luni, 6 septembrie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Eminescu rasucindu-se in mormant ...

A fost odata ca-n povesti,
A fost - de-ar mai fi iara -
Din neamuri tracice, regesti,
O prea frumoasa tara.

Si era una pe pamant
Si mandra-n toate cele
Cum e icoana unui sfant
Si Luna intre stele.

Ma doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla
Si in mormant ma rasucesc
Si cuie-mi intra-n tampla.

Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postuma,
Nu vad nici vajnici pui de lei.
Doar mucegai si huma.

Luceferi nu mai stralucesc
Cand tara e o rana,
Copiii mamele-si bocesc
Ca n-au in blide hrana.

Cantat-am graiul romanesc,
Aceasta dulce limba.
Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte tari o schimba.

Degeaba le-am lasat cu dor
O "Doina", sa tresara!
Trecutul nu e viitor
Si viata li-i amara.

Nici harta nu-i ca-n alte dati
Din Nistru pana-n Tisa;
Moldova-i astazi jumatati.
Cat rau facutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine sa va fie.

Avut-am piatra la hotar
Si-n tara noastra singuri
Cules-am holde din brazdar.
Acum n-aveti nici linguri...

O, biet popor roman sarac
Cu-o tara prea bogata!
Tu vino-i raului de hac
Sa nu ti-o vanda toata!

Si da-i afara pe straini
Cu toti imburghezitii,
Sa nu-ti mai fie-n alte maini
Guverne si politii!

Cu trupe de comedianti
Numindu-le partide
Sunteti romanii emigranti
Din rai in tari aride.

Pierdut-ati banii tarii-n vant
Si-i goala visteria.
Mai dati si ape si pamant
Si vindeti Romania.

Mihai Viteazul v-a lasat
O tara mai rotunda.
Voi azi ati scoc-o la mezat,
Strainii va inunda.

Aveti intinsul Baragan
Si nu aveti o paine,
Aveti si turme si ciobani
Dar duceti vieti de caine.

Aveti bogatii munti Carpati
Si dulcea Miorita,
Paduri de brazi ce va sunt frati,
Si flori in poienita,

Aveti o delta ca-n povesti -
Vedeti sa nu v-o fure -
Atatea ape, atatia pesti
Si nu mancati nici mure...

Nici vii pe deal nu mai zaresti,
Livezile se-uscara
Cand marul Tarii Romanesti
Se-aduce de afara.

Nu vine Mircea cel Batran,
Nici Stefan, de la Putna
Sa vi-l alunge pe pagan
Cand voi lasat-ati lupta!

Albastrul cerului senin
Se-ntuneca mai tare
De-atatia nouri de venin,
De-atata delasare.

Nu voi a va-nvata de rau
Ci-ncerc a va-telege:
De ani si ani cadeti in hau,
Nimic nu va mai merge.

Rusine sa va fie-n veac
Ca v-ati tradat strabunii
De parca n-ati fi pui de dac
Ci rude-ati fi cu hunii!

Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala,
Sa fiti doar simpli figuranti
Pe scena lor de boala?

Un singur lucru eu voi sti
In lumea care trece:
Urmasul meu roman va fi
Si muritor si rece.

Eu nu mai am ce sa mai sper.
Va vad de-atata vreme
Tarandu-va in trai mizer
De griji si de probleme.

Si nici nu pot a mai privi
A voastra neputinta.
Ma-ntorc la starea mea dintai.
Ma-ntorc in nefiinta."

Luceafarul vorbi profet
Spre neamul lui, spre tara.
Si, lacrimand, se stinse-ncet.
Muri a doua oara...

ÎNCHINARE

de Virgil Maxim (1923-1997)

Pe voi v-am pus în cartea mea să plângeţi,
cum plânge la Iordan o desfrânată...
Voi, care sufletul în două frângeţi
şi-amiază vă e mintea luminată.

Pe voi, călugări mari şi mici şi şterşi
de veacul rău, de ochii mei prea slabi,
pe tine, cin sfinţit, ca să reverşi
din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi.
În faţa voastră, când vă scriu, mă-nchin,
în faţa voastră, când vă cânt, mă rog,
voi, mâna Domnului muiată-n crin
şi Veşniciilor, aici, zălog.
În faţa voastră în genunchi mă plec
şi la picioare gândul vi-l depun.
Nu semne-aştept la cele ce vă spun,
ci pe Iisus să-mi daţi, să-L am întreg !

de Valeriu Anania

Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibişirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.

Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osanda e păcat;
eu stau pe-un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat
Aciuiaţi pe-o vatră nouă
vom purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumina-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvant.
Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.

Cel mai bun prieten e ca un trifoi cu patru foi greu de gasit,dar norocos daca il ai,,

Lumina in suflete si multa sanatate si La multi ani! Sunt ,visatoare,melancolica,iubesc tot ce e frumos,in special muzica si florile,imi place sa am prieteni adevarati,urasc minciuna si imi place sa raman asa cum sunt eu..!!! Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru!!! Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni...Am si prieteni, am si duşmani: prietenii te învaţă ce trebuie să faci, iar duşmanii te obligă să faci ce trebuie! Va multumesc pentru prietenia voastra sincera, pentru postarile facute şi in special pentru ca nu ma uitati! Multumesc tuturor prietenilor mei si nu numai,,Cel mai bun prieten e ca un trifoi cu patru foi greu de gasit,dar norocos daca il ai,, pentru cuvintele frumoase…pentru ca existati…pentru tot…si cine vrea sa vorbeasca cu mine,ma gaseste pe adresa de email:roza_lia27@yahoo.com

Metania

De-aş putea să
-mi plec gândirea
Puţin mai jos de orice gând
Mi s-ar întoarce-n trup iubirea
Şi mintea-n inimă plângând

De-aş putea să-mi plec privirea
Puţin mai jos de-orice lumină
Mi-ar străluci în ochi Lumina
Şi-aş fi fără păcat şi vină

De-aş putea să-mi plec vorbirea
Puţin mai jos de-orice cuvânt
Mi-ar izvorî din piept Tăcerea
Ce-ar face pace pe pământ

De-aş putea să-mi plec poftirea
Mai jos de cele care pier
Preface-s-ar atunci căderea
În cel mai lin urcuş spre Cer

De-aş putea să-mi plec durerea
Puţin mai jos de-orice alin
Aş întâlni chiar Învierea
În miezul ultimului chin

De-aş putea să-mi plec grumazul
Puţin mai jos de orice jug
În nuntă s-ar schimba necazul
Şi nunta-n feciorelnic Rug

O, de-aş putea să-mi plec genunchii
Puţin mai jos de drumul meu
Să-mi plec şi duhul şi rărunchii
Puţin mai jos mai jos de “eu”

Metania începută-n suflet
Mi s-ar sfârşi în Dumnezeu…

PRIETENIE ADEVARATA – VIRTUALA:

Aici….pe net,te-am cunoscut
Si te-am ales privindu-ti doar postarea
Desi nicicand nu te-am vazut
Iti simt mereu chemarea.
Raspund mereu gandului tau
Prin tot ce pot trimite uzual
Voi fi cu tine la bine si la greu
Ca un prieten virtual.
Voi impleti chemarea cu iubirea
De seaman fara precedent
Si vom strabate nemurirea
Ce dainuie pe internet.
Prin tot ce faci si imi oferi
Iti simt prietenia ta
Imi dai si-o mie de fiori
Fara sa stii despre mine ceva…
De multe ori,clipe senine,
Gasesc aicea langa tine
Iti MULTUMESC ca esti cu MINE
PRIETEN DRAG al zilelor senine .
Atunci cand vrei ca sa calatoresti
Te chem in lumea virtuala
Sunt sigura c-ai sa gasesti
PRIETENI DRAGI, care te cheama…

1. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind. (proslăvind).

2. Dar cum mori, Viaţă,
Şi cum şezi în mormânt ?
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?

3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile,
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.

4. Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase,
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule,
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

5. Iisuse al meu,
Împărat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.

6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum
Şi deşertătorul gropilor celor morţi
Se încuie-n groapă nouă ca unom.

7. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.

8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţi,
Ca un om se vede mort şi fără de chip,
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.

10. Iadul cum va răbda
Intrarea Ta, Doamne,
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind ?

11. Dulcea mea lumină
Şi mântuitoare,
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ?
O, răbdare de nespus şi negrăit !

12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti
Taina îngropării Tale, neştiind.

13. O, minuni străine !
O, ce lucruri nouă !
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort,
Îngropat de mâinile lui Iosif.

14. În mormânt ai apus,
Dar de-al Tatălui sân
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu.
Acest lucru e străin şi nefiresc !

15. Întreaga făptură
Recunoaşte-n Tine:
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer,
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !

16. Tu-n mormânt fiind pus
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Şi-ale morţilor morminte s-au deschis.

17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţine.
Sub pământ acum cu trupul Se află mort,
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.

18. Din stricare, Doamne,
Viaţa mea o ridici;
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfeşnic,
Se ascunde acum
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului
Şi din iad goneşte întunericul.

20. Mulţimea de oştiri,
Cea duhovnicească,
Împreună cu Iosif şi Nicodim
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.

21. Murind Tu de voie,
În mormânt ai fost pus;
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu,
De amara mea greşeală m-ai scăpat.

22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi,
Căcicu Tine-au pătimit toate câte sunt,
Ţiitor a toate cunoscându-Te.

23. Luând în pântece
A vieţii Piatră,
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.

24. În mormânt nou Te-au pus,
Înnoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin învierea Ta,
După cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui.
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.

26. Pământul de frică
S-a mişcat, Cuvinte,
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,
Apunând a Ta lumină sub pământ.

27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne;
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat
Şi din întunericul păcatelor.

28. Vărsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne,
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:
„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”

29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeşte-n pământ,
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.

30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !

31. Cum ascunde luna
Faţa sa de soare,
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,
Cel ce prin trupească moarte ai apus.

32. Iisus, Viaţa,
Gustând moartea acum,
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit
Şi viaţa tuturor le-a dăruit.

33. Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât,
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.

34. Cereştile cete,
Mort întins, pentru noi,
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat
Şi cu aripile s-au acoperit.

35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !

36. Bucurie, Doamne,
Fiind îngerilor,
Întristare lor acum le-ai pricinuit,
Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.

37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.

38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,
Lepădând şi bătrâneţea trupului.

39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.

40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.

41. Cine dar va spune
Chipul groaznic şi nou ?
Cel ce stăpâneşte toate făpturile
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.

42. Cuprinzându-i spaima,
Au strigat îngerii:
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”

43. Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţată,
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.

44. Răstignit pe cruce,
Ai chemat pe oameni,
Iar curată coasta Ta împungându-se,
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

45. Cel cu chip cuvios
Te găteşte-ngrozit
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,
De-ngroparea Ta înfricoşându-se.

46. Sub pământ, de voie,
Pogorând ca un mort,
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

47. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.

48. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

49. O, ce bucurie,
Ce dulceaţă multă,
A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.

50. Îngroparea-Ţi laud,
Patimilor mă-nchin;
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.

51. Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţit
Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
Iar cea din Eden se biruieşte-acum.

52. Văzând mieluşeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
Ca şi turma să se tânguie cu ea.

53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi în iad de pogori,
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ,
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.

55. Unul din Treime,
Cu trupul, pentru noi,
Defăimată moarte rabdă, binevoind;
Se cutremură şi soare şi pământ.

56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

57. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.

58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

59. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna,
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.

60. Ascultând, Cuvinte,
De al Tău Părinte,
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,
Înviind tot neamul muritorilor.

61. „Vai, Lumina lumii !
Vai, a mea Lumină !
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”
Cu amar, striga Fecioara şi jelea.

62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.

63. Vino, necurate,
Ucigaş ucenic,
Şi pricina răutăţii arată-mi-o:
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?

64. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,
Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.

65. Cu ce preţ ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ?
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !

66. De iubeşti pe săraci,
Şi mâhnit eşti de mir
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos,
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?

67. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?
Mi se rupe inima ca unei maici”.

68. „Cine-mi va da lacrimi
Şi izvor nesecat,
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”
A strigat Fecioara, Maica Domnului.

69. O, munţi şi vâlcele
Şi mulţimi de oameni,
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !

70. „Când am să Te mai vad,
Veşnică Lumină,
Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,
A strigat Fecioara, tânguindu-se.

71. Deşi ca o piatră,
Tare şi tăioasă,
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.

72. Ca dintr-o fântână,
Din îndoitul râu,
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm
Şi viaţa veşnică o moştenim.

73. Voind Tu, Cuvinte,
În mormânt Te-ai văzut;
Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,
Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

74. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor,
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.

75. Fericimu-Te toţi,
Maica lui Dumnezeu,
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim
A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.

76. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.

Rugaciune pentru o inima deznadajduita

Rugaciune pentru o inima deznadajduita

Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai facut cerurile si pamantul,care ai dat viata tuturor lucrarilor Tale, in acest ceas in care sufletul meu sta intristat si plin de manie, intinde mana Ta cea atotputernica si ma scoate din aceasta intristare in care singur m-am afundat. Primeste, Doamne, umilita mea rugaciune pe care o indrept catre Tine cu siguranta ca ma vei ajuta.

Fii alaturi de mine Doamne, nu ma parasi niciodata.Iarta-ma ca gresesc mereu inaintea Ta. Imi aduc aminte primele zile cand ma rugam Tie cu credinta si tanjesc dupa ele. Am ajuns sa-mi fie rusine cu Tine, Doamne si de aceea Te rog sa ma ierti si sa ma miluiesti. Nu te-am marturisit in fata oamenilor, Doamne, Dumnezeul meu si in loc sa fiu incredintat ca Tu existi am marturisit gresit despre Tine.Iarta-ma Doamne al meu.

Auzi glasul rugaciunii mele si cererea mea caci ma rog catre Tine precum David psalmistul care zice ”Doamne auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru adevarul Tau, auzi-ma intru dreptatea Ta si sa nu intri la judecata cu robul Tau ca nu se va indrepta inaintea Ta tot cel viu”. Pacate mari mi-au cuprins sufletul, ca niste lanturi ma tin si imi frang putin cate putin trupul. Zilele trec, anii se duc si eu raman acelasi pacatos.Dar Tu, Doamne, nu vei inceta sa ma asculti. Tu ma vei ajuta, Doamne al meu si ma vei sprijini. Vei fi alaturi de mine ziua si noaptea,la bucurie si necaz. Caci Tu, toate le randuiesti cu mare intelepciune si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tiberiu

CREZI?

Crezi ce iti spune Dumnezeu? Nu toti avem parte de intalniri cu ingeri ca Maria sau Zaharia sau alti oameni din Scripturi. Dar ne intalnim cu Dumnezeu prin Cuvântul Lui, predicat sau cantat, prin fratii nostri care ne intreaba, ne incurajeaza, ne mustra, ne ridica.

Din experienta mea si a altor credinciosi stiu ca nu totdeauna auzim vocea lui Dumnezeu. Uneori avem “ceara” si in urechile spirituale, “retina slabita”, la ochii spirituali. Dar nu uita momentele in care ti-a vorbit Dumnezeu, in care L-ai auzit clar. Tine-te de El, de Cuvantul Lui ca “orbul de bata”. Lucrurile care ti-au fost spuse se vor implini, chiar daca nu vezi nimic. Daca il crezi pe Dumnezeu “care lucreaza in ascuns”, vei fi pregatit pentru implinirea promisiunii Lui si nu iti vei amara sufletul. Daca iti amaresti sufletul, El tot va implini Cuvantul Sau, dar tu nu te vei putea bucura la fel de El. Crede!

viscul

Proprietăţile şi utilizarea vâscului.

Una dintre cele mai faimoase plante medicinale, pentru inimă este vâscul. Are proprietatea de a reglementa tensiunea arterială, coborând-o când este prea ridicată sau normalizând-o, dacă este prea coborâtă. Toate neplăcerile legate de hipertensiune –ridicarea sângelui la cap, senzaţiile de ameţeală, zumzăitul în urechi şi tulburările de vedere, tahicardia, se liniştesc.

Prepararea ceaiului: o linguriţă cu vârf de vâsc se pune într-o cană cu apă rece (1/4 l) să stea peste noapte. Dimineaţa se încălzeşte uşor, apoi se strecoară. Dacă e nevoie de o cantitate mai mare de ceai pe zi, el trebuie ţinut călduţ într-un termos, sau se încălzeşte la fiecare întrebuinţare, într-un vas cu apă în clocot. Vâscul are şi proprietăţi anti-cancerigene.

Trei săptămâni se beau trei căni de ceai pe zi, două săptămâni se beau două căni/zi, iar o săptămână, o cană/zi. Pentru întreţinere e indicat să fie continuată cura de ceai, vreme de un an, bându-se o cană de ceai dimineaţa.Sucul de vasc (facut prin mixarea bobitelelor albe , a frunzelor si a ramurelelor fragede) are aceleasi proprietati. El poate fi cumparat si de la plafar.

Proorociri despre semnele vremurilor

Motto:
“ Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise
şi arătam numai semnele.”
Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 d.Hr.)

Cuvântul I
1. Se deschide cerul în astă noapte,
mielul rupe peceţile de carte,

2. Văd semnele timpului ca desluşite,
vad cele ce vor veni ca proorocite,

3. Vad proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.

4. Văd pe Sfântul Chiril şi Sava cel sfinţit,
pe Nifon al Constanţianei cel Smerit,
ierarh al lui Hristos, văzător, dar smerit.

5. Pe Efrem Sirul cel Sfânt şi Cuvios,
pe Cosma Etolianul cel ortodox,
pe Sfântul Nil Athonitul şi el ortodox.

6. Pe Sfantul ierarh Calinic Cernicanul,
pe Sfântul Ipolit, papa, Romanul,
tăiat pentru Hristos, Ipolit Romanul.

7. Vad alţi prooroci ce vor vădi păcatul,
cu vorbe de foc vor vădi păcatul,
vor fi tăiaţi că vor vădi păcatul.

8. Cum vor veni barbari ţinând în mâini
cupe pline cu lacrimi limpezi de creştini,
se vor îmbată cu lacrimi limpezi de creştini.

9. vremurile cele de pe urmă,
vad pe antihrist turnând vorbe de hulă,
pecetea pierzării şi vorbe de hulă.

10. Văd un odios şi desfrânat împărat,
pe păcătosul ce indemna la păcat,
pe tatăl cu fiica lui silea la păcat.

Cuvantul II

1.Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tâlcuit:

2. Preotesele unui idol împărat
vor sili pe oameni s-aducă în păcat,
jertfa acelui idol s-aducă în păcat.

3. Dintre ele, una cea mai desfrânată,
să nască pe fiul pierzării fu chemată,
s-aducă pe antihrist fu chemata.

4. Va naşte acel copil de parte bărbătească,
îi va da mult sân ca să-l preahrănească,
pe fiul pierzării să-l preahrănească.

5. Când de doisprezece ani apoi va ajunge,
adânc în carne satana îl va împunge,
şi îl va însemna ca fiu când îl va împunge.

6.Va creşte în vârstă şi va fi vestit,
va purta cu sine chip de om smerit,
sa înşele pe oameni cu chip de om smerit.

7. Prin farmece şi vrăji va dobândi împărăţii,
va cunoaşte taina ascunsei bogăţii,
de la diavol taina ascunsei bogăţii.

8. Va fi ales ca un mare împărat,
având sigiliu şi cu laur încoronat,
va părea smerit cu laur încoronat.

9. Îl va urma mulţimea amăgită,
de nefireasca lui putere ademenită,
ca pe Hristos îl va slăvi amăgită.

10. Risipa va fi de aur şi bucate
risipa va fi de aur şi păcate,
risipa de aur, bucate şi păcate.

11. Apoi, ca în zilele lui Ilie cel Sfânt,
cerul se va închide şi foame pe pământ,
de bucate şi Scriptura foame pe pământ.

12. Aurul pe drumuri va fi ca bolovanii,
nu vor mai însemna nimica banii,
nimic nu vor mai putea cumpăra banii.

13. Va plânge mama lângă pruncul de lapte,
pieptul i se va zbate în tânguiri deşarte,
dureri amare în tânguiri deşarte.

14. Îngeri de lumină le toarnă in potire,
spre Domnul porneşte lunga tânguire,
potire de lacrimi în lunga tânguire.

15. Va pune satana semn de nepătruns,
pe frunte şi braţe semnul lui ascuns,
lepădarea de cruce, semnul lui ascuns.

16. Oprita-i de pecetea vrăjitorească
mâna să lucreze crucea cea cerească,
moarta-i mâna pentru crucea cea cerească.

17. Va trimite Domnul pe cei trei sfinţi ai Lui,
să vădească pecetea, să spună orişicui,
Enoh, Ilie si Ioan să spună orişicui.

18. Îi vor tăia pe proorocii Domnului,
trupurile lor vor fi de-a lungul drumului,
în batjocoră de-a lungul drumului.

19. În piaţa din Ierusalim vor fi duse,
mulţimea să vadă trupurile răpuse,
să se îngrozească de trupurile răpuse.

20.Toţi pământenii de la distanţă mare,
vor privi din case trup fără suflare,
se vor îngrozi de trup fără suflare.

21. După trei zile vor veni la viaţă,
trupurile lor din Ierusalim, din piaţă,
minune mare în Ierusalim, în piaţă.

22. Toţi pământenii de la distanta mare,
vor vedea din case trupuri cu suflare,
se vor minuna de trupuri cu suflare.

23. Domnul îi va înaltă în ceruri printre nori,
le va răsplăti cu nestricate comori,
din vistieria sa cu nestricate comori.

Cuvântul III

1.Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tălmăcit:

2. Va ajunge la neamuri Dreapta Scriptura,
vor veni neamuri la dreapta învăţătură,
eretici întorşi la dreapta învăţătură.

3. Va umbla dreptmăritor cuvânt printre latini,
despre dreptcredincioşii lui Hristos creştini,
despre pravoslavnicii lui Hristos creştini.

4. Vor veni la dreapta credinţă mulţi latini,
cu bucurie drept măritorii creştini
ii vor primi ca fraţi dreptmăritorii creştini.

5. Femei smintite vor cere dezlegare
de pravila de-oprire de la intrare
la sfinte mănastiri pusă la intrare

6. Femei smintite vor intra prin viclenie
în haine bărbăteşti şi în prihanie
la mănăstiri oprite în prihănie.

7. Păcate multe vor fi la Sfântul Munte,
nimeni nu va mai voi sa îl ajute,
fecioara nu va mai voi sa îl ajute.

8. Îşi va întoarce faţa de la el o vreme,
călugării nu vor înceta s-o cheme,
cu lacrimi în ochi nu vor înceta s-o cheme.

Cuvantul IV

1.Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii,în stihuri le-am tâlcuit:

2. A hotărât Domnul din slava de sus,
Chivotul Legământului să-l ţină ascuns,
într-o fântână adâncă să-l ţină ascuns.

3. A hotărât Domnul locul dumnezeiesc,
nepătruns să fie de ochiul omenesc,
locul sfânt nepătruns de ochiul omenesc.

4. A descoperit sfântului Său credincios,
proorocului Ieremia planul Său preţios,
sfântului Său Ieremia planul Său preţios.

5. Chivotul dus a fost în locul cel tainic,
îl vor căuta, îl vor căuta zadarnic,
vrăjmaşii lui Dumnezeu îl vor căuta zadarnic.

6. S-au răzbunat cumplit vrăjmaşii pe cetate,
zidurile le-au surpat cu răutate,
pentru chivot le-au surpat cu răutate.

7. Când antihrist va cădea ca fulgerat
Chivotul Legii va ieşi în chip minunat,
din locul lui tainic în chip minunat.

8. Va fi în ziua când cei trei vor învia,
lovit, antihristul în ţărână va cădea,
de Duhul lovit în ţărâna va cădea.

9. Va fi bucurie mare printre popoare,
sfinţii îl vor purta cu psalmi şi cântare,
pe umeri îl vor purta cu psalmi şi cântare.

Daca nu stiati :
-- petele de pix se scot cu fixativ;
-- daca vreti sa indulciti un sos in care ati ,,scapat" prea multa sare, puneti un cub de zahar intr-o lingura si scufundati lingura, un pic, in sosul care fierbe, fara sa lasati zaharul sa ,,cada" in sos; scoateti lingura inainte ca zaharul sa se topeasca;
-- ca sa nu mai miroasa bucataria dupa ce ati prajit peste, puneti deasupra ochiului de aragaz o bucata de staniol indoita in patru si presarati o lingura de zahar; mirosul de zahar ars va acoperi mirosul de peste prajit;
-- daca aveti nevoie intr-o reteta de vin rosu, si nu aveti in casa, puteti inlocui cu un pic de otet amestecat cu un cub de zahar;
-- daca v-ati ars cu ulei incins sau la cuptor, taiati o felie de ceapa si acoperiti arsura cu ea; nu numai ca nu va mai ustura, dar ceapa impiedica formarea basicilor;
-- daca v-ati taiat cu un cutit sau alt instrument de bucatarie, puneti deasupra ranii un pic de cafea macinata si va opri hemoragia;
-- daca nu vrei ca maioneza sa se taie, adauga peste oua cartof fiert racit si mixeaza-le impreuna, poti ,,scapa" ulei mai mult, fii sigura ca nu se va taia maioneza.

Caldura focului si puterea caintei

In timpul Sfintei Spovedanii, un tanar l-a intrebat pe duhovnicul sau:
- Parinte, imi simt sufletul greu de pacate. Cum pot sa fiu iarasi linistit, cand stiu ca am gresit?
- Fiule, omul nu trebuie sa-si piarda niciodata speranta. Chiar daca am pacatuit, Dumnezeu ne va ierta greselile, dar cu o conditie: sa ne caim. Sa ne caim cu sinceritate, din suflet. O sa-ti dau un exemplu. Afara este iarna grea, gerul este mare. Du-te si adu-mi un turture de gheata.
Cand tanarul s-a intors tinand bucata de gheata in mana, parintele a luat-o si a aruncat-o in soba, unde turturele a inceput imediat sa se topeasca la caldura focului.
- Ai vazut gheata pe care ai luat-o de afara?! Era asa de la inceputul iernii si tot asa ar mai fi ramas, oricat ar fi stat in frig. Dar acum, ca ai adus-o inauntru, vezi cum a inceput sa se topeasca? Devine iarasi apa curata si folositoare. Cat era inghetata nu era buna de nimic.
La fel este si sufletul, atunci cand ingheata de atatea pacate. Dar daca te caiesti sincer, caldura rugaciunii tale si harul Domnului topesc tot ce-i rau si-ti aduc viata si liniste in suflet.
- Priveste pomii de afara, i-a mai spus parintele. Sunt inghetati de ger, dar, la primavara, soarele ii va incalzi si iarasi se vor trezi la viata.
La fel sa ai si tu rabdare si incredere in bunatatea si mila lui Dumnezeu si sa te caiesti din suflet, fiindca asa cum caldura focului topeste gheata, la fel cainta sincera vindeca sufletul bolnav de pacate.
"Marturisirea faptelor rele este inceputul faptelor bune."

/ Cum pot fi folosite altfel alimentele din camara

Piper: Daca vreti ca hainele pe care intentionati sa le spalati la masina sa-si pastreze culoarea, adaugati o lingurita de piper. Culorile nu vor iesi si evitati astfel ca unele rufe sa-si imprumute culoarea altora.

Zahar: Daca nu vreti sa cheltuiti bani pe tabletele antitantari, puteti face acasa un amestec la fel de eficient. Aveti nevoie de doua cesti de lapte, putin peste 100 de grame de zahar si circa 50 de grame de piper.
Fierbeti acest amestec timp de 10 minute, amestecand ocazional. Puneti mixture in boluri si asezati-le strategic in casa sau chiar pe langa casa. Acestea
vor atrage nu doar tantarii, ci si alte insecte deranjante.

Sare: Petele de grasime sunt intr-adevar o pacoste, dar pot fi indepartate,
inainte de a spala rufele, daca se presara generos sare peste pata. Apoi, pot
fi spalate in mod normal.

Cartofi: Daca ati avut o noapte grea si ati cam exagerat cu alcoolul, iar
ochii va tradeaza activitatile nocturne, aplicati peste ei cate o felie subtire
de cartof si asteptati timp de cinci minute.
Clatiti apoi cu apa rece, aplicati o creama hidratanta si abia apoi
machiati-va, daca simtiti ca mai e cazul. In afara de machiaj, restul e valabil
si pentru barbati.

Portocale: Daca sunteti in natura si, intamplator, aveti portocale la voi,
puteti uita de grija hartiei pentru aprins focul.. Cojiti-le, lasati cojile sa
se usuce si folositi-le pentru aprinderea focului, deoarece contin uleiuri
inflamabile care ard pentru multa vreme. Mirosul proaspat e din partea casei!

Ulei de masline: Daca aveti senzatia ca produsul potrivit pentru piele pur
si simplu nu exista, incercati sa combinati 4 lingurite de ulei de masline cu 3
lingurite de sare. Pasta creata se asaza pe fata, timp de 2 minute si se
indeparteaza apoi cu apa calduta.
Folositi aceasta mixtura in fiecare zi, timp de o saptamana, dupa care rariti
aplicarea acestui tratament, reducand zilele de infrumusetare la 3 pe
saptamana. Rezultatele vor fi vizibile.

Mustar: Poate ca veti avea senzatia ca mirositi ca un hot-dog, dar mustarul
aplicat intr-un strat subtire pe piept, peste care se asaza un prosop
fierbinte, va va elibera capul si pieptul, ajutandu-va sa respirati mai usor..

Maioneza: E grav cand copiii deseneaza cu carioci pe pereti. Dar parca
doare si mai tare cand, in loc de pereti, folosesc ca si panza mobila cea noua.
Exista insa o rezolvare: asezati maioneza pe urmele de carioca de pe mobila,
lasati sa actioneze timp de 10 minute si apoi stergeti cu o carpa curata. Maioneza se va lua cu tot cu pata de culoare.

Lamaie: Matreata este o problema de sanatate adesea stanjenitoare si, din
pacate, produsele de ingrijire care promit sa rezolve aceasta problema miros
destul de urat. In frigider gasiti insa remediul, care consta in lamaie.
Masati-va scalpul cu doua lingurite de zeama de lamaie si clatiti cu apa
calduta. Dizolvati apoi o lingurita de zeama de lamaie intr-un pahar cu apa
calda si aplicati pe pielea capului, fara a mai clati.. Repetati tratamentul
pana ce problema dispare.

Oua: Daca nu mai aveti timp sa treceti pe la coafor pentru o masca pentru
podoaba capilara, folositi galbenusul a doua oua pentru a va masa parul. Porniti cu scalpul si apoi inaintati pe lungimea firului de par, pas cu pas.
Cand simtiti ca toate firele de par au intrat in contact cu galbenusul,
asezati-va pe cap o casca si apoi un prosop cald. Stati asa 30 de minute, apoi
spalati-va pe cap ca de obicei.

Unt: O cutie de bijuterii va poate ajuta sa va organizati podoabele. Doar
ca, uneori, toate acele lanturi subtiri se incalcesc si nu puteti face mare
lucru sa opriti asta. Cateodata va enervati atat de tare, incat mai ca ati
trage de ele, cu riscul ca nu multe lantisoare sa ramana intregi.
Sfatul nostru este sa puneti niste unt peste nod si sa asezati ghemotocul
pretios pe o suprafata plata. Ajutandu-va de un ac de cusut, veti reusi sa rezolvati dilema.
La final, nu trebuie decat sa indepartati untul sub un jet de apa calda.

Paine: Data viitoare cand scapati pe jos un pahar sau o farfurie care se
face tandari pe podea, luati o felie de paine si, dupa ce ati adunat cioburile
mari, vizibile, treceti felia de paine peste locul care ar mai putea avea
cioburi greu de vazut cu ochiul liber.
Painea este buna si pentru indepartarea urmelor de degete (eventual murdare) de pe pereti si tapet.

Banane: Data viitoare cand vreti sa aruncati la gunoi cojile de banana,
amintiti-va ca acestea inca mai pot fi utile. Indepartati eventualele
"ate" sau fasii din pulpa fructului si treceti cojile de banana peste
argintarie sau pantofii din piele. Stergeti apoi cu o carpa moale.

Mere: Daca ati cumparat rosii care nu sunt prea rosii, nu disperati.
In loc sa le lasati la copt pe pervaz mult si bine, infasurati cinci rosii verzi intr-o
punga maro in care se afla si un mar copt, sigilati si lasati-le asa pentru
cateva zile. Procesul de coacere va fi grabit in acest fel.

Somn pe stânga şi capul mai sus
Jurnalul.ro 23 iulie 2010

Refluxul este pe undeva o încălcare a regulilor de circulaţie, dar pe "strada" digestivă. Refluxul gastroesofagian nu te omoară, dar îţi necăjeşte viaţa. Unii oameni au o suferinţă, conţinutul din stomac se reîntoarce anormal, prin esofag, înapoi, chiar până în gură. Şi mersul ăsta pe contrasens duce la arsuri, balonări, râgâieli şi imposibilitatea de a dormi, fiindcă se porneşte mâncarea din stomac înapoi, prin esofag. Şi căptuşeala esofagului nu este construită să fie tranzitată de aciditatea din stomac, aşa că mucoasa esofagului este agresionată cu inflamaţii şi chiar derapări spre cancerul esofagian.

Care sunt ultimele teorii medicale care se referă la boala de reflux gastroesofagian? Tratamentul clasic este cu medicamente antisecretorii din categoria omeprazol, care micşorează cantitatea de acid fabricată de stomac.
Dar azi 25%-30% din bolnavii de reflux nu mai răspund la terapia cu aceste medicamente inhibitoare de pompă de hidrogen, adică se frânează producerea de acid mult în stomac, dar pacienţii nu mai simt vreun efect favorabil. În alte cazuri, bolnavii devin dependenţi de aceste medicamente antisecretorii, de împuţinare a fabricării de acid de către stomac. Se trece la un tratament cu medicamente înlocuitoare.

Dar se poate întâmpla ca un examen endoscopic să arate că boala de reflux s-a agravat prin hernie hiatală. Adică o parte din stomac se urcă în torace şi refluxul sporeşte. Esofagul suferă din ce în ce mai tare. Şi atunci se impune, în cazul herniilor hiatale avansate, să se facă operaţie. Chirurgul îmbracă partea de jos a esofagului cu o porţiune de stomac, pentru a împiedica întoarcerea alimentelor şi a sucurilor acide din stomac pe contrasens, prin esofag, spre gură.

Dar mai există sfaturi de stil de viaţă. Fiecare bolnav trebuie să observe ce alimente îi fac rău şi să le evite. Fiecare pacient este sensibil la anumite alimente pe care e cazul să le excludă din meniu. Apoi, cei cu reflux gastroesofagian trebuie să nu se culce imediat după masa de seară, să nu se aşeze în pat decât după ce au trecut aproximativ trei ore de la cină. Suferindul de reflux gastric trebuie să doarmă cu capul uşor ridicat, aproape 30 de grade faţă de orizontală, pe două perne.
Şi cercetările au constatat că bolnavii de reflux micşorează această întoarcere brambura din stomac prin esofag, dormind pe partea stângă.

Noe si Măgarul!….pilde

Într-o strânsură de oameni se vorbea ceva în legătură cu potopul și corabia lui Noe.

Un tânăr ce umblase prin școli și se ținea ,,învățat mare”, lua în zeflemea cele spuse în Sfânta Scriptură despre corabia lui Noe. ,,Eu- zicea tânărul – , ca om de școală, nu mai pot crede astăzi în astfel de basme! Cum oare ar fi putut încăpea toate dobitoacele într-o barcă lungă de 300 de coți și lată de 50 de coți? Și pe deasupra să aibă și mâncare pentru ele!… Să creadă cine poate astfel de basme!…”

Atunci, ridicându-se un bătrân credincios, grăi astfel:

-Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea moșul meu , și pe care spunea că a auzit-o și el din ceilalți bătrâni.

Cică atunci, când începuseră ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor să intre în corabie. A strigat cămila de la sud: Cămilă, intră în corabie! Și cămila îndată a intrat. A strigat ursul de la nord: Ursule, intră în corabie! Și ursul îndată a intrat.A strigat elefantul și elefantul îndată a intrat.

Într-o vreme, iată, vine și măgarul. Noe îl strigă și pe el: Măgarule, intră în corabie! Dar măgarul s-a oprit cu mirare în ușa corabiei, zicând: Ce înseamnă această barcă? Uite, e numai de 300 de pași de lungă și de 50 de lată, și Noe vrea să ne strângă în ea pe toate dobitoacele; ba încă și mâncare să ne pună! Cămila, ursul, elefantul și celelate animale au intrat pentru că sunt dobitoace proaste și nu-și dau seama ce fac… Eu însă, care am studiat prin școli și am învățătură multă, nu poate crede într-un astfel de lucru imposibil… Așa judecându-se măgarul, zăbovea să intre în corabie.

Atunci, ridicându-se Noe, îi strigă: Măgarule! Aici nu-i vreme de ocoșelile tale! Marș înăuntru!… Și apucându-l Noe de urechi, îi trase una bună măgarului, mai omenindu-l și peste spate cu un băț. Și a intrat măgarul în corabie și a aflat și el loc împreună cu toate dobitoacele. De atunci are măgarul urechile lungi ca chip al îndărătniciei!

-Te rog să nu mă vatemi! Grăi atunci tânărul cel ,,învățat”, între râsetele oamenilor. Și de atunci nu s-a mai apucat să combată cele spuse în Sfânta Scriptură.

O, Doamne câți ar trebui sa vedem cu urechile lungi prin preajma nostră, numai că nu mai are cine să-i mai ciufulescă. Trăim vremurile când credința s-a înlocuit cu mintea și iată rezultatul se vede din plin! Lungește Domne urechile noastre, numai să fim în Corabia Ta cea bună ce ne poartă la veșnica bucurie!

Unde te uiți Omule?…pilde

Bunicul unei fetițe avea un obicei prost, seara se ducea pe câmp și fura tot ceea ce găsea, punea în căruță și venea acasă.

O dată a luat-o și pe nepoata sa pentru a ține calul. Pe câmp, bunicul luă ce găsi, apoi veni către căruță uitându-se în dreapta și în stânga să nu îl vadă cineva, dar nepoata sa, din căruță îl întrebă:

-În sus te-ai uitat? Atunci bunicul s-a gândit îndelung la cuvintele nepoatei sale și, de atunci nu a mai furat niciodată.

Ce frumos ar fi dacă la o simplă mustrare ne-am îndrepta privirile în sus precum bunicul din povestea de mai sus.

Uităm să privim în sus de nenumărate ori în viața noastră făcând orbește fel de fel de răutăți. Căutăm să nu fim descoperiți de oameni – în fața cărora ne rușinăm – dar de Dumnezeu, Cel ce vede toate, nicidecum. Câte măsuri de precauție ne luăm pentru a nu ne rușina pe lumea aceasta de tot ceea ce facem și cum omitem să privim în sus și să ne întrebăm de fiecare dată: „Doamne, Ție îți place ceea ce fac eu acum, binecuvintezi Tu faptele mele?

Cum ne furăm singuri căciula!

Robert, regele Franței era odată, cufundat în rugăciune în fața altarului unei biserici. Un hoț vine și taie cu o foarfecă ciucurii de aur de la poalele mantiei.

După ce îi taie ciucurii de pe partea dreaptă, hoțul trece pe partea stângă, dar împăratul care observase totul de la început, îi spune:

-Îți ajunge cât ai tăiat, mai lasă și pentru alții!

Câtă noblețe a avut acest rege!Dar hoții de ce oare nu au și ei noblețe? Ne uităm cu stupoare la țărișoara aceasta rămasă fără ciucuri din toate părțile. De ce oare hoții noștri nu se mai opresc? La noi fură chiar „regele”, își fură singur ciucurii. Trăim blestemul necredinței! Toate aceste întrebări ni le punem fără discernământ. Fură toată lumea, este haos, conducătorii noștrii – regii acestei lumi trecătoare – ne secătuiesc pentru că noi înșine nu ne mai rugăm, nu mai suntem sub protecția Celui de Sus. Ne-am smucit din Mâna Proniei dumnezeiești făcând în toate voia noastră fără de Dumnezeu.

Un părinte bătrân spunea așa foarte înțelept:

„Nu există pedeapsă mai mare de la Dumnezeu, decât să-l lase pe om la voia lui!”

Iată suntem la voia noastră! Ce avem?

Ceea ce merităm! Dacă vrem să schimbăm ceva în lumea aceasta, trebuie să ne schimbăm pe noi înșine și lucrurile vor deveni altele! Nu putem cere mereu altora să se schimbe iar noi să nu facem nimic. Să începem cu noi înșine și restul vine de la sine. Atunci vor fi primite și rugăciunile noastre!

O, Doamne, dă-ne înțelepciunea să înțelegem bine lucrurile in viața noastră! Amin!

Melcul lui Antim Ivireanul!…pilde

Sfânta Mănăstire Antim din București are deasupra ușii de la intrare o emblemă, sculptată în piatră de însuși episcopul Antim Ivireanul care reprezintă un melc.

Melucul simbolizează sărăcia, căci toată averea sa este purtată în spate, sub cochilie. De asemenea melcul mai simbolizează tăcerea, el nu produce nici sunet, spre deosebire de alte animale. O a treia însușire este aceea că, atunci când plouă, el se înalță cu ușurință deasupra apei.

Se poate spune că melcul este imaginea perfectă a călugărului. Ca și melcul, călugărul trebuie să fie sărac, el depune un jurământ al sărăciei depline, trebuie să iubească tăcerea și să se înalțe la Dumnezeu prin rugăciune fierbinte, însoțită de lacrimi.

La fel să procedăm și noi, să iubim aceste virtuți, să ne lipsim de cele pământești, să iubim tăcerea și să înălțăm prin rugăciune și lacrimi la Dumnezeu asemena melcului când plouă.

Cum ne-am putea asemui cu melcii când pe noi ne covârșește greutatea lucrurilor adunate în casa din spatele nostru? Nici măcar casa sufletului n-o putem păstra liberă de conștiință și liberă de deșertăciunile acestei lumi trecătoare.

Urâtă-i înselătoria în fața lui Dumnezeu!…pilde

Era odată un om milostiv care avea o magazie plină cu grâu. La el veneau mulți săraci să ceară grâu cu împrumut. Stăpânul magaziei îi trimetea să-și ia singuri atâta grâu cât le este necesar.Unii aduceau grâul împrumutat, dar stăpânul nu era de față nici când luau grâu și nici atunci când îl aduceau înapoi.

O dată un om aduce grâul împrumutat, dar îl ia înapoi spunând stăpânului că a deșertat sacul. După o vreme, vine din nou același om să împrumute grâu, iar stăpânul îl trimite, ca de obicei, să-și ia singur din magazie. Omul sărac găsește însă magazia goală și se întoarce la stăpân să-i spună acest lucru.

..Nu se poate, îi spune stăpânul, nu cumva este goală numai pentru tine pentru că ai fost necinstit?

Omul și-a recunoscut lăcomia, și-a mărturisit păcatul și și-a cerut iertare.

Omul din pilda de mai sus, repede și-a recunoscut nemernicia. În zilele noastre morarul ar fi copleșit de îndreptățirea de sine a furăciosului. La început ar găsii mii de motive să nu-și recunoască vina apoi dacă ar fi vădit cu siguranță ar găsi și explicații „pertinente” de îndreptățire pentru fapta lui cea urâtă. Ce greu auzim în ziua de astăzi un „Iartă-mă frate! Am greșit și nu voi mai face pe viitor!”

Ce putem da când nu avem ce!?!…pilde

Ce putem da unui semen al nostru când nu avem nimic la îndemână?

Într-o zi, un mare scriitor rus, care avea obiceiul de a nu umbla cu banii la el, întâlni pe un cerșetor, care-i întinse mâna, cerându-i de pomană. Scriitorul, care avea o inimă foarte bună, se căuta prin buzunare, se scotoci, dar nu găsi nici o lescaie.

Atunci, plin de dragoste, întinse mâna cerșetorului:

-Iată, dragul meu, nu am nici un ban la mine, dar îți dau o strângere de mână, cu toată dragostea.

Cerșetorul îi strânse mâna și, cu glas cald de recunoștință, răspunse:

,,Mulțumesc, domnule!… Nimeni până la dumneavoastră nu mi-a dat o pomană atât de frumoasă.”

Fiecare da din visteria sufletului său ceea ce are! Întotdeauna gasim să dăm ceva aproapelui nostru! Dacă nu avem bani, putem oferi un gând bun, o vorbă plină de iubire și mai ales în aceste vremuri de restriște putem face milostenia sufletească care este mai de preț decât orice alte bunuri trecătoare.

Mediaș cel ticălos și bătrânul călugăr!…pilde

Au fost niște oameni care aveau un băiat pe care-l chema Mediaș.

Copilul acesta era de mic tare dezmierdat și nu-l puneau părinții la nimic. Din pricina aceasta, când s-a făcut mai mare, îl certau, iar Mediaș, de ciudă, i-a omorât cu o măciucă. Și-a luat măciuca și a plecat în codru, ajungând un hoț de temut.

Mediaș a ucis mulți oameni. Odată chiar a prins un bătrân călugăr și a vrut să-l omoare.

I-a spus preotul călugăr care era și văzător cu duhul:

- Vrei fiule să mă omori și pe mine așa cum ți-ai omorât părinții, cu măciuca aceea?

-Mai bine lasă-mă să te spovedesc și să-ți dau canon, căci sunt bătrân și curând voi muri.

Mediaș nu știa ce-i aceea spovedanie,dar a ascultat fiind copleșit de înaintea vederea bătrânului.

Preotul călugăr îi spuse:

-Măciuca de măr cu care ai ucis s-o înfigi în pământ și s-o uzi cu apă adusă în gură, mergând în coate și în genuchi, până va înfrunzi și va face mere, plângând într-una fapta ta scârboasă înaintea Domnului.

Mediaș a făcut așa și mărul a slobozit frunze și mere. El ajunse de nu mai avea nici haine pe el, toate erau numai zdrențe și tot era numai răni.

A mai trecut odată preotul pe acolo și și-a adus aminte de el.

L-a văzut și i-a zis:

-Scutură mărul!

L-a scuturat și au căzut toate merele, afară de două. Dumnezeu îi iertase toate celelalte păcate, numai ucideea părinților nu.

Atunci părintele i-a spus că pe acestea numai lacrimile pline de căință le va putea șterge. Mediaș a început să plângă tare- tare, nemângâiat. Dintr-o dată, merele au căzut, iar el slăbit de suferință ceru bătrânului cea din urmă spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine.

Așa Mediaș cel ticălos prin pocăință primi iertare păcatelor lui urâte dar primi și mântuirea sufletului lui prin dragostea bătrânului sporit și marea purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Lasă pe Dumnezeu să judece!…pilde

Într-o zi, a venit la o sfântă mănăstire, Isac Tebeul, care locuia departe, în pustia Tebaidei, și aflând că un ucenic păcătuise de mai multe ori, l-a osândit.

După judecată s-a întors în sihăstria sa. Când s-a apropiat de chilie, a văzut cu uimire cum înaintea ușii stă un tânăr, strălucitor ca soarele, cu o sabie în mână.

-Cine ești – a întrebat bătrânul – și ce poftești de la mine?

-Sunt Arhanghelul Mihail, a răspuns tânărul. Nu te las să intri înăuntru.

-Din ce pricină, Mărite Arhanghel?

Și a răspuns îngerul:

-Dumnezeu m-a trimis aici, zicând: Întreabă-l pe Isac ce poruncește să fac cu fratele lui pe care l-a judecat și l-a osândit?

Bătrânul s-a rușinat îndată și, căindu-se, a zis:

-Am greșit, iartă-mă!

Îngerul a răspuns:

-Scoală-te, Dumnezeu te-a iertat. Păzește-te, de acum înainte, să nu judeci pe cineva mai înainte de a-l fi judecat Dumnezeu.

Ce aprigi suntem când judecăm pe alții și cu câtă iuțeală suntem gata să osândim și să dăm verdicte! De-am fi mai aspri cu noi înșine și blânzi și înțelegători cu ceilalți!

Un bețiv pus pe gânduri!…pilde

Mulți oameni, care sunt stăpâniți de vreo patimă sau viciu, doresc să se îndrepte, să se salveze de la pieire, dar n-au suficientă voință, ci amână tot mereu revenirea pe calea cea bună.

În apropierea unei gări într-un canton de-al C.F.R.-ului trăia un acar cu soția și fetița lui, care împlinise 9 anișori.

Acarul avea patima beției; nu arareori îl văzuse fetița pe tatăl ei venind acasă pe două cărări, ba mai mult când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe băutură și când ajungea acasă își bătea soția și copila care erau nevinovate.

Într-o zi fetița îl întrebă pe tatăl ei, care se afla cu stegulețul roșu în mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l: ,,Tată,ce înseamnă asta?” El îi răspunse: ,,Când este pe linia ferată vreo primejdie de moarte, îl flutur în vânt și dau de veste….”

Fata tăcu și intră îngândurată în casă. Când se înapoie de la serviciu, acarul ce văzu? Ceva care-l umplu de rușine. În gâtul sticlei cu alcool de pe masă, fetița pusese un mic steguleț roșu, iar pe sticlă lipise o hârtioară pe care scrisese ,,PRIMEJDIE DE MOARTE”.

Atâta amărăciune și rușine simți acarul, încât din acel moment hotărî să termine cu beția. Iată cum o copilă, ajutată de Harul lui Dumnezeu, și-a scăpat tatăl de la pierzare.

Bănuiala Nedreaptă!

Un țăran și-a pierdut sapa. Gândea că i-a furat-o vecinul lui, așa că a început să-l urmărească. După felul cum mergea, după felul cum vorbea, i se părea că el nu este ca toți ceilalți oameni. Într-un cuvânt, era convins că acesta este hoțul.

Mai târziu și-a găsit sapa, pe care o uitase la câmp.

A doua zi s-a întâlnit din nou cu vecinul și, observând cu atenție felul cum mergea și cum vorbea, nu i s-a mai părut că el ar fi hoțul.

Toată viața trăim din păreri și ne înșelăm amarnic pentru că părerile noastre se bizuie pe proasta noastră înțelegere a lucrurilor.

Acționăm în consecință cu înțelegerea lucrurilor în viața noastră. De aceea o bună înțelegere a lucrurilor ne va izbăvi de o grămadă de neplăceri în viață.

De aceea avem nevoie de duhovnic – un povățuitor sincer – în viața noastră care să ne arate drumul spre Hristos. Să-L avem de model pe Hristos – Acela care S-a făcut om pentru noi tocmai pentru a ne arăta unde putem ajunge cu firea noastră, cum putem dobândi deplin chipul lui Dumnezeu în noi ajungând la asemănarea cu El prin virtute!

Din sfantul Cuvant al lui Dumnezeu stim ca pana si oamenii evlaviosi si cu viata sfanta pacatuiesc, si pacatuiesc mult. Mult pacatuim, zice Apostolul (Iac. 3, 2). Si Sfantul Ioan marturiseste: de vom zice ca pacat nu avem, pre noi insine ne inselam, si adevarul nu este intru noi (I In. 1, 8). Si pentru iertarea pacatelor se va ruga tot cuviosul la vreme bine cuvioasa (Ps. 31, 7). Si Hristos le porunceste celor credinciosi, care au fost indreptatiti prin sangele Lui si care il marturisesc pe Dumnezeu Tatal prin harul Lui, sa se roage: Tata! Ne iarta noua gresalele noastre, stiind ca pacatuiesc toti. El porunceste sa-i iertam fratelui nostru greselile savarsite fata de noi: luati aminte de sine-va: de va gresi tie fratele tau si de sapte ori de se va intoarce la tine, zicand: "caiescu-ma", iarta-i lui. Si macar de sapte ori in zi de va gresi tie, si de sapte ori se va intoarce la tine, zicand: "caiescu-ma", iarta-i lui (Lc. 17, 3-4).

De vorbă cu mine - Jurnal de zbor ( dor )

Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate. Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci ce sângerează lumină.
24 iulie 2009
O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, îndură-Te de fie-care dintre noi care am primit darul Harului Tău. Nu ne mai lăsa să pierdem acest har, căzând în vreun păcat. Ci ajută-ne să rămânem mereu smeriţi, curaţi şi sinceri înaintea Ta, ca să ne sfinţeşti deplin, spre a fi vrednici de slava Ta. Amin

manastirea nu e un cuier cu haine negre!

04.11.2009 21:50

Vorbe de duh – părintele Teofil Paraian

Când nu poţi să te rogi, n-ai cum să te rogi! Dar când nu eşti dispus să te rogi, când te simţi cumva împiedicat, atunci să te sileşti să faci lucrul acesta. Nu poţi să te rogi mai bine altădată, dacă întrelaşi rugăciunea astăzi. Nu te vei ruga mai bine mâine, dacă astăzi vei neglija rugăciunea. Şi atunci, te rogi cum poţi; chiar este un cuvânt care zice aşa: Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune. Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata, trebuie sa-ti faci randuiala in minte, iar daca nu-ti faci randuiala in minte, nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte. In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara: asa cum moara macina ce bagi pe moara, tot asa si mintea - macina ce bagi pe minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti: daca ai ganduri conforme cu voia lui Dumnezeu - deci daca ai ganduri bune -, esti om bun; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Săvârşirea Cuvioasei Maria Egipteanc poem de Sf. Ioan Iacob Hozevitul

In vremea nopţii lângă apă
În lunca Sfântului Iordan
Aşteaptă căutând în zare
Un pustnic Calamonitean.

Ce ai bătrânule Părinte,
De eşti aşa nerăbdător
Şi tot priveşti în "ceea parte`
Cu ochiul tău iscoditor?

Ai pus vreo undiţă în apă
Şi n-o găseşti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?

Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Şi-i lucru de mirare Avvo,
Că-ţi vine dor a pescui!

Aşa s-ar fi mirat oricine
Văzându-l pe bătrân şezând
La miezul nopţii langă apă
(Pescar pe el l-ar fi crezând).

Dar după cum se vede treaba
Nu-i este lui de pescuit
De stă aşa în nemişcare,
Rugându-se necontenit.

Privind mai bine, vom cunoaşte
Că este "Pustnicul Zosima`,
El poartă mantie în spate,
La piept: Epitrahil şi schima.

Un vas bisericesc în mână,
El ţine prea cuviincios
Având dumnezeiescul Sânge
Cu Sfântul Trup al lui Hristos.

În vremea asta el aşteaptă
Din ceea parte de Iordan,
Să vie spre împărtăşire
"Sihastra de neam Egiptean`.

Un an de zile se-mplinise
De când s-a înţeles cu ea
S-aducă "Sfintele` Bătrânul
Şi-acuma ea întârzia!

În mintea lui i se strecoară
O bănuiala cu fior:
"Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Să vad acum acel"!

Şi dacă vine ce voi face?
De luntre nu m-am îngrijit`!
Acestea cugetând Bătrânul
Un plâns amar l-a năpădit.

Dar numai iată că zăreşte
Pe Sfânta pustnică venind
Deasupra apei (ca pe gheaţă)
Mirat o vede el păşind.

Pe trupul ei pârlit de soare
Şi ca o scândură uscat
Ea poartă doar o zdreanţă veche
Pe care Pustnicul i-a dat.

În ziua când era să moară
Atuncea s-a împărtăşit
Şi pentru asta pe Zosima
Mai înainte l-a vestit.

Căci vrând să moară neştiută
I-a zis să vie la un an
S-o afle ca mai înainte
De ceea parte de Iordan.

Cu multă nerăbdare Avva
În anul următor venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.

Iar în nisip era scrisoare
Cu ziua săvârşirii ei:
Că-i este numele "Maria`
S-o-ngroape după obicei.

Cântându-i cele cuvenite
Şedea Bătrânul cugetând,
Că nu avea nici o unealtă
Să-i facă groapa în pământ!

Dar, O! Minune prea slăvită!
Venind un leu înfricoşat,
Cu ghearele scobind îndată,
Mormântul Sfintei a săpat!

Apoi plecându-se cucernic
În pace el s-a depărtat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a îngropat!

RSS Subscribe

DOAMNE !!!Darul Tau mi-ai dat mie sa graiesc catre Tine, Doamne, si dorul pe care il am catre bunatatea Ta ma sileste sa nu tac. Ca un singur bun si al nostru al tuturor Ziditor, iarta faradelegile si pacatele robului Tau celui pacatos si nemultumitor. Stiu ca covarsesc cu pacatele pe toti oamenii, Doamne, dar am scapare adancul cel covarsitor al indurarilor Tale; si tare sunt incredintat ca primesti si miluiesti pe toti cei ce nadajduiesc la bunatatea Ta; si mai inainte cunoscator fiind, Stapane, inima celui ce vine la Tine mai inainte o vezi daca s-a dezbracat de lume cu totul.

luni, 6 septembrie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Despre mine

Persoane interesate