vineri, 3 decembrie 2010

Sfântul Isaac Sirul Sufletul care are frica lui Dumnezeu nu se teme



Calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci
nimenea nu s-a suit la cer cu tihnă. Calea tihnei ştim
unde sfârşeşte, iar pe cel ce se scufundă pe sine în
Dumnezeu nu-l vrea Dumnezeu să fie niciodată fără
grijă, însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar şi
din aceasta se cunoaşte că este sub grija lui Dumnezeu,
că-i trimite pururea suferinţe. Cel ce voieşte să fie în
lumea aceasta fără grijă şi o doreşte aceasta, dar voieşte
să vieţuiască totodată în virtute, e străin de calea
aceasta. Căci drepţii nu numai că se nevoiesc în faptele
cele bune, ci se şi află de bună voie într-o mare
nevoinţă pentru biruirea ispitelor, pentru cercarea
răbdării lor. Dar sufletul care are frica de Dumnezeu
nu se teme de ceva care-l vatămă trupeşte. Căci
nădăjduieşte în El de acum şi în vecii vecilor. Amin.
Atunci când răul omenesc îşi atinge punctul culminant,
Dumnezeu Îşi va trimite secera pentru seceriş...
[Antihristul] va veni ca un făcător de pace, un conducător
bun şi înţelept, care poate aduce lumea în rânduială. Cu
toate acestea, de fapt, el va fi un vrăjmaş al tuturor, un
urâtor a tot ceea ce este bun, un tiran şi un făcător de rău,
un distrugător a toate; asemenea lui, lumea n-a văzut pe
nimeni niciodată şi nici nu va vedea vreodată. Fiecare
persoană va fi pecetluită; fiecare amănunt sau element al
muncii sale şi al vieţii acesteia, ba şi fiecare cuvânt, fiecare
mişcare a facultăţilor mintale va fi sub supraveghere
neîncetată, astfel încât ea [persoana] nu va mai avea
obiceiul de a cugeta la sine, de teamă ca nu cumva
înfăţişarea feţei să reflecte fără voia sa ceva nepotrivit cu
autoritatea conducătorului lumii, adică a Antihristului.
Cugetările unei inimi smerite. Un document din secolul al
XV-lea despre viaţa duhovnicească, Ed. Egumeniţa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate