luni, 14 iunie 2010

PILDA CELOR ZECE FECIOARE

Matei cap.25,1-13:

“Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, dar n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare : “Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte : “Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” Cele înţelepte le-au răspuns : “Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă; ci mai bine duceţi-vă şi cumpăraţi-vă.” Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele : cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă au venit şi celelalte fecioare, şi au zis : “Doamne, Doamne, deschide-ne!” dar el, drept răspuns, le-a zis: “Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

Domnul Isus Hristos când era pe pământ, prin tot ce a făcut şi ce a învăţat, a căutat să îndrepte pe oameni către Dumnezeu pe căile Sale sfinte, pentru mântuirea şi salvarea lor veşnică. Pilda celor zece fecioare spusă de Domnul Isus, reprezintă adevăruri esenţiale ce ar trebui să intereseze pe fiecare creştin. Împărăţia Domnului este reprezentată prin odaia de nuntă a mirelui, unde Domnul îşi va primi Biserica Sa, mireasa de pe pământ, reprezentată de fecioarele înţelepte. Scopul prezentării de către Domnul Isus a pildei celor zece fecioare este de a trezi conştiinţa tuturor creştinilor ce compun Biserica Sa, pentru a-şi vedea fiecare starea în care se află înaintea lui Dumnezeu şi să se pregătească pentru a fi siguri de mântuire şi de salvare veşnică. În această pildă , Domnul Isus, doreşte să ne aducă în atenţie acele adevăruri majore ce privesc vremea sfârşitului, a revenirii Sale, a pregătirii bisericii pentru a-L întâmpina şi destinul veşnic al fiecărui credincios (Ps. Cap 33,12.18-22). Este experienţa bisericii, a acelor credincioşi care vor trăi chiar în timpul dinaintea celei de-a doua veniri a Domnului Isus Hristos în slavă. Cele zece fecioare ce aşteaptă venirea mirelui reprezintă două clase de credincioşi care mărturisesc toţi că aşteaptă pe Domnul Hristos. Toate au candele, deci toate au credinţa bazată pe cuvântul lui Dumnezeu.(Ps.119,105).Untdelemnul ce trebuiau să-l aibă fecioarele pentru ca să-şi aprinde candelele este simbolul Duhului Sfânt. Toate cele zece fecioare au ieşit în întâmpinarea mirelui şi toate aveau candele. Dar este evidenţiată marea deosebire a fecioarelor : cinci fecioare nechibzuite (neînţelepte) nu au avut untdelemn să-şi aprindă candelele; iar cinci fecioare , cele înţelepte, au avut untdelemn suficient în vase pentru a-şi aprinde candelele. Tot aşa este şi biserica ce trăieşte chiar înaintea revenirii Domnului Hristos . Toţi cunosc Sfintele Scripturi, toţi au auzit mesajele despre apropiata venire a Domnului Hristos, pe care-L aşteaptă cu încredere şi speranţă. Mirele întârzie să apară, toate fecioarele au aţipit în noaptea aşteptării. Intervine un timp de probă când credinţa este pusă la încercare, dar atunci când se aude strigarea:” Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!” , ca şi fecioarele nechibzuite, mulţi creştini nu sunt gata, nu sunt destul de pregătiţi. Atunci se vede deosebirea fecioarelor înţelepte şi pregătite, de cele cinci nechibzuite care nu au avut untdelemn pentru candele . În odaia de nuntă au intrat numai fecioarele înţelepte cu candelele aprinse. Ca şi fecioarele neînţelepte, care nu şi-au procurat din timp untdelemn pentru candele, deci nu s-au pregătit, tot aşa sunt creştini care nu au untdelemn în vasele lor. Ei sunt lipsiţi de Duhul Sfânt, nu au naşterea din nou şi viaţa le-a fost fără consacrare deplină în slujba ascultării de Dumnezeu, fără roade ale Duhului Sfânt conform cu Galateni cap.5, 22-26 şi Ioan 3, 3-5, având mulţumire de sine şi o credinţă superficială (Apoc. Cap. 3,15-17). Ei s-au considerat credincioşi lui Dumnezeu, doar făcând parte din biserică Domnului, participând la slujbele de închinare din casa Domnului şi, datorită legământului încheiat cu Dumnezeu prin botez (1Cor. cap.15,34).

Numai cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu nu le este de nici un folos. Teoria adevărului neînsoţită de prezenţa Duhului Sfânt nu poate reînviora sufletul, nici inima şi caracterul, încât creştinul, luminat de Duhul Sfânt şi de cuvântul Evangheliei să fie lumină prin faptele sale (Ioan cap.14,17). Duhul Sfânt lucrează asupra inimii omului în măsura în care, acesta doreşte şi-l cere de la Dumnezeu prin rugăciune (Fapte. Cap. 1,8.14 şi cap. 2,1-4; 1 Ioan cap.2,27). În funcţie de pregătirea lor, care nu a fost la fel, nu toate fecioarele au fost primite de mire în odaia de nuntă, ci numai cele cinci care au avut untdelemn pentru a-şi aprinde candelele. Aceasta a fost condiţia de bază pentru întâmpinarea mirelui . Celelalte cinci fecioare nechibzuite nu au putut intra şi ele în odaia de nuntă, deoarece li se stingeau candelele, nemaiavând untdelemn. În acele momente, fecioarele înţelepte nu le puteau ajuta şi nu le puteau da din untdelemnul lor.Pocăinţa şi căpătarea mântuirii sunt personale. S-au dus să-şi cumpere, dar când s-au întors pentru a fi şi ele primite de mire în odaia de nuntă, nu au putut intra căci uşa s-a închis. Nu au mai avut nici o şansă de a intra la nuntă cu toate bătăile lor în uşă şi cu toate strigătele lor disperate. Mirele le-a răspuns că nu le cunoaşte. Comparativ cu ce s-a întâmplat cu cele două grupe de fecioare la fel sunt şi două grupe de credincioşi ai Bisericii lui Dumnezeu. Ei se definesc aşa cum erau fecioarele din pildă : credincioşi nechibzuiţi (fără înţelepciune) care nu s-au pregătit şi nu au folosit timpul de har dăruit de Dumnezeu şi credincioşi care vor fi pregătiţi şi care vor intra în “bucuria Stăpânului lor”. Aceşti credincioşi găsiţi gata vor avea parte de mântuire şi de salvare în împărăţia veşnică a Domnului, împreună cu toţi sfinţii de la întâia înviere(1Tes. Cap 4,14-18). Cei nepregătiţi, fără untdelemn pentru candelă, reprezentaţi de fecioarele neînţelepte, nu vor avea parte de răpire la a două venire a Domnului, de mântuire sau de salvare veşnică (Matei cap. 7,21-23). Vor rămânea afară, împreună cu toţi nelegiuiţii ce au mers pe calea largă a pierzării , la chin şi la durere. Vor trăi cele mai îngrozitoare momente ale vieţii lor. Atunci se va vedea deosebirea dintre cei ce s-au pocăit cu adevărat şi au slujit pe Dumnezeu şi cei ce nu s-au pocăit de faptele lor rele şi nu au vrut să slujească pe Dumnezeu (Daniel cap. 12,1-3; Romani cap. 2,6-10.13; Maleahi cap.3, 17-18; Matei cap.25,31-46). Pentru a întâmpina pe Domnul la revenirea Sa în slavă este strict necesară, din partea fiecăruia, o pregătire temeinică, conform învăţăturilor Domnului Hristos, prezentate în Biblie. Pregătirea fiecărui creştin care doreşte mântuirea şi viaţa veşnică se impune toată viaţa cât uşa harului lui Dumnezeu este deschisă, de unde primim iertare şi tot ajutorul necesar. Căci uşa harului se va închide la revenirea Domnului Hristos, aşa cum a fost închisă uşa odăii de nuntă pentru fecioarele nechibzuite. Pentru creştinii nepregătiţi la timp, la revenirea Domnului va fi prea târziu să se pocăiască sau să se mai roage. Nu vor avea mai vreo şansă de mântuire (Apoc. Cap.22,11). În ce constă adevărata pregătire a credincioşilor pentru Domnul? În împărăţia lui Dumnezeu nu se poate intra oricum, deoarece El doreşte din partea noastră, a celor credincioşi care am încheiat legământ cu El, o viaţă nouă predată în slujba Sa cu toată lepădarea de sine, o slujire şi o ascultare de toate poruncile Sale, inclusiv respectarea şi sfinţirea Zilei de Sabat, din toată inima şi din dragoste pentru El (Matei cap. 28,19-20; Ioan cap.14,15-18). Prin credinţă să depindem de Dumnezeu, să punem pe primul loc în preocupările noastre zilnice pe El, împărăţia şi neprihănirea Sa cu multă rugăciune (Matei cap.6,33; Luca cap.12,31; Ioan cap.5,39).

Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus Hristos – Răscumpărătorul nostru şi Duhul Sfânt pentru dragostea şi harul Său puse la dispoziţia noastră de a fi mântuiţi şi salvaţi pentru împărăţia Sa veşnică. Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos, Fiul Său, şi prin Duhul Său cel Sfânt a făcut totul pentru mântuirea noastră din păcat şi de sub pedeapsa Sa cea veşnică (Ioan cap.3,16). Prin cuvântul Evangheliei dat ca o lumină pentru noi, ne-a chemat şi încă ne mai cheamă pe fiecare de pe acest pământ, cât mai este timp de har, să-I aparţinem Lui şi să fim moştenitori ai împărăţiei Sale veşnice. Pentru această suntem chemaţi să ascultăm de El, de cuvântul Evangheliei Sale. Zilnic să ne sfinţim viaţa biruind păcatul şi faptele să ne fie după voinţa Domnului (2Timotei cap.3,16-17). Zilnic să ne menţinem legătură vie cu Dumnezeu în numele Domnul Isus prin : Rugăciune, citirea şi studierea Bibliei, trăirea şi ascultarea de toate poruncile Sale. Să fim o lumină pentru lume, o adevărată mărturie pentru Domnul, de consacrare, dragoste pentru semenii noştri şi slujire conform cu cele scrise în Matei cap.5,1-12 şi cap. 5,39-40. Adevăraţii creştini sunt cei care au credinţă şi o dragoste statornică pentru Dumnezeu în orice situaţie a vieţii lor (Ps. Cap. 34,1). Chiar şi în momente de criză şi încercare.

Rezerva de ulei a fecioarelor înţelepte, a credincioşilor pregătiţi să se întâlnească cu Domnul, este tocmai viaţa întreagă de neprihănire, de sfinţenie şi de lucrare pentru Dumnezeu, a faptelor bune ce au rămas scrise înaintea lui Dumnezeu în ceruri, având şi numele scris în cartea vieţii (Luca cap.10,20; Ezechiel cap.33,11.19; 2Timotei cap.4,8; Apoc. Cap. 3,11 şi Apoc.cap 12,10-11). Deoarece revenirea Domnului nu ştie nimeni când va fi , când Dumnezeu va hotărî sfârşitul călătoriei noastre de pe acest pământ, trecând la odihnă în ţărână, Domnul Isus ne spune în Matei cap.25,27. Să fim treji şi să veghem înseamnă să nu stăm în nepăsare faţă de voinţa lui Dumnezeu, să ne dăm toată silinţa pentru ca , prin tot ce facem, să-I fim plăcuţi şi să nu uităm nici o clipă pe Dumnezeu Tatăl şi pe Domnul Isus Hristos, Fiul Său, care ne-au creat şi ne-au răscumpărat pentru viaţa veşnică (1Corinteni cap.16,13-14). Să fim conştienţi de marele adevăr al Bibliei că suntem mădulare ale trupului Domnului iar El este capul Bisericii pe care o conduce. Şi ca mădulare ale Bisericii Sale să trăim şi să fim uniţi în dragostea Sa (1Corinteni cap.12,12-13). Domnul Isus Hristos, după ce şi-a dat viaţa ca jertfă de răscumpărare pentru Biserică, după învierea şi înălţarea Sa la cer, şi-a luat slujba de Mare Preot în Sanctuarul ceresc, la tronul de har, unde mijloceşte cu sângele iertării pentru noi. Pentru aceasta se cuvine să-I aducem tot respectul şi recunoştinţa noastră (Evrei cap.7,27 şi cap.9,14.15.28). Să fim atenţi şi să veghem asupra noastră şi a faptelor noastre. Teama de Dumnezeu înseamnă respect profund pentru El şi teama de a nu păcătui (Iov cap. 28,28; Ps. Cap.34,11-15). Să ne rugăm neîncetat cu mulţumiri cerând ajutor şi iertare de la Domnul Hristos (Efeseni cap.5,20; Luca cap.18,1; Luca cap.21,36; 1Tesaloniceni cap.5,17-18; Iacov cap.5,16). Să privim în propriile noastre inimi, pentru a vedea dacă suntem gata pentru ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului.Să stăruim în rugăciune pentru primirea Duhului Sfânt din plin în inimile noastre, care ne ajută prin lumina călăuzirii Sale să putem fi gata pentru Domnul (Ioan cap.16,13-15;Efeseni cap.1,12-14).

Caracteristici bine definite şi vizibile ale credincioşilor pregătiţi să întâmpine pe Domnul Isus Hristos la revenirea Sa în slavă : Supunere deplină faţă de Dumnezeu şi faţă de Duhul Sfânt. Experimentează zilnic naşterea din nou prin sfinţenie în toată purtarea. Cresc zilnic în asemănare cu Domnul Isus pentru desăvârşirea caracterului. Sunt maturi spirituali , cunoscând şi stăpânind bine adevărurile Biblice şi nu se lasă duşi în rătăcire de învăţături înşelătoare (Efeseni cap.3,16-21 şi cap.4,14-15). Ştiu cum să se încreadă în Domnul , fiind liniştiţi în orice împrejurare a vieţii (Ioan cap.14,1.26-27). Sunt totdeauna gata şi doresc revenirea Domnului Isus (Luca cap.12,35-40; Apoc. Cap. 22,17.20). Ei au toată armătura Duhului Sfânt pentru a lupta lupta cea bună a credinţei (Efeseni cap.6). Sunt o lumină pentru lume, consacraţi, slujirii lui Dumnezeu şi semenilor cu trup, duh şi suflet. Adevăraţii creştini credincioşi sunt curaţi, umili, ne egoişti şi iubitori. Sfinţesc Ziua de Sabat conform poruncii a patra aşa cum o doreşte Dumnezeu(Exod cap.20,8-11; Isaia cap.58,13-14). Se deosebesc de lume prin comportament prin îmbrăcăminte, atât în zilele lucrătoare cât şi în zilele de Sabat. Arată un respect cuvenit pentru casa de închinare a Domnului. Din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru semenii lor fac lucrarea misionară de vestire a Evangheliei, căutând salvarea multor suflete din întuneric (Fapte cap.1,8 şi cap.6,7; 1Petru 2,9-10) - exemplul apostolilor şi al lui Pavel. Biserica lui Dumnezeu de la vremea sfârşitului caută mereu ajutor prin rugăciune la Dumnezeu pentru orice împrejurare a vieţii. Este o Biserică unită în dragostea Domnului Hristos, în credinţă bazată numai pe cele scrise în Sfânta Scriptură. Se mai identifică cu oile adunate într-un singur staul şi a căror Păstor iubitor este Domnul Isus Hristos, deoarece El şi-a dat viaţa pentru oile Sale (Ioan cap. 10,1-16). Membrii adevăratei Biserici pregătiţi au acele inimi care sunt un pământ bun pentru sămânţa Cuvântului Evangheliei, aducând roade în ascultare şi neprihănire (Matei cap.13,23; 1Corintenicap.15,58). Biserica lui Dumnezeu a fost aşezată în lume în mod special de Domnul ca străjer şi purtător de lumină. În criza finală ce va avea loc pe pământ aceşti membri consacraţi ai Bisericii, care se închină numai lui Dumnezeu, vor fi ca cei prezentaţi în Apoc. Cap. 14,6-13 “Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus!” Adevăraţii credincioşi ai Domnului fiind foarte bine pregătiţi, vor aştepta, vor dori şi vor întâmpina pe Domnul când va avea loc revenirea Sa în slavă (Tit cap.2,13-14): Toţi cei care şi-au păstrat vrednicia şi numele scris în cartea vieţii. Pentru aceştia venirea Domnului Hristos va fi cea mai mare bucurie a lor, întâlnirea cu Domnul Hristos, Domnul Domnilor şi Împăratul Împăraţilor(Daniel cap.2,44; Ps. Cap.50,4-5; Apoc. Cap.21,3-4 şi cap.22,12-14). Pentru alţii va fi o zi de groază, nu vor şti unde să găsească salvare şi unde să se ascundă de mânia Domnului (Matei cap. 24,30; Apoc. Cap 6, 15-17).

“Mijloacele mântuirii sunt aceleaşi, fără plată pentru toţi. De rezultatele răscumpărării se vor bucura aceia care s-au conformat în totul condiţiilor Biblice. Fiecare capitol şi fiecare verset al Bibliei este un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru oameni. Dacă Biblia va fi studiată şi i se va da ascultare, îi va conduce pe cei din poporul lui Dumnezeu, aşa cum erau conduşi israeliţii de către Domnul, ziua prin stâlp de nor şi noaptea de stâlpul de foc, pentru a ajunge acasă la Domnul în Canaanul ceresc (Exod cap.13,21-22).”(H.L.L.)

Cât mai există har pentru iertare şi posibilităţi de îndreptare, să cerem de la Domnul Isus Hristos ajutor, pentru ca viaţa noastră să fie după voia Sa, pentru a fi primiţi în Împărăţia Sa cea veşnică(Apoc. Cap. 7,9-15). AMIN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate