luni, 14 octombrie 2013

FRICA DE LINISTE si GALAGIA !

FRICA DE LINISTE si GALAGIA !

Linistea face minuni. Omul are nevoie de momente de liniste. Galagia ne face bolnavi, ne ameninta sanatatea. Omul are nevoie sa taca pentru a se putea ruga fara sa scoata un cuvant.
Muzica puternica provoaca stres si agitatie.
Linistea este cel mai benefic calmant pentru om. Linistea ne relaxeaza mai mult chiar decat muzica lenta.
Auzul este prima victima a galagiei. Zgomotul continuu de pe strazile intens circulate , ne impiedica puterea de concentrare, ne tulbura somnul de peste noapte.
Linistea are un rol fundamental in viata omului.
Galagia duce la iritare nervoasa, la hipertensiune, la scaderea sistemului imunitar.
Linistea este foarte importanta indiferent de varsta. Linistea ne ajuta sa ne regasim, sa rezistam stresului cotidian.
Numai in liniste ne putem concentra, ne putem gandi la ceea ce avem de facut, la cum trebuie sa actionam in functie de problemele pe care le intampinam.
Linistea este la fel de importanta precum apa si aerul.
Linistea ne ajuta sa ne adunam gandurile, sa le ordonam.
Astazi comunicarea s-a perturbat din cauza agitatiei si stresului. Comunicarea este superficiala si grabita.
Linistea nu doar ne relaxeaza, ci ne ajuta sa fim si creativi, favorizeaza creativitatea.
Nu exista concentrare fara liniste.
Pe multi oameni, linistea ii sperie si de aceea au alungat linistea din viata lor. In viata multor oameni nu este loc pentru liniste.
Dimineata ne trezeste soneria mbilului, la serviciu merg cu castile de muzica in urechi, la telefon vorbim foarte mult.
Chiar si televizorul este o sursa de poluare sonora.
Multi oameni au piedut linistea. Cum sa regasim linistea? Cum sa luptam cu zgomotul?
Zgomotul inseamna agitatie. Agitatia inseamna depersonalizare si stres.
Rugaciunea este un mijloc de liniste interioara.
Pentru a intra in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune avem nevoie de liniste oriunde ne-am ruga: acasa, in biserica, la locul de munca, pe strada, in spital...
Cand ne rugam lui Dumnezeu, ne simtim ocrotiti si linistiti.
Rugaciunea ne ajuta sa ne regasim. Oamenii care se roaga in timpul zilei sunt oameni linistiti si echilibrati, mai rabdatori, mai buni, mai pregatiti sa asculte, nu doar sa vorbeasca fara a spune nimic.
Tacerea este cea mai importanta sursa de liniste si echilibru.
Sa pretuim AURUL TACERII si vom fi mai sanatosi intr-o lume in care se moare de inima din cauza galagiei si a stresului, a fricii si a nervozitatii !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate