luni, 21 iunie 2010
Sa dam slava lui Dumnezeu
- Cel ce vrea sa se ajute, se ajuta si cu lucruri de nimic (...) Mai demult neamul nostru traia
duhovniceste, de aceea si Dumnezeu l-a binecuvantat si Sfintii ne-au ajutat in chip minunat, si
am biruit pe vrajmasii nostri, care totdeauna au fost mai multi decat noi. Astazi spuneam ca
suntem ortodocsi, dar, din pacate, adesea avem numai numele de ortodox, nu si viata
ortodoxa.
Am intrebat pe un duhovnic cu lucrare sociala, cu o gramada de fii duhovnicesti etc.: "Ce stii
despre acel film hulitor?" [e vorba de "Ultima ispita", a lui Martin Scorsese] "Nu stiu nimic",
mi-a raspuns. Nu stie nimic si este intr-un oras mare. Unii ca acestia adorm lumea. O lasa asa,
ca sa nu se intristeze, ci ca sa se distreze. Nu cumva sa spui ca va fi razboi, sau ca se va face a
Doua Venire pentru care si trebuie sa ne pregatim, ca nu cumva sa se mahneasca oamenii. Ca
unele batrane care spun: "Nu vorbi despre moarte, sa vorbesti numai de bucurii si de
botezuri", ca si cum nu le-ar astepta moartea. Astfel simt o bucurie falsa. (...) [In loc] de ar
cugeta la moarte si ar spune: "Trebuie sa ma spovedesc, sa ma pregatesc duhovniceste, pentru
ca poate si pe mine peste putin timp ma va chema Hristos la viata cealalta." Altfel, vine
moartea si le ia pe nepregatite.
Altii iarasi din ... "bunatate" spun: "Ereticilor nu le spuneti ca sunt in ratacire, ca sa le aratam
dragoste." Si asa pe toate le niveleaza. Daca acestia ar fi trait in primii ani ai crestinismului, nam
fi avut nici un sfant. Atunci spunea crestinilor: "Arunca numai tamaie in foc si nu te
lepada de Hristos". Dar n-au primit. "Fa-te numai ca arunci!". Nici asa n-au primit. "Nu vorbi
despre Hristos si du-te liber in alta parte", si nici pe asta n-o primeau. Astazi, vezi o lume
fiarta.
* * *
Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc ca sa inteleaga asta.
Lucrurile inainteaza tac-tac. Ce ne asteapta nu stim. Toata aceasta situatie ce s-a instapanit ne
vorbeste in acesta sens. De aceea cu atat mai mult acum trebuie sa ne sprijinim pe rugaciune
si sa luptam impotriva raului prin rugaciune. Singura solutie aceasta este: sa il rugam pe
Dumnezeu sa ii fie mila de faptura Sa - desi nu suntem vrednici de mila. Nu se va mai afla
intelegere. (...) Dumnezeu vede ca astfel se vor desfasura lucrurile, dar noi facem rugaciune
pentru ca un rau sa fie mai putin dureros si ca sa nu se intinda. De aceea se si spune in
Evanghelie ca pentru cei alesi se vor scurta zilele (Mt. 24, 22; Mc. 13, 20).
* * *
La inceput sa ne rugam pentru ca rugaciunea noastra sa aiba drept rezultat venirea tuturor
celor ce traiesc si a celor care vor trai la evlavie fata de Dumnezeu. Eu spun in rugaciunea
mea: "Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine". Si mai spun: "Doamne, mantuieste pe cei
necredinciosi". Cand preotul spune "Pentru cei ce ne-au cerut noua nevrednicilor sa ne rugam
pentru dansii", adaug si "pentru cei ce nu ne-au cerut". Pentru ca trebuie sa ne rugam si pentru
care ne-au cerut-o, cat si pentru cei ce nu ne-au cerut, si pentru cunoscuti si pentru
necunoscuti. Exista atatea mii de oameni care au mai mare nevoie si probleme mai serioase
decat acei care ne-au cerut sa ne rugam. Sa facem rugaciune si pentru cei ce au fost
nedreptatiti, ca sa se arate adevarul; sa li se dea libertate celor inchisi si sa-i foloseasca
duhovniceste necazul prin care au trecut. (...)
Sa te rogi in general [decat sa adresezi cereri concrete] si sa spui: "Doamne Iisuse Hristoase
miluieste pe cei ce sufera trupeste si sufleteste." In aceasta rugaciune sunt cuprinsi si cei
adormiti. Daca-ti vine in minte o ruda, spune si pentru ea o rugaciune: "...miluieste pe robul
Tau cutare", si treci imediat la rugaciunea generala pentru toata lumea, "...miluieste toata
lumea Ta." Poti sa-ti aduci amine de o persoana care are nevoie si sa te rogi putin pentru ea,
dupa care spune: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi" si sa te doara pentru toti, ca
sa nu plece... trenul doar cu un calator. Sa nu ne agatam numai de o problema si dupa aceea sa
nu putem ajuta cu rugaciunea nici pe ceilalti, nici pe noi insine. Cand, de pilda, te rogi pentru
un bolnav de cancer, sa te rogi pentru toti bolnavii de cancer si sa pui o rugaciune si pentru cei
adormiti. Sau vezi un nefericit. Mintea ta sa mearga imediat la toti nefericitii si sa te rogi
pentru ei. (...) Atunci cand merge cineva la subiecte speciale si se gandeste cat sufera semenii
nostri, se foloseste pentru ca i se brodeaza inima. Astfel, cu inima indurerata, de la subiectele
speciale merge la cele generale si ajuta tot mai mult prin rugaciunea inimii.
(...) Atunci cand intra dragostea, durerea, jertfa, intra un interes mai inalt si inima se
indulceste. (...) sa spui "Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pre noi" - ca astfel sa fie ajutati
toti oamenii. In "miluieste-ne pre noi" sunt cuprinsi toti. Chiar si cei 5-6 mari - cati sunt ei
- de care atarna soarta intregii lumi. (...) Sa lucrezi si sa te rogi poentru cei ce lucreaza. (...)
Pentru ca sunt multi cei care lucreaza, si lucreaza mult. (...) Sa te rogi ca Dumnezeu sa
lumineze si pe cei rai ca sa faca mai putin rau sau sa inlature cu desavarsire raul. Sa lumineze
si pe cei buni, ca sa ajute lumea. Sa te rogi si pentru cei ce vor sa lucreze dar nu pot lucra, caci
sunt bolnavi. Si pentru cei sanatosi care nu gasesc de lucru si au nevoie. Sa te gandesti la
felurite situatii si sa te rogi pentru ele.
Atunci cand mintea merge la toti acestia, inima se brodeaza de durere si rugaciunea se face
din inima. (..) De la cel ce nu are mare nevoie de rugaciune (chiar daca acesta ar crede ca are),
inainteaza cineva si se gandeste la toti aceia care au mai mare nevoie. Atunci se ajuta si cel
care credea ca are nevoie, deoarece s-a facut pricina ca ceilalti sa se roage pentru multi
Ohh, cum tremură carnea pe mine,
Ohh, cum tremură carnea pe mine,
Şi lacrimi curg pline cu suspine
Din viaţa-mi plină de păcate
Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce
Căci iată… ziua judecăţii acum este!
Şi ce priveliste înfricoşătoare
Că-s gol, din cap până-n picioare
Şi nu-i nici umbră şi nici loc
Să scap de-al patimilor foc,
Şi de mustrarea ce mă pironeşte
Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,
Şi oare ce cuvânt de îndreptare
Să îmi aduc cumva în apărare?
Când iată cum îmi stau în spate
Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!
Toate câte inima le-a-ngăduit
Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,
Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,
Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.
De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea
Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?
Şi am făcut atâtea rele fapte
Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!
Ohh, cum stau cuprins de groază
Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază
Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind
De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!
Nu pot în ochi pe unul singur să privesc
Căci de la slava lor ca ceara mă topesc
Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine
Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine
Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată
Le-aş da acum şi viaţa toată
Dar prea târziu este acum
Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.
De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,
Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul
Căci dragostea ce trebuia ca să le port
Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,
Şi mă privesc cu toţii muţi de durere
Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere
Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală
Când toate-s date la iveală?
Până şi diavolul cel răzvrătit
Stă undeva deoparte înmărmurit,
Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească
Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.
Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc
Şi nu vor mai mişca deloc
…Căci iată stă suflarea toată
În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,
Cu Dumnezeu pe tron biruitor
Ajuns la capătul răbdărilor,
Şi răsplătind la fiecare-n parte
După dreptate pentru toate.
Iar eu de cel mai greu păcat,
Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat
Că pentru frate nu mi-a curs prin vine
Macar o raza de iubire,
Insă inima-mi tremurând cu disperare
Imploră acum… o ultimă iertare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu