marți, 19 octombrie 2010

In asteptarea sarbatorii


O lume intreaga se pregateste, pentru marea sarbatoare crestina a nasterii Mantuitorului Isus Hristos , lumea sarbatoreste , crestinii sarbatoresc si ei ,chiar daca acesta sarbatoare nu a fost poruncita de Domnul Isus ca sa fie tinuta .El a poruncit o singura sarbatoare ,doar cina ,sau sfanta impartasanie ,cum zic fratii ortodocsi , acum numai Dumnezeu stie cat de drepti credinciosi sunt ,si tot numai El stie cat de drepti credinciosi suntem noi evanghelicii .Dar nu despre aceasta doresc acum sa scriu . Romanii se pregatesc din timp pentru a sarbatorii ,, cum se cuvine " nasterea lui Isus ,strangand provizii , frigiderul incet ,incet trebuie umplut , ca doar nu ne-om lasa la altii ,chiar daca ne plangem ca este criza .Dar toate acestea pregatiri pentru a sarbatori sunt pentru stomac , dar pentru suflet ce faci ? cum il pregatesti de sarbatoare ? poate cadem si noi in plasa bogatului din Biblie, caruia i-a rodit tarina ,care giftuit fiind de atata belsug de bunatati ,zicea ,, suflete ,ai multe bunatati stranse pentru multi ani ; odihneste-te ,mananca,bea si inveseleste-te ." ,bogatul vorbea cu sufletul sau ,de parca sufletul se hraneste cu asemenea bucate .Sufletul noastru nu mananca si nu bea ,ci zace in noi subnutrit ,si care striga in noi ,ca si el are nevoie de ,,hrana" ,dar nu de acesta cum credea acest bogat nebun ,si cum cred si altii in zilele noastre, ci sufletul are nevoie de Dumnezeu ! De ce oare nu punem accent pe sufletul noastru ? de ce nu-l hranim cu cuvantul vietii ? de ce nu-l umplem cu Dumnezeu ,pentru ca sunt atatia oameni care au un gol in ei ,si nu stiu de ce ,orice ar face, placeri , impliniri materiale si profesionale si totusi ,ei simt un gol in sufletul lor . Acest gol simtit de multi , este lipsa lui Dumnezeu din noi , si cat mai repede trebuie umplut acel gol ,cu Cel ce este vesnic . Fie ca acesta sarbatoare ,asteptata de o lume intreaga , chiar daca si acesta sarbatoare a nasterii Domnului , este umbrita de idolul numit Mos Craciun , o alta inovatie a sistemului lumesc dracesc in care traim cu totii , sa fie momentul de cotitura majora in viata ta ,si golul din sufletul tau , sa dispara ,si sa ai parte de o adevarata sarbatoare , sa fi nascut din nou si sarbatoarea logodnei tale cu mirele Isus Hristos,asteptandu-L pana va reveni pentru nunta ,care va fi in cer .Amin !

Paul Cimpeanu .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate