miercuri, 21 noiembrie 2012


Fiecare om este - cu ştiinţă, sau fără ştiinţă, cu voie sau fără de voie - în Puterea lui Dumnezeu! Iar aceasta este o acţiune permanentă, fără de pauză. De noi depinde să fim opozanţi, ori ROBI - deci Liberi. 
Fiecare om purcede la Drum având acelaşi DAR - Sufletul, fiecăruia însă, exercitându-şi [Liberul Arbitru], paşii îi sunt călăuziţi pe principiul [Fiecare faptă cu Răsplata sa!]. Poate de aceea părem aşa de "diferiţi". 
  
Eu, 
vreau să "mă las purtat" în Voia lui Dumnezeu!! Am ales să Ascult. 
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeule, pentru toate ale Tale, pe care ni le dai spre călăuzirea noastră conştientă! 
  
Sunt începător, până în ultima Clipă. Aşadar, să nu-mi irosesc nici-o Clipă! Este cel mai bun dar pe care mi-l pot oferi mie însumi, dedicându-le (Clipele) hotărât, cunoaşterii Voii lui Dumnezeu, aflată în Cuvântul Său. 
Eu cred că oamenilor li s-au lăsat Cuvintele, pentru ca prin utilizarea lor, ei să-şi poată "poziţiona" prezenţa - ori absenţa - de la Iubirea lui Dumnezeu. De aceea vorbim - cu Gândul, cu Vorba, cu Fapta propriu zisă -, pentru a ne putea înţelege, accepta, ajuta, unii cu alţii, unii pe alţii, unii altora, cu răbdare şi înţelepciune călăuzitoare. Fiecare "are ceva de spus", fiind "instrumente" în Mâna lui Dumnezeu. Suntem singuri (răspunzători de propriul nostru Răspuns), suntem împreună (conduşi de Iubirea lui Dumnezeu). 
Putem primi sfat de la ceilalţi - chiar neştiut, nebănuit, căci orice acţiune, a oricui, de oriunde şi oricând, ne afectează -, dar putem primi Sfat, direct de la sursa vie a Cuvântului lui Dumnezeu: Biblia. 
Citind Biblia, chiar şi numai arar şi fără metodă, deschizând-o la întâmplare fie şi numai pentru o scurtă frază, simţim Puterea călăuzitoare, Adevărul conţinut. Biblia însă, este bine să o citim - personal şi fără influenţă, cu atenţia trează şi receptivi fiecărui Mesaj, căci nouă ne este adresat, fiecăruia în parte! -, să o citim măcar o dată, de la început şi până la sfârşit. Indiferent de traducerea, sau varianta pe care o deţinem. Apoi, putem căuta părerea altora, putem pune întrebări unii altora, căci nu un ATEU mă va călăuzi spre Inălţare Spirituală, nici "satanistul", sau vrăjitorul, sau altă postură permisă de Dumnezeu, pentru ca noi să aflăm cum NU TREBUIE să fim! 
Nu ne putem izola unii de ceilalţi, indiferent de Credinţa primită, Credinţa pe care ne-o desăvârşim, pas cu pas, mai întâi în Tradiţia - a locului (Ţării), timpului, a diferitelor influenţe "manipulatorii", ... chiar a Familiei - în care ne naştem, apoi acceptându-ne şi îngăduindu-ne unii pe alţii, ca cetăţeni ai Planetei. Toţi oamenii sunt Copiii lui Dumnezeu. Chiar şi copacul de peste stradă, chiar şi furnica pe care o strivim din neatenţie, chiar şi norul care plouă muntele, ... chiar şi Piatra care "mă loveşte"! Eu cred că tuturor ni s-au dat grade diferite de înţelepciune. 
Dacă eu, după câteva zeci de ani de viaţă, mă pot conştientiza în Creaţia Divină, cum să nu dau aceeaşi "şansă": pietrelor, apei, aerului, care "trăiesc" de mult mai multe zeci de milenii. 
De ce să nu spun Muntelui că îi mulţumesc pentru că este, de ce să nu mă las cuprins de Armonia Naturii, de la care am atâtea de învăţat? Mă v-a ajuta Biblia! Mă v-a ajuta în măsura în care ... O VOI DESCHIDE spre propria mea edificare. 
Astăzi, "am deschis" la Psalmi! De fapt, am deschis "PC-ul" în acest Grup, al acestui Forum, Creştin 3D. 
Astăzi, vreau să meditez la unul din Psalmii aşezaţi (sub formă de Comentariu!!) cu pricepere artistică, de o soră, sau un frate! 
Doamne Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru ajutorul oferit, pentru îngăduinţa cu care mă îndrumi! Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate