luni, 14 octombrie 2013

GASIREA TRUPULUI UNUI SFANT ANAHORET IN MUNTELE AMANON



GASIREA  TRUPULUI  UNUI  SFANT  ANAHORET  IN  MUNTELE  AMANON 

Un  parinte  din  Antiohia  ne-a  istorisit  acestea:
Intr-o  zi  ne-am  suit  in  muntele  Amanon  pentru  niste  treburi.  Acolo am  gasit  o  pestera.  Cand  am  intrat  inauntru  am  gasit  un  anahoret  inghenunchiat,  cu  mainile  intinse  spre  cer  si  cu  parul  capului  pana  la  pamant.  Socotind  ca  este  viu,  i-am facut  metanie  zicandu-i:
- Roaga-te  pentru  mine,  parinte!
Cum  nu  mi-a  raspuns,  m-am  sculat  si  m-am  apropiat  de el  ca  sa ii  sarut  dreapta.  Cand  l-am  apucat  de mana  am  vazut  ca-i  mort.  L-am  lasat  si  am  iesit  din  pestera.  Dupa  ce  am  mers  putina  vreme,  vad  alta  pestera.  Am  intrat  inauntru  si  am  gasit un  alt  batran.  Si  mi-a  spus:
- Bine  ai  venit,  frate!  Ai  intrat  si  in cealalta  pestera  a batranului?
- Da,  parinte,  i-am  raspuns  eu.
- N-ai  luat  cumva  ceva  de acolo?
- Nu,  i-am  raspuns.
Atunci  mi-a  zis  batranul:
- Intr-adevar,  frate,  batranul  a  murit acum  cinsprezece ani.
Si  parea  ca  murise de un  ceas.  Dupa  ce  mi-am  luat  blagoslovenie  de la  batran,  am  plecat  slavind  pe  Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate