lacrimile
15.09.2009 21:14rugaciune
15.09.2009 21:06Rugăciunea de fiecare zi a Sfîntului Ierarh Filaret al Moscovei
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine! Amin
LACRIMILE LUI DUMNEZEU
15.09.2009 19:12Priveam astăzi o icoană cu Mântuitorul. Este o icoană care a plâns. De fapt, au plâns chiar ochii lui Hristos şi, drept mărturie, lacrimile Lui au apărut şi pe Chipul zugrăvit.
Câtă măreţie pe chipul Dumnezeului nostru! Câtă slavă! Câtă tăcere sfântă! Şi peste această tăcere au curs lacrimi,... lacrimi care s-au oprit pe obrazul Său, lacrimi care strigă la noi.
Ne strigă pe nume cu blândeţe, ne cheamă să le privim şi să nu trecem pe alături fără să ştergem măcar una.
Cu durere am întrebat: "De ce plângi, Doamne?"
Răspunsul, însă, îl ştiu prea bine: Dumnezeu, Cel cu inimă de tată, se întristează asemeni unui părinte uitat de copiii lui. Ne vede alergând nebuni prin lume, obosiţi, deznădăjduiţi, uitând că El ne aşteaptă să ne odihnească în braţele Lui părinteşti. Scormonim cu mâinile în noroi, orbecăim în beznă, uitând de căldura şi lumina pe care El cu dor aşteaptă să ni le împartă. Stăm cu privirea aţintită către durere, uitând că Dumnezeul nostru vindecă. Ne temem de moarte, uitând că Hristos e viaţa.
Şi iar L-am întrebat: „De ce plângi, Domnul Dumnezeul meu?...".
Dar eu ştiu deja că lacrimile Lui curg şi din cauza mea. Îl lovesc cu păcatele mele pe El, Cel nevinovat. Îl rănesc cu neiubirea mea pe El, Cel plin de iubire. Îl întristez cu uitarea mea pe Hristos, Cel ce îmi poartă pururea de grijă.
Dacă noi, oamenii, ne bucurăm când cei dragi ai noştri se bucură şi ne întristăm când îi vedem suferind, cum oare vom trece nepăsători pe lângă lacrimile Lui?
Măcar o data în zi, am putea să ne îndreptăm privirea către El. Dacă am înţelege noi, cu câtă iubire şi răbdare ne aşteaptă Hristos să-I vorbim, am încerca să-I spunem zilnic măcar o vorbă. Dacă am şti cu câtă durere curg lacrimile Lui, am încerca să ştergem măcar una cu un colţ de suflet.
Anastasia
invatatura
14.09.2009 20:32Ori murim, ori traim,ai Domnului sa fim!
13.09.2009 19:05Minuni se întâmpla în fiecare minut, dar noi nu le vedem din cauza împietririi. Avem nevoie de blândete si simplitate
Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim
13.09.2009 19:02
- Asa sa va talcuiti crucea pe care o aveti fiecare de dus! In Cruce Dumnezeu a ascuns o taina: taina mantuirii fiecaruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are mantuire
-Ortodoxiia e credinţa,
Plătită-n chinuri de Iisus,
De sfinţi în temniţe şi lanţuri,
Şi-n râu de lacrimi care-au curs
Nu-mi amintesc nimic din aceasta viata; numai povara cea grea a pacatelor
Nu este alta cale de mantuire, de ispasire a pacatelor, decat calea Crucii. Daca ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi aratat-o pe aceea. Prin Cruce, prin suferinta unei rastigniri in viata se intra in Imparatia lui Dumnezeu. Si se intra cu atat mai sigur, cu cat rabdam o rastignire nedreapta. Deci, cel ce vrea sa se mantuiasca n-are pe nimeni de osandit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotarat cu toata puterea sufletului sau sa vina la Iisus, rastignirea-l asteapta
Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume. Necazurile vietii insa iau pe oameni din alta parte, silindu-i sa-l caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greselilor noastre, urmare pe care ingaduie Dumnezeu s-o gustam spre inteleptirea noastra
Cum pot sa fiu prieten cu cei ce scuipa Icoana Maicii Domnului?Eu fac cruce, el scuipa crucea; eu sarut icoana, el scuipa icoana. Cum pot eu sa fiu prieten cu el?
Prieten pot sa fiu cu el, in masura in care cumparam o paine impreuna, lucram un ogor impreuna, facem o masina impreuna, nu? Negot facem, dar in ceea ce priveste credinta, nu
culegeri
13.09.2009 18:58Să-ţi strălucească faţa când alţii te-au bătut, Şi chiar întins pe-o cruce, când fraţii te-au vândut, Să fii plin de iubire, curat şi credincios... Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca şi Hristos?
Cand il iubesti pe Dumnezeu si pe toti oamenii din inima ta, atunci te afli in legea lui Dumnezeu. Vom fi judecati pentru ca nu iubim.
De vreme ce nu pot propovadui, lasati-ma macar sa plang pentru pacatele mele si pentru cei ce s-au ratacit
Rugaciunea de noapte este de mare pret. Oamenii dorm si Dumnezeu asculta.
Minuni se întâmpla în fiecare minut, dar noi nu le vedem din cauza împietririi. Avem nevoie de blândete si simplitate
Nu-mi amintesc nimic din aceasta viata; numai povara cea grea a pacatelor.
culegeri
13.09.2009 18:55“Nu este alta cale de mantuire, de ispasire a pacatelor, decat calea Crucii. Daca ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi aratat-o pe aceea. Prin Cruce, prin suferinta unei rastigniri in viata se intra in Imparatia lui Dumnezeu. Si se intra cu atat mai sigur, cu cat rabdam o rastignire nedreapta. Deci, cel ce vrea sa se mantuiasca n-are pe nimeni de osandit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotarat cu toata puterea sufletului sau sa vina la Iisus, rastignirea-l asteapta
-
Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume. Necazurile vietii insa iau pe oameni din alta parte, silindu-i sa-l caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greselilor noastre, urmare pe care ingaduie Dumnezeu s-o gustam spre inteleptirea noastra”.
Asa sa va talcuiti crucea pe care o aveti fiecare de dus! In Cruce Dumnezeu a ascuns o taina: taina mantuirii fiecaruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mantui“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu