sâmbătă, 3 aprilie 2010

Ctitor nevazut

09.08.2009 13:50
De vorbă cu mine - Jurnal de zbor ( dor )

Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate. Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci ce sângerează lumină.
24 iulie 2009
O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, îndură-Te de fie-care dintre noi care am primit darul Harului Tău. Nu ne mai lăsa să pierdem acest har, căzând în vreun păcat. Ci ajută-ne să rămânem mereu smeriţi, curaţi şi sinceri înaintea Ta, ca să ne sfinţeşti deplin, spre a fi vrednici de slava Ta. Amin


PILDA CU LUCRATORII VIEI

09.08.2009 13:48

Pilda cu lucratorii viei

Stapanul casei tocmeste lucratori

Zis-a Iisus pilda aceasta: "Imparatia cerurilor este asemenea unui om, stapan de casa, care a iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori in via sa. Si, invoindu-se cu lucratorii cu un dinar pe zi, i-a trimis in via sa.

Si, iesind pe la ceasul al treilea, a vazut pe altii, stand in piata fara lucru, si le-a zis acelora: Mergeti si voi in vie, si ce va fi cu dreptul, va voi da. Iar ei s-au dus. Iesind iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, a facut tot asa.

Iesind pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii, stand fara lucru, si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru? Zis-au lui: Fiindca nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceti-va si voi in vie si ce va fi cu dreptul veti lua".

Lucratorii isi primesc plata

"Facandu-se seara, stapanul viei a zis catre ingrijitorul sau: Cheama pe lucratori, si da-le plata, incepand de la cei din urma pana la cei dintai. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat cate un dinar. Si venind cei dintai, au socotit ca vor lua mai mult, dar au luat si ei tot cate un dinar.

Si dupa ce au luat, carteau impotriva stapanului casei, zicand: Acestia de pe urma au facut un ceas si i-ai pus deopotriva cu noi, care am dus greutatea zilei si arsita.

Iar el, raspunzand, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ti fac nedreptate. Oare nu te-ai invoit cu mine un dinar? Ia ce este al tau si pleaca. Voiesc sa dau acestuia de pe urma ca si tie. Oare nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu cele ale mele? Sau ochiul tau este rau, pentru ca eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urma intai si cei dintai pe urma, ca multi sunt chemati, dar putini alesi" (Mt. 20, 1-16).


Vindecă, Doamne


Vindecă-mă, DOAMNE, de neputinţă
Când vreau să pot să ajung
Sub cruce la TINE-n căinţă,
Nicicând drumu-mi pară prea lung.

Vindecă-mă, DOAMNE, de neştiinţă
Când vreau cele bune s-aleg.
Arată-mi chiar şi-n suferinţă
Cărarea pe care să merg.

Vindecă-mi, DOAMNE vederea
Pierdută-n păcate , mereu
Aprinde-mi în suflet nădejdea
Iertării păcatului greu.

Mă vindecă, DOAMNE, de toate
Ce vor să m-oprească din drum
Şi la VIAŢĂ fără de moarte
Părtaş, mă cheamă de-acum.

26.07.2009 20:22

Un suflet fără rugăciune


Un suflet fără rugăciune
E singur şi e trist mereu.
El nu cunoaşte bucuria
De a vorbi cu Dumnezeu.

Un suflet fără de credinţă
Este un veşnic călător,
Nu are timp de stăruinţă;
Se zbuciumă şi-i plin de dor.

Un suflet fără de nădejde
E poate lucrul cel mai greu
Şi orice val il poate pierde,
Fiindcă a uitat de Dumnezeu.

Un suflet care se intoarce
Din lupta vieţii-nvingător,
Este acela ce rămane
Întodeauna iertător

O ! Suflete în suferinţă,
Ce plânge cu păreri de rău,
Este primit’ a ta căinţă
Şi-L poţi chema pe Dumnezeu

26.07.2009 20:20

Scrisoare, unei prietene


Aş vrea să vină ziua
Să poţi să vezi vreodată
C-ai rătăcit cărarea
Ş-ai vrea să fii iertată.

Întoarce-te din drum
Că viaţa-i minunată !
Aceasta vreau să-ţi spun,
Târziu nu-i niciodată.

Priveşte-te-n oglindă
Măcar odată-n zi.
Întreab-o să-ţi răspundă:
Aşa ai vrut să fii ?

Nu te lăsa purtată
De valul tulburat.
Spre tărm, mereu înoată
Şi scapă de-necat.

Salvată din furtună,
Poţi prinde răsăritul.
Nimic să nu rămână;
Umbrind, cumva-nceputul.

Închide uşa care,
Nu se deschide toată…
Şi-alege altă cale,
Că viaţa-i minunată !


Lângă tine, Doamne


Lângă TINE DOAMNE
Mă simt ca Acasă,
Chiar întrată-n toamne
Inima-i voioasă.

Lângă cruce TA
Gândul se smereşte.
Grija şi-ntristarea
Ea le risipeşte.

Lâng’a TA icoană,
Plec genunchii mei,
Lacrima sub geană
‘Şi are rostul ei.

Lâng-al TĂU cuvânt
TU, mă ţii aproape.
Şi-mi aduci în gând
Aminte de moarte.

Lângă Maica-Ţi Sfântă
Aflu mângaiere
Sufletul meu cântă
Despre ÎNVIERE

Dorinţă


Iubire fără margini,
E ce aş vrea să am.
Să pot uita trecutul
În care mă pierdeam.

Iertare, nesfârşită,
E, ce nădăjduiesc.
Să pot afla-nceputul
În drumul creştinesc…

Credinţă cu tărie
În fiecare ceas.
Iar cântecul să-mi vie,
Cu glas şi fără glas.

Un imn de multumire
Să-ŢI pot cânta mereu.
Iisuse, Sfinte Mire,
Rămâi pe veci, al meu !

Atunci când poţi binele,

26.07.2009 20:12

Atunci când poţi binele, Chiar în toate zilele, Încearcă mereu să-ţi spui Că-l faci în numele Lui. Atunci când uşa deschizi, Mereu, pentru oricine. În acela încearcă să vezi Că-i EL şi vine la tine. Atunci când pui pe masă Şi vrei să dai ceva Nu te gândi şi lasă Doar LUI, răsplata ta.

atunci când poţi binele,
Chiar în toate zilele,
Încearcă mereu să-ţi spui
Că-l faci în numele Lui.

Atunci când uşa deschizi,
Mereu, pentru oricine.A
În acela încearcă să vezi
Că-i EL şi vine la tine.

Atunci când pui pe masă
Şi vrei să dai ceva
Nu te gândi şi lasă
Doar LUI, răsplata ta


onomastica

26.07.2009 20:09

În zi de sfântă sărbatoare,
De care prin botez ai fost legat
M-apropii cu sfială şi o floare,
Să-ntorc puţin din darul ce mi-i dat.

Şi-L rog pe CEL ce-mparte Daruri Sfinte,
Ca să reverse din belşugul SĂU.
Să ne putem rugă mereu, fierbinte,
Cu dragoste pentru căminul tău.

Să-ţi fie viaţa numai sărbătoare.
Privind în SUS, mergând pe jos,
Putere, bucurie şi-mpăcare,
În dar, să le primeşti de la HRISTOS.



LA PICIOARELE CRUCII

20.07.2009 20:24


Din toate părţile primesc întrebări despre tainele mântuirii sufleteşti. Taina cea mare a mântuirii sufleteşti se poate afla numai la picioarele Crucii. Înţelesul şi taina mântuirii sufleteşti nu stă în aceea că îţi pui în gând să ieşi mai întâi din răutăţi ca să te faci un creştin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufleteşti stă tocmai în aceea ca păcatele şi răutăţile să te doboare la picioarele Crucii... Să cazi la picioarele Crucii doborât de greutatea păcatelor... Să cazi plângând la picioarele Crucii, aşa cum eşti, plin de răutăţi. Carul mântuirii tale sufleteşti atunci începe a porni la drum, când simţi că te înăbuşă răutăţile şi cauţi o scăpare, când simţi o pieire şi cauţi o mântuire, când te simţi într-o prăpastie şi cauţi o ieşire, când te simţi în întuneric şi doreşti o lumină, când simţi că te-a schilodit păcatul, când simţi că te-a orbit patima, când simţi că nu mai poţi sta şi umbla pe picioarele tale şi strigi cu lacrimi din adâncul sufletului: „Iisuse Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduişte!“ Să cauţi mai întâi să te faci bun şi apoi să pleci la Domnul ar însemna să înjugi boii înapoia carului.

Începutul mântuirii tale se face atunci când păcatele tale te pleacă şi te apleacă la picioarele Crucii. Dumnezeu Însuşi te atrage în diferite chipuri la picioarele Crucii. „Şi pe toţi vă voi trage la Mine“, zicea Mântuitorul către apostoli (Ioan 12, 32). Când în tine se trezeşte o dorinţă de a ieşi din ticăloşie, când în tine se trezeşte un suspin sufletesc, când din ochii tăi iese pe furiş câte o lacrimă de durere pentru ticăloşia ta, când atare necaz soseşte şi poposeşte la tine, atunci să ştii, dragă cititorule, că Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine şi vrea să te aducă la picioarele Crucii. Însă când Duhul lui Dumnezeu începe a lucra în om, atunci începe şi satana a lucra cu toate meşteşugurile lui, pentru că se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Vocea diavolului e aceea care şopteşte unora: „Eşti prea păcătos, omule, ca să ai iertare... că doară n-ai omorât pe nimeni să te faci «pocăit»“...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate