Albinele şi Icoanele.

Albinele şi Icoanele. Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi

 . În urmă cu zece ani, un evlavios apicultor, pe nume Isidor Ţiminis, s-a gândit să introducă într-unul din stupii săi o icoană cu Răstignirea Domnului. Deschizând stupul, la puţin timp după aceea, a constatat cu uimire că albinele au arătat respect şi evlavie faţă de icoană, pe care au „brodat-o” cu ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Domnului.

În regiunea Kapandriti, din preajma Atenei, se petrece un lucru minunat

De atunci, în fiecare primăvară, acesta introduce în stupii săi icoane cu Mântuitorul, cu Maica Domnului sau cu sfinţi, iar rezultatul este mereu acelaşi. Cândva i s-a dus o piesă lucrată manual, la o mănăstire de maici, reprezentând dealul Golgotei cu cele trei cruci. Albinele au „brodat” cu ceară întreaga suprafaţă a compoziţiei, lăsând a se percepe clar crucea Mântuitorului şi cea a tâlharului din dreapta Sa, în timp ce crucea tâlharului din stânga au acoperit-o cu un strat gros de ceară.

Ultima dată i-am dus şi noi o icoană a Sfântului Întâi Mare Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, al cărui nume îl poartă şi umila noastră editură. După cum veţi constata şi din fotografia pe care o publicăm aici, albinele au înveşmântat întreaga icoană în ceară, lăsând neacoperite chipul şi trupul Sfântului.

Din nota introductivă a cărţii „Dragostea sfinţilor pentru animale şi dragostea animalelor pentru sfinţi”, Monahul Simon, needitată în limba română.

Traducere din limba greacă: Elena Dinu

Se va prelua cu specificarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos

Zâmbeşte chiar daca tu eşti trist Adu-ţi aminte de ceva frumos

Zâmbeşte azi, zâmbeşte mâine
Fă ca pe faţă zâmbetul mereu să fie

Zâmbeşte mie, zâmbeşte celora din jur
Şi noi îţi vom zâmbi ţie la fel

Zâmbeşte tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător

Zâmbeşte chiar daca tu eşti trist
Adu-ţi aminte de ceva frumos

Zâmbeşte şi fă lumea din jur mai bună
Că mulţi de zâmbetul tău au nevoie

Zâmbeşte sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ţi dea la tot răspuns

Zâmbeşte şi atunci când eşti jîgnit
Toţi uneori greşim fară să ne gândim

Zâmbeşte de eşti tu cel care a greşit
Cere-ţi iertare fii mereu deschis

Zâmbeşte tuturor ce sfat îţi dau
Că nimeni la rău nu te va îndruma

Zâmbeşte la părinţi, zâmbeşte la nepoţi
Să fii mereu aproape când au ceva de spus

Zâmbeşte la copil ce ajutor îţi cere
Învaţă-l cum în lume să facă numai bine

Zâmbeşte că trăieşti şi fii tu fericit
Că-n fiecare zi, zâmbete poţi dărui

Zâmbeşte chiar dacă nu ştii a zâmbi
Căci dacă ai un zâmbet, tristeţea te va ocoli.

poezie de Serghei Ţurcan

La Icoana Maicii Domnului Goniatissa din Creta

La Icoana Maicii Domnului Goniatissa din Creta

 

 
Arătându-se-n lumină, ca de-o stea-n călăuzire,
Icoana Goniatissa e pe-un loc de mânăstire;
Vlasie preacuviosul o găseşte şi se-nchină,
În vedenie cerească, a îngerilor Regină
I se-arată şi-l îndrumă, ca biserică să facă,
Iar în ea, a ei icoană, spre minune să încapă.
 
Are candelă icoana, ce-i nestinsă - cum de arde?
Aşa a găsit-o Sfântul, zărind semnul de departe.
De cinci ori fu dărâmată mânăstirea ridicată,
De cei ce cu năvălire vin în Creta după pradă.
Dar măreţ reconstruită, cu odoarele păstrate,
Mânăstirea-n malul mării străluceşte fără moarte...
 
Dintre-acele minuni, care se păstrează neuitate,
Una e când o femeie ce zăcea, paralizată,
S-a rugat adânc Măicuţei, şi, pe drumul spre icoană,
A putut să meargă iarăşi, mulţumindu-i cu sfială.
 
Încă şi-o altă femeie, ajunsă demonizată,
Tot de Maica, la icoană, fu prin preot vindecată;
Chiar şi-un hoţ, care trăise doar din furturi şi minciună,
La icoană-şi vine-n fire, mergând pe calea cea bună!
 
Stau nescrise alte taine, alte rugi îndeplinite,
Către Maica Preacurată, din faţa icoanei sfinte.
Loc ales, far şi cetate, stâlp la greu şi năvălire,
Aşa este pentru Creta a Măicuţei mânăstire!
 
Iată, sfintele icoane îşi aleg loc de-nchinare
Mânăstirile din munte, locuri aspre - de ce oare?
Vrând ca-n lumea-nstrăinată să rămână locuri pure,
Unde, parcă, veşnicia mai aproape să răsune...

La Icoana Maicii Domnului Goniatissa - Odighitria (Călăuzitoarea) din Creta.

Mănăstirea Kato Xenia -Brâul Maicii Domnului

 Centrul de Pelerinaj “Sfânta Parascheva” continuă și în această săptămână Campania “Pelerinaje pentru Suflet” cu destinațiile de pelerinaj din Grecia cu materialul -- Mănăstirea Kato Xenia - Brâul Maicii Domnul

Mănăstirea Kato Xenia, situată în orașul grecesc Volos, este o mănăstire de maici. În această mănăstire cu deosebită bucurie și evlavie, păstrează o parte din Cinstitul Brău al Maicii Domnului, una dintre cele mai valoroase relicve creștine. Brâul este țesut din păr de cămilă și, alături de Cinstitul ei Acoperâmânt, constituie singura amintire prețioasă ce se păstrează din viață ei pământească.

Mănăstirea Kato Xenia a fost întemeiată în timpul împăratului bizantin Andronic al II-lea Paleologul, ca metoc al Mănăstirii Ano Xenias și poartă hramul "Sfântul Ierarh Nicolae".

Brâul Maicii Domnului - istoria minunatului veșmânt

Numele Mănăstirii Kato Xenia, însemnând "Străina de Jos", provine de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ajunsă aici în mod miraculos. Icoana Maicii Domnului a fost numita "Xenia" - adica Straina - deoarece venea dintr-un loc străin.

După un scurt transfer în Capadocia, Sfântul Brâu a fost adus în Ierusalim, de către împăratul Teodosie cel Mare. Până în secolul al IV-lea, Brâul Maicii Domnului s-a păstrat la Ierusalim. Însă în anul 395, Arcadie, fiul împăratului Teodosie cel Mare (379-395), aduce Cinstitul Brâu al Maicii Domnului la Constantinopol. În secolul al X-lea, împărăteasa Zoe, soția lui Leon cel Înțelept, în urma vindecării sale miraculoase, a brodat Brâul cu fir de aur, forma în care se păstrează și astăzi, și l-a reașezat în racla dăruită de împăratul Arcadie. Evenimentul reașezării Brâului în racla este pomenit, în calendarul ortodox, la data de 31 august.

Potrivit Tradiții, Apostolul Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, a primit Sfântul ei Brâu ca dovadă a învierii și înălțării ei cu trupul la cer. Acestă a fost țesut de însăși Maica Domnului din păr de camilă.

Între anii 1512 si 1520, Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românesti, a înnoit incinta Mănăstirii Vatoped și a construit un paraclis cu hramul "Brâul Maicii Domnului". Paraclisul a fost reparat în anul 1794, tot cu ajutoare românești, iar în secolul al XIX-lea România a daruit Paraclisului Maicii Domnului o noua catapeteasmă.

De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a vindecat nenumărați bolnavi, în special pe cei ținuți de boala cancerului, și a ajutat să nască mulțime de femei care nu puteau avea copii. Tămăduirea acestora s-a produs prin purtarea în jurul brâului a unei "panglici" care a fost atinsă de racla în care se păstrează Brâul Maicii Domnului.

De asemenea, racla de argint în care se păstrează Brâul la Manastirea Vatoped a fost confecționată în secolul al XVIII-lea tot în Tara Românească. În această sfântă raclă se pastrează numai despre o parte din Brâu, pentru că alte două părți ale acestuia au fost dăruite, în anul 1522, Mănăstirii de maici Kato Xenia, situată la 50 de kilometri de orașul Volos. Acesta a fost luat de la Muntele Athos, în anul 1552, și adus la Mitropolia Dimitriadei, într-un moment de grea încercare pentru populația de aici, în timpul unei mari epidemii de ciumă. Istoria povestește că, imediat dupa aducerea sa, oamenii s-au însănătoșit.

De asemenea, Cinstitul Brâu a făcut să înceteze diferite epidemii: în anul 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Țara Românească pentru îndepărtarea ciumei; în anul 1871, sultanul turc sub a cărui protecție se găsea Sfântul Munte Athos după căderea Constantinopolului, a dus Brâul în țara sa pentru îndepărtarea holerei; în anul 1894 Brâul a fost dus la Kios, pentru a înlătura epidemia care lovise plantațiile de lămâi și portocali.

Manastirea Kato Xenia grecia Briul Maicii Domnului

La Icoana Maicii Domnului Xenia

 

{briul se gaseste in racla de pe masuta}

Trecutul taine înfăşoară
- La Domnul toate sunt lumină -
De-aceea şi Sfânta Icoană,
Numită Xenia - „străină",
Deşi pe mare a fost pusă
În vremile iconoclaste,
Prin voia Domnului, ajunse
În mânăstiri dreptcredincioase.
 
Minune fu călătoria
Icoanei Maicii lăudate,
Pe mare cum pluti cutia
Ce o purta, spre zări curate.
Ascunsă-n scorbură de îngeri,
Cu candela pururi aprinsă,
De-acolo, dusă la călugări,
Icoana fu milă întinsă.
 
Călători fără să piară
În întâmplări sau în războaie.
Măicuţa Pururea Fecioară
Păzi Icoana de văpaie;
Ca să nu-mpuţineze harul
Ce vine prin icoane-n lume,
Domnul statornici hotarul
Fărădelegii, prin minune.
 
Trecutul taine înfăşoară,
Pe care Domnul Sfânt le ştie
Şi le arată, bunăoară,
Când sunt creştini la ananghie.
Icoana şi azi e păstrată,
Nepieritoare şi smerită
La mânăstirea Kissiota,
A Maicii Domnului, numită.
 
Măicuţă Pururea Fecioară,
Ne ocroteşte din Icoană!
 

La icoana Maicii Domnului Xenia (Străina) din Thessalia, aflată la mânăstirea Kissiotissa, cunoscută mai mult ca mânăstirea Maicii Domnului.

Fără suflare

“Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunos­cuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit înfricoşătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă sărutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Judecătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi cu stăruinţă cer vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii”.

****************************************

Rețetă duhovnicească spre vindecare

Printre "medicamentele" spirituale prescrise de "medicul" Ioan, familiarizat cu așa ceva din ascultările sale de sanitar din armată, de la bolnița de la Neamț, sau din lagărele din Palestina, enume­răm două dintre ele, cu o forță vindecătoare uriașă: plânsul ca ma­nifestare a pocăinței sincere sau ca o baie ce curăță păcatele și al doilea, "rugăciunea lui Iisus" sau rugăciunea inimii care unește pe om cu Dumnezeu.

Știind din Sfânta Scriptură și din Sfinții Părinți, dar mai ales din experiența sa duhovnicească, care este valoarea sufletului în planul mântuirii, Sfântul Ioan, ca un doctor iscusit al terapeuticii duhovni­cesti, prescrie o Rețetă duhovnicească spre vindecare:
"Un dram de viață cât mai este
În lumea asta să trăiești,
Jertfește-l numai pentru suflet
Și lasă grijile lumești".
Printre "medicamentele" spirituale prescrise de "medicul" Ioan, familiarizat cu așa ceva din ascultările sale de sanitar din armată, de la bolnița de la Neamț, sau din lagărele din Palestina, enume­răm două dintre ele, cu o forță vindecătoare uriașă: plânsul ca ma­nifestare a pocăinței sincere sau ca o baie ce curăță păcatele și al doilea, "rugăciunea lui Iisus" sau rugăciunea inimii care unește pe om cu Dumnezeu:
"Prieten bun câștigă-ți plânsul
Și "Rugăciunea lui Iisus",
Căci plânsul stinge focul veșnic,
Iar ruga te înalță sus".
(Rețetă duhovnicească)
Întrucât viața de aici este pridvorul vieții viitoare, sfințitul autor are în vedere două lucruri esențiale și anume:
1. Prețuirea fiecărei clipe a vieții pământești și importanța ei pen­tru mântuire după cuvântul Domnului care zice: "privegheați căci nu știți ziua și ceasul când vine Fiul Omului" (Matei 25, 13).

"Deci mereu să iau aminte
La tot pasul meu din viață
Căci atârnă mântuirea
Chiar de clipa cea de față.
O, prea milostive Doamne,
Să nu lasi până-n sfârșit
Să amân eu pocăința
Cel prea mult ticăloșit!"

2. Gândul la moarte sau aducerea aminte permanent  că viața pă­mântească are un sfârșit, moment din care omul nu mai poate face nimic pentru propria mântuire (Ioan 9, 4). Dumnezeiasca Scriptură zice "Fiule, adu-ți aminte de cele de pe urmă ale tale și în veac nu vei păcătui" (Isus Sirah 7, 36), iar Sfântul Vasile cel Mare zice că "gân­dul la moarte este cea mai mare filozofie a vieții". Sfântul Ioan Iacob, ținând cont de valoarea acestei coordonate pentru viața duhovnicească, vorbește în multe poezii ale sale despre cugetarea la ieșirea din lumea aceasta:
"Pomenirea despre moarte
Glasul trâmbiței de-apoi
Ne-ncetat să mă trezească
Ca alarma la război!".
Într-o altă poezie, se adresează lui însusi pentru a fi mereu în stare de trezvie, îndemnându-se pe sine pentru a dobandi "pașaportul" cu "viza" valabilă pentru a trece dintr-o țară in alta:

"Cercetează-ți deci valiza
Caută la pașaport,
Poate se împlinește viza
Și te vor muta din cort!
Iată viața ta se trece
Și la bine n-ai sporit,
Mișcă inima cea rece
Pentru Cel ce te-a zidit".
(Un sfat nepocăitului Ioan)

Ne dăm seama că moartea, cu tot aspectul ei înfricoșător, era mereu în fața ochilor minții Sfântului Ioan, căci omul lui Dumnezeu moare în fiecare zi (I Corinteni 15, 31):

"Iată, fraților mormântul
Cum înghite trupul meu,
Iată, cum vedeți, pământul
Cere partea lui mereu!
Unde-i slava mea acuma
Unde-i chipul lui «Ioan»?
Au pierit cum piere spuma
De pe valuri în noian!
(La sfârșitul meu)
(Tâlcuiri din opera Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Editura Doxologia, pp. 49-51)

*********************************

• Pastoraţie pentru migranţii parohiei Chintinici
• Proiectului FORTE în parohia Bereşti-Bistriţa 2
• Noul „Muzeu vivant” al Mănăstirii Agapia, sfințit de către IPS Mitropolit Teofan
• „Sfinții sunt brațele împrumutate ale lui Hristos Domnul care binecuvintează lumea”
• Binecuvântare arhierească la Mănăstirea Ciocăneşti
• PS Ioachim Băcăuanul a slujit la Biserica Precista din Bacău
• 
  

În situaţiile neplăcute, să rezistăm cu gândul la Dumnezeu!

Se întâmplă de multe ori în viaţă, sau în zi, să intrăm într-o situaţie fără ieşire. Atunci să zicem: „Doamne, treci la volan, că eu nu mai pot, nu mai ştiu pe unde să o iau!”. Şi veţi vedea cât de frumos iese Dumnezeu din încurcătura în care noi L-am băgat... Cu o condiţie: să lăsăm totul deoparte şi să zicem: „Fă Tu asta!”. Din păcate, ne e greu să facem asta pentru că avem ceva de spus, avem dreptate, avem explicaţii. Tendinţa asta de a ne face dreptate ne mănâncă bucuria şi ne aruncă în mari şi nenumărate necazuri.

O altă cale de a ajunge în duh este de a-i încuraja pe cei din jur să reziste situaţiilor neplăcute şi de a ne încuraja şi pe noi, atunci când suntem în situaţii neplăcute, să rezistăm cu gândul la Dumnezeu. Noi, de obicei, când trăim ceva neplăcut, aşteptăm să scăpăm, sau strigăm la Dumnezeu să ne scape. Ori, Dumnezeu n-a venit ca să ne scape de necazuri.

Că, spunea cineva, s-a transformat Tatăl nostru, nu mai e „Tatăl nostru cel din ceruri”, ci „Tatăl nostru cel de la bancă, cel de la supermarket, de la... de undeva de unde trebuie să ni se îndeplinească toate dorinţele”.

Dar noi să zicem aşa: Doamne, iată, necazul acesta este un loc de întâlnire cu Tine. Tu când ai spus: „în lume necazuri veţi avea”, Te-ai gândit la necazul pe care îl am eu acum. Şi Tu spui că ai biruit lumea. Uite, asta e o ocazie ca eu să trăiesc biruinţa pe care ai avut-o Tu. Fă ceva cu mine. Ajută-mă să Te întâlnesc, să Te simt în această încercare. Necazul, de obicei, este o întâmplare care mă duce mai aproape de inima mea, îmi înmoaie inima. Un om, când nu are necazuri, trăieşte neatent, nici nu ştie ce a făcut. Când e necăjit, e mai atent. Aşa că punerea în faţa lui Dumnezeu a acestui necaz şi chemarea Lui ne schimbă mult. Să-I facem loc lui Dumnezeu în orice necaz al nostru. Cele mai potrivite situaţii pentru a face acest salt sunt cele în care omul nu mai poate să facă nimic.

Cei care lucrează cu dependenţii spun: „Pacientul nostru a ajuns la fundul sacului”. Se întâmplă de multe ori în viaţă, sau în zi, să intrăm într-o situaţie fără ieşire. Atunci să zicem: „Doamne, treci la volan, că eu nu mai pot, nu mai ştiu pe unde să o iau!”. Şi veţi vedea cât de frumos iese Dumnezeu din încurcătura în care noi L-am băgat...Cu o condiţie: să lăsăm totul deoparte şi să zicem: „Fă Tu asta!”. Din păcate, ne e greu să facem asta pentru că avem ceva de spus, avem dreptate, avem explicaţii. Tendinţa asta de a ne face dreptate ne mănâncă bucuria şi ne aruncă în mari şi nenumărate necazuri. Numai de am înţelege şi am renunţa la „dreptatea noastră”!

Să vă spun o poveste legat de asta: undeva, pe aici prin Ardeal, un părinte a fost reclamat la episcopul locului - dacă v-am mai spus-o să mă iertaţi - că face nu ştiu ce vrăji femeilor să nu le mai bată bărbaţii lor. A venit părintele episcop la preotul respectiv şi l-a întrebat ce face de a fost reclamat. Şi preotul a răspuns: „Ce să fac, Preasfinţite, că tare mai sufereau sărmanele femei, că aproape toate au bărbaţi cam beţivi şi cam agresivi şi... Aşa că le dau câte o sticluţă de apă sfinţită şi le spun: «când vine bărbatul acasă, tu să iei o gură de apă sfinţită şi să n-o înghiţi, s-o ţii în gură până adoarme. Şi aşa scăpau de ceartă şi bătaie că nu mai puteau să deschidă gura să-şi facă dreptate...». Dacă ai scăpat-o pe gât, să mai înghiţi din nou, că nu-şi face efectul; numai în gură îşi face efectul”.

Să ne imaginăm şi noi, când ardem de dorinţa de a ne face dreptate prin cuvinte, că luăm o gură din apa aceea sfinţită şi să tăcem cu rugăciune. Stau acolo aşa şi nu-mi mai fac dreptate, să văd ce taci Tu, Doamne, când eu nu îmi fac singură dreptate... Vom descoperi perspective de o adâncime şi o frumuseţe nebănuită pentru sărmana noastră minte captivă în conflicte fără ieşire...

Şi vom simţi bucuria lui Dumnezeu. Bucuria se simte cu organele duhovniceşti şi aceste organe sunt în noi, sunt în duhul nostru. Noi nu suntem în noi. Dar, de vom voi, putem învăţa să intrăm în duhul nostru, în acest ascuns din noi în care ne vede Dumnezeu şi ne aşteaptă.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, 2013, pp. 25-27)

Catelusul schiop

In vitrina unui magazin de animale era un afis: '' catelusi de vanzare ''
Un baietel de 10 ani intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$. Baietelul baga mana in buzunar, scoate cateva monezi. Numara 2.70 $ … si apoi intreaba: '' As putea vedea catelusii ? ''Vanzatorul zambeste. Fluiera, si din magazin iese afara o catelusa si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase in urma si nu se apropia !
Baietelul intreaba: '' De ce catelusul asta schioapata ? '' Omul ii raspunse ca acesta s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata ! '' Acesta-i catelusul pe care-l doresc '', a spus baietelul cu bucurie in glas. '' Daca asta e dorinta ta, ti-l dau gratis ! ''
Copilul s-a suparat si a raspuns: '' Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si a celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg ! ''
'' Esti sigur ca vrei acest catelus ? Niciodata nu va putea fugi , sa se joace , sa sara precum ceilalti ! ''
Baietelul atunci s-a aplecat, si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului proteza de picior cu ajutorul careia putea sa umble. '' Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga ! ''Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: '' Mă rog si sper ca fiecare catelus sa aiba pe cineva care sa-l iubeasca, asa precum tu il vei iubi pe catelusul asta ! ''
                     *************************************
Morala: in viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat ! Un prieten adevarat, este acela care soseste in timp ce ceilalti… dispar !

S-a dovedit științific!

S-a dovedit științific! Rugăciunea VINDECA

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin.
"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .
"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.
Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.
Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au conf irmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.
A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.
Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..
Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.
"Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.
De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul" , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti.
Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu proprietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa
"Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)

BOLILE DE OASE.......

BOLILE DE INIMA.....

RABDARE RABDARE RABDARE

RABDARE
Traian Dorz

Răbdare, o, încă puţină răbdare!
Sus ochii, şi gândul, şi braţul, şi paşii!
Slăvita Cetate cerească răsare,
iar cea mai frumoasă şi sfântă intrare
e-aceea prin care te nalţă vrăjmaşii.

Răbdare în chinuri şi-n lipsuri răbdare,
în zbucium, în lupte şi-n dorul fierbinte!
Pe faţa brăzdată de lacrimi amare
vor cerne lumină răsfrângeri de soare
din Slava ce vine… Priveşte nainte!

Răbdare-n viaţă şi-n moarte răbdare!
Al tău e triumful din veacul ce vine.
Când noaptea apune, când Ziua răsare…
nu moarte-i aceea, ci viaţă şi har e
răsplata răbdării-ndelungi şi senine.

Răbdare, o, încă puţină răbdare!
Priveşte răsplata, să birui suspinul
şi treci peste moarte cu-a vieţii cântare!
Răbdare, o, încă puţină răbdare,
căci vine seninul, seninul, seninul!…

Numai de jos putem iubii !

Numai de jos putem iubii !

" Adevarat iubire duhovnicesca provine din faptul ca omul se smereste inaintea aproapelui : nu va exista iubire atunci cand omul se va considera superior fata de aproapele sau. Numai de jos poti sa iubesti, cand iti vezi neajunsurile, cand vezi ca esti inferior fata de toti, iar pe ceilalti ii consideri personalitati, creatii ale lui Dumnezeu. Smerenia este o taina care trebuie traita si valorificata in viata personala. Ea se cere de la Dumnezeu in rugaciune si se dobandeste prin implinirea poruncilor evanghelice. Sfantul Ioan Scararul spune ca este o invatatura tainica a lui Hristos pe care Duhul Sfant o intipareste pe tesutul inimii. Putem vorbii foarte mult despre smerenie, dar ea trebuie traita cu adevarat in fiecare clipa, pentru ca numai asa va incepe taina veacului viitor, taina tacerii. Inima omului smerit tace oricum inaintea lui Dumnezeu, considerandu-se nevrednica sa-I ceara ceva. In asemenea inimi smerite si blande Domnul Se salasluieste." Ieromonah Serghie Rabko

Aceasta pravila a fost dată de Maica Domnului Însăși, în veacul al VII-lea, și odinioară era săvârșită de către toți creștinii. Mai pe urmă însă a fost uitată.

Pravila de rugăciune Bogorodicinaia!

Pravila de rugăciune Bogorodicinaia!  (adică citirea de 150 de ori a cântării aduse din ceruri de către aranghelul  Gavril ca închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu)
,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul păntecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.
Aceasta pravila a fost dată de Maica Domnului Însăși, în veacul al VII-lea, și odinioară era săvârșită de către toți creștinii. Mai pe urmă însă a fost uitată.
Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acea pravilă. În chilia lui s-a găsit o cărtăcică veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care împlineau această pravilă.
Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinia” îi aduce creștinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui și cât de grabnic este ajutorul acordat de Ea:
în împrejurile cele mai grele și cu totul pe neașteptate Ea  ne întinde mâna Sa izbăvitoare…
Citirea de 150 de ori a rugăciunii ,,Bogorodicinaia” îndepărtează mânia lui Dumnezeu și uneori chiar verdictul Judecătorului Cunoscător -de- inimi este amânat.
O, ce mare îndrăzneală! ,,Bogorodicinaia” din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu această rugăciune nicicând nu vom arde, cei tulburați sufletește ne vom tămădui, cei întinați cu păcatele ne vom curăți, cei omorâți de patimi vom învia și vom cânta cu bucurie: ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!…
La începutul acestei pravile se citesc rugăciunile: ,,Tatăl nostru”, ,,Ușa milostivirii”, rugăciunea pentru părintele duhovnicesc și de mântuire:
                                 *
Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta facă-se voia Ta, precum în cer așa și pre pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă grșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. ȘI nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
                                 *
„Ușa milostivirii deschidene-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi cei ce nădăjduim întru Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamlui creștinesc”.
Măntuiește, Doamne, pre părintelui meu duhovnicesc (numele….) și pre toți fiii lui duhovnicești și pre frații noștri întru Hristos și pre toate rudeniila cele după duh și după trup, întărește-i, apără-i și miluiește-i, dă-le mângăiere în scârbe și vindecare de boale. Doamne! Trimite-i lui harul Sfântului Duh și pentru rugăciunile Născătoare de Dumnezeu ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viața și să ne mântuim sufletele noastre. Amin!
Apoi, după fiecare zece rugăciuni ,,Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!… citim o dată  ,,Ușa milostivirii”, după care ne rugăm la Maica Domnului după trebuințele fiecăruia, cu cuvintele noastre, adaugând următoarele cereri:
După primele zece:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mîntuiește și păzește pre toți creștinii drept-slăvitori, sporește-le credința și pocăința, iar pre cei adormiți odihnește-i în veșnica slavă a Domnului nostru.
După douăzeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-i și întoarce-i în Biserica Ortodoxă pre cei rătăciți și căzuți robi ai Tăi (numele).
După treizeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-l și păzește-l pre părintele meu duhovnicesc (numele) și cu sfinte rugăciunile lui miluiește-mă pre mine, păcătosul.
După patruzeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, potolește întristările noastre și trimite mângâiere celor scârbiți și bolnavi robi ai Tăi (numele).
După cincizeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de ispite și de tot răul și năpăstuirile.
După șaizeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă să săvârșesc toate lucrările mele întru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiați.
După șaptezeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, păzete-mă de tot răul și acoperă-mă cu cinstitul Tău omofor.
După optzeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înviază sufletul meu și dăruiește-mi statornică rugăciune către Tine.
După nouăzeci:
O preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi cu milostivirea Fiului Tău și a Stăpânului nostru, ca să-mi trimită harul rugăciunii celei arzătoare și osârdnice.
După o sută:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înduplecă-L pre Domnul nostru Iisus Hristos să mă miluiască pre mine, păcătosul, să-mi ierte toate păcatele și să mântuiască păcătosul meu suflet.
După o sută zece:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aprinde-mă cu iubirea Ta, întărește-mă în credință și luminează ochii mei întunecați cu păcatele.
După o sută douăzeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de gânduri deșarte și dăruiește-mi cuget și inimă avântate spre mântuire.
După o sută treizeci:
O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufletească, odihnă și sănătate trupească.
După o sută patruzeci:
O, Presfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, dăruiește-mi sfârșit pașnic și netulburat și călăuzește-mi sufletul prin vămile cele înfricoșătoare.
După o sută cincizeci: O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, fii mie, Maică a lui Dumnezeu, zid nebiruit și păzitoare puternică, nu mă depărta pre mine, păcătosul și nevrednicul, care alerg la împărătescul Tău acoperământ, căci tu ești nădejdea creștinilor și adăpostirea păcătoșilor.
La sfârșitul Pravilei de rugăciuni rostim:
Cuvine-se cu adevărat să  Te fericim Pre Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât herumii și mai slăvită fără asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu-Cuvântul ai nîscut, pre Tine, Cea cu adevărat Născătoare de dumnezeu, Te mărim.
Slavă tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
Doamne miluiește!
Doamne miluiește!
Doamne miluiește!
Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a pravoslavnicilor creștini, și sfânta Biserica Ta în vecii vecilor!  

***************************

Asta-i pacea pe pământ

... Dragostea ...

************
Dragostea iubite frate
Dragostea e-ntâi de toate
Dragostea e Dumnezeu
Dragostea e Fiul Său
Dragostea e Duhul Sfânt
Asta-i pacea pe pământ

De-ai vorbi în limbi străine
De-ai cânta destul de bine
De-ai avea toată ştiinţa
De-ai avea chiar şi credinţa
Dacă dragoste nu ai
N-ai nici pace n-ai nici Rai

De-ai avea chiar daruri multe
De-ai fi un creştin de frunte
De-ai fi chiar şi prooroc
De-ai muta munţii din loc
Dacă dragoste nu ai
N-ai nici pace, n-ai nici Rai

Iar necredincios de-ai fi
Pe Iisus de-L vei primi
Ştii tu cât de mult vei sta
Oricât de mult te-ai lupta
Şi silindu-te s-o ai
Tu te vei simţi ca-n Rai

Şi să ştii iubite frate
Dragostea e peste toate
Dragostea e Dumnezeu
Dragostea e Fiul Său
Dragostea e Duhul Sfânt
Asta-i pacea pe pământ

Alege singur spre ce mergi rau sau bine

Singur tu esti cel care iti alegi soarta
(Autor : Gabriel Manolescu )

Daca am stii ce putere fantastica se ascunde intr-un singur cuvant, poate atunci am tacea trei ani, ca in scolile pitagoreice, inainte de a ne adresa semenilor nostrii! In minunata sa carte, „O istorie a raului”, Michel Faucheux gaseste patru tipologii distincte ale raului in lume: in numele Domnului, in numele Diavolului, in numele istoriei si in numele omului. Pornind de la intelesul tainic al Scripturii: „La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu”, autorul intuieste si demonstreaza ca in esenta, raul este o pervertire, o virusare a cuvantului, si astfel neneorocirile incep sa se abata asupra creatiei umane. Daca Iisus Hristos este cuvantul Iubirii, cuvantul creator, eliberator, nascator, verbul diavolului estepur si simplu negarea scanteii divine in om. De la cuvantarile papei Urban al II-lea care au alimentat cruciadele pline de sange, la discursurile pline de zel ale papei Inocentiu al III-lea care au generat cea mai tenebroasa activitate umana-inchizitia, la cuvantarile furibunde ale lui Hitler, capabile sa puna in miscare odioasa masinarie a crimei in lagarele de concentrare, pana la indemnurile fundamentalistilor islamici care aduc teroarea prin fum, foc si daramaturi, omul a pus uneori cuvantul in slujba haosului si al pierzaniei. Sigur istoria se leagana, cand intr-o parte, cand in cealalta, individul gasind in el si capacitatea de a construi o viata sio lume,mai bune prin puterea aceluiasi cuvant. Sa ne amintim ca marile realizari ale umanitatii se sprijina pe ideile liderilor spirituali ai fiecareia dintre generatii.Un exemplu minunat este dialogul nascator al unei Europe unite dintre Mitterand si Kohl.

Imi propun in aceste randuri sa vorbesc, sau sa tac, dupa caz despre cuvantul care raneste iremediabil pe aproapele nostru. Aducem, desigur, din nestiinta in vocabularul uzual cuvinte atat de grele, incat urmele pe care le lasa in sufletele celor care le primesc, se termina, de cele mai multe ori, tragic. Cati copii nu s-au sinucis dupa ce unul dintre parinti l-a ocarat atat de tare, incat le-a anulat orice urma de demnitate, cate sotii nu si-au parasit partenerul de viata dupa ce au auzit orori de nedescris? Chiar si in traficul acesta infernal, cati soferi nu au ajuns in spital dupa o partida vascoasa de injuraturi. Sa nu uitam de experimentul doctorului Masaru Emoto, care a supus apa unor infleunte vibratorii ale cuvintelor. Astfel sub puterea lui: „te iubesc”, „esti frumoasa”, apa s-a cristalizat minunat, iar aflata sub potopul unor vorbe grele ca „ te urasc”, „proasto”, „esti un nimic”, acapatat o imagine neconturata, haotica. Daca maiadaugam aici si forta concreta a blestemului, putem avea o imagine destul de completa asupra importantei, semnificatiei si misticii cuvantului. Imi amintesc cu placere, definitia pe care gnosticii i-o dadeau creatorului: „Verbul Vietii!”. Prin analogie, atunci, diavolul nu poate fi decat verbul pieirii!. In intelepciune lui, taranul roman a gasit proverbul nimerit: „blestemul de muma e ca ghiara de ciuma, blestemul de tata, e ca stana de piatra”. Asadar, am putut lesne observa, chiar in jurul nostru forta devastatoare a cuvantului care desparte, usuca, pustieste familii, neamuri, popoare dar si puterea binecuvantoare a cuvintelor: pace, dragoste, iertare, integrare, intelegere, toleranta…semnificatii care ne invata unitatea umanitatii sub acelasi cer, pe acelasi pamant. Suntem chemati, in fiecare generatie sa ne alegem cu grija vocabularul vietii. De noi, si de cuvintele noastre depinde daca traim in liniste sau in razboi.

Ma gandesc, uneori cu sincera tristete, urmarind mesajele politicienilor, ca omul cand nu are nimic in cap si in inima dezgoleste cuvantul de ori ce mister, de ori ce lumina transformandu-l in gaunoasa limba de lemn! Si atunci cum sa nu apreciezi vorba de duh: “ daca taceai, filosof ramaneai”!Si, ca nu cumva sa puteti spune si despre mine acestea, plictisindu-va prea mult cu mica mea cuvantare, am sa inchei cu un text, drag miesi care ii apartine lui Maurice Blanchot:“Ei bine,acumintelegem acest cuvant rezervat altcuiva, inexprimabil, neasteptat, in acelasi timp neintrerupt, afirmand silentios ca acolo unde ori ce raport lipseste, subzista inca, incepe chiar relatia umana in preemineta ei suprema, este acel cuvant cu adevarat infinit, care, revenit in lume, toti cei ce indurasera acea experienat imposibila de a fi un pentru sine insusi, s-au simtit chemati sa ne reprezinte vorbind,pentru prima oara, fara sfarsit, fara oprire”.

Cuvantul poate crea o lume, sau o poate distruge…asa ca ar trebui sa invatam sa alegem intre verbele raului si cele ale binelui, intre blestem si binecuvantare.