joi, 26 august 2010

OARE STIM CU ADEVARAT CINE SINTEM?

***OARE STIU EU CU ADEVARAT CINE SINT??????????***


Daca cititi intreg pasajul, veti observa ca foarte multi oameni se regasesc acolo…ei spun ca au credinta, ca Il cunosc pe Dumnezeu, ca pot face minuni si ca pot scoate dracii, folosindu-se de Numele lui Isus Hristos, dar nu-si cunosc identitatea in Hristos.
Diavolul ne cunoaste pe fiecare in parte. El stie cand ne este teama, stie cand tremuram, stie cand suntem mandrii, stie absolut tot…Simte cand ne prezentam in fata lui goi si descoperiti, fara Isus Hristos, ajutorul nostru. Ii place sa-L imite pe Dumnezeu foarte bine, folosindu-se si el de asemenea, de Cuvantul lui Dumnezeu pe care si el il crede si stie ca este adevarat, de aceea se lupta ca sa ne duca in eroare, sa nu mai stim cine ne vorbeste: oare este Domnul, oare diavolul sau este mintea noastra care o ia razna?? Ne lasa sa fim confuzi, ne lasa sa bajbaim, ne lasa seci, ne ia si ceea ce stim din Cuvantul Lui Dumnezeu, daca noi nu perseveram in Cuvantul Sfant.
Interesul lui este sa rastalmaceasca cuvintele lui Dumnezeu, sa ne faca sa nu credem in legamantul care l-a facut Dumnezeu cu noi, acea pecetluire pe vecie. El stie ca pe baza acestui legamant noi intram in posesia autoritatii lui Dumnezeu, intram in promisiunile lui Dumnezeu, care sunt DA si Amin si intram, de asemenea in folosirea Puterii Domnului.
In psalmul 119, David spunea:’’ STRANG Cuvantul Tau in inima mea…” Daca noi am strange Cuvantul Lui Dumnezeu in inima si viata noastra, am stii cu adevarat cine suntem, cum sa ne infatisam inaintea vrajmasului si cum sa luptam. Ne-am cunoaste pozitia in armata lui Dumnezeu, asta si doreste Dumnezeu, o armata cu care sa se mandreasca in fata diavolului, cu care sa-i dea peste nas.
Nu poti lupta spiritual fara sa-ti cunosti valoarea in Hristos, nici nu ai ce cauta pe taram spiritual daca nu stii cine esti!!! Pentru ca daca o faci, esti mancat de viu. Asa cum au patit si acei exorcisti, duhul cel rau le-a spus: “Pe Isus Îl cunosc, si pe Pavel îl stiu; dar voi, cine sunteti?"
Si omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, si i-a schingiuit în asa fel, că au fugit goi si răniti din casa aceea.”
Multi cred ca pot face minuni, pot face vindecari in trupurile oamenilor eliberandu-i de boli si nu numai, dar nu-L au pe Hristos cel viu in inima si viata lor. Nu-L au ca arma, nu-L au ca protectie, nu traiesc dupa indemnurile Duhului Sfant, ci dupa indemnurile lor.
In Efeseni 6 Dumnezeu ne spune sa ne luam toata armatura, nu partial, pentru a merge la lupta. Armatura inseamna Isus Hristos, pentru ca El este: adevarul, platosa neprihanirii, incaltamintea noastra, scutul credintei noastre, coiful mantuirii noastre si nu in ultimul rand sabia noastra cu care luptam.
Deci, IIsus Hhristos. este TOTUL: imbracamintea, incaltamintea si accesoriile noastre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate