vineri, 25 iunie 2010

Rugaciune inainte de spovedanie

Asculta-ma, Domnul meu si Ziditorul meu, asculta-ma iarasi pe mine, pacatosul si nevrednicul robul Tau, ca de multe ori Ti-am fagaduit sa-mi schimb viata mea cea rea si nicidecum nu am schimbat-o. Gresit-am, Doamne, gresit-am si cunosc greselile mele si imi pare rau ca le-am facut, si mi-e rusine sa vin inaintea fetei Tale, iesind, de atatea ori din cuvantul meu si neparasindu-ma de pacatele mele. Si ce voi sa zic pentru nemultumirea mea cea mare, si unde ma voi duce? Atatea strambatati ce am facut! Catre Tine vin, Stapanul meu mult milostive, si cad cu multa indrazneala la picioarele Tale, de vreme ce vad ca pentru pacatele mele ai primit injositoarea moarte pe cruce si chemi pe pacatosi prin Scripturile Tale catre Tine sa strigi cu gura Ta: Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afara. Drept aceea, Doamne, primeste-ma si pe mine nevrednicul si-mi iarta toate pacatele si-mi da harul Tau si binecuvantarea Ta, pentru mare si nemasurata milostivirea Ta. Ca eu sunt foarte cait; caci am gresit inaintea Ta si am maniat bunatatea Ta cu cuvantul, cu lucrul si cu gandul, cu voie si fara de voie. Drept aceea, de astazi inainte fagaduiesc cu adevarat, cu darul si cu ajutorul Tau, sa nu ma mai intorc la greselile mele cele dintai, alegand mai bine moartea, decat sa calc vreuna din poruncile Tale. Si hotarasc sa Te ascult si acum si pururea, si sa ma inchin numelui Tau celui Sfant, dulcele meu Iisus, si sa Te maresc in vecii vecilor.
Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate