marți, 27 iulie 2010

Beneficiul comun rugăciunea noastră.

. Eu vă spun ... Am auzit ceva remarcabil pentru o şi cerinţe Elder mari, că în timp ce în picioare în biserică, abia începe să cânte fraţi, a văzut un lamproforemeno ieşind din templu, care deţine o navă de mici, rotunde cu apă sfinţită şi o Milis şi sa scufundat în vasul şi-a petrecut toţi fraţi, şi în formă de sigiliu cruce.
Îngerii care servesc la Dumnezeiasca Liturghie Sa-ti spun ceva demn de remarcat faptul că am auzit de la un Elder mare şi clarvăzător, că, atunci când el a fost la biserică, cât mai curând, fraţii au început să cânte, el a văzut o persoană îmbrăcată-viu provin de la Altar, care deţine o circulară mici navă cu apă sfinţită şi o pune în aplicare Sa-ti spun ceva demn de remarcat faptul că am auzit de la un Elder mare şi clarvăzător, că, atunci când el a fost la biserică cât mai curând, fraţii au început să cânte, el a văzut o persoană îmbrăcată-viu provin de la Altar, care deţine o circulară mici navă cu apă sfinţită şi o pune în aplicare el întâlnire în vas şi presărat toate fraţi, şi a semnat-le cu semnul Crucii. Scaunele că, atunci când gol, unele el a semnat şi alţii el fără să semnezeŞi din nou, atunci când serviciul a fost de a termina, l-am văzut de ieşire din altar şi face acelasi lucru. Intr-o zi, cel Bătrân-l oprit şi au căzut la picioarele lui cerându-i să explice cine a fost şi ceea ce a fost în sensul a ceea ce a făcut.Şi persoana
puternic îmbrăcat ia spus:
"Sunt un înger al Domnului, si am primit comanda de a semna toţi cei care se găsesc în biserica de la începutul serviciului şi cei care rămân până la sfârşitul său, pentru dorinţa şi dedicarea lor şi bunele lor intenţii.Şi din nou, atunci când serviciul a fost de a termina, l-am văzut de ieşire din altar şi face acelasi lucru. Şi cel Bătrân l-au întrebat: "Şi de ce nu vă înscrieţi de locuri ale unora dintre cei care au lipsit?"Îngerul ia răspuns: "Cei care sunt fraţi diligentă cu intenţii bune, dar din anumite nevoie sau de boală cu toate acestea sunt absente, cu binecuvântarea Sfinţilor Părinţi, sau cei care sunt ascultarea şi, ca urmare, acestea sunt de completare undeva acest lucru şi sunt absente, toate aceste semn Si numai cei care ar putea fi prezent, dar din cauza neglijenţei lor sunt absente, am primit comanda de a nu le semna, deoarece acestea doar s-au făcut nedemn.
. Să luăm de îngrijire, fraţii mei, nu să piardă semn de înger sfânt.

[tradus din greaca de amator]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate