miercuri, 23 martie 2011

Duminica Sfantului Ioan Scararul

Duminica Sfantului Ioan Scararul

In Biserica Ortodoxa, duminica a patra din postul Sfintelor Pasti este inchinata Sf. Ioan Scararul. Acest sfant este sarbatorit in fiecare an la data de 30 martie, dar ii este inchinata si duminica a patra din Postul Mare, deoarece in aceasta perioada, in biserica, se citeste din lucrarea 'Scara'. Aceasta duminica urmeaza in mod firesc, prin continutul ei si semnificatia duhovniceasca, duminicii inchinata Sfintei Cruci, si anticipeaza, prin postul si rugaciunea pe care le pune in lumina, cealalta duminica, si anume cea a Cuvioasei Maria Egipteanca'.

3 comentarii:

  1. [RUGĂCIUNE]
    RUGĂCIUNE
    [ Clasat în: Array ] [ Data Publicării: 2009-11-22 21:00:00 ]
    de Vasile Militaru
    Mărire Ţie, Doamne Sfinte,
    Că mi-ai dat viaţă – o comoară –
    Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte
    Şi toate câte mă-nconjoară.

    Să fiu mereu iubit de Tine
    Eu voi munci din răsputere,
    Mereu voi face numai bine
    Şi voi fi numai mângâiere.

    Voi înflori prin fapte bune
    Aşa cum înfloreşte mărul
    Şi-n toată vorba mea voi spune
    De-a pururi numai adevărul.

    Cu toţi copiii voi fi frate
    Şi nu voi şti ce este ura
    Spre clevetiri şi nedreptate
    Eu, Doamne, n-oi deschide gura.

    Flămândului s-astâmpăr chinul
    Voi frânge pâinea mea în două
    Voi fi curat precum e crinul
    Scăldat în boabele de rouă.

    Cu milă inima-mi va bate
    Şi voi iubi cu milă sfântă
    Pe orişicare vietate
    Ce-n lumea asta nu cuvântă.

    Aşa mă leg, cu dor fierbinte,
    Să-mi fie fapta şi cuvântul
    Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte,
    Cum îmi voi ţine legământul.

    RăspundețiȘtergere
  2. RUGĂCIUNE

    de Vasile Militaru
    Mărire Ţie, Doamne Sfinte,
    Că mi-ai dat viaţă – o comoară –
    Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte
    Şi toate câte mă-nconjoară.

    Să fiu mereu iubit de Tine
    Eu voi munci din răsputere,
    Mereu voi face numai bine
    Şi voi fi numai mângâiere.

    Voi înflori prin fapte bune
    Aşa cum înfloreşte mărul
    Şi-n toată vorba mea voi spune
    De-a pururi numai adevărul.

    Cu toţi copiii voi fi frate
    Şi nu voi şti ce este ura
    Spre clevetiri şi nedreptate
    Eu, Doamne, n-oi deschide gura.

    Flămândului s-astâmpăr chinul
    Voi frânge pâinea mea în două
    Voi fi curat precum e crinul
    Scăldat în boabele de rouă.

    Cu milă inima-mi va bate
    Şi voi iubi cu milă sfântă
    Pe orişicare vietate
    Ce-n lumea asta nu cuvanta
    Roza Lia: Aşa mă leg, cu dor fierbinte,
    Să-mi fie fapta şi cuvântul
    Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte,
    Cum îmi voi ţine legământul.

    RăspundețiȘtergere
  3. [A XI-a PORUNCA]
    de Ion Minulescu
    „Ascultă, priveşte şi taci!...
    Asculta, să-nveţi să vorbeşti,
    Priveşte, să-nveţi să cladeşti,
    Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
    Ascultă, priveşte şi taci!

    Când simţi că păctul te paşte
    Şi glasul sirenei te fură,
    Tu pune-ţi lacăt la gură
    Şi-mploră doar Sfintele moaşte –
    Când simţi că păctul te paşte!

    Când simţi că duşmanul te-nvinge,
    Smulgându-ţi din suflet credinţa,
    Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
    Şi candela minţii nu-ţi stinge –
    Când simţi că duşmanul te-nvinge!

    Cand braţele-ncep să te doară,
    De teamă să nu-mbătrâneşti,
    Rămâi tot cel care eşti –
    Aceeaşi piatră de moară –
    Când braţele încep să te doară!...

    Iar când, cu ochii spre cer,
    Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
    Ascultă, priveşte şi taci!...
    Din braţe fă-ţi aripi de fier
    Şi zboară cu ele spre cer!... ”

    RăspundețiȘtergere

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate