Părintele Iosif Vatopedinul
(1921-2009)
Auziţi Neamuri şi Popoare din Lumea întreagă
şi tu cititorule ia aminte la ceea ce vei citi.
Sunt dureroase şi triste, dar sunt destinate
să se întâmple câte în Scripturi sunt scrise.
Le-au scris Parinţii noştri ca lumea să afle
ce din acest război urmează să păţească.
Ca la Dumnezeu să meargă şi să se pocăiască
dacă doreşte a se salva şi fericit să trăiască.
Deodată focul se va aprinde din cauză prea mică
strigare de război din Bulgaria vine.
Iar deodată Rusia intră în Turcia
şi ca un torent puternic mătură Persia (Iran).
Şi înaintează neîncetat ajunge-n Palestina
Dumnezeu vrea Antihristul lumii să vină.
Atunci coboară împreună ţările din Apus
vai de Neamurile din Nord toate devin cenuşă.
Cu turbare se apără puternic ursul (Rusia) în Turcia
ce a neîndreptăţit pe Grecia şi toată se aprinde şi arde ca lumânarea.
Zadarnic se luptă ursul să menţină
cunoscutele Strâmtori (Suez)(1) până la sfârşit
Pentru că de la Răsărit, Koreea, Manciuria
intră America şi cu Japonia
şi înaintează cu viteză în Siberia
în timp ce-n partea de Apus învinge Germania
şi atunci e imposibil să se ţină Rusia
şi părăseşte strâmtorile, Egipt şi Turcia.
Este lovit ursul peste tot şi pleacă
cum se risipeşte o turmă dezordonată.
Atunci şi Turcia cea înşelătoare
Pentru că va înfăptui cu vicleşug mare trădare.
Pentru că după ce va fi cucerită toată de către Rusia
Se va alia cu ea şi cu Bulgaria.
De aceea câţi creştini se află în Cetate
şi în împrejurimile ei, trebuie să plece toţi.
Pentru că Cetatea (Constantinopolul) va arde şi niciun
locuitor nu va rămâne viu în interiorul ei.
Numai Biserica va rămâne
(casa aceasta şi Biserica Înţelepciunii lui Dumnezeu (Sf. Sofia)
încât va rămâne farul pururea luminos al Bisericii Ortodoxe
de unde se va răspândi în toată lumea
a Împărăţiei lui Hristos pe care lumea o aşteaptă).
Prima parte a groaznicului război s-a încheiat
atâtea suferinţe de cinci luni nu-s suficiente Dumnezeul meu?
şi iarăşi nou război va începe să se stârnească
vai de om ce are să tragă
Problema Cetăţii iarăşi va fi în centru
şi lumea se va încurca şi nu se va mai descurca.
Imediat discordia intră în Creta
şi imediat se vor aprinde ura şi patimile.
Dupa ce puternicii pământului vor fi dezamăgiţi
atunci va fi război ce nu a fost niciodată.
Vai de cei necredincioşi niciunul nu va scăpa
Atunci Grecia neutră şi mereu neîndreptaţită
îşi va cere dreptatea
şi pregătită va aştepta fără să se amestece.
Şi va vorbi atunci când trâmbiţa lui Dumnezeu
din cer va trâmbiţa pentru a i se face dreptate.
Atunci Neamurile sălbatic se vor măcelări
la marginea Cetăţii pentru Strâmtori(2) în principal.
Atunci va înota şi se va îneca în sânge viţelul
atunci se va curăţa grâul de pleavă.
În mare oriunde se va afla vas nu va rămâne
şi de la sânge marea va deveni roşiatică.
Cetatea va fi arsă şi nici urmă nu va exista
mai mult omul materialist pentru că multe a făcut.
Singura va rămâne Biserica Înţelepciunii lui Dumnezeu
podoaba Miresei Lui a Sfintei Lui Biserici.
Trei zile şi trei nopţi lupta va ţine
oricine iese viu mare noroc va avea.
Optsprezece ţări furioase cu încăpăţânare
se vor măcelări ieşite din minţi, în sânge afundate.
Exact a treia zi toţi istoviţii
de luptă vor vedea surprinşi
acolo sus pe cer în partea dreaptă
că străluceşte mai mult decât soarele o mare stea.
Şi de la stea dedesubt o cruce ce fulgeră
mai roşu decât focul şi surprinse Ţările
vor auzi din cer o voce ca de tunet
a îngerului neaşteptat căruia vor sta la picioare.
Vom arunca armele la pământ şi speriaţi
vom privi steaua ca înmărmuriţi fiind.
Staţi se va auzi voce. Staţi pe loc
pentru că mult s-a rugat sângele omului.
Alergaţi acolo în partea dreaptă
urmaţi arcul ce iese din stea.
Şi acolo veţi găsi om sfânt de-al meu.
Păstor pe acesta am ales pentru a mea turmă.
Pe acesta şi voi aţi ales păstor să păstorească
oile mele ce colindă pustiuri fără stână.
Noaptea se va auzi vocea mea şi lumea speriată
din sunetul trâmbiţei va rămâne dezorientată.
Şi direct arcul se va întoarce spre sud spre Grecia
ce din lumina cea cerească luminează ca lumânarea.
Atunci vor veni Ambasadori în Grecia
Grecia cea plină de har, cu violenţă şi rapiditate.
Atunci prima se va ridica Grecia cu armata ei
Să împlinească sfânt scopul ei.
Va ocupa neînvinsă teritoriile ei
ce i le-au luat duşmanii ei, ce lumea-ntreagă ştie.
Atunci refugiaţi împreună de bucurie sărind
vor alerga la glia lor ca vulturi zburând.
Atunci Regele grec, alesul Domnului
în toate va fi excelent şi de sus
va stăpâni şi conduce cu dreptate
şi pământul se va bucura de pace îndelungată.
Armele de luptă vor deveni unelte
şi pluguri agricole şi pace şi fericire.
va împărăţi peste tot şi ca fraţii vor trăi
oamenii pe pământ fără să întrebe
unul pe altul dacă nu cumva este străin
ci se va numi frate şi din neamul lui Adam.
Greci treziţi-vă ăsta-i adevărul
să nu vă înşele necredincioşii cum că sunt poveşti.
Toate acestea se vor întâmpla timpul vine
pământul se cutremură şi pe voi nu vă sperie:
Nenorocirea ce vine pe necredincioşi să rănească
şi de pe pământ fără milă să-i şteargă.
Luaţi hotărârea şi raţional gândiţi
toţi pocăiţi-vă întorceţi-vă la cele sfinte
pentru că în niciuna din astea nu este mântuire.
Războiul ce vine niciodată nu a fost
atât de mare şi groaznic şi pace nu va fi.
Dacă nu se va curăţa grâul de pleavă
şi neghina nu va arde ca iarba uscată.
Traducere din limba greacă
Dintr-o altă mărturie a unei monahii care l-a cunoscut pe Părintele Efrem Filotheitul ucenic al lui Gheronda Iosif am înţeles că în momentul în care Rusia va cuceri Turcia, aceasta va fi aliatul S.U.A.
vineri, 3 septembrie 2010
MILUIESTE -NE DOAMNE MILUIESTE-NE !
Ohh, cum tremură carnea pe mine,
Ohh, cum tremură carnea pe mine,
Şi lacrimi curg pline cu suspine
Din viaţa-mi plină de păcate
Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce
Căci iată… ziua judecăţii acum este!
Şi ce priveliste înfricoşătoare
Că-s gol, din cap până-n picioare
Şi nu-i nici umbră şi nici loc
Să scap de-al patimilor foc,
Şi de mustrarea ce mă pironeşte
Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,
Şi oare ce cuvânt de îndreptare
Să îmi aduc cumva în apărare?
Când iată cum îmi stau în spate
Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!
Toate câte inima le-a-ngăduit
Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,
Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,
Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.
De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea
Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?
Şi am făcut atâtea rele fapte
Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!
Ohh, cum stau cuprins de groază
Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază
Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind
De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!
Nu pot în ochi pe unul singur să privesc
Căci de la slava lor ca ceara mă topesc
Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine
Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine
Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată
Le-aş da acum şi viaţa toată
Dar prea târziu este acum
Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.
De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,
Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul
Căci dragostea ce trebuia ca să le port
Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,
Şi mă privesc cu toţii muţi de durere
Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere
Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală
Când toate-s date la iveală?
Până şi diavolul cel răzvrătit
Stă undeva deoparte înmărmurit,
Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească
Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.
Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc
Şi nu vor mai mişca deloc
…Căci iată stă suflarea toată
În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,
Cu Dumnezeu pe tron biruitor
Ajuns la capătul răbdărilor,
Şi răsplătind la fiecare-n parte
După dreptate pentru toate.
Iar eu de cel mai greu păcat,
Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat
Că pentru frate nu mi-a curs prin vine
Macar o raza de iubire,
Insă inima-mi tremurând cu disperare
Imploră acum… o ultimă iertare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu