sâmbătă, 3 aprilie 2010

,,Dumnezeu cu noi,,

AFARA CERUL E SENIN

13.12.2008 06:53
Se lasa linistea peste oras
Si suflte-mi e in tacere.
Se mai aude cate-un pas
Trecand prin fata casei mele.

Afara, cerul e senin
Si stelele lucesc frumos
Umpland pamantul de lumini
In negrul cel intunecos.

Privesc la luna minunata
Care se-apleaca spre pamant
Si luminieaza cu-a ei raza,
Cu albul ei curat si bland.

Imi vine-n minte o’ntrebare.
Ma minunez cand le privesc.
Cine sa fie – Acela oare
Care-a creat acest celest?

Si cine da lumina oare?
Si aerul ce-l respiram?
Cine picteaza orice floare
Cine da fructul ce-l mancam?

E un artist cu maiestrie
Care picteaza zi de zi?
Sau e un Zeu cu-a Sa iubire
Ce da viata orisicui?

Artist cu mana omeneasca
Nu poate –asa desavarsit
Sa faca iarba sa creasca
Si pomul care e-nverzit.

E Dumnezeu cu-a Sa iubire
Care-a creat cu un Cuvant
Dintr-un nimic din vesnicie
Un univers cu un Pamant.

Tu om, ce crezi ca esti un zeu
Priveste tot ce ai in jur.
Creat ai fost de Dumnezeu
Ca sa traiesti pe-acest pamant.

Un suflet Dumnezeu ti-a dat
Suflare din a Lui suflare
Da-I slava Lui neincetat
Pentru ca ti-a dat viata.


ASCULTA-MI DOAMNE RUGA MEA

13.12.2008 06:45
Ascultă-mi, Doamne, ruga! E una-ndurerată,
Când sunt atât de rece şi gol ca niciodată,
Când nu mai port în suflet credinţă şi iubire
Şi tot ce sunt acum e plâns, nefericire.

Se pleacă-n rugăciune o inimă bolnavă,
Un om cu mii de greşuri, o vale, o epavă,
O trestie ce, frântă, sub vântul rău se pleacă,
Un jar ce slab mai arde, o albie ce seacă.


Te strig, abia se-aude, din inima mâhnită,
Lipsit de-orice nădejde, o floare ofilită,
Cu sulfetul în tremur, topit de aşteptare,
Să-ntinzi o mână caldă, un braţ etern şi tare.

Ascultă-mi, Doamne, ruga si vino iar la mine,
Să simt iar bucuria, s-o cânt cum se cuvine,
Să laud al Tău Nume, să ştie tot pământul
Că Tu eşti Mângâierea, Iubirea şi Cuvântul.


ANVATA-NE TU DOAMNE

13.12.2008 06:36
De ce oare, Doamne,pe acest pamant,
Nu dam libertate Duhului Sfant,
Sa ne umple viata cu dragostea Sa,
si sa-i dam Lui povara noastra grea ?

Invata-ne Tu, Doamne, caci numai Tu stii
Cum s-aratam iubirea fata de copii.
Ne-ai vorbit, o, Doamne,de vaduve, orfani,
Noi ne lasam orbiti de averi si bani.


Si greu ne este, Tata, in viata asta grea,
S-alegem sa traim sfanta voia Ta !
Zi dupa zi ce trece,stam si privim doar,
Gasind o scuza slaba : ‘Eu n-am acest dar ! "

Crestine,a fost o zi in care ai marturisit
Ca Domnul ,pentru tine, pe cruce a murit,
Ca ti-a spalat pacatul,ti-a luat povara grea,
Si Duhul Lui traieste, e viu in inima ta.

Inseamna ca n-ai scuze,si ca poti oricand
Sa pui in aplicare al Domnului gand
De a fi lumina in lumea asta grea
Si-a ridica povara celui de-alaturea.

NU STIAM CA SI EU TE-AM RASTIGNIT


1. NU STIAM CA SI EU TE-AM RASTIGNIT,
NU CREDEAM CA SI EU TE-AS FI LOVIT,
O, DOAMNE, NU, NU EU SUNT VINOVAT,
PUNE-MI DOAMNE,
SPUNE-MI DOAMNE CA NU-I ADEVARAT!..

2. NU STIAM CA POT FI PILAT SI EU...
NU STIAM CA MA LUPT CU DUMNEZEU...
O, DOAMNE, NU, NU EU TE-AM CONDAMNAT,
SPUNE-MI DOAMNE,
SPUNE-MI TOTUSI CA NU-I ADEVARAT!

3. NU STIAM CA-S SI EU SOLDAT ROMAN,
CA POT FI SUB COMANDA LUI SATAN!
O, DOAMNE, NU, NU EU TE-AM DEZBRACAT
TOTUSI DOAMNE,
SIMT CA SUFLETUL MEU E SFISIAT...

4. NU STIAM CA POT FI UN TRADATOR,
CA PACATU-I ASA INGROZITOR!
O, DOAMNE, EU, CHIAR EU TE-AM LEPADAT,
EU SUNT DOAMNE,
SPUNE-MI DOAMNE, CIT SUNT DE VINOVAT!

5. AZI CIND STIU CA SUNT PRIMUL PACATOS,
MA AGAT DE IUBIREA TA, HRISTOS!
O, DOAMNE, DA, CIT E DE-ADEVARAT,
SPUNE-MI DOAMNE,
SPUNE-MI DOAMNE CA SUNT SI EU IERTAT!

,de vorba cu mine,, an ,,credinta si iubire,,

02.12.2008 07:50
Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus: -Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor� Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins. Apoi a vorbit cea de a doua: -Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard� Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins. -Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor� O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea. Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga. -Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse� Cea de a patra lumanare i-a soptit usor: -Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte. Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau� pentru o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!


AMI PLEC SUFLETUL SI TRUPUL

29.11.2008 18:49


Se revarsă, se revarsă,

Se revarsă bucuria,

Prin Măicuţa cea aleasă,

Prin Fecioara, prin Maria!


Inimi mute, dureri surde,

Ea le mângâie pe dată.

Orice rugă o aude

Maica Sfântă, Preacurată.


Ea Îl roagă, ea Îl cheamă,

Îl imploră pe Iisus,

Glasul ei duios de mamă

Ne-aduce mila de sus.


Căci prin inima ei sfântă

A trecut sabie grea.

Durerea i se împlântă,

Când Fiul moartea gusta.


De atunci orice nevoie,

Orice chin şi suferinţă,

Ajung prin Sfânta Maria

Chemare la pocăinţă.


Plec genunchii, plec rărunchii,

Îmi plec sufletul şi trupul,

Să mi se deschidă ochii,

Să se liniştească duhul!


,,SUFLETUL MEU PACATOS,,

29.11.2008 18:27

Plângi, suflete-al meu, suspină,

Căci eşti tot umplut de vină!

Nu simţi Cine este-n tine...

Şi trăieşti fără ruşine.

Nu simţi darul ce-ai primit

Şi eşti mort, neîngrijit...

Suflete, plângi cu amar,

Roagă-te iară şi iar,

Ca să-ţi dea Domnul speranţa -

De la El răsare viaţa!

El te poate cerceta,

Fiind Bun, te va ierta.

Stropii Lui calzi, de iertare,

Ţi-or aduce alinare;

Harul te va încălzi,

Mila Lui te va păzi.

Iară darul ce-ai primit

Înmulţeşte-l însutit,

Dăruind,

Miluind,

Bun fiind;

Rugător,

Răbdător,

Iubitor.

Aşa, picurii de har

Se-nmulţesc iară şi iar,

Spre pacea fără hotar.

,AS VREA SA FIU MAI BUNA,,

04.12.2008 07:36
Sa fim mai buni!!!
In fiecare an, incepand cu 6 decembrie, sufltele noastre incep sa simta cum ceva parca in atmsofera e schimbat - se apropie o perioada frumoasa a anului "Sarbatorile de iarna" - cand oamenii sunt mai buni, mai frumosi, mai intelepti si fac gesturi minunate fata de cei dragi si nu numai!!!!!!!!


Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus: -Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor� Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins. Apoi a vorbit cea de a doua: -Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard� Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins. -Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor� O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea. Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga. -Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse� Cea de a patra lumanare i-a soptit usor: -Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte. Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau� pentru o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!


AMI PLEC SUFLETUL SI TRUPUL

29.11.2008 18:49


Se revarsă, se revarsă,

Se revarsă bucuria,

Prin Măicuţa cea aleasă,

Prin Fecioara, prin Maria!


Inimi mute, dureri surde,

Ea le mângâie pe dată.

Orice rugă o aude

Maica Sfântă, Preacurată.


Ea Îl roagă, ea Îl cheamă,

Îl imploră pe Iisus,

Glasul ei duios de mamă

Ne-aduce mila de sus.


Căci prin inima ei sfântă

A trecut sabie grea.

Durerea i se împlântă,

Când Fiul moartea gusta.


De atunci orice nevoie,

Orice chin şi suferinţă,

Ajung prin Sfânta Maria

Chemare la pocăinţă.


Plec genunchii, plec rărunchii,

Îmi plec sufletul şi trupul,

Să mi se deschidă ochii,

Să se liniştească duhul!


,,SUFLETUL MEU PACATOS,,

29.11.2008 18:27

Plângi, suflete-al meu, suspină,

Căci eşti tot umplut de vină!

Nu simţi Cine este-n tine...

Şi trăieşti fără ruşine.

Nu simţi darul ce-ai primit

Şi eşti mort, neîngrijit...

Suflete, plângi cu amar,

Roagă-te iară şi iar,

Ca să-ţi dea Domnul speranţa -

De la El răsare viaţa!

El te poate cerceta,

Fiind Bun, te va ierta.

Stropii Lui calzi, de iertare,

Ţi-or aduce alinare;

Harul te va încălzi,

Mila Lui te va păzi.

Iară darul ce-ai primit

Înmulţeşte-l însutit,

Dăruind,

Miluind,

Bun fiind;

Rugător,

Răbdător,

Iubitor.

Aşa, picurii de har

Se-nmulţesc iară şi iar,

Spre pacea fără hotar.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate