La Icoana Maicii Domnului Goniatissa din Creta
Arătându-se-n lumină, ca de-o stea-n călăuzire,
Icoana Goniatissa e pe-un loc de mânăstire;
Vlasie preacuviosul o găseşte şi se-nchină,
În vedenie cerească, a îngerilor Regină
I se-arată şi-l îndrumă, ca biserică să facă,
Iar în ea, a ei icoană, spre minune să încapă.
Are candelă icoana, ce-i nestinsă - cum de arde?
Aşa a găsit-o Sfântul, zărind semnul de departe.
De cinci ori fu dărâmată mânăstirea ridicată,
De cei ce cu năvălire vin în Creta după pradă.
Dar măreţ reconstruită, cu odoarele păstrate,
Mânăstirea-n malul mării străluceşte fără moarte...
Dintre-acele minuni, care se păstrează neuitate,
Una e când o femeie ce zăcea, paralizată,
S-a rugat adânc Măicuţei, şi, pe drumul spre icoană,
A putut să meargă iarăşi, mulţumindu-i cu sfială.
Încă şi-o altă femeie, ajunsă demonizată,
Tot de Maica, la icoană, fu prin preot vindecată;
Chiar şi-un hoţ, care trăise doar din furturi şi minciună,
La icoană-şi vine-n fire, mergând pe calea cea bună!
Stau nescrise alte taine, alte rugi îndeplinite,
Către Maica Preacurată, din faţa icoanei sfinte.
Loc ales, far şi cetate, stâlp la greu şi năvălire,
Aşa este pentru Creta a Măicuţei mânăstire!
Iată, sfintele icoane îşi aleg loc de-nchinare
Mânăstirile din munte, locuri aspre - de ce oare?
Vrând ca-n lumea-nstrăinată să rămână locuri pure,
Unde, parcă, veşnicia mai aproape să răsune...
La Icoana Maicii Domnului Goniatissa - Odighitria (Călăuzitoarea) din Creta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu