sâmbătă, 3 aprilie 2010

,,Dumnezeu cu noi,,


Doamne ajuta

09.08.2009 16:05
"Doamne ajuta!" este un salut, dar si o rugaciune, nu numai pentru cei ce se intalnesc sau se despart, ci si pentru toata lumea, nefiind precizata persoana. Sensul este acesta: "Dumnezeu sa fie cu noi, cu toti!". "Doamne ajuta!" cuprinde in el mai mult decat " Doamne miluieste!". Exprima desavarsirea omului facut spre relatie personala cu Creatorul sau. "Doamne ajuta!" inseamna punerea unui inceput bun, pornirea la orice infaptuire impreuna cu Dumnezeu, in ultima analiza, "Doamne ajuta!" este rugaciunea isihasta a satului nostru, conducand prin pomenirea cat mai deasa a numelui Domnului la linistire si trezvie. De aceea el este, in acceptiunea cea mai deplina a cuvantului, un salut, o piatra pusa la temelia salvarii, a mantuirii


BANII

09.08.2009 16:03
Nu-i tare cel ce banii îi flutură în vânt, Și glasul și-l ridică deasupra tuturor, Căci va cădea odată ca frunza la pământ, Și banii-n ziua-aceea nu-i sunt de ajutor.

MANIA

09.08.2009 16:02
Mânia este o ușă deschisă diavolului. Atunci când sunt cuprins de mânie, diavolul are o invitație deschisă în viața mea. De aceea, apostolul Pavel ne îndeamnă ,, orice mânie să piară din mijlocul vostru,,. Mânia este o sămânță a celui rău. El o aruncă adesea în viața și în familiile noastre. Se pare însă că această sămânță are puterea de a încolții în timpul nopții. Este nevoie de o noapte. Și gata! A prins rădăcini. Odată ce mânia s-a instalat, diavolul are un loc de proprietate în viața ta și pe acel loc își va construi ambasada lui. Nu-i permite asta! Nu lăsa să vină noaptea peste mînie. Smulge mânia cât mai repede și ,, fiți buni unii cu alții,,.


RUGACIUNE

09.08.2009 14:56
Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Întăreşte-mă şi pe mine, să mă pot face un om duhovnicesc, un om nou, o făptură nouă. În zadar aş încerca să fac acest lucru cu puterile mele. Îl poate face numai Crucea şi Jertfa Ta cea sfântă. Îl poate face numai darul şi harul Duhului Sfânt pe Care l-ai trimis peste Apostoli şi peste toţi cei care au trăit o viaţă îngenuncheată la picioarele Crucii Tale. Duhule Sfinte şi de viaţă dătător! Îngenunchează-mă şi pe mine la picioarele Crucii. Adânceşte în inima mea Jertfa Crucii, din care izvorăsc toate roadele vieţii veşnice. Revarsă peste viaţa mea darul şi harul Tău cel sfânt. Duhule Sfinte! Vino şi Te sălăşluieşte şi în inimioara mea şi o curăţă de toată spurcăciunea patimilor celor rele. Aprinde-mă mereu cu focul Tău cel sfânt şi mă umple de căldură şi lumină sufletească. Eu îţi deschid larg inimioara mea. Intră în ea şi cuprinde toate încăperile ei cu darul şi harul Tău cel sfânt! Amin


RUGACIUNE

09.08.2009 14:54
Duhule Sfinte, Care m-ai trezit şi pe mine din somnul păcatelor, deschide şi inima mea să intre în ea izvorul vieţii şi al puterii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului!... Deschide inima mea să se întipărească pe veci în ea chipul lui Iisus cel Răstignit. Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că viaţa este un dar al Celui răstignit pe Cruce şi că trebuie să o trăiesc întreagă cu El şi pentru El... Adu-mi aminte clină de clipă că eu nu mai sunt al meu,ci sunt al lui Iisus Hrisos, Care m-a răscumpărat cu un preţ mare... Întăreste-mă, Duhule Sfinte, cu darul şi harul Tău, ca să nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat Pe Sine însuşi pentru mine


RUGACIUNE

09.08.2009 14:51
ugăciune Doamne, Iisuse! Eu sunt un păcătos, eu sunt cel mai păcătos om din lume. Averea sufletească am risipit-o..., talanţii i-am cheltuit în zadar, haina mi-am murdărit-o. Totul e stricat, totul e putred, totul e bolnav în mine. „ Tot capul meu este bolnav şi toată inima mea sufere de moarte" (Isaia 1, 5). Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut asupra mea (Ps. 54, 4). Sufletul meu este mâhnit şi mă tulbură (Ps. 142, 4)... Totul s-a tulburat înlăuntrul meu... Păcatele şi fărădelegile s-au grămădit în sufletul meu ca un vulcan ce clocoteşte... Fă Tu, Doamne, ca din acest vulcan să ţâşnească lacrimi fierbinţi de căinţă!... Să ţâşnească mărturisirea păcatelor mele. Sunt bolnav, Iisuse Doamne, şi Tu singur mă poţi tămădui, căci Tu ai zis: „...bolnavilor le trebuie doctor" (Matei 9, 12). Mă scufund în pieire şi numai Tu singur mă poţi scăpa. Doamne Iisuse! Eu vin Ia Tine cu toate păcatele mele şi cu toate lacrimile mele. Primeşte-mă şi mă măntuieş-te... Amin. Omul care a aflat izvorul mântuirii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului În chipul


susana

09.08.2009 13:58
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu
În munţi, acum, e-un fel de-nlăcrimare
Şi lacrimile picură mereu,
De parcă s-a-ntâmplat ceva ce doare
Şi astăzi, plâng, în loc de fiecare,
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu.


SUZANA

09.08.2009 13:57
Forma a numelui Suzana - acest prenume feminin este foarte raspandit in onomastica crestina romaneasca, dar si europeana. La baza lui se afla un nume de persoana de origine ebraica - Shushan, care are inteles de "crin alb", cuvant cunoscut si in limba copca. In spatiul crestin a patruns prin filiera greaca si prin Vechiul si Noul Testament - "Istoria Susanei", alcatuita din 64 de versete biblice. In onomastica romaneasca, Suzana este prezent cu traducerea de "trandafir", gasindu-se si in alte forme cum ar fi: Susan, Susanu, Sosana, Susa, Suza, Suzi sau Suzica. Ca nume de familie sunt inregistrate astazi Suzan, Suzeanu, Suzuchi sau Suzuki. In biserica rasariteana este zi de pomenire a Sfintei Mucenite Suzana in data de 15 decembrie.


EU

09.08.2009 13:55
Cititorule, inima noastră nu poate fi cu totul goală. În ea va stăpâni ori Hristos, ori satan.
Dacă tu nu eşti şi nu te-ai hotărât pentru Dumnezeu, neutru încă nu poţi sta.
În această luptă, fiecare este pentru Dumnezeu sau pentru duşmanul lui Dumnezeu.
Inima ta nu poate rămâne o coală de hârtie albă.
Iscălitura lui satan este pe coala inimii - deşi tu nu-i vezi mâzgălitura.
Şi dacă Hristos n-a şters această murdărie şi nu Şi-a înscris numele Său într-însa, atunci autograful lui satan e sigur acolo.
Dar parcă te aud dezvinovăţindu-te şi zicând:
Eu n-am păcate, trăiesc o viaţă morală; n-am omorât, n-am furat, n-am dat foc nimănui şi altele.
Însă dacă ţi-ai privi şi ţi-ai cerceta serios inima, atunci ai vedea că acolo e duşmănie faţă de Dumnezeu şi de căile Sale.


Tu nu-i iubeşti poruncile, nu iubeşti pe Fiul Său şi Evanghelia, eşti un străin faţă de El, iar inima ta e plină de pofte murdare şi de gânduri urâte ce cresc şi înfloresc în voie."
Dacă scopul unei prietenii este împreună-zidirea duhovnicească, fiecare dintre prieteni va avea grijă să se poarte cuviincios, nesuperficial, pentru mentinerea prieteniei. Cine nu-şi doresşte astfel de prieteni, cuviincioşi, nesuperficiali?

Există însă şi alfel de prieteni alcăror scop în viaţă este altul şi anume: petrecerea timpului doar în distracţii lumeşti. În faţa unor astfel de prieteni, atitudinea noastră trebuie să se schimbe, există pericolul devierii de pe Cale, pierderii prietenilor adevăraţi….

În fine, în fond şi la urma urmelor nu putem trece uşor pe lângă faptul că pretenia este una din mângâierile vieţi. Când suntem lipsiţi de prieteni nu suntem fericiţi!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate