duminică, 6 iunie 2010

RUGĂCIUNEA NOASTRĂ pentru tot ce există

RUGĂCIUNEA NOASTRĂ
pentru tot ce există

Să ne rugăm pentru Universul care ne ţine în braţe, pentru Natură, în semn de mulţumire pentru felul în care ni se dăruie cu Iubire Necondiţionată!

Să ne rugăm pentru Oamenii singuri pentru ca ei să aibă puterea de a-şi transforma singurătatea în Sărbătoare!

Pentru Îndrăgostiţi pentru ca Iubirea lor să fie curată! Pentru cei care aduc Binele în viaţa tuturor pentru ca să aibă Puterea să o facă mereu!

Pentru cei care încă nu ştiu că aparţin Luminii Divine, ca să-şi aducă aminte de aceasta şi să se comporte ca Lumină!

Să ne rugăm pentru noi toţi ca să avem Puterea şi Voinţa de a manifesta etern asemănarea noastră cu Dumnezeu!

Să ne rugăm pentru toate Animalele din Grădinile Zoologice în semn de mulţumire pentru că şi-au sacrificat libertatea pentru noi! Pentru toate Animalele Lumii în semn de recunoştinţă şi iubire pentru că ne acceptă indiferenţa!

Să ne rugăm pentru Plante, pentru toţi Arborii, în semn de mulţumire pentru felul încântător în care ne susţin Viaţa!

Să ne rugăm pentru toate Entităţile de Lumină în semn de mulţumire şi recunoştinţă că ne ghidează pe Cărările Vieţii!

Să ne rugăm pentru trecut, mulţumindu-i că ne-a oferit MINUNEA clipei de ACUM! Să ne rugăm pentru acest ACUM în care ne aflăm, pentru că ne dă şansa de a conştientiza splendoarea Clipei de mâine şi să ne rugăm pentru Clipa de mâine asigurând-o că vom şti să-i mulţumim pentru BUCURIA cu care vine!

Să ne rugăm pentru cei care au plecat înapoi în Cerul Divin, pentru ca Spiritul lor să fie mereu călăuzit de Lumina Reală! Să ne rugăm pentru cei care se nasc chiar ACUM pentru ca Iubirea şi Bucuria Divină să le lumineze mereu paşii!

Să ne rugăm pentru cei care se vor naşte în viitor pentru ca ei să ştie că pe Pământ numai Iubirea există! Să ne rugăm pentru fiecare atom de viaţă pentru ca să ştie că îl iubim! Să ne rugăm pentru cei care nu ştiu încă să iubească pentru ca Iubirea să le inunde trăirea!

Să ne rugăm pentru Soare, Stele şi Lună în semn de mulţumire pentru că ne luminează drumul către desăvârşire!Să ne rugăm pentru Planeta noastră, pentru Nori şi pentru Ploaia binefăcătoare, pentru Vântul mângâietor, pentru Zăpezile care cad şi pentru Anotimpurile care se succed, mulţumindu-le că ne ajută să existăm şi să ne scăldăm în frumuseţe şi prosperitate!

Să ne rugăm pentru Viaţă şi să ne exprimăm recunoştinţa că ne umple cu Divinitate, făcându-ne să strălucim cu fiecare respiraţie a noastră!
Să ne bucurăm împreună şi să-L îmbrăţişăm pe Dumnezeu, AtotIubitorul, mulţumindu-i că a semănat în noi Perfecţiunea! Să ne rugăm unii pentru alţii pentru ca să nu încetăm să fim frumos, împreună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate