicat ca ea nu prea aude bine si de-acolo, de pe fundul gropii, crezuse ca ele o încurajeaza.
Puterea cuvintelor... Limba are putere de viata si de moarte. Un cuvânt de încurajare pentru cineva cazut la pamânt îl poate ridica si îl poate ajuta sa paseasca mai departe. Dar tot cu un cuvânt îi poti aplica lovitura de gratie semenului tau doborât la pamânt. Fii atent la cuvintele tale. Este atât de usor sa rostesti cuvinte care sa taie avântul celui care le aude, mai ales daca trece printr-o perioada dificila. De ce n-ai alege sa fii astazi cel care împarte cuvinte datatoare de viata în jurul lui?
09.05.2009 16:0
Telefonul de duminica noaptea
Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.
Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."
In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.
Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."
De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"
27 iunie
05.05.2009 20:28Doamne, iată vin la Tine. Aş dori să-Ţi aduc un buchet înmiresmat de fapte bune în dar, dar sunt săracă şi bolnavă. Eu vin la Tine ca la singurul doctor în care am încredere. Inima mea este plină de înclinaţii negative. În ea zace îndoiala, neîncrederea, suspiciunea, părerea înaltă de sine, invidia, lăcomia, setea de răzbunare, revolta, mândria desfrânarea, obrăznicia. Şi ştiu, Doamne, că Tu iubeşti credinţa, smerenia, dragostea, curăţia şi sfinţenia. Dacă nu m-ar încuraja cuvintele Tale care spun că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor ci cei bolnavi, nu aş cuteza niciodată să mă apropii de Tine. În prostia mea am crezut că viaţa mea este un drum spre aspiraţii înalte. M-am silit spre anume virtuţi sperând că voi fi altfel decât semenii mei, dar m-am trezit din această închipuire şi am văzut că inima mea este la fel de bolnavă de patimi ca a celor mai mulţi dintre oameni, că lupta cu aceste înclinaţii este a unei fiinţe dezarmate, cu o voinţă slabă peste care nevoile trupului atârnă greu ca o piatră de moară. Şi atunci m-am gândit, am îndrăznit să mă apropii, aşa cum s-a apropiat cea întru curgerea sângelui, eu cea întru curgerea gândurilor care ţâşnesc din inima mea pătimaşă, eu cea întru curgerea gândurilor potrivnice mântuirii mele. Ce aş putea să-Ţi cer? Ce aş putea să Te rog? Eu am nevoie să fiu vindecată de Tine şi Tu ştii de ce am nevoie. Iată vin, miluieşte-mă, Doamne, aşa cum ai miluit pe toţi cei care s-au apropiat de Tine, cu umila încredere în putere Ta şi în bunătatea Ta. Că, dacă ai ţine seama de păcatele noastre, Doamne, Doamne, cine ar putea suferi? Dar la Tine este îndurarea. Amin.
invatatura
26.04.2009 18:24invatatura
24.04.2009 17:03
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea.
Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul invatat.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.
Hristos a inviat
19.04.2009 18:11
Domnului Iisus Hristos,
Iubitor de Dumnezeu,
Şi la bine şi la greu,
Să se bucure vârtos
De-acest Praznic prea frumos,
Preamărit şi luminat
Căci Hristos a înviat !
Cine-i slugă înţeleaptă
Cu smerenie în faptă,
Bucurându-se, să intre
Pentru dragoste-ai fierbinte,
În divina bucurie,
Căci scăpat-am de sclavie !
De s-a ostenit, postind,
Cineva, smerit fiind,
Neposomorându-şi faţa,
Să îşi ia acum răsplata !
Cine a lucrat de zor
Chiar din primul ceas, cu spor,
Să-şi primească dreapta plată,
Căci e vrednic de răsplată !
Cine a venit cumva
După ceasu-al treilea,
Mulţumind să prăznuiască
Şi pe Domnul să-l slăvească.
De-a venit altcineva
După ceasu-al şaselea,
Să nu fie îndoit,
Căci nu fi-va păgubit !
Cine-a-ntârziat cumva
Până-n ceasu-al nouălea,
Să se-apropie oricum,
Ne-ndoindu-se nicicum !
Nici acela să nu plece,
Ce-a ajuns la unsprezece;
Să nu fie speriat
Pentru c-a întârziat,
Căci Stăpânul, fiind darnic,
Îl primeşte şi pe harnic,
Cel din primul ceas sosit,
Şi pe ultimul venit;
Şi aceluia plăteşte,
Şi pe-acesta-l dăruieşte
Toţi intraţi în bucuria
Domnului Iisus Hristos
La ăst Praznic luminos.
Să ia plată tot creştinul,
Şi al doilea şi primul.
Din ospăţul delicios
Al credinţei în Hristos,
Azi cu toţii să gustaţi
Şi pe Domnul lăudaţi.
Să vă-mpărtăşiţi cu toţii
Din prisosul bunătăţii,
Iar de moarte n-aveţi teamă,
Să uitaţi şi cum o cheamă.
Boldul ei a fost înfrânt
De Iisus, ce din mormânt
Înviind, ne-a izbăvit;
Capul morţii l-a zdrobit,
Pe tot omul l-a salvat.
Da, HRISTOS A ÎNVIAT !"
Săvârşirea Cuvioasei Maria Egipteanca
14.04.2009 18:245 aprilie 2009 poem de Sf. Ioan Iacob Hozevitul
În vremea nopţii lângă apă
În lunca Sfântului Iordan
Aşteaptă căutând în zare
Un pustnic Calamonitean.
Ce ai bătrânule Părinte,
De eşti aşa nerăbdător
Şi tot priveşti în "ceea parte`
Cu ochiul tău iscoditor?
Ai pus vreo undiţă în apă
Şi n-o găseşti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?
Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Şi-i lucru de mirare Avvo,
Că-ţi vine dor a pescui!
Aşa s-ar fi mirat oricine
Văzându-l pe bătrân şezând
La miezul nopţii langă apă
(Pescar pe el l-ar fi crezând).
Dar după cum se vede treaba
Nu-i este lui de pescuit
De stă aşa în nemişcare,
Rugându-se necontenit.
Privind mai bine, vom cunoaşte
Că este "Pustnicul Zosima`,
El poartă mantie în spate,
La piept: Epitrahil şi schima.
Un vas bisericesc în mână,
El ţine prea cuviincios
Având dumnezeiescul Sânge
Cu Sfântul Trup al lui Hristos.
În vremea asta el aşteaptă
Din ceea parte de Iordan,
Să vie spre împărtăşire
"Sihastra de neam Egiptean`.
Un an de zile se-mplinise
De când s-a înţeles cu ea
S-aducă "Sfintele` Bătrânul
Şi-acuma ea întârzia!
În mintea lui i se strecoară
O bănuiala cu fior:
"Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Să vad acum acel"!
Şi dacă vine ce voi face?
De luntre nu m-am îngrijit`!
Acestea cugetând Bătrânul
Un plâns amar l-a năpădit.
Dar numai iată că zăreşte
Pe Sfânta pustnică venind
Deasupra apei (ca pe gheaţă)
Mirat o vede el păşind.
Pe trupul ei pârlit de soare
Şi ca o scândură uscat
Ea poartă doar o zdreanţă veche
Pe care Pustnicul i-a dat.
În ziua când era să moară
Atuncea s-a împărtăşit
Şi pentru asta pe Zosima
Mai înainte l-a vestit.
Căci vrând să moară neştiută
I-a zis să vie la un an
S-o afle ca mai înainte
De ceea parte de Iordan.
Cu multă nerăbdare Avva
În anul următor venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.
Iar în nisip era scrisoare
Cu ziua săvârşirii ei:
Că-i este numele "Maria`
S-o-ngroape după obicei.
Cântându-i cele cuvenite
Şedea Bătrânul cugetând,
Că nu avea nici o unealtă
Să-i facă groapa în pământ!
Dar, O! Minune prea slăvită!
Venind un leu înfricoşat,
Cu ghearele scobind îndată,
Mormântul Sfintei a săpat!
Apoi plecându-se cucernic
În pace el s-a depărtat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a îngropat
Lui IISIS
09.04.2009 11:37În mine zace-un fariseu,
Un vameş zace-n mine.
Eu mă asemăn cu Zaheu,
Dar vreau să fiu ca Tine.
Sunt păcătos, iar când mă-ndrept,
Degrabă mă cred mare.
M-arăt sfătos şi înţelept,
Căci sunt în înşelare.
Şi iarăşi, iar îmi pare rău,
Că-s mândru, îmi dau seama.
O, Doamne, s-ajung fiul Tău,
Aş vrea, alungă-mi teama!
Oricât de mult aş mai cădea,
Oricât de-adânc şi des,
Dacă Iisus mă va veghea,
La capăt o să ies.
Mă-ndrept şi cad, iarăşi mă-ndrept,
Mă-mpleticesc pe cale,
Iar inima-mi tresaltă-n piept
De dorurile Tale!
Sunt vameş, ba sunt fariseu;
Cutremur e în mine:
Părerea despre ce sunt eu
Alunecă-n ruine.
Doamne, e greu să mă smeresc,
Sub mâna Ta aprinsă.
Dar Raiul vreau să-l cuceresc,
Având mândria ... stinsă...
Ctitor nevazut
09.04.2009 11:25La societatea ce-ţi zâmbeşte cast,
Când eşti bun de muncă doar de eşti robot,
Fără dram de suflet - alţii te socot,
Când n-ai cui te plânge, căci nu eşti crezut,
- Plânsul şi suspinu-ţi alţii nu le-aud -,
Se deschide Cerul spre a te iubi,
Domnul te aude, te va însoţi...
Biserici de piatră, dacă reci le simţi,
Să ştii că în tine, undeva, te minţi;
Slujba nu e rece; dincolo de ea
Sunt: Dumnezeu, Sfinţii, Maica ce te vrea.
Dă-ţi lacrima caldă pe lespezi ofrandă,
Să-ţi curgă din suflet pe dale de piatră,
Astfel auri-vei biserici; vei fi
Ctitor, chiar prin plânset, fără a o şti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu