marți, 22 octombrie 2013

Vezi-L, omule, pe Hristos smerit cu inima!

                                             Cui alegi să placi? Oamenilor care azi sunt și mâine nu mai sunt, pentru slava cea vremelnică sau lui Dumnezeu care rămâne pururea? Care, văzând cele ascunse ale inimii, dăruiește la vedere, cu îmbleșugare, bunătățile slavei celei adevărate, celor care sunt bineplăcuți Lui în Hristos și împlinesc învățătura evanghelică, cea care zice: “Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta”

Vezi-L, omule, pe Hristos smerit cu inima. Învață cuvântul apostolesc care zice: “Și tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos și gata suntem să pedepsim toată neascultarea atunci când supunerea voastră va fi deplină”. (II Corinteni 10, 5-6). Căci aceasta Fiul lui Dumnezeu învață, zicând: “Și cel ce vrea să fie mai mare între voi, să fie mai mic decât toți, după cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și ca să-Și dea sufletul Lui răscumpărare pentru mulți.” (Cf. Mt. 20, 27).
Dar tu care nu împlinești aceasta și care încă nu ai răsplata chemării de sus, te înalți cu inima și te lauzi cu cele pe care nu le-ai primit. Dar chiar și dacă le-ai primit, pentru ce vrei să placi oamenilor, vorbind multe lucruri de prisos; postesc și hrănesc pe săraci și mă depărtez de femei și am lepădat toate ale lumii. Și te îndulcești cu căderea slavei deșarte și nu îți amintești mai degrabă de Apostolul, care zice: “Dacă aș plăcea oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos” (Gal. 1, 10). Cui alegi să placi? Oamenilor care azi sunt și mâine nu mai sunt, pentru slava cea vremelnică sau lui Dumnezeu care rămâne pururea? Care, văzând cele ascunse ale inimii, dăruiește la vedere, cu îmbleșugare, bunătățile slavei celei adevărate, celor care sunt bineplăcuți Lui în Hristos și împlinesc învățătura evanghelică, cea care zice: “Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta” (Mt. 6, 3). Pentru aceea și milosteniile, să ne oprim a le face înaintea oamenilor, ca să nu fim văzuți de ei și să ne pierdem plata. Căci cele ce facem în ascuns, nu sunt neștiute de Tatăl cel negrăit, căci El ne va răsplăti cele bune, după vrednicie, la vedere.
(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate