sâmbătă, 3 aprilie 2010

evlavia exterioara

lacrimile

15.09.2009 21:14
Lacrimile tristetii sfinte. Cu lacrimile tristetii sfinte plang oamenii pacatosi atunci cand se pocaiesc. Aceste lacrimi sunt foarte folositoare, pentru ca spala omul de orice necuratie care ii murdarea trupul si sufletul, aducandu-i iertarea pacatelor si atragand spre el mila lui Dumnezeu, caci il fac vrednic de curatia raiului.


rugaciune

15.09.2009 21:06

Rugăciunea de fiecare zi a Sfîntului Ierarh Filaret al Moscovei

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine! Amin


LACRIMILE LUI DUMNEZEU

15.09.2009 19:12

Priveam astăzi o icoană cu Mântuitorul. Este o icoană care a plâns. De fapt, au plâns chiar ochii lui Hristos şi, drept mărturie, lacrimile Lui au apărut şi pe Chipul zugrăvit.

Câtă măreţie pe chipul Dumnezeului nostru! Câtă slavă! Câtă tăcere sfântă! Şi peste această tăcere au curs lacrimi,... lacrimi care s-au oprit pe obrazul Său, lacrimi care strigă la noi.

Ne strigă pe nume cu blândeţe, ne cheamă să le privim şi să nu trecem pe alături fără să ştergem măcar una.

Cu durere am întrebat: "De ce plângi, Doamne?"

Răspunsul, însă, îl ştiu prea bine: Dumnezeu, Cel cu inimă de tată, se întristează asemeni unui părinte uitat de copiii lui. Ne vede alergând nebuni prin lume, obosiţi, deznădăjduiţi, uitând că El ne aşteaptă să ne odihnească în braţele Lui părinteşti. Scormonim cu mâinile în noroi, orbecăim în beznă, uitând de căldura şi lumina pe care El cu dor aşteaptă să ni le împartă. Stăm cu privirea aţintită către durere, uitând că Dumnezeul nostru vindecă. Ne temem de moarte, uitând că Hristos e viaţa.

Şi iar L-am întrebat: „De ce plângi, Domnul Dumnezeul meu?...".

Dar eu ştiu deja că lacrimile Lui curg şi din cauza mea. Îl lovesc cu păcatele mele pe El, Cel nevinovat. Îl rănesc cu neiubirea mea pe El, Cel plin de iubire. Îl întristez cu uitarea mea pe Hristos, Cel ce îmi poartă pururea de grijă.

Dacă noi, oamenii, ne bucurăm când cei dragi ai noştri se bucură şi ne întristăm când îi vedem suferind, cum oare vom trece nepăsători pe lângă lacrimile Lui?

Măcar o data în zi, am putea să ne îndreptăm privirea către El. Dacă am înţelege noi, cu câtă iubire şi răbdare ne aşteaptă Hristos să-I vorbim, am încerca să-I spunem zilnic măcar o vorbă. Dacă am şti cu câtă durere curg lacrimile Lui, am încerca să ştergem măcar una cu un colţ de suflet.

Anastasia

invatatura

14.09.2009 20:32
INVATA DE LA TOATE Invata de la ape sa ai statornic drum Invata de la flacari ca toate-s numai scrum Invata de la umbra sa taci si sa veghezi Invata de la stânca cum neclintit sa crezi. Invata de la soare cum trebuie s-apui Invata de la piatra cât trebuie sa spui Invata de la vântul ce adie pe poteci Cum trebuie prin lume de linistit sa treci. Invata de la toate ca toate sunt surori Cum treci frumos prin viata cum poti frumos sa mori Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat Invata de la nufar sa fii mereu curat. Invata de la vultur când umerii ti-s grei Si du-te la furnica sa vezi povara ei Invata de la greier când singur esti sa cânti Invata de la luna sa nu te înspaimânti.


Rugaciunea de noapte este de mare pret. Oamenii dorm si Dumnezeu asculta.
Minuni se întâmpla în fiecare minut, dar noi nu le vedem din cauza împietririi. Avem nevoie de blândete si simplitate


- Asa sa va talcuiti crucea pe care o aveti fiecare de dus! In Cruce Dumnezeu a ascuns o taina: taina mantuirii fiecaruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are mantuire


-Ortodoxiia e credinţa,
Plătită-n chinuri de Iisus,
De sfinţi în temniţe şi lanţuri,
Şi-n râu de lacrimi care-au curs

Nu-mi amintesc nimic din aceasta viata; numai povara cea grea a pacatelor

Nu este alta cale de mantuire, de ispasire a pacatelor, decat calea Crucii. Daca ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi aratat-o pe aceea. Prin Cruce, prin suferinta unei rastigniri in viata se intra in Imparatia lui Dumnezeu. Si se intra cu atat mai sigur, cu cat rabdam o rastignire nedreapta. Deci, cel ce vrea sa se mantuiasca n-are pe nimeni de osandit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotarat cu toata puterea sufletului sau sa vina la Iisus, rastignirea-l asteapta

Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume. Necazurile vietii insa iau pe oameni din alta parte, silindu-i sa-l caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greselilor noastre, urmare pe care ingaduie Dumnezeu s-o gustam spre inteleptirea noastra

Cum pot sa fiu prieten cu cei ce scuipa Icoana Maicii Domnului?Eu fac cruce, el scuipa crucea; eu sarut icoana, el scuipa icoana. Cum pot eu sa fiu prieten cu el?

Prieten pot sa fiu cu el, in masura in care cumparam o paine impreuna, lucram un ogor impreuna, facem o masina impreuna, nu? Negot facem, dar in ceea ce priveste credinta, nu


culegeri

13.09.2009 18:58

Să-ţi strălucească faţa când alţii te-au bătut, Şi chiar întins pe-o cruce, când fraţii te-au vândut, Să fii plin de iubire, curat şi credincios... Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca şi Hristos?

Cand il iubesti pe Dumnezeu si pe toti oamenii din inima ta, atunci te afli in legea lui Dumnezeu. Vom fi judecati pentru ca nu iubim.
De vreme ce nu pot propovadui, lasati-ma macar sa plang pentru pacatele mele si pentru cei ce s-au ratacit

Rugaciunea de noapte este de mare pret. Oamenii dorm si Dumnezeu asculta.
Minuni se întâmpla în fiecare minut, dar noi nu le vedem din cauza împietririi. Avem nevoie de blândete si simplitate

Nu-mi amintesc nimic din aceasta viata; numai povara cea grea a pacatelor.

culegeri

13.09.2009 18:55

“Nu este alta cale de mantuire, de ispasire a pacatelor, decat calea Crucii. Daca ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi aratat-o pe aceea. Prin Cruce, prin suferinta unei rastigniri in viata se intra in Imparatia lui Dumnezeu. Si se intra cu atat mai sigur, cu cat rabdam o rastignire nedreapta. Deci, cel ce vrea sa se mantuiasca n-are pe nimeni de osandit pentru crucea pe care o duce. Cine s-a hotarat cu toata puterea sufletului sau sa vina la Iisus, rastignirea-l asteapta
-

Mai tare si mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni, nu-i poate chema nimeni de pe lume. Necazurile vietii insa iau pe oameni din alta parte, silindu-i sa-l caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greselilor noastre, urmare pe care ingaduie Dumnezeu s-o gustam spre inteleptirea noastra”.

Asa sa va talcuiti crucea pe care o aveti fiecare de dus! In Cruce Dumnezeu a ascuns o taina: taina mantuirii fiecaruia. Vai de cel ce nu are o cruce de dus: acela n-are prin ce se mantui“.


evlavia exterioara

09.09.2009 19:53
- Asculta, cand cineva isi face crucea mare, dar o face simplu, cu smerenie, nu-l deranjeaza pe celalalt. Dar daca priveste de-l vad ceilalti si face mereu cruci, atunci vor incepe sa-l ia in ras. Sau atunci cand trece pe langa o biserica si priveste de este lume in jurul lui, sau face si… rabdare sa se adune putina lume si atunci incepe sa faca cruci si metanii ca aceia sa-l vada, au dreptate sa-l ia in ras. Vezi, duhul lumesc este dezaprobat. Evlavia adevarata se vede atunci cand exista. “Cuviinciosul”[7] devine “necuviincios” fara evlavie adevarata

evlavia exterioara

09.09.2009 19:50
Evlavia exterioara Cel care are multa credinta si evlavie adevarata se hraneste din ceva inalt, duhovnicesc, care nu se poate descrie. Exista insa unii care au evlavie seaca, exterioara. Unii din acestea spun sec: “Acum, deoarece am intrat in biserica, trebuie sa stau cu atentie, nu trebuie sa ma misc, trebuie sa-mi plec capul; trebuie sa-mi fac cruce astfel!”. Unii se poate sa se clatine in privinta credintei si totusi stau in picioare pe toata durata privegherii. - Parinte, sunt nelinistiti de ceva, cauta ceva si de aceea fac aceasta? - Au ceva inlauntrul lor. Sunt bune acestea, dar sa le simta cineva inlauntrul sau, sa nu se faca numai la exterior. Una este sa-ti scoti palaria atunci cand intri in biserica, din evlavie, si altceva este s-o scoti deoarece vrei sa-ti racoresti capul. Evlavia se vede din felul in care ne impartasim, din felul cum luam anafora etc. - Parinte, poate fi cineva iritat din manifestarea evlaviei celuilalt?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.

Despre mine

Fotografia mea

,,  Pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: ,,

Persoane interesate