marți, 25 iunie 2013

Astăzi este zi de doliu național.

Astăzi este zi de doliu național. Doliu pricinuit de tragicul accident de circulație din Muntenegru, unde, duminică, 23 iunie a.c., și-au pierdut viața 18 români. Autocarul în care erau a căzut într-o prăpastie. Alți 29 de concetățeni de-ai noștri au fost răniți. Personal, sunt alături de familiile îndoliate din toată inima și transmit condoleanțele mele cele mai sincere, în cazul în care cineva din aceste familii citește acest articol. De asemenea, îmi exprim întreaga compasiune și pentru cei răniți și nădăjduiesc ca Domnul să se atingă de ei și să-i vindece. România întreagă este astăzi în lacrimi. Cel puțin așa îmi place să cred. Fiecare dintre noi trebuie să simțim compasiune pentru aproapele nostru. Iar aproapele nostru este orice om, indiferent de rasă, religie, sex sau alte chestiuni. Compasiunea nu este un lucru relativ și nu ar trebui (din punctul meu de vedere) să fie facultativă. Mai ales la noi, crestinii  Fiecare dintre noi trebuie să simțim cu aproapele nostru și să iubim pe aproapele nostru chiar până la sacrificiu, dacă este nevoie. Apostolul Pavel spunea: 
„Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng,,. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii.
Așadar, nu cred că ar trebui ca noi să facem diferențe: că unul este într-un fel sau altul într-alt fel. Diferența este în mâna lui Dumnezeu. Este, însă, din punctul meu de vedere, legitim să ne punem o întrebare, iar această întrebare mi-am pus-o și eu: CÂȚI DINTRE CEI DECEDAȚI AU PĂRĂSIT LUMEA ACEASTA ÎMPĂCAȚI CU DUMNEZEU? CÂȚI DINTRE EI S-AU POCĂIT ÎNAINTE DE MOARTE? Este tragic momentul în care părăsești lumea aceasta fără să fii împăcat cu Dumnezeu! Dacă ai pierdut clipa întâlnirii cu Domnul Iisus ca mântuitor, va veni clipa când Îl vei întâlni ca Mare Judecător. Ce vei spune atunci? Ce vei spune când îți va pune întrebarea: „CE-AI FĂCUT CU VIAȚA TA?”? Dragii mei, România își plânge morții și e normal să se întâmple asta. Dar mai presus de asta, eu cred că Hristos plânge pentru cei care și-au pierdut, odată cu viața, veșnicia. Hristos plânge și pentru cei care până astăzi nu s-au hotărât pentru el. Drag suflet și scump înaintea lui Hristos, ce mai aștepți? Hristos te vrea pentru El ASTĂZI! Nu amâna! Nu întârzia! Nu pierde timpul! Nu-ți pierde veșnicia! Pocăiește-e ASTĂZI, cât mai este timp, cât Îl mai poți întâlni pe Hristos ca Mântuitor, înainte de a-L întâlni ca Mare Judecător! Ia astăzi decizia pentru Hristos!
Fii binecuvântat, suflet drag și foarte scump pentru Hristos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate