sâmbătă, 3 aprilie 2010

"M-a întors la Domnul o... muscă"

istorioare

25.08.2009 16:32
"M-a întors la Domnul o... muscă"

Istoria trezirii şi mântuirii sufleteşti e plină cu tot felul de întâmplări minunate.
Un întors la Domnul din Anglia spunea în gura mare că pe el l-a întors din calea pierzării o muscă.
- Cum aşa?
- Iată cum! - răspundea el întrebărilor. Eu eram un mare iubitor de muzică, dar, în schimb, uram Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrurile sufleteşti.
Odată, am mers la biserică, dar nu să ascult slujba şi predica, ci să ascult corul şi orga (auzisem că ar cânta minunat). Le-am ascultat cu plăcere, de mai multe ori, însă, la predică, mă aşezam în bancă şi îmi înfundam urechile cu degetele, să n-aud Cuvântul lui Dumnezeu.
Dar într-o duminică, cum stam aşa cu urechile astupate, veni o muscă, se aşeză pe nasul meu şi fusei silit să destup urechile ca să alung musca. Tocmai în clipa aceea, preotul rostea cuvintele: "Cine are urechi de auzit să audă!..."
Aceste cuvinte mi-au străpuns inima. Am văzut că întâmplarea aceasta este un semn al Cerului de Sus. Am început să citesc Scriptura şi să mă ocup cu cele sufleteşti şi azi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat de orbia şi surzenia cea sufletească.
Şi iată, aşa, pe mine m-a întors la Domnul o...muscă!

istorioare

25.08.2009 16:29
În vestirea mântuirii sufleteşti, pildele şi istorioarele îşi au şi ele, însemnătatea lor. Se citesc cu plăcere şi rămân în sufletul şi inima cititorilor şi ascultătorilor. De multe ori o pildă poate face, cât o predică întreagă. Ţinând seama de acest lucru, am aflat de bine să strâng la un loc istorioarele mele, să le completez şi să le trimit prin ţară, ca pe nişte spice sufleteşti.

nu e iuda vinovat

25.08.2009 15:52
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Iisus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cue L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Iisus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?


tu esti

25.08.2009 09:23
TU EŞTI...

Tu eşti, Sfântă Maică pururea Fecioară,
Leagănul de aur din copilărie,
Răcoarea dimineţii zilelor de vară,
Râul care curge lin cu apă vie.

Tu eşti crinul tainic al neprihănirii
Ce-mprăştie mireasmă peste timp şi ape,
Mirul curăţiei, a jertfei şi-a Iubirii...
Că doar în crinul sfânt Iubirea poate-ncape...

Tu te-ascunzi în lacrimi când de har ni-e plină
Glastra rugăciunii cu zvâcniri de jar,
Tu eşti pentru noi veşnica lumină
Ce ne-mbălsămează-al inimii hotar.

Eşti altarul tainic unde-a ars sfinţirea,
Tu eşti partea Jertfei ce s-a dat ascunsă,
Sfânt potir în care s-a-ntrupat Iubirea,
Maică şi Fecioară, Taină nepătrunsă.

Eşti fior candid în inimi de fecioare,
Candela arzândă în noaptea aşteptării...
Tu ne eşti modelul sfânt de ascultare,
Lacrimă de rouă în clipa încercării.

Tu eşti, Dulce Maica, Pururea Fecioară
Lacrima de veghe spre-a noastră salvare
Mâna ce mângâie, haina ce-nfăşoară
Năzuinţa noastră - viaţa viitoare!

Tu eşti azi şi mâine cum ai fost şi ieri
Lângă Fiul Dulce lucrând mântuire.
Tu te-ascunzi în taina marilor tăceri,
Dar te ştiu alături şi la răstignire...

Tu eşti Scara care-ajunge până-n ceruri sus,
Cum Iacov te-a visat într-o sfântă seară,
Iar în capul scării stă Fiul Tău Iisus...
Ingeri sfinţi în cete pe Tine coboară.

Tu eşti pentu mine, Mama şi lumina mea!
Mâna ce mă ţine să fac paşii-încetişor.
Eşti chipul mamei ce oglindit va rămânea
În sfânta Ta icoană şi-acum şi-n viitor.

Eşti cântec de leagăn când somnul se frământă,
Mâna ce alină-n dulcea legănare...
Razele şi stelele chipul ţi-nveşmântă,
Picurându-ţi în priviri stropi din Veşnic Soare.

Eşti în legătură sfântă cu Fiul – Hristos…
Cine-i mai aproape decât tine, Maică?!
Ascultă ruga, dorul şi gândul cel sfios
De-a fi ai Domnului în a Lui Biserică.

Vino la izvorul vieţii

24.08.2009 19:20


De te simţi în astă lume
Singur trist şi părăsit

Vino la izvorul vieţii

La Cel ce-a fost răstignit

Vin degrabă la Golgota
Ca să vezi ce-a suferit

Şi-a răbdat El în iubire

Ca să fii tu mântuit


Vin la El cu toată vina

Spune-I Lui durerea ta

Căci doar El dă izbăvirea
Şi îti ia povara grea

El izvorul fericirii
Niciodat’ n-a refuzat

Pe cei ce în umilinţă

La crucea Lui s-au plecat


Ci aşteaptă cu iubire

Ca şi tu să vii la El

Să îl rogi să-ţi ierte vina

Si să te încrezi în El

Să te-ncrezi că totul poate
El îţi ia povara ta

El e Cel ce are viaţa

Şi-universu-n mîna Sa

El e cel ce-ţi dă iertare
Şi te spală de păcat

El plâtit-a pentru tine

Viaţa pentru tin´ şi-a dat

Arşiţa-n zăduful zilei
Pentru tine a răbdat

Si a zis cu glasul dulce

“Iartă-i că nu ştiu ce fac”

În iubirea Lui cea mare
Numai El poate ierta

Chiar şi cei ce-L bat in cuie

Pot gusta din mila Sa

Chiar si ce-i ce-L scuipă-n faţă
Pot gusta din harul Său

Dacă-şi recunosc greşeala

Şi se lasă de ce-i rău

Glasul lui cheamă şi astăzi
Orice păcătos la El

Căci El iartă şi iubeşte

Fă numai un pas spre El

Fă un pas şi vei vedea
Cum iţi vine inainte

Şi-ţi cunduce viaţa Ta

Spre limanurile sfinte


Te conduce pe cărare

Singur nu te va lăsa

Până-n clipa minunată

Când la El te va chema

Şi-ţi va spune slugă bună
Ce-ai ascultat vocea Mea

Treci la dreapta Mea indată

Sarbatoarea vom avea

Sarbatoare fără margini
În Noul Ierusalim

Vom serba o veşnicie

Şi-om uita orice suspin.


AMIn

A murit pentru mine

24.08.2009 18:55
A murit pentru mine

Un vizitator care se plimba intr-o zi intr-un cimitir, observa pe un om care era ocupat cu sadirea unor flori pe un mormant. Saditorul de flori fu intrebat: “Este fiul dvs. Ingropat aici?”
“Nu”, raspunse omul.
“Este poate fratele dvs sau vreo ruda a dvs?”
“Nu, nu.”
Dupa ce lasase jos o scandurica pe care o tinuse in mana, omul raspunse: “Ei bine, iti voi istorisi povestea acestui mormant.”
“Cand izbucni razboiul am fost si eu chemat la mobilizare. Eram sarac, aveam o sotie bolnava si 7 copii. Cu toate acestea m-am vazut silit sa-i parasesc deoarece nu aveam bani sa platesc un inlocuitor, asa cum mi-ar fi ingaduit pe atunci legea. Ma pregateam atunci de plecare, parasind familia pentru a merge la razboi contra inamicului. In ziua de dinaintea plecarii veni la mine un tanar, pe care-l cunosteam si imi zise: “Dumneata ai o familie numeroasa, eu sunt singur. Voi pleca eu in locul dumitale.” Si pleca in adevar in locul meu. Intr-o lupta crancena fu ranit si dus la spital. Dupa lungi suferinte a murit si a fost ingropat aici. De atunci doream arzator sa vad mormantul sau. In vederea acestui scop am economisit atatia bani cat am putut si ieri am sosit. Abia astazi am reusit sa descopar locul unde este ingropat.”
In timp ce omul istorisea aceste lucruri, ochii i se umplura cu lacrimi. Lua scandurica pe care o lasase jos si o infipse in pamant. Sub numele soldatului erau scrise si urmatoarele cuvinte: “A murit pentru mine.”

APLICATIE: Este Unul despre care, ca si soldatul de mai jos putem spune: “A murit pentru mine.” Este vorba de Acela care si-a dat viata Sa pentru lumea intreaga, pentru noi, nu pe un camp de batalie ci pe o cruce pe care a fost rastignit ca un raufacator. Nu pentru a ne scapa de la inrolare ci pentru a ne scapa de blestemul pacatului, osanda vesnica.
Soldatul a murit pentru acel barbat si familia sa. Isus a murit pentru noi si fratii nostrii, deci, sa fim o familie, sa ne iubim ca intr-o familie si sa traim apropiati ca intr-o familie. Sa traim in pace, nu in dezbinare, in unitate, nu in partide, in dragoste.



lasati-ma..

24.08.2009 18:38
Lăsaţi-mă …

Lăsaţi-mă pe mine să fiu aşa cum sunt !
Eu am făcut cu cerul un veşnic legământ
Şi n-am să-l calc, chiar dacă m-aţi arunca la fiare
Sau mi s-ar aşterne o lume la picioare.

Lăsaţi-mă pe mine să cred cum voiesc eu !
Eu am crezut de veacuri şi-oi crede-n Dumnezeu.
Nu mă sili cu biciul să cred cum tu îmi spui,
Lăsaţi pe fiecare să aibă crezul lui.

De ce să-mi vând credinţa ? Ce-ai tu să-mi dai în loc ?
Aur, argint, avere sau lemne pentru foc ?
De ce mi-L vrei pe Domnul ? Ce vrei să faci cu El ?
Să-L mai omori o dată ? Mă crezi aşa mişel ?

După o viaţă-ntreagă de luptă şi de trudă,
Crezi c-am să-mi scriu vreodată pe frunte-aceasta: “ Iudă “ ?
Omoară-mă pe mine, dacă aşa socoţi,
Dar pe Hristos din suflet să ştii că nu mi-L scoţi !



14.08.2009 10:10
Dumnezeu, Care stie mai inainte de nastere cine se mantuieste, de ce nu sileste pe om sa mearga pe calea mantuirii ?

Da, Dumnezeu stie toate mai inainte de nasterea noastra. El stie care din oameni se vor mantui si care se vor osandi. Dar nu le hotaraste toate mai dinainte, ci lasa la voia lor libera. Ca daca l-ar sili pe om pe calea mantuirii, i-ar rapi libertatea si vointa si omul nu ar mai avea nici o plata dincolo. Adica, omul si-ar pierde calitatea sa de om, de fiinta libera si, deci, si-ar pierde si rasplata si mantuirea. Ca Dumnezeu nu este spargator de usi, ci numai bate la usa inimii fiecaruia, iar a deschide este in voia libera a omului. Auzi ce zice Domnul : " Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra si voi cina cu el si el cu Mine " ( Apocalipsa 3, 20 ) . Iata, dar, ca Dumnezeu nu forteaza usa, adica voia libera a omului. Dumnezeu stia mai dinainte ca cetatea Ninive se va pierde, pentru rautatile sale, dar nu a hotarat pierderea ei mai dinainte, asteptand intoarcerea oamenilor. Intoarcerea lor la pocainta a intors spre bine si hotararea lui Dumnezeu. ( Dupa Sfantul Ioan Gurd de Aur, Cuvant despre pocainta, din Impartire de grau ) .

Asadar, ramane la voia omului de a se incununa sau a se osandi, caci Dumnezeu " voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina " ( Isaia 45, 22; Matei 18,14; Ioan 3, 16; Timotei 2, 4; 3, 4; II Petru 3, 9 ) . La mantuirea fiecaruia dintre noi se cere o singura conditie : unirea voii noastre cu voia lui Dumnezeu si atunci niciodata nu ne vom osandi.

" ( Sfantul Efrem Sirul, Cuvant pentru ca de-a pururea sa avem in minte ziua iesirii noastre din viata, tomul III ) . La cei pacatosi, spune Sfantul Efrem Sirul, faptele lor cele rele se prefac in ceasul mortii in ingeri rai si il insotesc pana e aruncat in focul gheenei, acuzandu-l pe el de acelea ce le-a facut si nu s-a pocait. Dupa moarte ingerul insoteste sufletul 40 de zile, impreuna cu alti ingeri, aratandu-i intai fericirea raiului si apoi muncile iadului. Apoi il duc pentru a treia oara in fata Prea Sfintei Treimi si i se hotaraste, pana la judecata de apoi, fie loc de odihna in rai, fie loc de osanda, dupa faptele sale. Din clipa aceea ingerul pazitor il paraseste pana la judecata viitoare.

Iar cum sufletul trece prin vamile vazduhului dupa moarte, acelasi sfant parinte Efrem ne arata, zicand : Atunci, luand ingerii sufletul se duc prin vazduh, intru care stau incepatoriile, stapaniile si tiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, parasii nostri cei amari, vamesii cei cumpliti, luatorii de seama si zapcii care, intampinand pe suflet in vazduh, il iscodesc si aduc inaintea omului pacatele si zapisele cele din tinerete, cele din batranete, cele de voie si cele fara de voie, cele facute cu lucrul, cu gandul si cu aducerile aminte. Multa este frica; mult cutremur ticalosului suflet; nepovestita este nevoia care o patimeste atunci de la multimea milioanelor de vrajmasi, tinandu-se de dansii, frangandu-se, clevetindu-se, impingandu-se, oprind pe suflet ca sa nu se salasluiasca in lumina si sa intre in latura celor vii. Insa, sfintii ingeri luand pe suflet, il duc... " ( Ibidem, Cuvant pentru a doua venire si pentru judecata, tomul III ) .

Astfel, sfantul inger pazitor, dupa cum mai inainte am aratat, intotdeauna sta langa omul credincios, spre a-l pazi si a-l ajuta in viata. Inca si dupa moarte il insoteste pe suflet pana la 40 de zile.


In ce chip ajuta ingerul pazitor pe suflet in ceasul mortii si pana cand ramane langa el dupa moarte ?

Mai intai ingerul pazitor se roaga lui Dumnezeu pentru sufletul incredintat lui ca sa aiba sfarsit crestinesc si sa i se ierte toate pacatele. Apoi ii da in cuget credinciosului sa se impace cu toti, sa se spovedeasca din copilarie la preot, sa se impartaseasca cu Trupul Domnului si sa-si puna toate in buna randuiala. Iar in ceasul mortii lui, nu numai un inger il ajuta pe el, daca a facut fapte bune, ci mai multi. Acest lucru il spune Sfantul Efrem Sirul, zicand : " Au nu stiti, fratii mei, ce fel de frica si de nevoie avem sa patimim in ceasul iesirii noastre din viata aceasta, cand se va desparti sufletul de trup ? Mare frica, mare taina se savarseste acolo. Ca vin la dansul ingerii buni si multime de oaste cereasca si toate puterile cele potrivnice si stapanitorii intunericului, amandoua partile voind sa ia sufletul si sa-l aseze si sa-i intocmeasca locurile lui. Deci, daca sufletul si-a castigat de aici fapte bune, in ziua iesirii lui, faptele bune pe care le-a castigat de aici se fac ingeri buni si il inconjoara pe dansul si nu lasa nici una din puterile potrivnice sa se atinga de el, ci il iau pe dansul cu bucurie si veselie impreuna cu ingerii, cantand cantari de biruinta lui Dumnezeu si il duc pe dansul la Stapanul Hristos, Imparatul slavei, si il inchina Lui impreuna cu toata puterea cereasca, si il duc de aici la loc de odihna, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, nici lacrimi, nici grija, ci viata nemuritoare si veselie vesnica, impreuna cu toti care au bineplacut lui Dumnezeu...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Ohh, cum tremură carnea pe mine,

Şi lacrimi curg pline cu suspine

Din viaţa-mi plină de păcate

Ce n-o mai pot vreodată-ntoarce

Căci iată… ziua judecăţii acum este!

Şi ce priveliste înfricoşătoare

Că-s gol, din cap până-n picioare

Şi nu-i nici umbră şi nici loc

Să scap de-al patimilor foc,

Şi de mustrarea ce mă pironeşte

Din ochii Domnului ce drept în inimă-mi priveşte,

Şi oare ce cuvânt de îndreptare

Să îmi aduc cumva în apărare?

Când iată cum îmi stau în spate

Vorbe şi ganduri …şi ticăloase fapte!

Toate câte inima le-a-ngăduit

Şi toată viclenia ce-n mine a dospit,

Şi orice gând ce-adânc eu am ascuns,

Iată… m-acuză acum fără să-i pot da răspuns.

De unde să îmi iau curaj ca să-mi înalţ privirea

Când de atâtea ori eu am trădat Iubirea ?!?

Şi am făcut atâtea rele fapte

Ce-au întrecut nisipurile mării de nenumărate!

Ohh, cum stau cuprins de groază

Când am în faţă îngeri cât ochii nu pot ca să vază

Şi sfinţi cât nici cu mintea nu cuprind

De nici vreun suflet nu mai văd măcar clipind!

Nu pot în ochi pe unul singur să privesc

Căci de la slava lor ca ceara mă topesc

Şi-un tainic glas îmi roade sufletul în mine

Că nu mai pot lucra măcar un strop de bine

Iar celor ce mi-au cerut ceva vreodată

Le-aş da acum şi viaţa toată

Dar prea târziu este acum

Ca să mai pot întoarce-al vieţii drum.

De maică, prieteni şi de fraţi mă arde dorul,

Dar nu-ndrăznesc a le mai cere ajutorul

Căci dragostea ce trebuia ca să le port

Mă osândeşte acum să fiu un veşnic mort,

Şi mă privesc cu toţii muţi de durere

Văzându-mă cu-adevărat cum sunt la Înviere

Şi cine să aibe măcar o urmă de-ndrăzneală

Când toate-s date la iveală?

Până şi diavolul cel răzvrătit

Stă undeva deoparte înmărmurit,

Şi nu-ndrăzneste nici să mai cârtească

Căci iezerul de foc i-a luat şi glasul ca să mai grăiască.

Şi vântul şi cu timpul s-au oprit în loc

Şi nu vor mai mişca deloc

…Căci iată stă suflarea toată

În pragul veşniciei, la Dreapta Judecată,

Cu Dumnezeu pe tron biruitor

Ajuns la capătul răbdărilor,

Şi răsplătind la fiecare-n parte

După dreptate pentru toate.

Iar eu de cel mai greu păcat,

Din creştet până-n tălpi mă aflu vinovat

Că pentru frate nu mi-a curs prin vine

Macar o raza de iubire,

Insă inima-mi tremurând cu disperare

Imploră acum… o ultimă iertare.



Persoane interesate