“Cantecul Potirului” de Nichifor Crainic
Pr Staniloaie spune despre aceasta poezie ca trebuie stiuta de tot romanul.
Când holda de seceri tãiatã fu gata
Bunicul si tata
Lãsara o chitã de spice ‘n picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele’n soare sclipeau mãtãsos
Sã-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Când pâinea-n cuptor semãna cu arama,
Bunica si mama
Scotând-o sfielnic cu semnele Crucii,
Purtau parcã moaste cinstite si lucii
Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,
Pãrea cã e fata lui Domnu Cristos.
Si iatã potirul la gurã te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfã pe Cruce,
Hrãneste-mã carne de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu’n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu pâinea de-apururi a neamului meu.
Din curpenul vitei ce’nfãsurã crama,
Bunica si mama
Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:
-Copile, grãirã, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamã vãrsate prinos
La caznele Domnului nostru Cristos!
Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de cãlcâie jucând nestemate,
Ce lasa ca rana siroaie’nspumate,
-Copile, grãirã, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Cristos.
Si iatã potirul la gurã te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfã pe Cruce,
Adapã-mã, sânge de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu’n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate si lanuri mãnoase,
Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-Te’n vie si vezi-Te’n grâne
Si sângerã’n struguri si frânge-Te’n pâne.
Ca bobul în spice si mustu’n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, viata de-apururi a neamului meu.
(Inchisoarea Aiud)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu