vineri, 19 noiembrie 2010


LUCRURILE NU SUNT INTOTDEAUNA CE PAR A FI....


Doi ingeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei
familii instarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe ingeri
sa innopteze in camera de oaspeti. In schimb le-a oferit o camaruta in
subsol. In timp ce isi faceau paturile, ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat. Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a raspuns: "Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi".
In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa unui om foarte sarac dar foarte ospitalier, taran ce locuia impreuna cu sotia
lui. Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau,i-au lasat pe
ingeri sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie. Cand s-au
trezit a doua zi,ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand.
Singura lor vaca al carei lapte
era singurul lor venit, murise pe camp.Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batran, cum se
poate intampla un asemenea lucru? "Primul om avea tot, si totusi l-ai
ajutat", a spus el. "A doua familie avea atat de putin, dar era in
stare sa imparta totul, si
tu i-ai lasat vaca sa moara". "Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi", i-a raspuns ingerul cel batran
"Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era
depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si era
incapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu
o mai gaseasca. Noaptea trecuta cand am dormit in patul familiei de
tarani,ingerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca
Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par fi.Uneori chiar asa se intampla cand lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui. Daca ai CREDINTA, e
nevoie doar sa crezi ca orice intamplare este intotdeauna in avantajul
tau.S-ar putea sa nu stii (sa nu afli de ce anume te-a pazit Dumnezeu) pana
foarte tarziu… Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede… Unii ne devin
prieteni si stau aproape de noi…lasandu-si minunatele amprente asupra inimii
noastre… si noi nu mai suntem aceeasi pentru ca ne-am facut un prieten
bun!!!
Ieri a trecut. Maine este un mister.Astazi este un dar.Cred ca viata
aceasta este deosebita…traieste si savureza fiecare moment…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate