Calugarul si pasarea
Un tânăr călugăr obişnuia în fiecare
dimineaţă, înainte de a pleca la treburile zilnice, să se roage. Dar de
fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune o mică pasăre venea
la geamul lui şi începea să cânte. Cu cât călugărul se ruga mai intens
cu atât mica pasăre cânta mai tare şi mai alert.
Azi aşa, mâine aşa, până într-o zi când călugărul supărat că niciodată nu putea să se roage în linişte îi spuse lui Dumnezeu:
- Doamne, fă să fie linişte, să-ţi pot trimite rugăciunea mea!
În acel moment pasărea zbură de la geam
şi se făcu o linişte deplină. Călugărul fericit se întoarse în camera
lui şi căută să se roage. Dar de fiecare dată când începea o rugăciune,
gândul îi zbura la treburile zilnice pe care le avea de obicei de
îndeplinit şi uita de rugăciune.
Neştiind ce să facă, se duse la stareţ şi-i povesti tot ce s-a întâmplat. Atunci stareţul îl întrebă:
- Înainte, când te rugai, şi pasărea era la geamul tău, reuşeai să-ţi termini rugăciunile?
- Da, reuşeam!
- Acum ce te opreşte să le termini?
- De fiecare dată când încep o rugăciune, îmi vin în gând toate îndatoririle pe care le am şi uit de rugăciunea mea.
- Vezi tu, pasărea venea şi-ţi cânta la
geam tocmai ca să-ţi alunge gândurile rele şi să te poţi concentra la
rugăciunea ta. Prin cântecul ei îţi făcea rugăciunea mai uşoară pentru
că nu aveai timp să te gândeşti şi la altceva decât la cum să-ţi termini
rugăciunea fără să te laşi deranjat de cântecul ei. Şi dacă ai fi
ascultat cu atenţie, ai fi observat că pasărea cânta cu atât mai intens,
cu cât te rugai tu mai intens. Astfel se ruga şi ea cu tine Lui
Dumnezeu şi rugăciunea ajungea mai repede în cer, fiind purtată pe
aripile ei micuţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu